Nesimtirea romanului

Avem o echipa calificata intr-o finala europeana. Nu e o echipa de fotbal, ci una de handbal. Nu e de baieti, e de fete. Si nu e din Bucuresti, e din Ramnicu Valcea.

Iar de aici incep problemele. Echipa merge ceas. De vreo cativa ani se tot lupta cu echipele puternice din Europa, si o face cu succes. Fara ajutor de la dragul de statul roman, doar prin finantare privata. In aceeasi sala amarata facuta pe vremea lui ... Ceausescu, cine altul?!? Si pentru ca sala respectiva e prea mica pentru o finala adevarata, echipa e nevoita sa joace la Bucuresti, in singura sala de dimensiuni acceptate din tara. Pe parcursul intregii campanii de calificare pana in finala echipa a jucat la Valcea, incurajata fiind de o masa redusa de suporteri inimosi, suporteri adevarati care au fost alaturi de echipa in fiecare meci. Fara politicieni, fara burtosi cu cravata care sa se uite cu dispret la ceilalti cum sar, urla si isi incurajeaza echipa favorita.

Asta insa, pana acum. De cand s-a aflat ca echipa e calificata in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, au inceput nesimtitii sa-si dea in stamba. Conform unui articol din gazeta sporturilor, deja peste 400 de "inalti demnitari publici" si-au exprimat dorinta de a participa la finala. Si bineinteles, ca numarul lor va creste. Sunt in stare sa ocupe locurile tuturor suporterilor adevarati, aceia care fac economii pentru a putea plati cei 100-150-200 de RON cat valoreaza un bilet, aceia care sunt cu sufletul alaturi de echipa Oltchimului. Sunt in stare sa ucida si aceasta sarbatoare a handbalului feminin, doar pentru ca ei sa fie acolo in mijlocul salii unde da bine la imagine.

Nu am nici o urma de indoiala ca in cazul unei victorii se vor ingramadi toti rechinii sa se laude ce echipa si fete de aur are Romania. Vom fi orbiti de flashurile blitzurilor in timp ce costumele elegante vor ranji cu satisfactie din mijlocul fetelor Oltchimului, vom fi scarbiti sa le auzim frazele bine mestesugite dinainte in care se vor declara mari suporteri ai handbalului si mandri ca sunt romani si concetateni cu aceste fete. Vor ucide aceasta posibila sarbatoare prin simpla lor prezenta care inspira repulsie la tot mai multi cetateni ai acestei tari.

Si, nu vor face nimic pentru sport...ca de obicei. Cum nu au facut nici in cei peste 20 de ani scursi de la revolutie. Banii vor continua sa dispara in buzunarele lor fara fund, iar sportul va continua sa nu vada nimic din ei. Echipa asta a ajuns acolo datorita investitorilor care se afla in spatele ei, datorita managementului de calitate facut acolo si mai ales datorita antrenorilor si acestor fete care numai ele stiu cat au muncit si cat au suferit ca sa ajunga acolo. Echipa e in finala datorita suporterilor inimosi care au sustinut-o in toate meciurile sustinute acasa, la Valcea. Si nu datorita unor politicieni ipocriti a caror singur interes e cel personal!

Din cate am vazut, jucatoarele sunt impotriva acestor solicitari. Si mi se pare normal sa fie asa. Cand pui la vanzare 4500 de bilete, macar acestia sa fie suporteri, nu politicieni inbuibati care nici macar nu stiu regulamentul de handbal. Sper sa reuseasca, desii...am mari indoieli ca in tara asta mai exista bun simt si responsabilitate :(

Hai sa...

...vorbim aiurea si fara rost.

De ce nu...doar e la moda. Sa spui numai tampenii, sa debitezi nonsensuri, sa insirui cuvinte de-a valma fara nici un rost, pur si simplu doar pentru ca tu esti un idiot care are diaree verbala la un moment dat.

DA...diaree verbala...adica spui cacaturi fara nici un rost!

Socheaza limbajul? Ce bine! Poate asa o sa ma incadrez si eu in tagma profanatorilor limbii romane numiti blogeri. Parca asa se zice...sau nu?!? Hai sa debitam prostii...ca oricum nu ne pasa. De fapt, ne pasa..dar ni se si rupe...ca sa folosim o expresie atat de triviala in limbajul modern incat am ajuns sa o adoptam ca stil de viata. Hai sa ne prefacem interesati de viata noastra si a celor din jur. Hai sa ne prefacem culti si sa luam atitudine fata de ce nu ne convine!

Hai sa adoptam stilul grobian. Stilul ciobanului de la stana. Stilul LUI ... inconfundabilul, unicul, zeul luminii...GIGI BECALI. Hai sa luam ceva serios, cladit de catre altii cu multa truda, si sa-l scufundam in mediocritate. Hai sa ne batem joc de munca altora. Hai sa ne bagam piciorul in tot ceea ce altii au realizat cu multa truda. Hai sa distrugem simboluri! Doar asta vreti toti voi rechinii media. Voi toti cei care va hraniti din drama noastra si asemeni unei lipitori cresteti si va inmultiti din plansul nostru. Tragedia va prieste, suferinta va incanta, agonia noastra e extazul vostru! BANUL!!! Doar limba asta o stiti, totul se rezuma la asta. Nu aveti mama, nu aveti tata, nu aveti sora sau frate...aveti impregnat in voi si in hainele voastre doar mirosul dulceag al banilor, al capatuielii si al sigurantei date de ele. Hai sa ne batem joc de valori morale, de cultura, de limba si constiinta nationala. Hai sa debitam prostii fara noima!!!

Oricum, la un moment dat se va termina totul. Oricum, la un moment dat o sa ajungeti la capat de linie. O sa ti se termine si tie cancerule al fotbalului romanesc! O sa scapam noi de tine GIGI. Si de toate neamurile tale parvenite. Si de Borcea, si de Turcu, si de Badea, si de Copos, si de Iancu si toti ceilalti maiestrii in ale urzelii si bataii de joc. Viata nu iarta! Veti plati! Si asemeni voua..vor plati toti cei care isi bat joc de ceilalti...cei multi...cei care lupta.

La final...pe toti va paste acelasi lucru...DEAD END!!! Sa va fie de bine..."dragilor"!

Aveti puterea...si nu faceti nimic cu ea

"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si raului, si anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."

O maxima extraordinara prin adevarul si simplitatea ei, apartinand lui William George Jordan. Cuvinte care din pacate in zilele de azi sunt ignorate de marea majoritate a celor care au primit ocazia de a-si folosi "puterea" ca si conducatori ai unei tari numita Romania. Pretind ca sunt cei carora le pasa ne noi si ne conduc, dar de fapt ei iradiaza imprejurul lor doar un is de mortaciune si gandire egoista. Asa se explica si rata ingrozitor de mica de participare la alegerile organizate prin diferite localitati pentru cate un post de primar sau parlamentare, rata de sub 15%. Asa se explica si atitudinea oamenilor cand vine vorba de conducatori: "ei cu ei, si fara noi". Asa se explica si articolul pe care l-am vazut in urma cu ceva zile potrivit caruia politicienii sunt fruntasi detasati in topul categoriilor sociale in care se are cea mai multa neincredere.

Oriunde mergi in Romania si intrebi pe cineva ce parere are despre politicieni, raspunsul va gravita in jurul aceleasi idei: Da'i in masa de porci! Peste tot in tara sunt injurati, porcaiti, si totusi, ei continua in lumea lor sa-si vada de propriile interese si afaceri. Pe mine, asta ma mira cel mai mult. Cum poti sa dormi noaptea cand stii ca peste tot esti injurat, ca toata lumea te uraste si ar prefera sa te vada agatat cu o funie de grinda? Cum poti sa zambesti in fata camerelor de luat vederi cand stii ca tara se distruge in timp ce tu huzuresti si ti se aduna banii in cont? Cum poti sa privesti pe altii in ochi cand esti ministru al transporturilor, invatamantului, sanatatii, culturii, sportului, economiei, si toate aceste domenii sunt la pamant? Cand drumurile sunt pline de gropi si pamant fara sa stim ce e aia autostrada decat din filme; cand profesorii urla dupa bani iar in scoli elevii se bat intre ei sau sunt batuti de profesori, fac streaptease, iar la final termina o facultate fara posibilitati de angajare si de viitor; cand din spitale iesi mai bolnav decat intri in timp ce medicii pleaca din tara iar pacientii cei care isi permit se opereaza toti in strainatate. Cand toti te considera un prefacut, nimeni nu are incredere in tine si trebuie sa minti cu zambetul pe buze?

Sincer acum...cum naiba se poate? Eu unul nu as putea. De vina o fi educatia pe care parintii s-au chinuit sa mi-o bage in sange. Pur si simplu, nu as putea...mi-ar crapa obrazul de rusine. Probabil ca din cauza asta o sa raman un "amarat necunoscut" si nu o sa ajung niciodata sa am "puterea" lor. Dar, macar eu sunt linistit si ma simt cu sufletul impacat. Si le multumesc parintilor pentru educatia data!

Am vazut de sarbatorile Sfintelor Pasti la televizor "poanta" pe care i-a facut-o tatal lui Boc domnului prim ministru cu oul. Tataie, trebuie sa-i dai in cap cu o suta de oua, nu cu unul. Sau, dupa cum se proceda mai demult, trebuia sa-l pui cu burta pe genunchii matale si sa-i dai o bataie la fundul gol, sa se trezeasca!!! Dar, deh...poate ca matale ti-o fi fiind bine ca o fi avut grija asta micu de matale. De noi restul, sigur nu are!

Perseverenta

"O virtute modestă prin care mediocritatea obţine un succes obscur." - Ambrose Bierce

Virtute in cazul in care se obtine un rezultat pozitiv, cand este folosita pentru a realiza ceva maret, deosebit, util. Cu totul altfel se pune insa problema cand rezultatul este prost. Cand te afunzi in mocirla, si continui sa te zbati si sa dai din picioare ca sa te afunzi si mai mult. Cand esti traiesti in Romania anului 2010. Imi faceam revista presei zilnice si ce imi sar in ochi? Titluri precum:
- Pedelistul Romeo Rădulescu a câştigat Primăria Râmnicu Vâlcea
- Teo Trandafir merge în Parlament. Rezultatele după numărătoarea PDL: 54% Teo, 46% Mincă. Prima promisiune: „Nu mă voi schimba”

Si, nu pot sa nu constat un lucru. Se vaieta romanii, si isi plang de mila ca le e greu atat de tare ca le tresare camasa de pe ei. Viata de zi cu zi e plina de scandaluri, greve si proteste in care sunt strigate nemultumirile fata de clasa politica, fata de guvernare si etc. Si totusi, la alegeri peste tot ies invingatori reprezentantii PDL. Pe zi ce trece ne coloram tot mai mult in portocaliu, desii suntem tot mai nemultumiti de traiul de zi cu zi si de directia inspre care ne indreptam sub conducerea guvernarii actuale.

Asa ca...stau si eu si ma intreb ca prostu...cum basca mea e posibil asa ceva? E adevarat, rezultatul vine pe fondul celei mai scazute prezente la vot din istoria alegerilor din Romania: 14,6%. Probabil si din cauza faptului ca ambele candidate erau "praf". Dar totusi, sa continui sa alegi reprezentantii unei puteri care iti aduce numai "bucurii" in fiecare zi si nu stie cum sa mai fure ceva din banul public?
Chiar se poate incadra inconstienta asta la perseverenta? Chiar este aceasta atitudine o virtute?

A fi...sau a nu fi...

Parafrazandu-l pe "cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleza", azi voi afla si eu raspunsul la intrebarea ce m-a macinat in lunga perioada de 9 ani de doctorat.

Voi fi sau nu voi fi doctor in matematici? Aceasta este intrebarea.
Raspunsul este 99% clar, din moment ce deja am primit aviz favorabil din partea catedrei si ulterior a comisiei. Rezultatele sunt cunoscute deja, azi se desfasoara doar partea "festiva". Si totusi, probabil ca emotiile isi spun cuvantul. Nu poate sa nu iti treaca prin cap si o idee ...daca nu e bine? Daca nu iese bine ceva? Daca ma blochez la prezentare sau ma balbai? Daca se gaseste cineva din sala sa puna o intrebare la care sa nu poti sa raspunzi? Daca nu functioneaza tehnica si nu pot face expunerea? Daca mi se rup pantalonii in (pardon)...fund? :))

Adevarul e ca oricat de bine pregatit ai fi, oricat de tare ai fi psihic, tot ai indoieli. Si tot astepti cu sufletul la gura...sa se termine odata tot. Sa stii ca ai scapat, sa poti sa mergi sa bei o bere linistit si apoi sa dormi o zi si o noapte.
Si nu glumesc...in acesti 9 ani am vazut destule prezentari de teze de doctorat in care s-a plans de emotii, autorii s-au blocat, au inceput sa vorbeasca repede si in nestire recitand o poezie inteleasa doar de ei...ba chiar si un caz in care din cauza emotiilor candidatul a "vizitat" cam des toaleta. Ce sa-i faci...se intampla!

Ca si o paranteza, l-am citat pe Shakespeare cu un motiv. Azi se implinesc 446 de ani de la nasterea sa si ... atentie ... 394 de ani de la moartea sa! Exact, omul s-a nascut si a murit in aceeasi zi...azi...23 aprilie! Iar eu ma fac doctor...brrr...

Curiozitatea la copii mici

Fiind tot pe fuga zilele astea, nu am apucat sa postez nimic despre multele ganduri ce-mi trec prin cap. Se pare ca acolo nu e nici o interdictie aeriana si zboara ideile mai ceva ca pe cel mai mare aeroport din lume. Dar, sa revin la oile, pardon, copilasul nostru.

Banuiesc ca nu e un secret ca un copil pana la 5 ani poate fi innebunitor de enervant cu eternele lui intrebari care incep cu "da de ce". Si e normal sa fie asa. Curiozitatea copiilor este trezita imediat de fenomenele din jur si de felul in care merg lucrurile in lume. Experientele senzoriale si lucrurile pe care le observa ii fac pe cei mici sa puna o gramada de intrebari care sa le satisfaca micile curiozitati. Este foarte important sa il lasi pe copil sa-si puna intrebari despre ce si cum merg lucrurile. Si e normal ca el sa intrebe, sa fie curios! Face parte din procesul de invatare.

Ehh...momeala a fost pusa...carligul e pregatit...sa pescuim :D Pestele pe care l-am prins azi se cheama Boc. E micut de felul lui, mai face si boroboate exact ca un copil, si ce e mai important e ca isi pune intrebari exact ca un copil mic. Cea mai recenta intrebare: "Da de ce motoarele tancurilor nu se opresc in nisipul din Irak iar cele ale avioanelor se opresc in cenusa din norul vulcanic? Care e deosebirea?"

Iar nenea Gabriel Oprea, ministrul apararii nationale, a raspuns prompt "Pentru ca motorul avionului ramane fara oxigen si se inneaca". Asa o fi d-le ministru? GRESIT!!!
Pai bine mai prapaditule de ministru al armatei, tu asa vrei sa-l educi gresit pe asta micu? Il inveti prostii si dupa ce ajunge mare o sa fie un tantalau prost informat care o sa aiba grija de destinele unei tari sau a unei populatii si o sa faca numa minuni! Fi mai responsabil cand ai copii prin preajma ta! Sarmana tara, vai de capul lui popor...:(

Iar tu mai pezevenghi mic cu ochelari, stai cuminte locului si asculta care e raspunsul corect! Cenusa e mult mai fina ca si nisipul. Cenusa se topeste mai repede decat nisipul si se depune in motorul avionului. Asta pentru ca avioanele au turbine cu reactie care se incalzesc foarte tare(peste 1000 de grade) si al caror mod de functionare presupune circulatia aerului prin palele elicii. Topindu-se aceasta cenusa, ea se depune in motor sub forma de zgura si distruge motorul. La tanc pe de alta parte, motorul e inchis si nu functioneaza pe baza unui flux de aer. Ai inteles puslama mica?

Iar acum, daca zici ca da...ia spune tu lui nenea...care e diferenta intre un tanc si un avion cand se opreste motorul? Ce se intampla cu ele cand nu mai merge motorul? :D Vedea-v-as pe toti politicienii intr-un avion din ala deasupra Carpatilor!

Nu ai inteles? Atunci, mai simplu, ca sa intelegi si tu si toti ceilalti portocalii, vorba cuiva mai mare si intelept care te-o crescut si te-o facut mare...iarna nu-i ca vara, da nici avionu nu-i ca tancu!!!

Isteria la romani

Natia asta a noastra are o inclinatie spre isterie si scandal ceva de speriat. Romanul e in stare, vorba din stramosi, "sa faca din tantar armasar". Romanul e in stare, vorba mea, "sa faca din rahat tort cu martipan".

Si ma leg mai ales de vorba mea, pentru ca se potriveste mai bine cu ceea ce vreau sa exprim. Avem predispozitia asta spre fatidic in sange. Si sa exageram efectele unui amarat de eveniment in ultimul hal.

Cand a fost aviara sau porcina...isterie nationala. Toata mass-media, care vorba fie intre noi, are partea ei de vina, numai despre pandemii si scenarii care mai de care mai catastrofale a vorbit. Ce sa mai spun de controalele efectuate pe drumuri, miile de pasari gatuite si gazate in tomberoane de gunoi, epuizarile de stocuri de antibiotice s.a.m.d. Iar la tembelizor, pe toate canalele armate intregi de experti care isi dadeau cu parerea. Iar in final, ce a fost? Cate persoane au murit? Totul a fost un mare "fass" de care nici macar nu ne mai amintim prea bine acum.

Acum, vine norul vulcanic. Doamne iarta si pazeste, de trei zile numai de asta se vorbeste peste tot. Armatele de specialisti si zvonaci au reaparut si isi fac datoria cu multa constiinta. Mai urmeaza sa vad ca se roaga si preasfintitul Daniel la slujba de duminica pentru protectie divina fata de norisorul cel rau, si le-am cam vazut pe toate. Dar, cine stie, poate ca norisorul e mana lui aghiuta, doara din adancurile pamantului e dat afara, nu? :D

Oameni buni, de cand e lumea si pamantul au fost explozii vulcanice. Nu e micutul asta cu nume imposibil(trebuie sa-l reamintesc, imi place prea mult - Eyjafjallajökull ) nici primul, si nici ultimul vulcan care isi face si el nitel de cap. Intotdeauna vulcanii cand fac scandal, arunca cu cenusa si bombe piroclastice. Asta nu inseamna ca e nici terorist sa arunce cu bombe, si nici cosarul cel rau care vrea sa ne innece pe toti cu cenusa. Asta e treaba lui, sa arunce afara materie care se depune apoi pe pamant. Avioanele nu pot zbura din motive tehnice prin astfel de nori de cenusa, dar in rest nimeni nu e afectat, mai ales daca se afla si la mii de kilometrii distanta.

Oricum, daca stau bine sa ma gandesc, poate ca nu ar fi rau ca cenusa sa se aseze pe Romania, cine stie...poate se acopera gropile din asfalt de pe drumurile lui Berceanu? :))

In rest, toate cele bune si traiasca isteria nationala!

Natura vs Tehnologie

Nu pot sa nu constat...Ce ridicoli parem noi oamenii cand isi pune mama natura mintea cu noi!!!

Ce simplu e...un vulcan micut in Islanda, cu nume imposibil de pronuntat - Eyjafjallajökull - si gata...e paralizata Europa. Sute de mii de oameni blocati in aeroporturi, mii de avioane oprite la sol, pagube de miliarde de dolari pentru companiile aeriene. Simplu, nu?

Putem sa ne agitam noi oamenii cat vrem, putem sa construim cate cladiri minunate vrem, cand mama natura vrea sa faca scandal, face scandal. Iar noi asistam neputinciosi la spectacolul organizat si ne dam seama cat suntem de insignifianti pe pamant. Nu e nevoie de scenarii apocaliptice cu meteoriti gigantici care sa se ciocneasca de Pamant, nici de eruptii vulcanice care sa ne acopere cu lava, nici de inundatii catastrofale dupa cum ne prezinta filmele realizate cu milioane de dolari si multe efecte speciale. E suficient un amarat de vulcan aflat pe o insula izolata care sa inceapa sa fumege mai serios, si uite cum deja ne plangem de mila. Ce ne facem cu toata tehnologia noastra? Ii punem dop lu asta mic? :))

Ma gandesc oare ce s-ar intampla daca "micutul" asta cu nume imposibil pe care imi place sa il repet - Eyjafjallajökull - ar continua sa fumege inca vreo luna, doua...chiar si un an, dupa cum spun specialistii ca ar fi posibil. Fara lava, fara scandal...doar sa fumege incontinuu vreo luna.

Si apropo, sa nu uit...dragi fumatori aveti grija...dupa cum puteti sa observati cu ochisorii vostri...FUMATUL EXCESIV DAUNEAZA!!! :P

Joaca Base - Hora

Doi la stanga doi la dreapta
Uite-asa se-nvarte tara
Tot pe loc pe loc pe loc
Joaca tara mai cu foc
De cu zi si p-ana-n seara
Invarteste-o pan' la vara

Suna cunoscut? :d Daca imi amintesc bine, la vizita d-lui presedinte in Cluj la Universitatea Tehnica a fost intampinat de ansamblul studentesc al UTCN si a intins o hora de toata frumusetea. Si hora continua...

Din pacate, exact ca si in versuri, tara sta "tot pe loc pe loc pe loc". In timp ce PDL isi face de cap in ultimul hal, nici nu mai incearca sa se ascunda. Acu vedem circ, arestari de corupti iar peste doua zile vedem eliberarea lor. Acu vedem acuzatii de mita si trafic de influenta pentru ca peste doua/trei zile sa nu mai sufle nimeni o vorba despre. Iar in parlament asistam in fiecare zi la inca cate un navetist de la partidele din opozitie spre PDL sau independenti cu nuanta portocalie. Ce mai conteaza votul uninominal si fraierii care au votat? Haida de...voi chiar ati crezut ca ne vor reprezenta??? Sau ati crezut ca se va reduce birocratia si vom vedea concedieri in aparatul de stat??? Sau ca vom avea zeci de kilometrii de autostrazi???

Prost nu e cel care promite, ci ala care il crede!!!

Dar...sa continui cu hora mea modificata...

Joaca Base din picioare
Sa se-ntinda hora mare
Joaca Base n-o lasa
Pana cand te-oi satura
Pai, joaca Base din picioare
Sa se-nvarta hora mare
Si la stanga si la dreapta
Uite-asa se-nvarte tara!

Fiecare pasare pe limba ei piere

Acum cateva zile am participat la o discutie despre "inclinatia" si "priceperea" romanilor la inselaciune, furt si minciuna. Si mi-am propus ca atunci cand o sa am timp, o sa ma gandesc putin la acest subiect. In esenta, am lansat atunci o teorie potrivit careia aceasta inclinatie este normala pe undeva avand in vedere povestirile copilariei si exemplele pe care le primim din frageda pruncie. Sa detaliez...

Va mai amintiti povestirile copilariei? Ursul pacalit de vulpe, Corbul si vulpea, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Pacala si Tandala, Praslea cel voinic si merele de aur, Scufita rosie, Soacra cu trei nurori, Fata mosului si fata babei, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Greuceanu, Ileana Cosanzeana, Fat Frumos, Harap Alb si multe...multe altele...

Povesti frumoase, nemuritoare care ne-au incantat copilaria si ne-au facut sa visam la feti frumosi viteji care se lupta cu balauri si zmei pentru cate o ileana cosanzeana. Dar, in acelasi timp, ne-au indus in subconstient ca trebuie sa fii smecher ca sa te descurci, ca trebuie sa fi mai iscusit decat ceilalti, sa poti sa ii pacalesti, sa poti sa ii "fraieresti" ca sa obtii anumite avantaje de pe seama lor. Si trebuie sa fii "smecher" si pentru ca sa nu cazi in capcanele altora. Lumea in care traim este plina de balauri, zmei, oameni spani, oameni rosii, ghionoaie si mume ale padurii, lupi rai si vrajitoare malefice. Doar fiind istet si descurcaret, doar fiind smecher si puternic poti sa supravietuiesti. Pacaleste sau vei fi pacalit. Ingroapa-ti adversarul in pamant si taiei capul, altfel o sa ti-l pierzi pe al tau. Fura merele de aur, omoara cerbul ca sa furi nestematele din pielea lui, pacaleste-i pe ceilalti ca sa imparti averile soacrei in mod avantajos pentru tine, fura salatele ursului, razbuna-te pe lupul cel rau, s.a.m.d.

Evident, asta nu inseamna ca si trebuie sa facem ce e acolo. Si astfel de povesti apar in cam toate culturile din lume, multe putand fi des intalnite si in alte regiuni ale globului. Las analiza fina a impactului pe care il au aceste povesti asupra psihicului uman pe seama celor specializati in acest domeniu, eu tin doar sa remarc ca atmosfera zugravita in aceste povestiri ale copilariei si actiunile eroilor se pot regasi in lumea reala, evident la alte dimensiuni, insa substratul lor este evident dupa parerea mea.

Din moment ce de mic copil nu auzi decat de pacaleli, furturi si inselaciuni, mi se pare normal ca aceste deprinderi sa ramana adanc intiparite in subconstient. Modul in care sunt lasate sa iasa la suprafata depinde de fiecare dintre noi, de autocotrolul pe care il avem si de cat de capabili suntem sa facem diferenta intre povesti si realitate. Probabil ca exact aceeasi situatie se poate intalni si in cazul telenovelelor, varianta pentru oameni "maturi" a povestirilor ;)

Poate ca am exagerat nitel cu rationamentul si mai ales cu modul in care l-am prezentat, insa, inclin sa cred ca exista un sambure de adevar in tot ce am scris mai sus. Smecherul se descurca si castiga, fraierul plateste si pierde.

Ps. Asta nu inseamna ca eu cred ca povestirile sunt rele. Din contra!

Indiferenta vs revolta

Rares m-a provocat intr-un comentariu, asa ca ii dedic acest articol :P

Ambele situatii sunt extrem de intalnite in Romania zilelor noastre.

Pretutindeni asistam la manifestari ale indiferentei. Indiferenta fata de cei din jur, fara te actele de violenta in trafic, fata de cei bolnavi, fata de educatie si cultura, fata de natura si mediul inconjurator. Iar indiferenta asta nu vine singura, ci cuplata cu nepasarea. Nu prea ne mai pasa de nimic de ce e in jur, doar de noi insine. Fiecare isi urmareste scopurile personale si e indiferent la orice altceva. Nu mai conteaza nici cine ne conduce, nici ce fac, nici cine minte si fura, oricum toti o fac, oricum daca nu ar fi astia ar fi altii. Dar, asteptam schimbarea...asteptam sa vina un salvator si sa schimbe ceva in viata noastra mizera. Am vrea sa ne fie mai bine, dar nu suntem dispusi sa miscam un deget decat daca asta ar avea ca rezultat un castig personal. Si uite asa, apare revolta. Suntem nemultumiti, carcotim, ne macinam nervii de ciuda, iesim la o barfa pe la colt de strada si cartim cu orice ocazie despre ceea ce ne nemultumeste. Dar...ne rezumam la atat, si suntem experti in frustrare. Romanul e specializat in asta, iese la un pahar de vorba si oricati ani sau oricata pregatire ar avea e specialist in politica, sport si bautura. E specialist la dat din gura (cama sa cum fac si eu) si expert in nepasare.

Asa ca Rares...stau si ma intreb...oare ce e mai bine? Sau, e de fapt vreo diferenta intre cele doua atata timp cat rezultatul e nul oricum?

Banii, banii...banii!

Mentionez un articol care mi-au atras atentia azi:

Guvernul dă 500 mil. euro pentru programul „umbra electronică“. - Din 2011, fiecare cetăţean va plăti pe internet, cu o semnătură electronică, toate dările către stat. Cu un click, statul va urmări toate tranzacţiile şi actele online ale cetăţeanului. Aşa numita semnătură electronică se va obţine, contra cost, benevol anul acesta şi obligatoriu la anul, prin completarea datelor din buletin.

Logic, dupa mintea mea, ma gandesc la trei lucruri cand citesc asa ceva:
- alti banii aruncati pe apa sambetei. Exact cum spuneam si ieri cu cheltuielile "alesilor", in aceste vremuri cand marea majoritate a cetatenilor acestei tari traiesc de pe o zi pe alta, cei care ne conduc continua sa arunce cu banul public in stanga si in dreapta fara nici un pic de discernamant.
- ok, probabil ca aceasta masura ii va avantaja pe unii dintre cetatenii tarii si ii va scuti de umblatura. Insa, is curios ce o sa faca miile de pensionari si de oameni de pe la sate care habar nu au ce e aia semnatura elextronica. Parca mi-o si imaginez pe tanti Leana din Vadul Rosca platindu-si darile catre stat cu ajutorul calculatorului :)) Si stau si ma intreb, cat de rupt de realitate poti sa fii sa propui asemenea legi?
- pretul vehiculat al sumei care va trebuii platita pentru aceasta "semnatura" este de 50 de euro de persoana. Sursa mentioneaza ca se spera diminuarea ei pana la 5 euro. Chiar si asa...mi se pare o noua forma de a mulge bani de pe cetatenii tarii. Inmultiti cu 19 milioane si opaaa...a mai scos guvernul Boc din joben cateva milioane de euro pe care sa le toace dupa bunul plac :D

Imaginativa urmatorul clip cu Vladescu si Boc in rolul celor doi protagonisti, va las sa decideti voi care e barbatul si care e femeia :P

Vezi mai multe video din Film

Sa traiti bine - Alesilor

Pentru indemnizaţii, diurne, cazare, transport şi telefonie mobilă, cei 333 de aleşi din Camera Deputaţilor au cheltuit 5.299.802 lei (aproximativ 1,2 milioane euro) în luna februarie. Cel mai costisitor deputat a fost, în februarie, potrivit datelor publicate pe site-ul Camerei Deputaţilor, liberalul Relu Fenechiu, care a decontat 32.459 lei, urmat de social-democratul Georgian Pop, cu 29.087 lei. Următorii deputaţi în topul cheltuielilor sunt social-deputatul Ion Mocioalcă, cu 26.360 lei, deputatul UDMR Petö Csilla-Mária, cu 26.227 lei, deputatul de la minorităţi Miron Ignat, cu 25.984 lei şi democrat-liberalul Petru Movilă cu 25.294 lei.

Deputatul care a făcut cel mai mult uz de telefonul de serviciu a fost, în februarie, Varujan Pambuccian. Liderul deputaţilor care reprezintă minorităţile naţionale a depăşit de 28 de ori costul abonamentului standard, care este de 64 de lei, factura sa fiind de 1.806 lei. Pambuccian este urmat de liberalul Ludovic Orban, cu o factură la mobil de 1125 lei şi social-democratul Valeriu Zgonea, cu 1106 lei.
...
În ceea ce priveşte cheltuielile cu birourile parlamentare (chirie, facturi şi salariile colaboratorilor), deputaţii au cheltuit în total 3.396.821 lei (aproximativ 800.000 de euro).
...
In concluzie, deputaţii au cheltuit în februarie, aproximativ 2 milioane de euro, în această sumă intrând indemnizaţiile, deplasările, cazarea, telefoanele şi sumele necesare funcţionării cabinetelor parlamentare.

2 milioane euro doar pentru deputati, doar pe luna februarie! Si asta in contextul crizei economice, cand numarul somerilor din tara creste pe zi ce trece si tot mai multi romani sunt executati silit pentru diferite datorii la stat sau nu au primit salariile pe luni anterioare.

Acum poate ca intelegeti de ce se streseaza asa de mult sarmanii ca sa fie alesi. Sau cui s-a adresat d-l presedinte cand ne-a urat sa traim bine :(

Noi copii lumii mici

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...

Ma uitam ieri la catastrofa aviatica din Rusia. Si, mi-am adus aminte de aceste versuri si de adevarul din spatele lor. Nici nu are sens sa comentez pe marginea lor, cine are ochi sa le citeasca si minte sa le inteleaga va citi si va intelege ce a vrut sa zica Eminescu in aceste versuri.

Un accident soldat cu victime e regretabil indiferent cate persoane mor, indiferent care e pozitia lor sociala si ce nationalitate au. Moartea violenta e intotdeauna regretabila, moartea in sine este o tragedie pentru cei implicati, insa este o realitate. Nu pot sa spun decat sincere condoleante familiilor indoliate si poporului polonez.

Si sa imi fac mea culpa pentru asocierea pe care o sa o fac in continuare intre acest eveniment nefericit si ce o sa spun. Dar, nu rezist dupa versurile lui Eminescu si tragedia de mai sus sa nu ma gandesc la alte versuri ale marelui nostru poet

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Doar ca, in loc de puscarie si nebuni, mai bine sa fie doua avioane din alea mari, mari in care sa incapa toata ceata lui Basescu, Crin, Ponta, Vadim, Gigi si ceilalti multi si dragi conducatori luminati pe care ii avem ;)

Nu e nici moral nici crestinesc sa iti doresti raul altora, si te rog Doamne nu lua in seama nebunia mea ( sper temporara:D ), dar ma strabate un fior de placere "dracesca" doar cand ma gandesc la solutia asta "finala"! >:)

Pana unde? Pana cand?

Asist in ultima vreme pretutindeni la doua invazii in viata de zi cu zi: pe de o parte a violentei iar pe de alta parte a obscenului si superficialitatii.

Toata lumea e nervoasa, agitata, iar la cea mai mica ocazie de cearta se lasa cu scandal si circ. La TV ne sunt prezentate tot mai des cazuri de soferi auto care socheaza prin violenta, la oameni care coboara de la volanul masinilor si se iau la palme si pumni, sau mai rau... Prin scoli copii ii imita pe adulti si se bat sau sunt batuti cu "profesionalism" de catre dascali. Ce sa mai vorbesc de familiile in care pumnul face legea, pentru ca nu-i asa, traim in Romania pumnului si batei. Peste tot prin media asistam la descinderi in forta ale politiei, la primari si alte persoane publice incatusate, scandaluri de coruptie, acte de huliganism pe stadioane s.a.m.d.

Asta in timp ce concomitent suntem invadati si de bombe sexy, creaturi cu doi sani umflati artificial si minte invers proportionala cu volumul de silicon din dotare, pachete ambulante de botox si colagen. Iar rezultatul este evident, peste tot prin orase esti violat vizual de fetiscane si femei in toata firea spanzurate pe tocuri de minim 10 cm, cu decolteuri ridicol de generoase, cu slaninuta de la brau revarsanduse dizgratios peste blugii cumparati rupti la pret cel putin dublu decat o pereche nealterata de "geniul artistic" al generatiilor moderne. Ce sa mai vorbim de machiajele extravagante care ar da clasa personajelor din Tinerete vesnica, sau de chilotii sfoara care ies cu obstinatie in evidenta la fiecare miscare a posesoarei. Sa nu fiu inteles gresit, ce e frumos si lui Doamne Doamne ii place, dar de la a aprecia formele si mai ales atitudinea unei fete/femei frumoase si pana la greata care ma apuca cand sunt molestat vizual la tot pasul de "frumuseti" de prost gust e cale lunga. Din pacate, invazia prost gustului nu se opreste aici, ea continua si olfactiv si auditiv. Post sa spun ca si aici e vorba tot de o invazie de violenta - vizuala. Unde se va ajunge? Probabil ca autorii filmului mentionat mai sus au anticipat mai bine decat ar fi intentionat.

Suntem invadati de nervi, palme si pumni, arme albe, accidente, certuri si scandaluri, prost gust, "vedete" si "bombe" desfigurate chirurgical, si mai nou droguri si arme de foc. Suntem un vulcan care nu inceteaza sa improaste cu cenusa, lava si bombe piroclastice in toate partile. Suntem codasii europei la nivel de trai, grad de civilizatie si maturitate democratica.

Suntem beneficiarii celor 20 de ani de "democratie" post revolutionara in care romanii au asimilat tot ce era mai putred si infect din occident. De 20 de ani distrugem si furam fara sa construim nimic, fara sa dam semne ca am avea macar intentia sa o facem. Sistemul educational e la pamant si continua sa incaseze lovituri, elitele din universitati au iesit la pensie sau se pregatesc sa o faca, cei mai buni absolventi emigreaza, marii actori si cantareti se sting unul cate unul...iar in urma lor raman doar epigonii, copii palide ale celor care s-au stins sub povara timpului.

Au trecut 20 de ani de la revolutie iar romanul a invatat ca libertatea si democratia inseamna sa fure, sa minta, sa lase in urma sa tone de gonoaie cand iese la iarba verde, sa injure si sa se bata cand e la volan, sa conduca beat si sa asculte muzica la maxim, sa nu respecte pe cei din jurul sau, sa distruga stadioane, sa vandalizeze afise si semne de circulatie, sa-si faca "imbunatatiri" la dotarea fizica, sa se uite la TV la show-uri pacatoase, la programe cu crime, violuri si scandaluri conjugale, la politicieni care mint si fura si la emisiuni cu tot felul de invitati degenerati mintal si psihic.

Personal, am ajuns sa-mi fie scarba de societatea in care traiesc. Scarba si sila ca sunt roman si traiesc in Romania. Si ingrijorat pentru ca voi avea un copil care va trebuii sa se nasca, sa creasca si sa traiasca intr-o asemenea tara, cu o asemenea societate si intr-o asemenea civilizatie. Pentru ca e clar, am luat-o pe drumul gresit. Romania e ca o masina condusa de un sofer beat care goneste in bezna pe drumul pierzaniei si grotescului.

Singura nelamurire care mi-a mai ramas e data de titlul postarii...Pana unde? Pana cand?

Mic si rau

Cam asta e caracterizarea pe care cred ca si-o doreste domnul prim ministru.

Altfel, nu vad de ce a urmat exemplul d-lui presedinte si a declansat un razboi "sfant" impotriva trusturilor de presa Realitatea si Antena. Dupa confiscarea microfonului reporterului si discursul sau impotriva presei, a urmat sa aflu azi ca intreg partidul portocaliu va boicota emisiunile celor doua posturi de stiri Realitatea si Antena 3.

Evident ca nu o sa iau apararea presei din romania, plina de pacate si specifica romaniei contemporane. Dar, incepand de la atitudinea d-lui presedinte, trecand prin reactia premierului si culminand cu embargoul impus de partid, ajung la o singura concluzie: pdl-ei sunt imaturi si niste plagiatori de ultima speta. Deoarece nu sunt in stare sa controleze consecintele faptelor si atitudinilor proprii precum si modul in care aceste fapte se intorc impotriva lor, adopta atitudinea prostului fudul - gata, nu mai vorbesc cu voi. E cel mai simplu si copilaresc ca atunci cand nu poti controla ceva sa il ignori si sa spui ca nu mai ii acorzi atentie.

De fapt, asta inseamna fuga de responsabilitati. Incapacitatea de a fi suficient de matur sa accepti consecintele actiunilor proprii dat fiind faptul ca esti o persoana publica. Puterea nu inseamna doar drept de viata si moarte asupra celor pe care ii conduci, ci inseamna si responsabilitate, autocontrol si foarte mult tact diplomatic. Capitol la care toti pdl-ei sunt repetenti! Prin recentele reactii d-l Boc nu mi-a demonstrat altceva decat ca e un om mult prea mic pentru o functie asa mare, nu e "mic si rau" ci e "mic mic mic"! Sincer sa fiu, ma asteptam la asemenea reactii din partea unui capitan de nava de cursa lunga cu temperament "sudic" care pe nava lui taie si spanzura; dar nu ma asteptam la o asemenea atitudine din partea unui cadru didactic universitar din Ardeal.

"Shame on you Mr. Boc, you have been a naughty boy!"

Eu daca vreau sa tremur...tremur!

Insa nu de frica, ci de emotie. Din cauza grijilor si gandurilor. Din cauza realitatii inconjuratoare si a sentimentului de nesiguranta cand vine vorba de ziua de maine.

Si totul se leaga cu urmatorul articol pe care l-am gasit pe site la ziarul Adevarul: De ce ne temem să devenim părinţi. Repet, nu ma tem, dar, cand vad cum e viata asta, cand vad ce se intampla imprejur, de piatra sa fiu si tot nu as putea sa nu ma gandesc cu emotie la ce va urma.
Extrag o parte care ma intereseaza in mod deosebit din articolul pomenit mai sus, insa recomand sa fie citit integral de la sursa citata.

Pentru bărbaţi, greul începe chiar din clipa în care testul de sarcină arată „pozitiv". În afara poftelor, a stărilor de rău şi a toanelor, ei se chinuie să înţeleagă ceva ce nu vor experimenta niciodată pe propria piele. „În timpul sarcinii, nu puteam nicicum să-i intru în voie soţiei. Uneori, mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună că a visat că vom avea un copil cu şapte degete la o mână şi cu capul ţuguiat. E adevărat că a avut unele probleme la naştere, dar în ciuda faptului că băieţelul nostru a trebuit să stea la incubator pentru câteva zile, avem un copil perfect sănătos", ne-a povestit Mihai S. (32 de ani).

Bărbatul spune că noaptea în care a născut nevasta lui a fost „cea mai lungă din viaţa mea". Asta pentru că, în timp ce asistentele intrau şi ieşeau din sala de operaţii, el auzea ţipete şi-şi imagina că, într-adevăr, copilul lor s-a născut cu probleme. „M-a încercat un sentiment de neputinţă pentru că nimeni nu avea timp să-mi spună cum decurg lucrurile", a mai spus Mihai.

Trecand peste partea amuzanta cu "copilul cu sapte degete si capul tuguiat", fragmentul de mai sus exprima clar situatia viitorilor tatici. Nu pot face nimic pentru ca mamei sa ii fie mai bine sau mai usor. Ma rog, pot sa le ajute la treburi casnice, si cam atat. Niciodata nu vom sti cum e, cat de rau e. Vom asculta cuminti ce spun ele ca a fost, si cam atat. Poate ca de aia nici nu meritam o zi speciala pe an in care sa fim sarbatoriti, asa cum au ele la inceput de primavara.

In schimb, vom sti sigur sa facem calcule si planuri. Sa ne gandim de nenumarate ori la viitor, la cum sa facem sa ne fie bine tuturor. Vom sta mereu cu fruntea incruntata gandindu-ne la multe si marunte in timp ce ele, odata scapate de chin se vor bucura alaturi de cei carora le-au dat viata.
Si vom continua zi de zi si ora de ora sa ne temem pentru ziua de maine, in Romania de azi.

Blind justice

Justitia in Romania e oarba. Si surda si muta. Schioapa de piciorul drept si cu mainile legate. Justitia romana e doar pentru cei slabi, amarati si fara putere. Pentru cei cu putere, ea fie nu exista fie poate fi dirijata dupa bunul lor plac.

In Romania, justitia e o papusa in mainile celor "priceputi". Raspund in fata ei doar cei care "merita". Peste tot in jurul nostru avem exemple. Cand unul dintre pestii mari cade din greseala in plasele justitiei, el se da bolnav si scapa. Cel mai recent exemplu, domnul Voicu.

In Romania vremurilor noastre e posibil orice. Inclusiv sa fii batut pe trecerea de pietoni sau la scara blocului fara ca nimeni sa intervina. Poti sa mori cu dreptatea in mana, la noi cine trebuie sa scape, scapa! Iar politia romana raspunde calm pe acelasi ton mereu...trebuie facuta acheta, trebuie sa asteptam dupa rezultatul anchetei, trebuie sa se adune probe...etc. Si dupa ce se aduna vreo cativa ani probe, lucrurile se potolesc, viata isi continua cursul si totul se pierde in negura uitarii.

Ma uitam cu groaza acum cateva zile la cazul batranelului din Craiova care a iesit sa-si plimbe nepotica si a fost batut pana a facut infarct de un sofer de BMW pentru ca traversa prea incet pe trecerea de pietoni. Intre timp batranul a murit, politia l-a identificat pe bataus, dar i-a dat drumul. Iar eu aflu noi detalii...smecherul s-a dat jos la batran si i-a carat cateva palme, dupa care s-a urcat la volan, si pentru ca batranul comenta s-a dat jos si i-a mai carat o portie de pumni si picioare. Cand batranul s-a prabusit jos, s-a urcat in masina si a plecat in viteza. Politia cerceteaza cazul cu autorul in stare de libertate, desii e evident ca respectivul reprezinta un pericol social si asteapta rezultatele autopsiei pentru a vedea daca exista o legatura intre stopul cardiac si bataie.

Cam asta e romania zilelor noastre. Peste tot asistam la incalcari repetate si flagrante ale legii, dar legea se aplica doar acolo unde "trebuie". Cati oameni mai trebuie sa moara pentru ca lucrurile sa reintre in fagasul lor normal? Cat sange mai trebuie sa curga pe sosele pentru ca in sfarsit sa vedem persoane sus puse platind pentru faptele lor? Cand o sa ne vina mintea la cap?

In alta tara, civilizata, presiunea opiniei publice in urma unei asemenea fapte ar fi de neimaginat. S-ar fi protestat impotriva coruptiei din justitie, s-ar fi iesit in strada cerandu-se sa se faca dreptate. Mass-Media ar fi exploatat subiectul in ultimul hal, pentru rating si pentru dreptate. Pentru ca, intotdeauna, cei multi sunt sensibili tocmai la acest subiect. Cel mai bun subiect nu e scandalul, asa cum crede presa romana, ci nedreptatile facute de o justitie oarba, actele de injustitie comise de cei care au puterea impotriva celor multi. Nimic nu prinde mai bine la gloata decat demascarea coruptiei la nivel inalt. Dar asta intr-o tara civilizata, cu oameni cu un puternic instinct social, oameni mandri de faptul ca sunt cetateni ai acelei tari, oameni solidari unii cu altii impotriva nedreptatii. Asta intr-o tara unde mass-media nu e subordonata politicului, unde presa reprezinta intr-adevar o putere in stat, unde o presa sanatoasa ii "obliga" pe cei care au puterea sa isi faca datoria.

Asta intr-o tara moderna, nu in Romania noastra medievala, unde banul conduce iar bunul simt e ceva ce mai apare doar in manualele de istorie!

Numele brutei cu BMW este Cosmin Drăgan. Daca ar fi dupa mine, as aplica legea talionului. Probabil ca si dupa multi altii, daca e sa ne luam dupa datele unui sondaj dat publicitatii saptamana trecuta si conform caruia peste 90% din populatia tarii este de acord cu introducerea pedepsei cu moartea. Din pacate insa, nu noi cei multi decidem, ci ei, cei putini. Asa cum tot nu noi vom decide cine e vinovat, ci acelasi sistem corupt din justita noastra cea oarba, surda, muta, schioapa si cu mainile legate...

La..."udat"!

"Eu sunt gradinar de flori
Ce ma trezesc pana'n zori
Si umblu din casa'n case
Sa ud florile frumoase

Am auzit ca aveti un trandafir frumos
E voie sa-l udam sa nu se vestejeasca?"

Acestea sunt versurile care mi-au umplut copliaria. Acestea sunt versurile pe care le repetam cu sfintenie cand eram copil si ma pregateam sa ies la udat. Eram copil, eram plin de voiosie, eram fara griji si fara prejudecatile care ne intuneca viata din momentul in care suntem considerati "adulti". Eram...!

Intre timp, am trecut peste moment. Asa cum se spune, visul oricarui copil e sa fie mare. Era si visul meu, recunosc. Iar apoi, exact ca si ceilalti, am constatat ca e un vis de copii. Si cand ajungi "mare", visul se schimba. Vrei sa fii "mic". Vrei sa fii din nou copil. Fara griji, fara probleme.

"Unde esti copilarie...cu padurea ta cu tot?"

Am ajuns un om matur. DAR, ca orice adult, ma gandesc cu regret la copilarie. Cum ar fi, sa fiu din nou copil? Si sa ma duc la udat?

"Eu sunt gradinar de flori,
Ce ma trezesc pana'n zori..."

Hristos a inviat!

Inca o zi...inca o noapte...inca o fila din istoria credintelor si ideilor religioase.

Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!

Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.

Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.

Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.

Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!

Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"

Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(

E Vinerea Mare!

Intr-o zi sfanta, probabil cea mai sfanta dintre toate zilele din an, imi voi indrepta atentia spre doua articole ce mi-au atras privirea spre ele, articole ce le-am intalnit pe siteul ziarului gandul.

Articole care intr-o zi atat de importanta ca cea de azi, ma fac sa ma gandesc la toti acei multi oameni si copii care se zbat si sufera in liniste, singura lor vina fiind aceea ca s-au nascut sub semnul fatidicului si traiesc intr-o tara blestemata sa ii ignore sau si mai rau, sa se prefaca ca nu exista. Ma refer aici la persoanele cu disabilitati, la persoanele cu handicap, la persoanele pe care statul roman le ignora sau se face ca nu stie nimic despre ele, la acele multe persoane despre a caror existenta dragii nostri politicieni si primari sunt constienti doar in preajma alegerilor. Dar, sa revin la cele doua articole.

Primul..."La fiecare şapte ore şi jumătate, în România se naşte un copil cu autism".

Înainte de 18 ani, orice român diagnosticat cu autism primeşte o etichetă: "tulburare psihică". La majorat i se schimbă ştampila, fiind încadrat la "Afecţiuni psihice", categoria "psihoze". În statisticile oficiale însă, autiştii nu există. Doar în scriptele asociaţiilor de profil, unde sunt înscrise 30.000 de persoane.

O afecţiune cu cauze necunoscute, mai des întâlnită însă decât cancerul, diabetul, SIDA ori Sindromul Down.

Vine în orice tip de familie şi este de 4 ori mai întâlnită la băieţi decât la fete. Afecţiunea apare fie la naştere, fie la vârsta de 2 - 3 ani a copilului, dar poate fi diagnosticată în unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme. Copiii diagnosticaţi cu TSA manifestă deficienţe de socializare, de comunicare verbală sau nonverbală şi comportamente repetitive şi stereotipe.

Al doilea..."El face lucrurile altfel decât noi, normalii".

S-ar putea apropia de tine dacă i se pare lui că ai un fir de păr pe umăr şi vrea să ţi-l ia. Sau să te sperii când vrea să închidă portiera, pentru că n-ai închis bine uşa maşinii. Ori să adune orice hârtie pe care o vede pe jos, pe trotuar.

Aşa e el. Face lucrurile altfel, lucruri pe care noi ceilalţi, normalii, am încetat de mult să le vedem. Are o problemă cu ordinea lucrurilor, cu reguli şi gesturi simple pe care noi le-am uitat.

Aşa e el. Un autist, iar ca el sunt alţi 30.000 de români. Pe care nimeni nu-i ia în seamă, în cifre şi-n statistici.

Autoarea ambelor articole este Diana Marcu. Nu stiu ce va urma, insa eu sper ca voi mai asista la astfel de articole. Si sper ca si alti ziaristi isi vor indrepta atentia spre adevarata gazetarie. Pentru ca, sincer, m-am saturat de politica, minciuna, scandal, moda si toate celelalte porcarii care apar in presa romana contemporana. Si, as vrea, ca macar odata la cateva zile sa pot citi cate un astfel de articol in care se prezinta romanii, asa cum sunt ei, cu problemele lor date de saracie, mentalitati invechite, boli, etc...

Sa nu ne mai scundem dupa deget, sa nu ne mai fie rusine de ceea ce suntem. Sa nu ne prefacem ca nu stim de existenta acestor probleme. Sa nu ne mai mintim pe noi insine, si sa acceptam viata asa cum este. Sa trecem peste mentalitatile comuniste in care ne ascundeam cazurile de HIV, lepra, TBC si handicapurile si prezentam lumii intregi cifre mincinoase. Sa incercam sa ii intelegem si sa ii ajutam pe cei care au nevoie.

Si repet, sa "incercam sa intelegem"! Pentru ca noi cei norocosi, cei "normali", nu vom putea sa stim niciodata cum e de fapt sa te nasti, sa traiesti o viata in acel mod "anormal". Cine nu a trait, nu poate sa stie, poate doar sa isi imagineze. Si probabil, ca ceea ce isi imagineaza este o infima parte din ceea ce se petrece in realitate. Sa incercam sa ii intelegem pe acesti oameni pentru care fiecare zi este o zi a patimilor. Si sa ii iubim asa cum sunt, pentru ca ei sigur ne iubesc! In felul lor neinteles de noi, dar ne iubesc!

Pacaleala de 1 Aprilie

Traditie la romani care tinde sa devina sport national zilnic. La cum merg lucrurile in ultima vreme, chiar ca incep sa cred ca peste tot in Romania fiecare se chinuie sa pacaleasca cat mai mult pe cei din jur.

De la vladica, la opinca...ne pacalim unii pe altii. Mai grav e ca obisnuiti cu atatea pacaleli, am ajuns deja sa ne pacalim inclusiv pe noi insine.

Suntem un neam de pacalici, ce mai tura vura! Cei de la KISS FM au dreptate, ziua noastra nationala ar trebuii sa fie 1 Aprilie. Si sa ne cheme pe toti cu "Pacala" inainte. Sau, macar pe cei care intra in politica. Na..ca nu m-am putut abtine, si a trebuit sa pomenesc si domeniul in care activeaza cei mai multi pacalici. Iar pe noi restul sa ne cheme "Tandala", ca prea ne lasam pacaliti usor.