Eu daca vreau sa tremur...tremur!

Insa nu de frica, ci de emotie. Din cauza grijilor si gandurilor. Din cauza realitatii inconjuratoare si a sentimentului de nesiguranta cand vine vorba de ziua de maine.

Si totul se leaga cu urmatorul articol pe care l-am gasit pe site la ziarul Adevarul: De ce ne temem să devenim părinţi. Repet, nu ma tem, dar, cand vad cum e viata asta, cand vad ce se intampla imprejur, de piatra sa fiu si tot nu as putea sa nu ma gandesc cu emotie la ce va urma.
Extrag o parte care ma intereseaza in mod deosebit din articolul pomenit mai sus, insa recomand sa fie citit integral de la sursa citata.

Pentru bărbaţi, greul începe chiar din clipa în care testul de sarcină arată „pozitiv". În afara poftelor, a stărilor de rău şi a toanelor, ei se chinuie să înţeleagă ceva ce nu vor experimenta niciodată pe propria piele. „În timpul sarcinii, nu puteam nicicum să-i intru în voie soţiei. Uneori, mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună că a visat că vom avea un copil cu şapte degete la o mână şi cu capul ţuguiat. E adevărat că a avut unele probleme la naştere, dar în ciuda faptului că băieţelul nostru a trebuit să stea la incubator pentru câteva zile, avem un copil perfect sănătos", ne-a povestit Mihai S. (32 de ani).

Bărbatul spune că noaptea în care a născut nevasta lui a fost „cea mai lungă din viaţa mea". Asta pentru că, în timp ce asistentele intrau şi ieşeau din sala de operaţii, el auzea ţipete şi-şi imagina că, într-adevăr, copilul lor s-a născut cu probleme. „M-a încercat un sentiment de neputinţă pentru că nimeni nu avea timp să-mi spună cum decurg lucrurile", a mai spus Mihai.

Trecand peste partea amuzanta cu "copilul cu sapte degete si capul tuguiat", fragmentul de mai sus exprima clar situatia viitorilor tatici. Nu pot face nimic pentru ca mamei sa ii fie mai bine sau mai usor. Ma rog, pot sa le ajute la treburi casnice, si cam atat. Niciodata nu vom sti cum e, cat de rau e. Vom asculta cuminti ce spun ele ca a fost, si cam atat. Poate ca de aia nici nu meritam o zi speciala pe an in care sa fim sarbatoriti, asa cum au ele la inceput de primavara.

In schimb, vom sti sigur sa facem calcule si planuri. Sa ne gandim de nenumarate ori la viitor, la cum sa facem sa ne fie bine tuturor. Vom sta mereu cu fruntea incruntata gandindu-ne la multe si marunte in timp ce ele, odata scapate de chin se vor bucura alaturi de cei carora le-au dat viata.
Si vom continua zi de zi si ora de ora sa ne temem pentru ziua de maine, in Romania de azi.