La..."udat"!

"Eu sunt gradinar de flori
Ce ma trezesc pana'n zori
Si umblu din casa'n case
Sa ud florile frumoase

Am auzit ca aveti un trandafir frumos
E voie sa-l udam sa nu se vestejeasca?"

Acestea sunt versurile care mi-au umplut copliaria. Acestea sunt versurile pe care le repetam cu sfintenie cand eram copil si ma pregateam sa ies la udat. Eram copil, eram plin de voiosie, eram fara griji si fara prejudecatile care ne intuneca viata din momentul in care suntem considerati "adulti". Eram...!

Intre timp, am trecut peste moment. Asa cum se spune, visul oricarui copil e sa fie mare. Era si visul meu, recunosc. Iar apoi, exact ca si ceilalti, am constatat ca e un vis de copii. Si cand ajungi "mare", visul se schimba. Vrei sa fii "mic". Vrei sa fii din nou copil. Fara griji, fara probleme.

"Unde esti copilarie...cu padurea ta cu tot?"

Am ajuns un om matur. DAR, ca orice adult, ma gandesc cu regret la copilarie. Cum ar fi, sa fiu din nou copil? Si sa ma duc la udat?

"Eu sunt gradinar de flori,
Ce ma trezesc pana'n zori..."