Ce a mai ramas din oameni?

Hmmm...oare ce ma face la ora asta tarzie din noapte sa stau si sa depitez ganduri care vin de-a valma, valma...in loc sa dorm, ca un om normal?

Tocmai ce am terminat de vizionat un film "de actiune" pe un canal "aiurea". Un film la care te uiti ca sa-ti treaca vremea. Nu o capodopera, nu ceva care vezi la marile gale, ci ceva obscur, de care a doua zi nu iti amintesti, iar peste doua-trei zile habar nu ai ca l-ai vizionat...pana poate intamplator, il revezi. Cu alte cuvinte, cum imi place sa spun eu, o porcarie stupida care te relaxeaza si atat.

Insa, uite ca filmu respectiv m-a facut sa ma gandesc la ceva. Ideea era simpla, un "galbejit" se intoarce in orasul sau ( evident, din America - "land of choice" ) si extermina o banda de fanatici religiosi, extremisti, neo-nazisti. Nimic nou sub soare, repet, este doar un film menit sa faca mai usoara tranzitia spre somn pentru amatorii genului. Dar, la mine in capatana rotitele se invart, si dupa ce am trecut nitel pe la pittstop( adicatelea pe romaneste - "buda" :P ) ete ca ma apuca nevoia sa scriu! Si culmea...ma apuca dupa ora 12 noaptea, cand vorba vine, oamenii "normali" dorm!

Ca nu's acolo in categoria oamenilor "normali" cu mandrie o recunosc...si aspir chiar la statutul asta. Pentru ca trebuie sa ies in evidents, cum de ce? :D Dar, sa lasam asta, si sa revenim la ...povestile noastre. Adica, la ce idei am ajuns eu sa innod in mintea mea sucita, la ora asta tarzie. Am de spus o chestie...pentru inceput: remember Vali Sterian!

Doamne, vino Doamne,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni
Doamne, vino Domane,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni

De ce nu incetati acest cumplit razboi
De ce va ganditi numai la voi
Si nici nu va pasa de mama care-si plange
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sange
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sint
De cei ce va acuza de-acolo din mormant

Adica, pe romaneste, sa priceapa tot poporul, stau si eu ca "vita in fata la poarta noua" si ma intreb "a mai ramas ceva din oameni Doamne?"

Calcam totul in picioare, rupem si distrugem tot ce e in calea noastra, uitam de familie, parinti, relatii sociale, prieteni, bune maniere, si tot ceea ce ne deosebeste de animale...si ne indobitocim. Devenim ridicoli prin aspiratiile noatre, prin ceea ce ne dorim dela viata, prin ceea ce ne asteptam sa indeplinim in viata. Nu avem un scop precis, nu ne definim pe noi ca oameni, ca indivizi cu "caracter", pur si simplu traim, facem ceea ce e in "trend" cu moda....copiem ieftin orice ni se pare "cool"! Ce a mai ramas din noi oamenii? Posibil sa nu pese nimanui, dar pe mine momentan acum...ma roade! Si ma roade a dreaq!!! Nu vreau sa fac pe razvratitul...pur si simplu imi caut un loc in evolutie. Si, nu stiu de ce, dar filmul asta obscur pe care deja incep sa-l uit, a declansat un fitil. Apropos, sa fie clar pentru tot poporu dtv-ist, nu il uit pentru ca a fost obscur, il uit pentru ca am decis, candva demult, ca e mai important sa-mi folosesc memoria doar pentru lucrurile cu adevarat utile. Si, "believe'me or not" lucruri utile nu inseamna asa cum multi cred, ca is tolba de formule de matematica! Pentru a n'sprezecea oara...am o memorie jenibila! Insa, conexiunile...cel mai simplu ar fi sa recunosc...ma definesc. Habar nu am de filmu asta, dar, el a miscat ceva acolo, in interiorul meu, si asta o sa ramana in "istorie" ;)Ne place sau nu, asta e adevarul, noi ne aflam pe o panta descendenta! Candva, am fost buni, am fost iertatori, generosi, sinceri! Candva eram sus, iar acum, trebuie sa vedem ce a mai ramas din noi, cei de odinioara! Si poate ca, fiecaruia nu i-ar strica sa se gandeasca din cand in cand la versurile lui Vali Sterian...."Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni!"

Ne uitam la porcarii TV, promovam nonvalori gen Dragusane, Crudute, Botezati, printisori, phenomene, beizadele si odoare nepretuite, asistam la spectacolul cotidian al unei asa-zise clase politice care ne reprezinta cu succez la capitlul minciuna-inselatorie-coruptie, ne uitam la telenovele si ascultam manele, si...nu ne batem noi capul cu ce a mai ramas din noi...ca nu mai e nimic! Suntem zero...traim doar in trecut, avem niste mici zvagniri...si cam atat!
Si atunci, sa nu zici oare, vorba lui Vali Sterian..."Ce a mai ramas din oameni, doamne???"

Mizerie, lasitate, penibilitate...

...dezgustator, ignoranta, scarba...si as putea continua, pentru ca din nefericire limba romana e bogata in astfel de cuvinte, iar impresia pe care o am in aceste momente este atat de puternica incat nu stiu ce m-ar putea opri.

Si totul, pleaca de la un articol pe care l-am prins pe siteul realitatea.net si pe care evident l-am gasit dezvoltat cu detalii in ziarul gandul. Foarte pe scurt(detalii se gasesc la linkurile de mai sus), d-l Cristian Tudor Popescu(CTP) raspunde unui articol publicat de alti "colegi jurnalisti" si care ii contesta calitatea de comentator al evenimentelor de la bacalaureatul 2011 pe baza faptul ca fiul cel mic al domniei sale are doua corigente si nu a intrat la bacalaureat. Iar raspunsul mi se pare pur si simplu genial

Ce legatura are asta cu faptul ca fiul meu are doua corigente si nici nu a intrat in sesiunea de bacalaureat? A furat ceva fiul meu, a copiat, s-a dat spaga, s-a pus pila pentru el, a luat locul cuiva? N-a vrut sa invete, asa cum n-au vrut, din varii motive, mii de alti elevi. Eu nu pot sa invat si sa dau examene in locul lui. Daca nu isi va lua corigentele si bacalaureatul la toamna, va merge sa-si caute de munca si o sa invete cand o sa-i vina mintea la cap. In caz ca o sa-i vina. Iar eu voi continua sa comentez probleme ale educatiei de cate ori voi crede ca este nevoie!

Stau si ma mir, cat de infect poti sa fii sa te legi de un om prin intermediul fiului sau? Ce caracter poti sa ai sa dai in el folosindu-te de faptul ca copii sai sunt certati cu cartea?

Dar si mai interesant si enervant mi se pare faptul ca in comentariile de la articolele respective exista alti "destepti" care continua sa isi dea cu parerea si care continua sa-l critice pe CTP pentru ca nu a stiut sa-si motiveze fii, pentru ca daca el e asa de destept de ce nu i-a invatat, educat si ajutat si pe ei, etc...
Pe langa prostul gust de a te baga in familia cuiva, mai enervanta e ignoranta unora care cred ca exista o reteta universala de a creste copii, iar ei detin secretul. Fiecare isi creste copii cum crede de cuviinta, si atata timp cat nimic rau nu se intampla, care e problema? Daca tatal lor e om inteligent, musai sa fie si copii? Inca tot persista ideea stupida ca e musai ca un copil sa-si egaleze si chiar sa isi depaseasca parintii? Oare cand naiba o sa ne vina mintea la cap sa intelegem ca nu conteaza ce meserie ai, cate diplome ai, ci conteaza caracterul, corectitudinea si onestitatea. Oare cat de orb poti sa fi ca sa nu-ti dai seama ca, ne place sau nu, CTP a adoptat atitudinea cea mai corecta si le-a dat fiilor sai cea mai buna lectie de viata legata de corectitudine si onestitate? Nu am nici un dubiu ca ar fi putut "interveni" in favoarea fiilor sai. Insa nu a facut-o, si pentru asta ar trebuii respectat, nu criticat. Iar asta indiferent daca ne place sau nu stilul si opiniile domniei sale. Cu atat mai mult cu cat cei care au initiat toata aceasta tevatura sunt niste colegi gazetari.

Cel mai mult ma enerveaza insa altceva, ceea ce putini vad, insa e acolo. Si anume, ce a devenit presa in romania. Cum a ajuns sa fie folosita in interese si polemici personale, pentru atacuri murdare, sau pentru a te apara. Ma enerveaza cum se face din tantar armasar, cum pentru orice rahatel de stire apar zeci de articole peste tot care intorc rahatul ala pe toate partile, il miroasa si il dezbat cu fervoare. Si ma enerveaza teribil toata aceasta tevatura ingrozitoare care se face de fiecare data pe orice rahat de subiect la toate posturile de tembeliziune, cu dezbaterile live in care asa zisi analisti isi dau cu parerea, despica firul in patru si realizeaza in final un mare rahat. Ma enerveaza si mai si sa vad articole de doi lei scrise prin diferite ziare cu pretentii, pline de greseli gramaticale, de dezacorduri sau de cuvinte folosite alandala, doar asa ca sa parem noi destepti. Si ma duc cu gandul si mai departe, la situatia generala, toti suntem experti in politica si fotbal, tot poporul de la vladica la opinca e capabil sa-si dea cu parerea despre orice, suntem o tara de analisti si gazetari, ce mai tura vura! Si probabil ca asa o sa si ajungem sa murim de foame, ca nimeni nu mai pune mana sa faca ceva, toti isi dau cu parerea si is s-experti in toate, dar nimeni nu face nimic mai mult decat sa-si dea cu parerea.
Barfim tot, comentam tot, ne dam cu parerea legat de orice, oferim sfaturi cu constiinciozitate, sapam pe la spate si criticam pe oricine, si cel mai important...ne scufundam in mocirla...

Oameni sau animale?

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

Un articol vazut atat pe realitatea.net cat si pe mediafax.ro m-a determinat sa scriu aceste randuri.
Este vorba despre un bebelus de 10 luni abandonat de mama lui pe un camp in judetul Vaslui pe motiv ca nu-l mai poate creste si care a fost gasit de catre o localnica in timp ce ducea vaca la pasune.

In ultimele luni de cand sunt parinte, am devenit extrem de sensibil la subiectele care privesc copii. Pentru ca doar dupa ce esti parinte, intelegi cu adevarat miracolul vietii, vezi cat de grea este lupta unui copil pentru supravietuire, cat de neajutorat este si prin ce greutati trece inclusiv cand vine vorba de crescutul dintilor, de mersul de-a busilea, de statul in fund sau de dorinta inepuizabila de a incerca sa mearga pe doua picioare, etc... Iar un zambet venit din partea lui nu poate fi cumparat de nimic pe lumea asta ;)

Si toate cuvintele si sentimentele astea vin din partea unui tata, deci va dati seama ce inseamna legatura unei mame cu copilul ei...

Si totusi, uite ca exista pe lumea asta, unde altundeva decat in romanica noastra, si mame care isi lasa copilul de 10 luni pe camp. Pe camp!!! Nici macar la un centru de copii, sau la o biserica sau spital...sau oriunde unde in maxim 3 minute cineva il poate gasi, dar nu pe camp! E scandalos, inuman, si tot ce vreti! Cum mama draq sa abandonezi un copil pe camp? Imbracat doar intr-un body si cu un biletel pe care scria numele, data nasterii si ca iti pare rau dar nu-l mai poti creste pentru ca ai fost parasita de barbat. Pe camp...

Pana si animalele au mai multa grija de puii lor. Vedem peste tot in natura animale care sunt in stare sa-si dea viata aparandu-si puii de pradatori. Vedem animale care vaneaza sau cauta hrana zi si noapte pe vaste intinderi pentru a-si hranii puii. Vedem animale care isi ascund puii pana si in gura, ca sa nu fie atacati de pradatori. Dar nu-i abandoneaza cand ei sunt neajutorati! Unele animale ucid puii altor animale de acelasi regn, dar nu puii lor! Unele animale isi parasesc puii, dar doar cand acestia sunt capabili sa se descurce singuri! In unele cazuri s-au observat si situatii cand mamele isi renega puii, insa asta s-a intamplat datorita interventiei umane, cand puii au primit miros de oameni si mama nu i-a mai acceptat. Insa in natura, fara interventia umana, animalele nu isi abandoneaza puii.

Ne pretindem superiori, dar oare suntem?
- Conform genezei, am fost creati de catre Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa, si am fost trimisi pe pamant ca sa il stapanim si sa ne hranim cu vietuitoarele si roadele lui. Iar pentru o asemenea fapta, ar trebuii sa ne perpelim mult si bine la focul ghenei! Deci, moral vorbind, o asemenea fapta este incalificabila, iar asa-zisa mama ar merita batuta cu pietre si lasata si ea la randul ei pe un camp sa se gandeasca la fapta ei.
- Conform evolutionismului, am evoluat din primate, suntem doar niste animale evoluate si atat. Insa, comportamentul nostru lasa mult de dorit si nici macar animale nu am putea fi numiti in situatii ca aceasta. Pentru ca suntem o rusine pentru animale, ele nu fac asa ceva. Biologic vorbind, acest gest este unic, sfideaza toate regulile naturii legate de sentimente materne si rolul nostru pe pamant in calitate de parinti, si practic pe termen lung inseamna extinctia celui care a facut acest gest. Ceea ce ar trebuii sa se intample cu asa zisa "mama"!

Ce sa mai vorbesc de mamele din alte stiri, care si-au bagat copilul intr-o punga si l-au aruncat la ghena de gunoi? Brrr...inchei aici, pentru ca nu mai suport sa ma gandesc la asta, e prea horror!

l'ombelico de'l mondo!

M-am uitat pentru a n-sprezecea oara la Lord of The Rings pe Prost-Tv.

Stiu, e "booring" sa te uiti la acelasi film a nu stiu cata oara. La fel cum e "booring" orice repetare a unui lucru pe care l-ai facut deja, nu-i asa? Ce e mai "booring" decat sa mergi la scarbici zi de zi, luna de luna, an de an, pana cand o sa ajungi la venerabila varsta cand o sa fii "respectat" de toti si mai ales de statul roman si drept consecinta o sa primesti o "veritabila" pensie de la acelasi stat roman!!!
Asa e...traim sa fim "booring", sa ne uitam la dilme ras-repetate a n-sprezecea oara, la tembelenovele rasulflate, la comedii stupide...in fine, la orice, atata vreme cat place. La urma urmei, nu asta inseamna tembeliziune oare?

Dar, sa termin cu ineptiile astea, si sa continui cu altele ;) Revenind la Lord of the Rings cel atat de frecvent difuzat pe Pro-TV, in episodul doi, am remarcat o replica, care m-a facut sa scriu acest post.

Traim ca sa incercam, altfel de ce traim?

V-ati pus intrebarea asta vreodata? De ce traiti? V-a mancat vreodata in "l'ombelico de'l mondo" sa va ganditi de ce faceti umbra pamantului? Allo....domnilor si doamnelor din neanderthal, v-ati intrebat vreodata in insignifianta dumneavoastra viata...de ce traiti pe acest pamant? De ce faceti umbra pamantului mai oameni buni? Ca sa creasca ciuperci? Da oare, mai rau...lasam ceva in urma noastra?

Probabil, de fapt sigur, am deraiat rau de la motivatia postului, adica LOR, da serios acu! De ce traiti oameni buni? Ce vreti de la viata? Care e scopul vietii voastre parazitare pe acest pamant?

Aveti unu?

D'le, nu zic nu...filmu e superb acu. Pe bune, mie mi-a placut la nebunie. Dar, sarim peste film, ma intereseaza ideea. Adica ceea ce multi nu pot sa inteleaga relativ la multe filme ce le-au vazut. Se uita "bou" la film, ii place cand vede ca se rupe nu stiu care idiot in figuri in functie de ce a visat asta-noapte regizoru filmului, da OK, nubilor, ceva nu ati retinut din filmu ala? Poate ca a fost unu in spatele lui, mai destept de felu lui (sarmana creatura inconstienta de realitatile vietii din romanica zilelor noastre) care a vrut sa zica ceva? Sau nu e asa vita incaltata?

Da stiu, agresivitatea limbajului folosit denota fie o agresivitate cauzata de molestari din copilarie, fie un Ben Laden modern, gata sa se ia la lupta cu morile de vant ale unui imaginar Don Quijote. Probabil ca da, lupta cu morile de vant e mai sigura...preferam sa parem niste inadaptati la "realitate" decat sa parem niste oameni care afirma si sustin cu tarie parerile in care cred. Intrebarea e...aveti destula sange in "instalatie" sa sustineti ceea ce credeti? Aveti suficient nerv sa va luptati cu morile de vant contrare parerilor voastre? Aveti "tupeul" sa va afirmati propria atitudine de viata?

Traiti ca sa ce?!?

Muuu

Inca de la inceput tin sa mentionez ca nu am nimic cu sarmanele bovine, ele nu au nici o vina ca le cheama vaci, boi, bivoli, etc. Singura lor problema e ca noi oamenii in autointitulata noastra desteptaciune le consideram proaste, si mai mult am asociat numele lor cu persoane din preajma noastra.

Altfel cum sa folosim noi formulari de genul "Doamne, ce bou", "Individa asta e o vaca", "Esti mai prost ca o vita", "mai vita incaltata", "mai vaca, uitate pe unde treci", "se uita ca vitelu la poarta noua" si etc...

Dupa ce sarmanele animale ne dau carne, lapte, piele de mii de ani si au tras in jug pana nu au mai putut, noi "desteptii" si "inteleptii" le-am asociat numele cu prostia noastra. Si cam aceeasi poveste e si cu oile, daca stam putin sa ne gandim, noi cei "intelepti".

Si totusi, desi am afirmat mai sus ce am afirmat, nu pot sa nu folosesc si eu urmatoarea fraza "Noi romanii suntem mai prosti ca vitele si oile la un loc! Suntem jenanti prin lipsa de personalitate si verticalitate, ne lasam manevrati si dusi cu vorba mai rau ca oile, si ne uitam mai rau ca vitelu la poarta noua cand vine vorba de cei care ne conduc si minciunile/promisiunile care ni le spun. Suntem un popor urat, cu un caracter de doi bani, cu o personalitate infecta si imi e rusine ca sunt roman!"

Cui nu-i place, sa vina cu argumente. Pana una alta, uitandu-ma la realitatea care ma inconjoara, la lipsa de reactie a oamenilor la deciziile clasei politice, la lipsa de respect si mitocania de care ma lovesc zi de zi prin oras, la minciunile, crimele, si scandalurile care ne-au inundat mass-media nu pot sa afirm altceva decat ca suntem mai rai ca niste vite duse la taiere. Si, cu toate acestea, nu dam semne de indreptare. Continuam sa mergem inainte fara un scop in viata, fara sa ne punem problema "oare cum ar fi daca?", fara sa cracnim la incalcari de drepturi. Orbi, surzi si muti la tot ce ne afecteaza, ne traim viata mizera pe plaiuri mioritice, continuam sa ne taram prin noroi si sa rabdam toate porcariile unor conducatori pe care nimeni nu sustine ca i-a votat si tutusi ne conduc.

Pana cand? Probabil pana vom muri sau vom crapa de foame si frig. Altfel, cat timp mai putem sa mancam tacamuri de pasare, cat timp mai avem slana si ceapa, rabdam, si tragem la jug intr-o directie necunoscuta noua.

Muuuuuuuuuuuuuu...

Caldura mare mon cher

Ce face omul cand transpira ca un porc si nu stie pe unde sa se ascunda de canicula?

Eu cel putin, intru in stare de letargie si ca sa scap de ea fie ma pun si butonez una alta pe la calculator, fie imi las gandurile sa se plimbe libere. Si asta am facut si asta-noapte pana pe la ora 3. Dupa care, un scurt somn iepuresc, si back in bussiness.

Si, in timp ce gandurile mele se plimbau fara nici o treaba peste tot, mi-am amintit de o idee cu care am tot cochetat in ultima vreme, si pe care am auzit-o ieri si de la alte persoane. Mai precis, ieri am fost cu masinuta la service de am facut franele si directia, nu de alta, dar ma saturasem si de fluieratul insistent care facea lumea sa intoarca capul pe strada de fiecare data cand puneam frana, iar miza oricum era prea ridicata, nimic nu e mai important pentru siguranta personala decat franele bune. Si, in timp ce am pierdut vreo trei ore holbandu-ma ca "animalul" la poarta noua la tot ce mestereau cei doi mecanici prin preajma "pacientei", s-a ajuns inevitabil si la discutii pe o tema de mare actualitate in zilele acestea: reducerea pensiilor si salariilor. Iar unul dintre mecanici mi-a expus tocmai ideea de care vorbeam anterior, si anume ca Basescu insista atat de mult pe aceasta directie cu reducerea pensiilor si salariilor pentru ca mai apoi sa poata sa taie si sa spanzure si la ceilalti, inclusiv la "rechinii" cei mari.

Repet, aceasta idee si-a facut ea loc intr-un coltisor al mintii mele de ceva vreme, si tot creste. Adica, totusi, nu pot sa cred in sinea mea(nu pot sau nu vreau, pentru ca e mai putin dureros asa) ca sunt chiar atat de sinucigasi politic incat sa aplice aceste masuri daca tabloul general nu ar fi mult mai mare. Totusi, nu cred ca prostia e chiar asa de mare cum pare, in fond si la urma urmelor acesti oameni nu sunt idioti, ceva merite tot au ei ca au ajuns unde au ajuns. Nu incerc sa-i disculp, departe de mine gandul asta, din contra. Dar totusi, incerc sa pastrez un echilibru, si incerc sa gasesc o explicatie. Mai mult, incerc sa ma adaptez si sa incerc sa vad si mai departe decat de propria farfurie. Asa ca, singurul argument "logic" pe care pot sa-l gasesc in favoarea lor e acesta: "taie prima data de la cei amarati, pentru ca apoi sa poata sa mearga la ceilalti, cei mari si sa zica uite, astia mici au tacut si au rabdat, acu e randul vostru sa faceti sacrificii".

O sa mai rumeg ideea asta, si in functie de evenimentele ulterioare o sa vedem daca e buna sau e o pista falsa.

Probabil, ca e tot o consecinta a modului deficitar de a gandi lucrurile pe care il au romanii. Poate ca "dragilor nostri lideri" nici nu le-a trecut prin capatana o asa idee, iar noi nu facem decat sa ii iertam pentru ca asa e stilul nostru, in loc sa ne luptam pentru ce e al nostru, inghitim si iertam ca niste "buni crestini" ce suntem. Mai mult, le gasim si scuze in timp ce ei ne fura si ne mint. Dar, ce sa fac, sunt roman si eu(si nu prea ma mandresc cu asta) asa ca o sa las si aceasta mica optiune deschisa, sa vedem ce o sa iasa.

"Speranta moare ultima", nu e asa? Si oricum, pe caldura asta, la cine naiba mai ii arde de proteste? :))

Noi copii lumii mici

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...

Ma uitam ieri la catastrofa aviatica din Rusia. Si, mi-am adus aminte de aceste versuri si de adevarul din spatele lor. Nici nu are sens sa comentez pe marginea lor, cine are ochi sa le citeasca si minte sa le inteleaga va citi si va intelege ce a vrut sa zica Eminescu in aceste versuri.

Un accident soldat cu victime e regretabil indiferent cate persoane mor, indiferent care e pozitia lor sociala si ce nationalitate au. Moartea violenta e intotdeauna regretabila, moartea in sine este o tragedie pentru cei implicati, insa este o realitate. Nu pot sa spun decat sincere condoleante familiilor indoliate si poporului polonez.

Si sa imi fac mea culpa pentru asocierea pe care o sa o fac in continuare intre acest eveniment nefericit si ce o sa spun. Dar, nu rezist dupa versurile lui Eminescu si tragedia de mai sus sa nu ma gandesc la alte versuri ale marelui nostru poet

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Doar ca, in loc de puscarie si nebuni, mai bine sa fie doua avioane din alea mari, mari in care sa incapa toata ceata lui Basescu, Crin, Ponta, Vadim, Gigi si ceilalti multi si dragi conducatori luminati pe care ii avem ;)

Nu e nici moral nici crestinesc sa iti doresti raul altora, si te rog Doamne nu lua in seama nebunia mea ( sper temporara:D ), dar ma strabate un fior de placere "dracesca" doar cand ma gandesc la solutia asta "finala"! >:)

E Vinerea Mare!

Intr-o zi sfanta, probabil cea mai sfanta dintre toate zilele din an, imi voi indrepta atentia spre doua articole ce mi-au atras privirea spre ele, articole ce le-am intalnit pe siteul ziarului gandul.

Articole care intr-o zi atat de importanta ca cea de azi, ma fac sa ma gandesc la toti acei multi oameni si copii care se zbat si sufera in liniste, singura lor vina fiind aceea ca s-au nascut sub semnul fatidicului si traiesc intr-o tara blestemata sa ii ignore sau si mai rau, sa se prefaca ca nu exista. Ma refer aici la persoanele cu disabilitati, la persoanele cu handicap, la persoanele pe care statul roman le ignora sau se face ca nu stie nimic despre ele, la acele multe persoane despre a caror existenta dragii nostri politicieni si primari sunt constienti doar in preajma alegerilor. Dar, sa revin la cele doua articole.

Primul..."La fiecare şapte ore şi jumătate, în România se naşte un copil cu autism".

Înainte de 18 ani, orice român diagnosticat cu autism primeşte o etichetă: "tulburare psihică". La majorat i se schimbă ştampila, fiind încadrat la "Afecţiuni psihice", categoria "psihoze". În statisticile oficiale însă, autiştii nu există. Doar în scriptele asociaţiilor de profil, unde sunt înscrise 30.000 de persoane.

O afecţiune cu cauze necunoscute, mai des întâlnită însă decât cancerul, diabetul, SIDA ori Sindromul Down.

Vine în orice tip de familie şi este de 4 ori mai întâlnită la băieţi decât la fete. Afecţiunea apare fie la naştere, fie la vârsta de 2 - 3 ani a copilului, dar poate fi diagnosticată în unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme. Copiii diagnosticaţi cu TSA manifestă deficienţe de socializare, de comunicare verbală sau nonverbală şi comportamente repetitive şi stereotipe.

Al doilea..."El face lucrurile altfel decât noi, normalii".

S-ar putea apropia de tine dacă i se pare lui că ai un fir de păr pe umăr şi vrea să ţi-l ia. Sau să te sperii când vrea să închidă portiera, pentru că n-ai închis bine uşa maşinii. Ori să adune orice hârtie pe care o vede pe jos, pe trotuar.

Aşa e el. Face lucrurile altfel, lucruri pe care noi ceilalţi, normalii, am încetat de mult să le vedem. Are o problemă cu ordinea lucrurilor, cu reguli şi gesturi simple pe care noi le-am uitat.

Aşa e el. Un autist, iar ca el sunt alţi 30.000 de români. Pe care nimeni nu-i ia în seamă, în cifre şi-n statistici.

Autoarea ambelor articole este Diana Marcu. Nu stiu ce va urma, insa eu sper ca voi mai asista la astfel de articole. Si sper ca si alti ziaristi isi vor indrepta atentia spre adevarata gazetarie. Pentru ca, sincer, m-am saturat de politica, minciuna, scandal, moda si toate celelalte porcarii care apar in presa romana contemporana. Si, as vrea, ca macar odata la cateva zile sa pot citi cate un astfel de articol in care se prezinta romanii, asa cum sunt ei, cu problemele lor date de saracie, mentalitati invechite, boli, etc...

Sa nu ne mai scundem dupa deget, sa nu ne mai fie rusine de ceea ce suntem. Sa nu ne prefacem ca nu stim de existenta acestor probleme. Sa nu ne mai mintim pe noi insine, si sa acceptam viata asa cum este. Sa trecem peste mentalitatile comuniste in care ne ascundeam cazurile de HIV, lepra, TBC si handicapurile si prezentam lumii intregi cifre mincinoase. Sa incercam sa ii intelegem si sa ii ajutam pe cei care au nevoie.

Si repet, sa "incercam sa intelegem"! Pentru ca noi cei norocosi, cei "normali", nu vom putea sa stim niciodata cum e de fapt sa te nasti, sa traiesti o viata in acel mod "anormal". Cine nu a trait, nu poate sa stie, poate doar sa isi imagineze. Si probabil, ca ceea ce isi imagineaza este o infima parte din ceea ce se petrece in realitate. Sa incercam sa ii intelegem pe acesti oameni pentru care fiecare zi este o zi a patimilor. Si sa ii iubim asa cum sunt, pentru ca ei sigur ne iubesc! In felul lor neinteles de noi, dar ne iubesc!

Vine o zi

...cand e ziua lui Dan Bittman. Iar aceea zi e azi, 29 martie.

Ascultand melodia asta, pentru a nu stiu cata oara, ma incearca din nou acelasi sentiment de neputinta si tristete pe care l-am avut si prima data can am auzit-o. Nu putem sa oprim curgerea timpului oricat de mult am vrea si oricat de inteligenti am fi. Din pacate, lucrurile frumoase si oamenii frumosi imbatranesc si incet, dar sigur, se pierd in timp, devin amintiri frumoase si...atat :(

Insa, destul cu tristetea. Sa ne traim viata si sa ne bucuram ca exista oameni precum cei din Holograf si precum Dan Bittman. Oameni care au facut muzica...nu zgomot! Oameni care continua sa adune o multime de oameni la un concert si care prin melodiile lor ne fac sa ne bucure de viata si de cei din preajma noastra.

La multi ani Dane pentru cele 48 de primaveri si mai multa grija pe platourile de filmare cu sabiile si colegii ;)

Holograf - Vine o zi - gamato.ro

Milogeala si ignoranta la ordinea zilei

Ultima gaselnita in materie de curling pe malurile Dambovitei - basescianismul.

Si nu e o gluma. Se pare ca romanii au fost atat de obisnuiti cu pupincurismul pe vremea lui Ceausescu, incat nu pot renunta la aceste practici. Altfel nu pot sa-mi explic ultima initiativa a celor din Academia Oamenilor de Stiinta din Romania(AOSR) de a-l pune membru de onoare pe domnul presedinte.

Stau si eu si ma intreb ca si prostu, pai de ce sa fie membru de onoare al AOSR? Dar...sa lasam asta, in acest articol nu vreau sa ma leg de d-l presedinte, pe care din contra, fara sa-l simpatizez, il apreciez ca fiind in sfarsit normal intr-o reactie. Aceea ca a refuzat acest titlu, care e ridicol. Acum, vreau sa subliniez alte aspecte, care ne fac noua "cinste" ca si popor.

1. Asa cum spuneam si mai sus, sportul asta pe nume curling, castiga tot mai multi adepti in romania. Slugile, lingaii, pupincuristii se inmultesc pe zi ce trece. Nu mai stiu ce sa faca ca sa intre in gratiile persoanelor suspuse. Cu alte cuvinte, nu numai ca ne facem rau cu mana noastra, dar dam dovada de o lipsa de coloana vertebrala crasa. De mandrie nationala, de demnitate si bun simt.
Intocmai cum pe vremea lui Ceausescu asistam la manifestari culturale in care pionerul sef Duban, poetii Vadim sau Paunescu, si multi multi altii, dedicau osanale de lauda maretului conducator, intocmai cum Elena se bucura de titlul de academician de renume international cand ea sarmana creatura era incapabila sa pronunte corect CO2, acum asistam la tendinte similare in privinta lui Basescu. Nu pot sa inteleg, dar mi se pare ca romanul ori e tampit si prost, ori nu poate fara cultul personalitatii. Nu poate fara sa se uite de jos la cineva care nu e deasupra lui, ci il ridica el singur pe un piedestal numai ca sa se poata uita la el in sus si sa-i curete papucii cu balele. Intocmai cum ilustra blonda buna de orice minister a afirmat pe blocul personal la un moment dat ca Basescu este "O personalitate si un personaj despre care istoria deja consemneaza la superlativ. ...O lectie de viata!".
Ideea asta cu numirea ca membru de onoare, scoate in evidenta aceasta mentalitate proasta a romanului de cumpara anumite servicii, protectia celor sus pusi prin milogeala si linguseala. Si ce e mai grav e ca acest lucru nu e facut in acest caz de omul de rand, ci e facut de savanti si oameni care teoretic sunt inteligenti. Oameni care ar trebuii sa depaseasca barierele servilismului politic, care sa fie capabili sa se rupa de tot ceea ce inseamna politica damboviteana, si care sa dea dovada de caracter. Asa ca ma intreb...oare mai exista in Romania astfel de oameni, cu coloana vertebrala si care sa fie modele pentru cei din jur? Sau, asistam vorba lui Nietzsche la un "amurg al zeilor"?

Basescu e un om normal. Cu bune si cu rele. Cu probleme de sanatate, de atitudine, cu orgoliu si defecte. Probabil ca asta l-a si facut presedinte al Romaniei in primul mandat. Faptul ca nu era nici un om frumos, nici cu un ras frumos, ca era chel si cu suvita, ca era grobian si agresiv, ca e un petrecaret caruia ii place sa bea si sa danseze, ca face glume proaste, ca poate fi dur cand vrea ceva, ca ii plac femeile, ca nu e cult si nu pute de desteptaciune si etc... Imi amintesc ca mergeam pe strada si auzeam oamenii vorbind peste tot, asta e om din popor, nu se tine domn si cu nasul pe sus. Si atunci, de unde aceasta tendinta de a-l pune pe un piedestal? De ce sa i se faca statuie? De ce sa fie numit membru de onoare al AOSR? De ce sa fie un model de viata pentru noi toti?

2. Ignoranta nu se mai termina. Si ma refer aici mai ales la ignoranta celor din mass-media. Pentru ca e normal ca badea Gheorghe din satul XYZ sa nu faca nici o diferenta, dar nu e normal ca de acelasi lucru sa apara si in presa. Si de ce spun asta? Pentru ca acest titlu de membru de onoare al AOSR nu ii confera d-lui presedinte titlul de academician. AOSR nu e totuna cu Academia Romana. Ideea ca Basescu ar fi devenit academician prin acceptarea titlului de membru de onoare al AOSR este falsa, iar transformarea acestui subiect in "stirea zilei" de catre ziare si televiziuni este pur si simplu fie ignoranta fie rea intentie, fie amandoua(probabil ultima).
Pana unde o sa mai mergem cu ignoranta si neprofesionalismul?

De fapt...chiar asa...pana unde o sa mergem oare noi ca si popor?

Viata - o succesiune de alegeri

Pretutindeni in jurul nostru exista viata. De la gazele din iarba, la pasarile din inaltul cerului, de la microorganismele din mancare pana la pestele din acvariu, de la vecinul de 80 de ani din bloc la copilul din leagan; suntem inconjurati de dovezi ale vietii.

Ne nastem, copilarim, ajungem la maturitate, ne casatorim, avem copii, imbatranim si in cele de urma murim. Cam asta e ciclul vietii de mii de ani pentru oameni, si nu numai. Ne place, nu ne place, nu prea ne-a intrebat nimeni, e o realitate "cruda" pentru unii dintre noi si ne-ar placea sa o schimbam, dar din pacate nu se poate. Nu depinde de noi. Ceea ce depinde de noi e cum alegem sa ne traim viata.

- Alegem sa credem in Dumnezeu, Mohamed, Allah, Buddha...
- Alegem sa invatam, sa facem liceul, facultatea, doctoratul.
- Alegem sa iubim, sa uram, sa ne indragostim.
- Alegem sa avem o meserie sau alta.
- Alegem sa ne casatorim, sa avem urmasi.
- Alegem sa ne dam demisia.
- Ne alegem prietenii.
- Alegem un presedinte, un deputat sau senator.
- Alegem o marca de masina, un telefon, un calculator...
- Alegem sa mergem la o plimbare prin parc, sa lenevim in pat, sa facem sport, sa ne uitam la TV...

In orice moment suntem pusi intr-o situatie in care trebuie sa alegem. Si in functie de ce alegem, urmeaza alte si alte alegeri.

Unii zic ca viata e o lupta. Adevarat, e o lupta, dar o lupta cu tine insuti, cu alegerile pe care le faci si cele care le-ai face sau le-ai fi facut. Aici e de fapt marea problema a alegerilor: odata ce ai facut o alegere e posibil ca la un moment dat sa apara regretul ca nu ai ales altceva. "Acum, ca am facut asta, dupa o vreme imi dau seama ca nu am facut bine; mai bine faceam altfel". Si uite asa apare regretul. Insa nu ne dam seama ca "acum" e ulterior momentului in care a trebuit sa alegem. "Acum" suntem mai intelepti, mai experimentati, cunoastem mai multe date despre alegerea respectiva, deja am trait-o; si atunci e normal sa spunem asta pentru ca deja vorbim in cunostinta de cauza. E usor ca dupa un interval de timp sa ne dam cu parerea legat de o alegere, insa exact in momentul in care am facut-o nu aveam de unde sa stim ce o sa urmeze si care o sa fie consecintele ei. Puteam doar sa ni le imaginam.

In fiecare moment din viata suntem pusi in situatii in care trebuie sa alegem. Uneori avem doar cateva secunde sau minute sa optam pentru o varianta. Si de cele mai multe ori o facem fara sa ne mai dam seama ca facem o alegere, actionam instinctual. Nu avem timp sa ne gandim la consecintele acelei alegeri, nici macar nu ne dam seama ca suntem pusi in fata unui astfel de moment in care trebuie sa alegem. Asa ca, din punctul meu de vedere, regretul nu prea isi are loc in viata. Cel putin nu in orice moment. Nu incerc sa justific situatiile extreme, crimele, accidentele, si alte "alegeri" cu efect negativ; ele raman in continuare de blamat si cel care le infaptuieste trebuie sa raspunda pentru consecintele alegerilor sale. Acolo, regretul isi are locul. Dar nu in alegerile marunte, de zi cu zi, care fac parte din viata noastra.

Viata nu e o lupta cu destinul, cu cei din jur sau cu inevitabilul. Viata e o lupta cu noi insine, cu succesiunea de alegeri personale. Viata inseamna o evolutie continua, o inlantuire de evenimente si optiuni in urma carora vrem sa devenim mai intelepti, mai buni, mai competitivi si mai pregatiti pentru alegerile care vor urma. Sau, din contra...

Ne traim viata sub obladuirea ingaduitoare a "Liberului Arbitru". Fara sa ne dam seama, optam pentru o alegere sau alta in orice moment al vietii. Iar cea mai mare alegere dintre toate este viata insusi. Alege cum sa-ti traiesti viata, pentru ca e viata ta. Alege viata!

Mergeti si scrieti pe blog!

Papa Benedict al XVI-lea a dat o nouă poruncă pentru preoţii care nu reuşesc să facă cunoscut mesajul creştin: „Mergeţi şi scrieţi pe blog”.

Prezenţa Papei pe internet a crescut în ultimii ani, iar acum îndeamnă preoţii să folosească toate uneltele multimedia necesare pentru a împărtăşi învăţăturile evangheliilor oamenilor din toate religiile şi culturile.

Folosirea e-mail-ului sau navigarea pe internet nu mai este suficient. Preoţii trebuie să folosească ultimele tehnologii pentru a conduce comunităţiilor lor, a spus Papa într-un mesaj făcut public de Vatican, potrivit BBC.

Mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor sugerează folosirea imaginilor, filmelor, animaţiilor, blogurilor şi a site-urilor.

Suveranul Pontif a spus chiar şi că preoţii ar trebuie să devină familiari cu aceste tehnologii chiar din seminar, dar a subliniat că folosirea noilor tehnologii trebuie să reflecte educaţia teologică.

Suveranul a lăudat noile metode de comunicare ca un „cadou al omenirii” pentru dezvoltarea prieteniei şi înţelegerii.

Am ales sa reproduc integral un articol de pe realitatea.net, pentru ca de data asta merita, dupa parerea mea. Adevarul e ca biserica (indiferent de cultul religios, ca e catolica, ortodoxa, reformata,...) nu are ce face decat sa se adapteze in faza noilor tendinte sociale si a stiintei.

Intotdeauna ea va juca un rol extrem de important in viata oamenilor; intotdeauna vom avea nevoie de credinta pentru a trece peste greutati si pentru a ne explica anumite lucruri care nu pot fi explicate; intotdeauna vom avea nevoie de divinitate macar sub forma unei puteri supranaturale pentru a justifica fenomene si evenimente pe care stiinta nu le poate justifica.

Insa, si nu cred ca gresesc cand afirm asta, religia pierde teren; preotii trebuie sa se adapteze noilor tendinte impuse de societate si trebuie sa renunte treptat la habotnicismul pe care il propovaduiam inainte. Biserica nu poate neglija aceste tendinte, trebuie sa se plieze lor, altfel rolul sau in societate se va stinge treptat. Nu am nici un dubiu ca generatiile tinere sunt tot mai putin interesate de credinta si religie; la fel cum nu am nici un dubiu ca biserica in sine traieste prin intermediul enoriasilor sai. Nu exista biserica fara oameni, nu exista religie fara adepti si nu exista divinitate fara credinta in ea.

Asa ca, fie ca ii place, fie ca nu, biserica trebuie sa se adapteze si sa tina pasul cu generatiile care vin. Evident ca aceste probleme au fost dezbatute de nenumarate ori de catre mai marii principalelor curente religioase. Nu am nici o urma de indoiala cand afirm ca toti acesti oameni din fruntea marilor religii, oameni extrem de culti si de inteligenti de altfel, au intors acest fenomen pe toate fetele lui si au ajuns la aceeasi concluzie, trebuie sa se adapteze si sa imbrace religia in straie noi. Folosind transmisiile TV si radio, diferite publicatii scrise si mai nou internetul.

Omul va avea intotdeauna nevoie de religie si credinta. Sunt extrem de putini cei care nu cred. Probabil ca nu exista om pe pamant care sa nu "creada" intr-o forma sau alta in ceva; chiar daca unii nu o recunosc. Suntem prea "imperfecti" si prea "doritori de perfect" ca sa nu credem in ceva. Intotdeauna vom avea nevoie de credinta. Ramane doar la latitudinea bisericii, si a preotilor in general, sa se adapteze pentru a continua sa ne pastoreasca credinta.

Iar biserica, dupa cum se vede, nu ramane in urma ;)

Inchei cu un citat din Blaise Pascal absolut fantastic, in opinia mea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."

Frumoasa tara, pacat ca e locuita

Tocmai ce am sosit acasa dupa o mica plimbare pana in Iulius si inapoi cu masina unui prieten si neavand ce face pana se decongeleaza niste carne de gratare am zis...ia sa ma dau pe site la Mediafax sa mai vad ce zice lumea.
Si am dat peste un articol cu titlul Haiti, o ţară grav afectată de catastrofe naturale. Citez doar introducerea:

Haiti, ţara cea mai săracă de pe continentul american, lovită marţi de un cutremur care i-a devastat capitala, Port-au-Prince, este afectată în mod regulat de cicloane, inundaţii şi alunecări de teren, relatează AFP, care prezintă lista catastrofelor naturale din ultimii 15 ani, din această ţară.

Comparam asta cu Romania? In afara de niste amarate de inundatii, cauzate oricum de catre inconstienta cu care s-au taiat zeci de hectare de paduri si s-au construit case alandala, ce catastrofe ne-au lovit? De ce suntem printre ultimele tari din Europa la venit pe cap de locuitor, comparativ probabil cu Haiti?

Macar pe locuitorii din Haiti ii inteleg ca au o scuza, dar noi ce scuza avem?
Avem o tara minunata, cu mai toate formele de relief, avem munti, podisuri, dealuri, campii, defileuri, ape curgatoare cat incape, un fluviu, avem o delta, avem acces la mare...avem ceea ce multe alte tari doar viseaza! Dar nu avem un lucru de baza...nu avem locuitori cu creier, care sa foloseasca ceea ce au primit gratis de la Dumnezeu si natura. Ba poate si mai rau, avem o inclinatie nativa spre distrugere, batjocura, ura, invidie, plans si milogeala.

Adevarul trist, mie rusine sa spun asta, e ca avem o tara frumoasa, dar din pacate ea e locuita de niste oameni urati!

China - cel mai mare exportator mondial

In sfarsit, o facura si pe asta. Chiar daca esti un anti-comunist convins, nu poti sa nu remarci eficienta sistemului din China si modul in care acesta s-a adaptat la realitatile lumii moderne.

In timp ce in toate celelalte tari, cu exceptia minora a Cubei, aceasta doctrina a esuat, in China ea a fost adaptata incat sa se potriveasca cu mentalitatea specifica oamenilor din aceasta regiune a lumii. Pentru ca acolo oamenii au o mare calitate in comparatie cu romanasul nostru de exemplu - sunt constiinciosi. Trasatura specifica nu doar chinezilor, ci si japonezilor. Spre deosebire de noi, omul merge la munca si sta peste program, se da peste cap ca sa faca o treaba cat mai buna. Stateam si ma uitam in timpul Jocurilor Olimpice din 2008 ce pregatiri s-au facut pentru acest eveniment. Ce stadioane s-au construit, cum arata cladirile din Beijing. Si de asemenea stau si ma uit cu placere de fiecare data cand pe Discovery Channel sau National Geographic este prezentat cate un documentar despre China. Ma uitam chiar in weekend la un documentar despre cel mai mare baraj din lume cel de la Lacul Sanxia(versiunea romana, sau versiunea engleza). Si am ramas cu o singura impresie - extraordinar. Ce sunt sa faca altii, in comparatie cu noi! Ia sa vedem niste poze:

Degeaba ne tot laudam noi europenii si ne amagim, cultura chineza este mult mai veche, si mai valoroasa ca a noastra. Si sa nu ne fie rusine sa recunoastem, o multime din marile descoperiri ale umanitatii se datoreaza chinezilor. Si culturii asiatice in general.

Ne place, nu ne place, asta e adevarul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca datorita migratiilor, este posibil ca prin venele multora dintre noi sa curga si ceva urme de sange asiatic. Sau ca in SUA comunitatea chineza este extrem de clar conturata si are cartiere intregi prin toate marile orase.

In conditiile in care China, India si Pakistan aduna impreuna aproape jumatate din populatia globului, mi se pare normal ca la un moment dat aceata regiune sa se impuna si din punct de vedere economic. Realitatea este ca ... numarul conteaza!

Rapsodia Romana

Azi ma simt mai poetic. Dupa durerile de cap de ieri, simt nevoia sa ma destind. Asa ca am decis sa-mi incep ziua cu o melodie care intotdeauna mi-a provocat "tremurici"...

Dupa, totul e mai bine. Nu s-a trezit patriotul din mine, stati calmi si nu va speriati; el e mort de beat si doarme linistit intr-un colt al sufletului meu. La fel cum e probabil si in cazul majoritatii romanilor care traiesc si muncesc pe teritoriul Romaniei. Mai ales a politicienilor...dar sa-i lasam in pace pe acestia din urma, oricum lor nu le pasa. Sa revin la "dupa, totul e bine".

Cand aud piesa asta, nu stiu de ce, dar ma simt incarcat de energie si optimism. Pur si simplu muzica asta de ridica, sunetele orchestrei iti dau aripi si treptat, odata cu ridicarea ritmului, prinzi viteza si decolezi. Iar imaginile alese, iti intaresc sentimentul de planare deasupra peisajelor magnifice pe care le avem, deasupra oraselor si satelor in care oamenii isi traiesc viata cum pot mai bine.

Sa uitam pentru moment de viata, probleme, dusmanii si ambitii, si sa ne lasam purtati pe aripile muzicii geniale a lui George Enescu.

Peste jumătate din români nu au cumpărat cărţi în 2009

asa suna titlul unui articol publicat in Gandul.

Si nu ma surprinde deloc. Inca mi se pare chiar mare procentul si asta o afirm avand in vedere contextul politic-financiar in care ne aflam.

Probabil ca o explicatie a acestui 50% esta dat de avalansa de carti sa le zicem "low-cost" care au aparut pe tarabe, in special cartile ce se dau impreuna cu ziarul Adevarul. Felicit aceasta initiativa a celor de la ziarul amintit mai sus si ma declar fericit ca sunt unul dintre cei care au reusit sa adune toate volumele din colectie ce au aparut pana acum. Insa, daca stam sa ne socotim, cele 58 de volume aparute pana acum inseamna in jur de 600 de lei. O investitie modica in cultura, cam 44 de lei pe luna, s-ar putea spune la prima vedere, insa, daca stam sa ne uitam la suma totala, nu e chiar modica in Romania zilei de azi. Ceea ce face cu atat mai mult de apreciat staruinta celor care au reusit sa o faca.

Revenind insa la subiectul central al postului...si extrag noi fragmente din articolul care a generat acest subiect...

• 62% din cărţile vândute sunt cumpărate de doar 9% din populaţie (segmentul celor care achiziţionează mai mult de două volume pe lună).
• 22% dintre romani citesc o dată pe lună

Pai da. Normal avand in vedere nivelul de trai si grija pe care o perseverenta pe care o manifesta autoritatile romane in indobitocirea poporului. Cu cat omul e mai prost, cu atat e mai usor de manevrat politic si nu numai. As vrea sa vad si eu pe stimabilul domn xXx, candidat la un post caldut in parlament sau la presedintie cum merge pe la oameni si le da in loc de o galeata colorata politic si cate un litru de ulei sau kilogram de faina un pachetel cu o carte si ceva manuale si caiete pentru aia mici. O sa se intample asta in romania cand a face plopu pere si rachita micsunele....o spun eu!

Asa ca, hai sa scumpim noi tot ce e de scumpit, sa punem taxe si impozite pe tot ce misca, sa distrugem invatamantul, cultura si artele si sa ne pregatim cu mare atentie viitoarele generatii de ignoranti. Sa lasam sa moara de foame pe toata lumea si sa dam salarii mici ca sa isi cheltuie toti banii pe tigari, bautura si de ale gurii; ca nu care cumva sa le vina idei si sa-si ia naibii vreo carte!

Ca sa inchei...Cine are carte, are parte...parte de dureri de cap cand vede ce a ajuns traiul in romania. Asa ca dragi copii din tara'n treaga luati aminte la poza urmatoare

Greu cu cititul asta!!! - gamato.ro

si lasati cartile naibii deoparte, ca nu vreti sa ajungeti profesori si medici care mor de foame, in timp ce analfabetii gen "primarele" Vanghelie care este, petardele gen "fata lui tata" cu multe "succesuri dar si esece", ciobanii instariti gen "Becali" sunt cei care ne conduc atat de la primarie cat si de la parlamentul europei.

Ignoranta este o binecuvantare.
(rezervata celor saraci cu duhul, as completa eu)

Muzica

Alaturi de arta plastica, arta dramatica si literatura, muzica reprezinta una dintre cele mai profunde forme de exprimare a creativitatii si sentimentelor umane. Prin muzica radem, plangem, ne bucuram sau suntem tristi, visam sau ne exprimam regretul, speram sau suntem deznadajduiti, meditam sau ne relaxam pur si simplu.

Pretutindeni daca te uiti in jur in vremurile moderne vezi oameni ascultand muzica. Ca sunt la volanul masinii, ca sunt pe strada sau la servici cu castile pe/in urechi, ca sunt acasa sau la baie...peste tot, oamenii asculta si fredoneaza muzica.

De toate genurile, pe toate gusturile: blues, jazz, clasica, ambientala, dance, hip-hop, house, reggae, pop, rock si asa mai departe. Nu cred ca exista om caruia sa nu-i placa macar o melodie, care sa nu se fi trezit macar odata fredonand o melodie. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost pasionati de muzica si au inventat tot felul de instrumente pentru a face muzica.

• Muzica este un mormânt de delicii; o beatitudine ce ne îngroapă.(Emil Cioran)
• De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.(Emil Cioran)
• Muzica este adevărata limbă universală.(Karl Julius Weber)
• Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.(Ludwig van Beethoven)
• Muzica trebuie să aducă foc în inimile bărbaţilor şi lacrimi în ochii doamnelor.(Ludwig van Beethoven)
• Muzica este felul divin de a spune inimii lucruri frumoase şi poetice.(Pablo Casals)
• Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.(Platon)
• Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi este imposibil să rămână în tăcere.(Victor Hugo)

O veche maxima latina spune "De gustibus et coloribus, non disputandum". Indiferent de genul muzical preferat, sau din contra, urat, oamenii vor continua sa asculte in continuare muzica.

Pentru ca, fara muzica ramane doar ... tacere

1 Decembrie 2009

La Multi Ani Romania!!!

Avem o tara frumoasa. Pacat de ea tara. Pentru ca azi, cel putin in opinia mea, nu este decat ziua tarii noastre, nu si a poporului roman. In nici un caz nu e ziua oamenilor acestei tari. Acesti oameni care pleaca sa munceasca in strainatate, acesti oameni care mint, fura, inseala si baga in groaza decenta umana. Care isi bat joc de aceste meleaguri, de traditii, istorie si stramosi. Frumoasa tara, pacat ca e locuita, vorba unui vechi proverb!

In rest, ce o sa urmeze azi?
O noua zi in care clasa politica isi va da in petec mintind si fraierind o tara intreaga. O noua zi in care demnitatea oamenilor va fi pusa la grea incercare de pomenile electorale constand in fasole cu ciolan, sarmalute, un pahar de vin. O noua zi in care se va afirma neincrederea in cei din jur, incapacitatea de a uita grijile financiare, dezamagirea fata de toti si de toate, neputinta de a trai normal dincolo de lehamite. O noua zi cu gandul la plati de rate, credite, facturi, spagi si mita.

2012 - Sfarsitul lumii

• Armageddon(1998)
• Independence Day(1996)
• War of the Worlds(2005)
• Resident Evil(2002, 2004, 2007)