Am incetat in ultima vreme sa mai scriu pe teme politice, intrucat totul e mizerie in politichia damboviteana. Si nici nu o sa mai scriu degraba, din acelasi motiv, al amurgului democratiei la care asist in ultimele zile.
Un lucru ce ma socheaza insa, pe langa multe altele, este nivelul urias al nesimtirii la care s-a ajuns. Pe langa injuriile aruncate ca la usa cortului de catre unii "reprezentanti" ai poporului la adresa altor "alesi", mai nou ma declar pur si simplu socat de nivelul la care s-a ajuns. Adica, hai sa zicem ca "doamna" Roberta Anastase a calcat o data pe bec cu legea pensiilor, dar acum deja e groasa rau de tot. Marti, dupa multe pauze cauzate de lipsa de cvorum, intr-un final s-a constatat ca sunt in sala exact 167 de deputati in sala Camerei, adica exact cati trebuiau sa fie pentru continuare si trecerea la vot. Culmea e, ca la o ancheta rapida facuta de presa, se constata ca dintre acesti 167 de deputati, cel putin unul (exista suspiciuni ca erau trei) nu se aflau in sala, dupa cum insusi acesta a declarat in media.
Si stau si ma tot minunez, deci chiar asa pe fata s-a ajuns sa se faca totul? Degeaba urla ceilalti idioti din opozitie si ies din sala, puterea face ce vrea, cand vrea si cum vrea? Chiar daca e clar ca nu sunt destui deputati in sala, fac ei sa iasa bine la numaratoare?
Probabil ca si daca ar fi fost altii la conducere s-ar fi ajuns la acelasi rezultat. Ca sunt portocalii, ca sunt rosii sau galbeni, verzi, tot draq ala e. Clasa politica actuala e formata din mincinosi venali, lasi, corupti si niste oameni de nimic, fara coloana vertebrala si fara constiinta, al caror singur interes e cel propriu si care au uitat complet de popor. Iar asta se observa si din faptul ca nu vedem nici o figura noua in peisajul politic romanesc cu idei diferite, corect sau care sa nu aiba o mutra de tamp subordonat politic cainilor batrani.
Si tare ma tem ca o sa o tinem tot asa, cu aceeasi nerusinare din partea "alesilor" pana nu va iesi ceva grav si urat, asa cum stiu balcanicii sa faca. Sper doar sa nu asist la scene de groaza cu politicieni vanati pe strada si cu beregatile taiate precum porcii in ajun de craciun asa cum am visat intr-o noapte. Cosmar pentru mine, scene de groaza pentru orice om civilizat, insa probabil ca dulci ca mierea pentru disperatii din romania zilelor de azi!
Domnilor politicieni, romanii sunt singurii care si-a impuscat dictatorul in ziua de Craciun, aveti grija...
Se afișează postările cu eticheta popor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta popor. Afișați toate postările
miercuri, 6 octombrie 2010
marți, 6 iulie 2010
tic tac
Exista o vorba veche din popor "tara arde si baba se piaptana." Adaptand la contextul actual, pot sa zic o alta varianta "tara se ineaca si magarii rag la TV."
Pentru ca nu pot sa le zic altfel. De cateva zile, in contextul puhoiului de ape cu care ne confruntam, au inceput si politicienii nostri dragi sa isi faca aparitia pe la TV si sa-si dea in stamba pe acest subiect. Nici macar acum in ceasul al doisprezecelea, ei tot nu se potolesc, tot nu sunt capabili sa uite de disensiunile dintre ei si sa-si dea mana intr-un efort de a scoate tara asta la liman. In loc sa vina cu solutii, in loc sa vina cu masuri prin care sa ii ajute pe cei loviti, ei continua sa-si arunce vina si responsabilitatea de la unul la altul. Continua sa arunce pisica moarta din ograda unuia in a celuilalt, continua sa minta si sa se certe in direct, in timp ce mii de oameni asteapta Dunarea cu sufletul la gura. Continua sa se bata cu pumnii in piept ca ce au facut ei, sau ce nu au facut ceilalti in timp ce alti oameni lucreaza de doua zile nonstop pentru a proteja orasul Galati de furia apelor.
Parca suntem pe o bomba cu ceas, auzim ticaitul lui, stim ca se apropie momentul exploziei, dar tot nu facem nimic. Genistii sunt paralizati in orbirea lor si continua sa se certe care e firul bun pe care trebuie sa-l taie.
Se spune ca momentele de criza ii unesc pe oameni. Nenorocirea abatuta asupra oamenilor i-a facut inca din cele mai vechi timpuri sa devina mai apropiati si sa conlucreze pentru a depasi situatia grea. Acesta a fost si motivul pentru care in opinia mea oamenii au ajuns sa stapaneasca pamantul. Daca nici acum romanii nu constientizeaza pericolul iar clasa politica nu devine responsabila, oare cand o sa se intample? Ce necazuri mai trebuie sa se abata asupra noastra pentru ca alesii nostri sa ne faca sa credem ca le pasa? Cand o sa ii vedem ca nu se mai cearta/contrazic si discuta pentru a face ce e mai bine pentru noi toti? Cand o sa-l vedem pe presedinte ca renunta sa fie arogant si moralizator, si o sa incerce sa fie un mediator? Cand o sa ne putem uita si noi linistiti la TV si sa vedem niste oameni care discuta pe marginea unor masuri si nu se cearta ca orbetii?
Atitudinea adoptata de toti, fara nici o exceptie, ma face sa ma intreb cu teama, pana cand oare o sa se continue in comportamentul asta? Oare chiar asa de orbi sa fim noi romanii? Oare chiar atat de jos suntem pe scara civilizatiei?
Pentru ca nu pot sa le zic altfel. De cateva zile, in contextul puhoiului de ape cu care ne confruntam, au inceput si politicienii nostri dragi sa isi faca aparitia pe la TV si sa-si dea in stamba pe acest subiect. Nici macar acum in ceasul al doisprezecelea, ei tot nu se potolesc, tot nu sunt capabili sa uite de disensiunile dintre ei si sa-si dea mana intr-un efort de a scoate tara asta la liman. In loc sa vina cu solutii, in loc sa vina cu masuri prin care sa ii ajute pe cei loviti, ei continua sa-si arunce vina si responsabilitatea de la unul la altul. Continua sa arunce pisica moarta din ograda unuia in a celuilalt, continua sa minta si sa se certe in direct, in timp ce mii de oameni asteapta Dunarea cu sufletul la gura. Continua sa se bata cu pumnii in piept ca ce au facut ei, sau ce nu au facut ceilalti in timp ce alti oameni lucreaza de doua zile nonstop pentru a proteja orasul Galati de furia apelor.
Parca suntem pe o bomba cu ceas, auzim ticaitul lui, stim ca se apropie momentul exploziei, dar tot nu facem nimic. Genistii sunt paralizati in orbirea lor si continua sa se certe care e firul bun pe care trebuie sa-l taie.
Se spune ca momentele de criza ii unesc pe oameni. Nenorocirea abatuta asupra oamenilor i-a facut inca din cele mai vechi timpuri sa devina mai apropiati si sa conlucreze pentru a depasi situatia grea. Acesta a fost si motivul pentru care in opinia mea oamenii au ajuns sa stapaneasca pamantul. Daca nici acum romanii nu constientizeaza pericolul iar clasa politica nu devine responsabila, oare cand o sa se intample? Ce necazuri mai trebuie sa se abata asupra noastra pentru ca alesii nostri sa ne faca sa credem ca le pasa? Cand o sa ii vedem ca nu se mai cearta/contrazic si discuta pentru a face ce e mai bine pentru noi toti? Cand o sa-l vedem pe presedinte ca renunta sa fie arogant si moralizator, si o sa incerce sa fie un mediator? Cand o sa ne putem uita si noi linistiti la TV si sa vedem niste oameni care discuta pe marginea unor masuri si nu se cearta ca orbetii?
Atitudinea adoptata de toti, fara nici o exceptie, ma face sa ma intreb cu teama, pana cand oare o sa se continue in comportamentul asta? Oare chiar asa de orbi sa fim noi romanii? Oare chiar atat de jos suntem pe scara civilizatiei?
luni, 5 iulie 2010
Sfarsitul idilei
S-a cam terminat cu dragostea anormala dintre presedinte si popor. S-a cam terminat cu baile calde de multime, cu stransul de maini intinse, cu horele si parangheliile in sanul poporului.
Basescu nu mai este adulat de catre popor. Nu mai este privit ca ingerul salvator. A pierdut imaginea de tatucul natiunii, capitanul poporului in lupta impotriva coruptiei, incompetentei si trandaviei.
Insa, asa cum era normal sa fie la niste romani care se respecta, trecerea de la dragoste la ura s-a facut brusc, fara o stare intermediara de indiferenta. Romanul e omul extremelor, al lucrurilor facute brusc si fara preaviz, este omul schimbarilor dramatice. Transformare alimentata tot de Basescu, in opinia mea. Pus in dificultate de atitudinea agresiva a oamenilor, presedintele a dat cu bata in balta urat de tot. A inceput sa se rasteasca la oamenii care se vaietau in fata sa, a inceput sa ii dojeneasca si sa se arate insensibil la suferinta lor.
Sa te apuci sa afirmi ca oamenii trebuie sa se mobilizeze si sa inceteze cu cersitul de ajutor este in opinia mea o greseala. E normal ca acei oameni sa ceara ajutorul statului, de la cine altcineva sa ceara? E normal sa si cerseasca, doara asa au fost invatati. Oare cine i-a obisnuit cu pomeni electorale si i-a amagit cu promisiuni electorale?
Sa te apuci insa sa raspunzi la cerinte cu "Tara asta se imprumuta cu noua miliarde de euro… Cereti pensii mari, salarii mari... Cand se intampla inundatii, va plangeti ca nu va facem digul. Cu ce?" mi se pare insa o dovada de cinism fara margini. Adica oamenii ar trebuii sa nu mai ceara salarii si pensii decente d-le presedinte? Ar trebuii sa taca si sa inghita toate minciunile si promisiunile desarte pe care le-ati facut dumneavoastra si toata clasa politica de 20 de ani incoace? Cu ce bani? Dar unde sunt toti banii ce s-au primit de la uniunea europeana? Ce s-a facut in cei 20 de ani scursi de la revolutie? Unde sunt autostrazile promise? Unde sunt traiul bun, serviciile medicale profesioniste, invatamantul decent? Ce mai merge bine in tara asta d-le presedinte? Cu ce bani v-ati facut voi puturosii umflati din parlament toata "averea" pe care o ascundeti cu atata truda de ochii opiniei publice?
Cu ce bani sa faceti digul? Cu aia ce i-ati furat voi toti politicienii care ne-ati condus de la revolutie incoace. Aia cu care v-ati ingrasat voi burtile, cu care v-ati umflat conturile, cu care v-ati construit vile si v-ati cumparat masini de lux, cu care va tineti copii la scoli in strainatate si cu care mergeti sa va tratati tot afara cand mai da boala in voi!
Pacat ca acei oameni nu v-au stiut raspunde asa d-le presedinte, mare pacat!
Basescu nu mai este adulat de catre popor. Nu mai este privit ca ingerul salvator. A pierdut imaginea de tatucul natiunii, capitanul poporului in lupta impotriva coruptiei, incompetentei si trandaviei.
Insa, asa cum era normal sa fie la niste romani care se respecta, trecerea de la dragoste la ura s-a facut brusc, fara o stare intermediara de indiferenta. Romanul e omul extremelor, al lucrurilor facute brusc si fara preaviz, este omul schimbarilor dramatice. Transformare alimentata tot de Basescu, in opinia mea. Pus in dificultate de atitudinea agresiva a oamenilor, presedintele a dat cu bata in balta urat de tot. A inceput sa se rasteasca la oamenii care se vaietau in fata sa, a inceput sa ii dojeneasca si sa se arate insensibil la suferinta lor.
Sa te apuci sa afirmi ca oamenii trebuie sa se mobilizeze si sa inceteze cu cersitul de ajutor este in opinia mea o greseala. E normal ca acei oameni sa ceara ajutorul statului, de la cine altcineva sa ceara? E normal sa si cerseasca, doara asa au fost invatati. Oare cine i-a obisnuit cu pomeni electorale si i-a amagit cu promisiuni electorale?
Sa te apuci insa sa raspunzi la cerinte cu "Tara asta se imprumuta cu noua miliarde de euro… Cereti pensii mari, salarii mari... Cand se intampla inundatii, va plangeti ca nu va facem digul. Cu ce?" mi se pare insa o dovada de cinism fara margini. Adica oamenii ar trebuii sa nu mai ceara salarii si pensii decente d-le presedinte? Ar trebuii sa taca si sa inghita toate minciunile si promisiunile desarte pe care le-ati facut dumneavoastra si toata clasa politica de 20 de ani incoace? Cu ce bani? Dar unde sunt toti banii ce s-au primit de la uniunea europeana? Ce s-a facut in cei 20 de ani scursi de la revolutie? Unde sunt autostrazile promise? Unde sunt traiul bun, serviciile medicale profesioniste, invatamantul decent? Ce mai merge bine in tara asta d-le presedinte? Cu ce bani v-ati facut voi puturosii umflati din parlament toata "averea" pe care o ascundeti cu atata truda de ochii opiniei publice?
Cu ce bani sa faceti digul? Cu aia ce i-ati furat voi toti politicienii care ne-ati condus de la revolutie incoace. Aia cu care v-ati ingrasat voi burtile, cu care v-ati umflat conturile, cu care v-ati construit vile si v-ati cumparat masini de lux, cu care va tineti copii la scoli in strainatate si cu care mergeti sa va tratati tot afara cand mai da boala in voi!
Pacat ca acei oameni nu v-au stiut raspunde asa d-le presedinte, mare pacat!
joi, 1 iulie 2010
Cine suntem noi?
- De prin ce colturi ale lumii am ajuns pe aceste meleaguri?
- Cum am evoluat in timp de am ajuns la acest nivel de civilizatie?
- Care sunt trasaturile noastre pozitive, de care sa fim mandrii?
- Care sunt defectele noastre, pe care ar trebuii sa le corectam?
- Ce vom lasa in urma noastra, cum isi va aminti lumea de noi in viitor?
Intrebari simple, pe care orice om si le-a pus cel putin o data in viata, poate nu in forma asta, dar ideea ramane. La primele doua dintre ele raspund in detaliu manualele de istorie, cei care nu stiu raspunsul, ia mai puneti mana pe o carte si cititi pana nu uitati de tot. Iar la urmatoarele raspundem fiecare dintre noi in fiecare clipa a vietii, constient sau nu.
Ceea ce faci, ceea ce ai, dar mai ales atitudinea pe care o adopti in orice moment, te defineste cine esti. Modul in care te reflecti in constiinta celor din jurul tau iti dau adevarata valoare a fiintei tale.
Deci, cine suntem noi romanii in aceste zile?
- Cum am evoluat in timp de am ajuns la acest nivel de civilizatie?
- Care sunt trasaturile noastre pozitive, de care sa fim mandrii?
- Care sunt defectele noastre, pe care ar trebuii sa le corectam?
- Ce vom lasa in urma noastra, cum isi va aminti lumea de noi in viitor?
Intrebari simple, pe care orice om si le-a pus cel putin o data in viata, poate nu in forma asta, dar ideea ramane. La primele doua dintre ele raspund in detaliu manualele de istorie, cei care nu stiu raspunsul, ia mai puneti mana pe o carte si cititi pana nu uitati de tot. Iar la urmatoarele raspundem fiecare dintre noi in fiecare clipa a vietii, constient sau nu.
Ceea ce faci, ceea ce ai, dar mai ales atitudinea pe care o adopti in orice moment, te defineste cine esti. Modul in care te reflecti in constiinta celor din jurul tau iti dau adevarata valoare a fiintei tale.
Deci, cine suntem noi romanii in aceste zile?
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
luni, 7 decembrie 2009
Basescu pentru alti 5 ani
Potrivit primelor rezultate parţiale oferite de Biroul Electoral Central la ora 08:00 situatia se prezinta astfel
Voi lasa deoparte gandurile proprii pesimiste, voi renunta sa ma mai gandesc la temerile personale legate de viitor si voi accepta realitatea...poporul roman a ales. Aceasta e decizia sa, si o sa ma conformez ei.
Ii urez multa sanatate, intelepciune si succesuri d-lui presedinte reconfirmat in functie, iar eu ma intorc spre familie, scoala, doctorat, Gamato si ce mi-a mai ramas.
- Locul I si coronita de premiant: Traian Băsescu - 50,43% voturi
- Locul II si gustul amar al infrangerii: Mircea Geoană - 49,57% voturi
- Ultimul loc pe podium: poporul roman. Ce va primi drept rasplata? Ramane de vazut.
Voi lasa deoparte gandurile proprii pesimiste, voi renunta sa ma mai gandesc la temerile personale legate de viitor si voi accepta realitatea...poporul roman a ales. Aceasta e decizia sa, si o sa ma conformez ei.
Ii urez multa sanatate, intelepciune si succesuri d-lui presedinte reconfirmat in functie, iar eu ma intorc spre familie, scoala, doctorat, Gamato si ce mi-a mai ramas.
Restul e tacere.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Romanii - pasari migratoare?
Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.
Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.
Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri
Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.
Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.
Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"
Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul
- tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
- sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
- femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
- pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
- dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
- am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
- sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!
marți, 1 decembrie 2009
1 Decembrie 2009
La Multi Ani Romania!!!
Avem o tara frumoasa. Pacat de ea tara. Pentru ca azi, cel putin in opinia mea, nu este decat ziua tarii noastre, nu si a poporului roman. In nici un caz nu e ziua oamenilor acestei tari. Acesti oameni care pleaca sa munceasca in strainatate, acesti oameni care mint, fura, inseala si baga in groaza decenta umana. Care isi bat joc de aceste meleaguri, de traditii, istorie si stramosi. Frumoasa tara, pacat ca e locuita, vorba unui vechi proverb!
In rest, ce o sa urmeze azi?
O noua zi in care clasa politica isi va da in petec mintind si fraierind o tara intreaga. O noua zi in care demnitatea oamenilor va fi pusa la grea incercare de pomenile electorale constand in fasole cu ciolan, sarmalute, un pahar de vin. O noua zi in care se va afirma neincrederea in cei din jur, incapacitatea de a uita grijile financiare, dezamagirea fata de toti si de toate, neputinta de a trai normal dincolo de lehamite. O noua zi cu gandul la plati de rate, credite, facturi, spagi si mita.
Avem o tara frumoasa. Pacat de ea tara. Pentru ca azi, cel putin in opinia mea, nu este decat ziua tarii noastre, nu si a poporului roman. In nici un caz nu e ziua oamenilor acestei tari. Acesti oameni care pleaca sa munceasca in strainatate, acesti oameni care mint, fura, inseala si baga in groaza decenta umana. Care isi bat joc de aceste meleaguri, de traditii, istorie si stramosi. Frumoasa tara, pacat ca e locuita, vorba unui vechi proverb!
In rest, ce o sa urmeze azi?
O noua zi in care clasa politica isi va da in petec mintind si fraierind o tara intreaga. O noua zi in care demnitatea oamenilor va fi pusa la grea incercare de pomenile electorale constand in fasole cu ciolan, sarmalute, un pahar de vin. O noua zi in care se va afirma neincrederea in cei din jur, incapacitatea de a uita grijile financiare, dezamagirea fata de toti si de toate, neputinta de a trai normal dincolo de lehamite. O noua zi cu gandul la plati de rate, credite, facturi, spagi si mita.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Remember Ghita!
Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?
Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.
Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.
Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.
Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)