joi, 10 noiembrie 2011

Vreme trece...vreme vine

toate's vechi....si noua toate...iar sarmanul Eminescu avea dreptate in a sa Glossa viata vine de-a valma, cu bune, cu rele...iar omul e dator sa continue...sa spere...sa viseze...si sa incerce!

Usor de spus....greu de facut? Sau...e doar o parere?

Si totusi....ce-mi trece mie prin cap in momentele astea tarzii cand scriu acest post? As vrea sa stiu...sincer! As vrea sa mai am puterea sa ma adun....da rumeg putin cu ultimele ramasite de putere si luciditate ideile care imi trec prin cap de-a valma in acest moment...dar nu pot.

Recunosc, o zeilor, sunt un biet muritor...singur in lumea mea pustie, raman cu mine sa ma mai masor, sa incer sa-mi depasesc limitele, sa incer sa am initiativa...sa incerc...

Sa fac ce? nici eu nu stiu doamne, in umila mea existenta...ma simt obosit, ma simt rupt...vreau sa se termine....vreau odihna...dar oare conteaza ce vreau eu? cine sunt eu sa vreau ceva? si, si mai mult...cine sunt eu sa mi se si indeplineasca ceea ce vreau?

Si uite...secundele se cern fara ca eu sa vreau, timpul trece fara ca eu sa fiu de acord! As vrea sa inghet clipa! As vrea sa am puterea sa spun un simplu "STOP cadru"! As vrea....sa visez!

Dar cine sunt eu sa visez? Si, si mai mult, cine sunt eu? Ideile se succed de-a valma...in capul meu neuronii mor cu brio surcicuitati de tot felul de idei. Tame, sau nu...sunt totusi idei...ideile mele...muritorul de serviciu care scrie aceste randuri...

Si totusi...ceva nu-mi da pace...cum ar fi ca cineva sa inteleaga ce scriu eu aici, in incercarea mea timido-agresiva de refulare?

Adica cum? vorbesc aiurea singur? OFC my crazy horse...:((

Si totusi...baciule Eminescu...termin eu nebunul cu versurile tale...da tot NU CRED!!!
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

luni, 7 noiembrie 2011

Intrebari Gogule?

Q: Ce face omu normal la ora 5:45 intr-o luni dimineata?
R: Doarme ultimele momente inainte de a incepe o noua saptamana de munca.

Q: Ce face omu anormal la ora 5:45 intr-o luni dimineata?
R: Se da pe net ca nebunu, si asteapta sa se faca 6:30 ca sa se pregateasca sa conduca 60km sa ajunga la munca...o noua saptamana de munca...cu noi drumuri de Cluj si naveta asta nenorocita care nu se mai termina Gogule!

Q: Si ce vede pe net anormalu?
R: Hmm...poate ca ar fi mai usor sa raspund la intrebarea "Ce nu vede pe net?"...pentru ca ar fi un raspuns mult mai scurt. Nu vede pe net nimica normal...doar mascari, scandal, circ, mizerie...


Q: Puteti sa dati mai multe detalii?
R: Da, vede interviuri luate unor parveniti care isi bat joc de restul fraierilor care i-au sustinut fara sa stie ce fac, vede simboluri sportive distruse, vede cocalari si copii de bani gata care provoaca accidente la volanul unor bolizi ce valoreaza cat un apartament in centrul Clujului, vede o gramada de incultura si nepasare, vede pitipoance tampe transformate in exemple morale pt tinerele generatii care va sa vina, etc...


Eh..da sa lasam deoparte introspectia interioara, ca e prea devreme. Am vrut doar sa vad ce iese...ca se pare ca tot e la moda...sa-ti iei auto-interviu. Sau...poate ca e doar o alta modalitate de a te cunoaste pe tine insuti? Sau...poate...ca e doar o moda de a te da mare..."iata lume ca si eu gandeste"? Cert e ca am vazut moda asta pornita de mandra Raicu la TV, iar acum iese la rampa madama lu asta micu ce a scufundat titanicu...Di Caprio. Fata frumoasa dupa unele standarde, romanca practica de-a noastra, ea draguta are si facebook, ca si ala e la moda. Si, daca tot e asa de mediatizata pt ca socializeaza cu Mister Caprio, au si inceput mistretii din media sa sape. Iar cand astia sapa...sapa nu se joaca...ca asta le e painea.

Lasand acum glumele la o parte, n-am nimic cu sarmana fata, presimt ca o sa fie "folosita" si aruncata ca orice alt "lucru folosit si uzat" de stimabilul domn. Asta e soarta fetelor...visati la faima si avere...pana puteti. Si bucurati-va de ele....tot pana puteti!
Dar sa revin,...nu am nimic cu romanca noastra cu nuri exceptionali, si recunosc sincer ca mi-a placut sa citesc ce evaluare si-a facut singura. Nu mi-au placut raspunsurile in sine toate...mi-a placut ideea de a incerca sa raspunzi la niste intrebari personale, fara sa luam in discutie originea intrebarilor, fara sa chestionam sinceritatea raspunsurilor, ci doar sa evaluam stilul asta de auto-interviu pe care nu ar strica, cred eu, sa-l repetam fiecare dintre noi din cand in cand...

Asa ca inchei cu lista Madalinei...si va provoc la introspectie, pe toti cei care o sa cititi intamplator aceste randuri...imaginati-va ca literele scrise cu majuscule ar forma o intrebare si incercati sa raspundeti sincer la aceste intrebari, fiecare pt sine insusi ;)

  • SUNT...un om mult prea sensibil
  • AS VREA...sa dau timpul inapoi si sa schimb unele lucruri
  • PASTREZ...biletele de tren,de avion,de film...
  • MI-AS DORI...sa ii multumesc pe toti
  • NU IMI PLACE...lauda de sine
  • MA TEM...ca as putea pierde persoanele dragi
  • AUD...tot felul de tampenii in fiecare zi
  • IMI PARE RAU...ca nu am mai multi prieteni
  • IMI PLAC...oamenii simpli si onesti
  • NU SUNT...usor de multumit
  • CANT...in dus
  • NICIODATA...nu am suportat diferentele dintre oameni
  • RAR...pictez, desi am multe idei care cred ca ar iesi bine
  • PLANG...atunci cand intr-adevar sunt la capatul puterilor
  • NU-MI PLACE...sa mi se spuna un lucru pe care planuisem deja sa il fac
  • SUNT CONFUZA...cand ma cert cu ai mei
  • AM NEVOIE...de un barbat care sa ma iubeasca NON-STOP
  • AR TREBUI...sa fiu egoista
  • MI-E DOR DE...copilarie
  • MA ENERVEAZA LA CULME...persoanele care incearca sa iasa in evidenta
  • IMI LIPSESC...unele prietenii
  • IUBESC...punct
  • REGRET...ca nu am practicat nici un sport de performanta
  • MA ATRAG...ochii
  • SARUT...doar cu ochii inchisi
  • MINT...doar pentru a face surprize
  • IERT...orice, inafara de raul intentionat
  • CRED...in Dumnezeu
  • MA RELAXEAZA...o carte
  • NU STIU...sa conduc
  • NU MA PRICEP...la mecanica
  • PORT...ceasul nepotrivit...nu vreau sa stiu niciodata cat e ceasul!
  • NU VREAU NICIODATA...sa mai plec de langa familie
  • URASC...sa nu mi se dea dreptate atunci cand am
  • ASCULT...doar muzica de calitate
  • NU AM...datorii
  • VORBESC...doar atunci cand stiu despre ce e vorba
  • AS VREA...sa fiu mama
  • VISEZ LA...o familie

marți, 11 octombrie 2011

Ecce homo!

Mi-a luat o secunda sa ma gandesc la titlul postului de azi. Foarte rapid, avand in vedere ca uneori titlul ma chinuie de la inceputul scrierii articolului si pana la sfarsitul lui cand reusesc sa aleg un titlu "potrivit".

Insa azi a fost extrem de usor, nici nu mi s-a infiripat bine ideea despre ce o sa scriu ca titlul mi se desfasura prin fata ochilor mai ceva ca scrollerul pe care il vezi uneori pe prompterul celor ce prezinta stirile la tembelizor. Atat de usor, incat am si subliniat asta in randurile de mai sus :P

Dar, destul cu palavrageala, sa inceapa lamentarea! :D

Adica, sa revin la subiectul acestui post, adica un articol citit pe realitatea.net. Scurt si la obiect...
a bagat-o pe fata cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o in cada, tinandu-i capul sub apa, a lovit-o pe tot corpul cu o bata de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scazute, tinand-o dezbracata afara, a oparit-o, a taiat-o la buzele superioare si inferioare si la bratul stang, leziuni pe care le-a tratat intr-un mod superficial, provocand infectarea acestora
l-a bagat pe baiat cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, l-a scufundat in cada, tinandu-i capul sub apa, si l-a expus noaptea la temperaturi scazute, tinandu-l dezbracat afara, cu intentia indirecta de a-i suprima viata
.

Protagonista, o asitenta maternala din sectorul agricol Ilfov, pe nume Fanica Gradinaru. Predestinat ar spune unii, bestia este dintr-un "sector agricol", insa, sarmanele animale nu au nici o vina incat sa le dam numele ca si apelative unei asemenea creaturi. Nu ma intereseaza motivatiile, ca e nebuna, ca e idioata...eu as executa-o pe loc! Cum naiba poti sa tolerezi o asemenea fiinta pe pamantul asta! Cum naiba poti sa o numesti asistenta maternala pe o asemenea fiinta?

Si, ca tot veni vorba...mintea mea ma duce cu gandul la o alta chestie mult mai adanca care acum izbugneste. Cum poti Doamne in bunatatea Ta nemarginita sa permiti un asemenea comportament? Cum mai poate sa vina cineva si sa-mi sustina sus si tare ca D-zeu e bun si el stie si controleaza totul, inclusiv asemenea tratamente? Cum poate sa fie milostiv si atotputernic si sa aiba loc asemenea cazuri?

Da, cartesc acum impotriva Ta Doamne...dar cum poti sa tolerezi asemenea comportamente? In bunatatea ta...cum e posibil ca mii de copii sa moara de foame si de lipsuri in intreaga lume? Cum poti sa admiti ca atatia copii sa sufere in timp ce adulti burtosi fac catedrale cu nemiluita care mai de care mai pompoase si mai mari...in numele Tau?

Si imi continui acest dialog imaginar cu Tine...Cum sa mai creada un om in bunatatea Ta infinita cand vede realitatea din jurul sau? Cand vede ce e in stare sa faca omul facut dupa chipul si asemanarea Ta? Sau e oare omul o jucarie scapata de sub control Doamne?

Mi se pare absolut normal ca omul sa chestioneze anumite credinte si idei religioase. Publicului imaginar format din indivizi care nu sunt de acord cu mine, va rog frumos sa plecati si imi cer scuze pentru ca ati pierdut timpul citind aceste randuri. Celor care insa sunt intr-adevar niste cautatori ai adevarului, care vor sa cunoasca si sa inteleaga rostul lucrurilor pe lume, le pun o intrebare retorica: Cum se poate oare impaca ideea de omnipotenta si omniprezenta a lui D-zeu cu asemenea fapte? Pentru ca, El e in toate, El stie totul si El controleaza totul!

Oricum...iata Omul! Iata de ce e in stare omul sa faca unor fiinte neajutorate pe care ii numeste urmasi! Iata Omul Doamne!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Daca mi s-ar permite sa iau un singur lucru pe o insula pustie, acesta ar fi …

E weekend...asa ca incerc sa ma relaxez dupa o noua saptamana de munca si naveta. Ma dau pe net, citesc presa, ma joc Heroes III, descarc niste torente cu filme si lenevesc in pat, singur in lumea mea incercand sa-mi potolesc nervii si sa ma deconectez de la realitatea personala.

Prin peregrinarile mele in lumea virtuala am dat peste un titlu de articol de pe Gandul care are exact titlul postului curent. Iar asta a pornit cavalcada gandurilor...

Hmm...ce as lua pe o insula pustie cu mine? Inclin sa cred ca un pistol, sau orice altceva ce mi-ar permite sa inchei repede socotelile cu lumea. Repede...si fara chinuri. De ce?

Pentru ca singuratatea m-ar sugruma. Oricat de mult simt nevoia uneori sa fiu singur, oricat de mult imi place sa fiu uneori singur, nu as rezista mai mult de o zi singur cu mine insumi. Si nu spun asta pentru ca ma consider insuportabil, ci pentru ca m-as plictisi de mine insumi. Pentru ca oricat de mult mi-as gasii alte ocupatii, mi-ar lipsi compania celor din jur. Oricat de mult imi vine uneori sa ma iau si sa ma duc pe campii si sa fiu singur, dupa maxim o zi mi-ar lipsi tocmai aceia care ma scot din sarite. Omul nu e facut sa fie o fiinta solitara, am mai spus-o si de alte dati, suntem slabi, depasiti la fiecare capitol de catre alte fapturi de pe pamant, singuri e vai si amar de curu nostru, ca sa o spun pe sleau. Indiferent de inventivitatea noastra, indiferent de ce ocupatii ne-am putea gasi singuri pe o insula pustie, invariabil vom ajunge sa vorbim asemeni lui Tom Hanks in Cast Away(Naufragiatul) cu o minge de volei manjita si botezata Wilson. Nu putem trai fara cei din jurul nostru, nu putem sta singuri fara sa schimbam o vorba sau un semn cu cei dimprejur, fara sa ajungem sa innebunim mai devreme sau mai tarziu. And that's the fact!

Ce sa faci pe o insula pustie cu un singur lucru la indemana? Nu ma vad un Robinson Crusoe al vremurilor moderne...si daca stam bine sa ne gandim nici macar el nu a avut un singur lucru la indemana, ci mai multe, de pe epava navei cu care a naufragiat.

Ciudat mai e si omul! Vrea si nu vrea! Uneori nu poate fara sa schimbe o vorba cu cineva, iar alteori se retrage singur in grota lui si mormaie. Uneori zbiara ca s-a saturat de toti si alteori plange ca mai vrea, si nu ii place sa fie singur, parasit de cei din jur.

Deci...concluzia e simpla. Daca prin ceva intamplare ar fi sa ajung pe o insula pustie si mi s-a permite sa aleg un obiect pe care sa-l am cu mine, as dori sa am cu mine un mijloc eficient prin care sa termin repede si sigur cu viata, preferabil un pistol...ca tot nu am pus mana pe nici unul. As sta ce as sta singurel eu cu mine, mi-as pune ordine in ganduri, m-as impaca cu mine insumi si cu doamne doamne(indiferent ce parere ar avea altii despre sinucidere, si chiar si eu)...si cand m-as satura...adio chinuri si singuratate!!!

miercuri, 5 octombrie 2011

Eu - Noi - Ei

Acum o saptamana inca ma plimbam printr-o Mamaia pustie si-mi reveneam dupa experienta de nas avuta in Tulcea la nunta unui "finut" prieten.

Fusesem avertizat dinainte ca pe acolo sunt altfel de obiceiuri si ca nasul trebuie sa tina un speach, si sa ma pregatesc. Insa lenea e mare cucoana, si increzator in "limbutia" acuta de care am dat dovada de atatea ori, n-am scris nimic pe o foaie, doar mi-am fixat in cap o schema simpla pe care sa o tina minte oricine, inclusiv antimemorex-ul de mine. Mai precis, fusesem rugat sa spun doua vorbe, iar eu am spus trei...cele care dau titlul acestei postari...Eu - Noi - Ei.

Firul discutiei fiind fixat, restul trebuia sa fie simplu, si m-am lasat in voia sortii intr-un discurs liber. Rezultatul a fost unul bun, chiar foarte bun daca e sa ma iau dupa reactia salii si a mirelui ;) Mi-au ramas in cap atat cele trei cuvinte cat si reactia entuziasta a salii...asa ca am stat si am rumegat eu mai bine ceea ce am spus atunci si am hotarat sa scriu si un post pe aceeasi tema. Expunerea mea e in primul rand pentru mine insumi, ideile trebuie scrise pentru a se fixa mai usor si pentru a putea rumega si mai bine la ele. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca asta reprezinta de fapt un mod de a parametriza viata. E adevarat ca e o schema simplificata rau de tot, chiar banala ar spune unii, insa, daca stam si ne gandim putin este foarte clara si usor de explicat.

Viata reprezinta o succesiune de trei trepte ale dezvoltarii noastre personale. Iar cele trei trepte sunt reprezentate in schema mea simplista de niste amarate de pronume personale pe care le folosim frecvent in viata noastra de zi cu zi fara sa fim constienti de semnificatiile lor adiacente...Eu - Noi - Ei.

Copilaria ne-o petrecem clar sub semnul lui Eu. Sper ca nu are nimeni nimic de comentat(nu ca ar conta :P) dar asta e un adevar universal valabil in tot regnul animal, din care fie ca ne place, fie ca nu, apartinem. Orice nou-nascut este egoist, orice copil este egoist, orice tanar este egoist atata timp cat este singur. Si e normal sa fie asa...puiul trebuie sa primeasca tot ce e mai bun si sa foloseasca la maxim ceea ce primeste pentru a fi cat mai "reusit" si "pregatit" pentru ceea ce ii pregateste viata. El primeste totul de-a gata si trebuie sa asimileze cat mai mult si cat mai bine pentru a fi cat mai pregatit. Si, cat timp e singur...traieste sub semnul egoistului Eu.

Casatoria reprezinta o trecere. Practic ea marcheaza trecerea de la eu la un mult mai cald noi. Renuntam la sintagme de genul "casa mea", "familia mea", "masina mea", "problemele mele" si folosim expresii noi "casa noastra", "familia noastra", "bunusrile noastre", "problemele noastre", "evenimentele din viata noastra"...etc. Ne indepartam de egoism, renuntam la el chiar daca uneori mai avem scapari, incepem sa ne gandim tot mai mult la noi. Verighetele reprezinta un simbol al acestei legaturi, care sa ne aminteasca daca mai este cazul ca nu mai traim sub semnul lui eu, ca nu mai suntem singuri sa ne luptam cu viata, si ca avem un partener care sa ne fie alaturi la bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti.


Casnicia in sine nu reprezinta insa decat o stare de tranzit, care face legatura intre eu si ei. Iar nasterea primului copil marcheaza trecerea la o noua etapa in viata noastra, aceea traita sub semnul lui ei. De aici incepem sa dam dovada maturitatii noastre, de aici incepem sa ne valorificam potentialul si sa demonstram ca investitia facuta de parintii nostri in noi nu a fost inutila. Ea marcheaza trecerea la altruism, la sacrificiu pentru ei, urmasii nostri. Asemeni tuturor celorlalte generatii de parinti anterioare noua, vom incerca sa facem tot ce e posibil pentru ca ei sa o duca cat mai bine, sa aiba cele mai bune conditii de viata si pentru a deveni la randul lor cat mai buni pentru a avea grija de alti ei, nepotii nostri, s.a.m.d.

Lantul vietii este ciudat...iar cei care isi pun macar odata astfel de intrebari probabil imi vor da dreptate. Viata e frumoasa, si cu cat inaintam mai mult in viata cu atat ne dam seama mai mult de aspectele ei. Viata e complexa, viata e un miracol, viata e un lant continuu de transformari personale iar ce am scris eu mai sus reprezinta doar una dintre multele alte modalitati de a incerca sa privim simplist viata, prin ochii unui muritor de rand. Insa...ma bucur ca am reusit sa surprind un astfel de aspect, sunt mandru ca discursul meu a fost apreciat si asta ma motiveaza indeajuns ca sa incerc si alte abordari, sa le zicem filosofice, ale vietii.

Ah...si sa nu uit...sunt mandru ca am ajuns cu bine la a treilea stadiu al vietii...acela in care pot sa spun si eu cu mandrie ca imi traiesc viata sub semnul unui timid el la inceput, pe care insa sper sa-l transform intr-un viitor nu prea indepartat in ei;)

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Pauza

Gata!

Imi ajunge...m-am saturat de tot...nu mai rezist...e momentul pentru o schimbare!

E nevoie de un soc...trebuie sa se intample ceva...asa nu se mai poate!

Trecem mereu de-a lungul vietii prin astfel de momente. Unele le percepem mai usor, altele ne marcheaza profund. Cele mai nasoale sunt cele din care nu mai putem iesi, in care ne simtim niste Don Quijote amarati care se lupta fara success cu morile de vant. Sarmanul Cervantes...cum a scris el fara sa-si dea seama o capodopera valabila peste sute de ani de la aparitia lui...


Fiecare avem morile noastre de vant, fiecare ne luptam cu balaurii nostrii proprii. Unii dintre noi sunt norocosi sa aiba langa ei o persoana iubita in rol de Sancho Panza, altii se lupta singuri, in felul lor propriu...dar pana la urma toti ne luptam cu morile noastre de vant. Iar eu, umilul autor al acestor randuri, nu fac exceptie de la acest tipar al vietii. Si imi vin in minte alte randuri, scrise de cineva mai destept ca mine
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.

Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.
Si Cosbuc avea dreptate, suntem nascuti pe acest pamant ca sa luptam, si sa transmitem mai departe povara acestei lupte pe umerii urmasilor nostri.

Lupta poate imbraca multe forme de-a lungul vietii: luptam pentru a putea face primii pasi, pentru a putea rosti primele vorbe, pentru a merge pentru prima data la scoala, pentru a termina o scoala, pentru a face cariera, pentru a ne casatori si inmulti, pentru a asigura hrana copiilor, pentru a trai cat mai mult alaturi de cei dragi. In lupta noastra pentru viata facem compromisuri, ne retragem strategic dintr-o batalie pentru a castiga o batalie viitoare, ne schimbam strategiile si perceptia despre viata, iar uneori, facem cate o binemeritata pauza pentru a ne incarca bateriile si pentru a continua sa luptam in alta zi. Uneori e bine sa mai facem cate o pauza in care sa ne gandim la starea lucrurilor, la corectitudinea deciziilor adoptate. O pauza in care sa ne autoevaluam si sa incercam sa detectam si sa corectam greselile de atitudine si comportament. O pauza in care sa renuntam la cele inconjuratoare si sa ne retragem in sinea noastra.

O pauza cum a fost cea prin care am trecut si eu in luna anterioara...pauza care mi-a permis sa-mi recalibrez gandurile si sa trec la o abordare noua a realitatii.

Si, cu o imensa parere de rau, am decis ca e momentul sa renunt sa visez. Sa visez la o viata de dascal, de matematician bugetar al statului roman, sa visez ca o sa continui sa fac pana la adanci batranete ceea ce am simtit dintotdeauna ca e vocatia mea: sa invat pe altii ce inseamna matematica si logica ei. Am decis sa renunt la cei 23 de ani de studii in domeniul matematicii, la doctorat si tot ce inseamna diplome si atestate in domeniu si sa trec pe alt domeniu, pe care l-am invatat singur, in afara scolii. Am decis sa renunt la salariul de bugetar si sa ma angajez la o firma privata ca si programator web, cu un salatiu de 4 ori mai mare.

Continui sa o resimt ca cea mai dureroasa decizie pe care am luat-o in intreaga mea viata. Continui sa simt cutite in suflet cand ma gandesc la atata amar de timp pe care l-am invetit in prima pasiune a vietii mele. O pasiune care a influentat-o in mod decisiv pe cea de a doua pasiune, informatica. sunt ferm convins ca fara matematica si inclinatia spre ea, nu as fi facut nimic cu informatica, pentru ca sunt prea legate. Iar matematica a insemnat in primul rand logica, capacitatea de a urmari si dezvolta algoritmi si demonstratii extrem de complexe, lucru pe care il solicita din plin si informatica.

Insa, din pacate in realitatea cruda a romaniei, aspectul financiar e hotarator. M-am vazut obligat sa renunt la himerele mele, sa devin pragmatic si sa renunt la visele de Don Quijote calare pe a sa Rosinante. Sarmanul Don matematician a fost inchis intr-un turn, legat fedeles si bagat la racoare intr-un ungher al inimii mele, balaurii sai au fost demolati iar in locul lor salasluieste falnica minunea tehnologiei, calculatorul de la ale carui taste scriu aceste randuri.

Perfida e lumea, urate vremuri ne sunt date sa traim! Adio boemule matematician, adio dragi vise ale copilariei mele, adio scumpele mele formule, integrale, derivate si ecuatii care m-ati facut sa ma simt atat de special, lupta voastra s-a terminat. De acum puteti sa luati voi pauza. Ati fost infrante de un sistem prea hain si prea corupt, intr-o tara prea mica si prea saraca ca sa conteze idealurile unui biet visator. Cine nu a iubit cu adevarat, nu v-a intelege. Cine a iubit, posibil sa inteleaga ce inseamna dragostea pentru ceva abstract, pasiunea pentru cunoastere, si atunci, daca va intelege, va sti ce era in sufletul bietului Don Quijote pe patul sau de moarte.

E buna o pauza in viata cea de toate zilele. E bun orice moment pe care poti sa-l petreci cu tine insuti, in care sa te gandesti la tine si la cei din jurul tau. Si eu tocmai am trecut peste un astfel de moment. In materialismul meu cinic am decis sa-l transform pe sarmanul Don Quijote, i-am demolat morile de vant si am facut calculatoare, am trezit in mine razboinicul erei moderne, calare nu pe Rosinante ci pe un scaun, imbracat nu in armura ci in blugi si tricouri soioase de programator, inarmat nu cu o lance si un scut ci cu un calculator si o cana mare de cafea/cola si luptand nu cu morile de vant ci cu o tastatura si un monitor pe care se succed cu repeziciune zeci si zeci de linii de cod.

Insa lupta continua! Pentru ca lupta/munca este sfanta, este menirea noastra pe pamant
Cu multa truda sa-ti scoti hrana din pamant in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. Din sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei întoarce!

joi, 21 iulie 2011

Ce a mai ramas din oameni?

Hmmm...oare ce ma face la ora asta tarzie din noapte sa stau si sa depitez ganduri care vin de-a valma, valma...in loc sa dorm, ca un om normal?

Tocmai ce am terminat de vizionat un film "de actiune" pe un canal "aiurea". Un film la care te uiti ca sa-ti treaca vremea. Nu o capodopera, nu ceva care vezi la marile gale, ci ceva obscur, de care a doua zi nu iti amintesti, iar peste doua-trei zile habar nu ai ca l-ai vizionat...pana poate intamplator, il revezi. Cu alte cuvinte, cum imi place sa spun eu, o porcarie stupida care te relaxeaza si atat.

Insa, uite ca filmu respectiv m-a facut sa ma gandesc la ceva. Ideea era simpla, un "galbejit" se intoarce in orasul sau ( evident, din America - "land of choice" ) si extermina o banda de fanatici religiosi, extremisti, neo-nazisti. Nimic nou sub soare, repet, este doar un film menit sa faca mai usoara tranzitia spre somn pentru amatorii genului. Dar, la mine in capatana rotitele se invart, si dupa ce am trecut nitel pe la pittstop( adicatelea pe romaneste - "buda" :P ) ete ca ma apuca nevoia sa scriu! Si culmea...ma apuca dupa ora 12 noaptea, cand vorba vine, oamenii "normali" dorm!

Ca nu's acolo in categoria oamenilor "normali" cu mandrie o recunosc...si aspir chiar la statutul asta. Pentru ca trebuie sa ies in evidents, cum de ce? :D Dar, sa lasam asta, si sa revenim la ...povestile noastre. Adica, la ce idei am ajuns eu sa innod in mintea mea sucita, la ora asta tarzie. Am de spus o chestie...pentru inceput: remember Vali Sterian!
Doamne, vino Doamne,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni
Doamne, vino Domane,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni

De ce nu incetati acest cumplit razboi
De ce va ganditi numai la voi
Si nici nu va pasa de mama care-si plange
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sange
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sint
De cei ce va acuza de-acolo din mormant
Adica, pe romaneste, sa priceapa tot poporul, stau si eu ca "vita in fata la poarta noua" si ma intreb "a mai ramas ceva din oameni Doamne?"

Calcam totul in picioare, rupem si distrugem tot ce e in calea noastra, uitam de familie, parinti, relatii sociale, prieteni, bune maniere, si tot ceea ce ne deosebeste de animale...si ne indobitocim. Devenim ridicoli prin aspiratiile noatre, prin ceea ce ne dorim dela viata, prin ceea ce ne asteptam sa indeplinim in viata. Nu avem un scop precis, nu ne definim pe noi ca oameni, ca indivizi cu "caracter", pur si simplu traim, facem ceea ce e in "trend" cu moda....copiem ieftin orice ni se pare "cool"! Ce a mai ramas din noi oamenii? Posibil sa nu pese nimanui, dar pe mine momentan acum...ma roade! Si ma roade a dreaq!!! Nu vreau sa fac pe razvratitul...pur si simplu imi caut un loc in evolutie. Si, nu stiu de ce, dar filmul asta obscur pe care deja incep sa-l uit, a declansat un fitil. Apropos, sa fie clar pentru tot poporu dtv-ist, nu il uit pentru ca a fost obscur, il uit pentru ca am decis, candva demult, ca e mai important sa-mi folosesc memoria doar pentru lucrurile cu adevarat utile. Si, "believe'me or not" lucruri utile nu inseamna asa cum multi cred, ca is tolba de formule de matematica! Pentru a n'sprezecea oara...am o memorie jenibila! Insa, conexiunile...cel mai simplu ar fi sa recunosc...ma definesc. Habar nu am de filmu asta, dar, el a miscat ceva acolo, in interiorul meu, si asta o sa ramana in "istorie" ;)Ne place sau nu, asta e adevarul, noi ne aflam pe o panta descendenta! Candva, am fost buni, am fost iertatori, generosi, sinceri! Candva eram sus, iar acum, trebuie sa vedem ce a mai ramas din noi, cei de odinioara! Si poate ca, fiecaruia nu i-ar strica sa se gandeasca din cand in cand la versurile lui Vali Sterian...."Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni!"

Ne uitam la porcarii TV, promovam nonvalori gen Dragusane, Crudute, Botezati, printisori, phenomene, beizadele si odoare nepretuite, asistam la spectacolul cotidian al unei asa-zise clase politice care ne reprezinta cu succez la capitlul minciuna-inselatorie-coruptie, ne uitam la telenovele si ascultam manele, si...nu ne batem noi capul cu ce a mai ramas din noi...ca nu mai e nimic! Suntem zero...traim doar in trecut, avem niste mici zvagniri...si cam atat!
Si atunci, sa nu zici oare, vorba lui Vali Sterian..."Ce a mai ramas din oameni, doamne???"

vineri, 15 iulie 2011

Dati-le o sansa!

Ia sa vedem...vineri dimineata, tocmai am revenit de la o tura de cumparaturi din piata si astept sa se termine de copt vinetele pentru micul dejun. Ce poate face omul in vreo 15 minute de pauza? Se da pe internet, citeste presa si se cruceste.

Dau click pe un articol tentant, si de acolo prin o intreaga insiruire de articole pe aceeasi tema
  • Din copil cu retard mintal, a ajuns elev premiant
    Alexandru Pal fusese condamnat de sistemul din Romania sa-si petreaca viata in centre de plasament. Dupa doua luni petrecute pe strada cu mama lui si alti doi ani in orfelinat, unde a dezvoltat o afectiune din cauza singuratatii, Alexandru a avut sansa sa fie adoptat de o familie din Germania.
    ...
    Medicii l-au diagnosticat cu retard mintal si tulburari de comportament din cauza lunilor petrecute in orfelinat. Astfel ca, de doua ori pe saptamana, mergea la terapie ocupationala, iar o data pe saptamana parintii lui il duceau la calarie. Insa cu dragostea, grija, eforturile si rugaciunile parintilor adoptivi, Alexandru s-a vindecat.
    ...
    In 2000, parintii lui Alexandru l-au adoptat pe Catalin, nume preschimbat in Colin, care s-a nascut pe 22 mai 1998, in Braila. 'Suntem ca toti ceilalti frati din lume: ne iubim, ne pasa si ne ajutam unul pe celalalt', mai scrie tanarul. Din 2006 s-au mutat cu totii in Noua Zeelanda. Aici, Alexandru s-a inscris la Scoala Kings Way, unde este mai mult decat un elev de nivel mediu. 'Mai ales la matematica, sunt printre primii trei elevi. Am terminat clasa a zecea si am primit doua premii: unul de excelenta pentru stradanie si o distinctie pentru limba japoneza', povesteste orfanul caruia i s-a dat o mare sansa. In timpul liber practica pentatlonul modern. A obtinut locul trei la Campionatul din Melbourne, Australia si locul doi in Campionatul Noii Zeelande. Vrea sa mearga in America sa studieze robotica la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. 'Sunt aproape sigur ca nu as fi avut toate aceste oportunitati intr-un orfelinat din Romania si ii sunt recunoscator lui Dumnezeu ca a avut alte planuri pentru mine. Le multumesc parintilor mei ca imi daruiesc toata dragostea si sustinerea lor'
  • Adoptia internationala, salvare de la handicap
    Vladut a venit pe lume in 10 decembrie 1995, la Maternitatea Brasov. Baiatul s-a nascut cu o grava malformatie la ambele picioare si la maini, denumita medical artogripoza (n.r. nu avea articulatii).
    Din acest motiv, pe langa suferinta pe care avea sa o indure din cauza bolii, micutului i s-a luat dreptul de a fi iubit, fiind abandonat de parinti inca de la nastere.
    Asa se face ca primii trei ani din trista sa copilarie i-a petrecut in Leaganul de Copii din Brasov, alaturi de alte zeci de suflete dornice sa fie luate in brate si ocrotite. Pe langa handicapul de care suferea, tot in aceeasi perioda, Vlad a fost depistat si cu retard psihic usor, urmand sa fie recuperat numai printr-o afectiune deosebita.
    ...
    In 1998, soarta lui avea sa se schimbe gratie Asociatiei Catharsis din Brasov, care in colaborare cu Asociatia 'Il Conventino' din Bergamo, Italia care i-au gasit o familie adoptiva.
    Copilul a fost programat la Institutul Ortopedic 'Rizoli' din Bologna, pentru o serie de interventii chirurgicale. De atunci, micutul orfan avea sa se transforme intr-un baiat normal. Cu timpul, el a invatat sa vorbeasca limba italiana si a fost supus mai multor tratamente de recuperare.
    ...
    Viata micutului Vlad a fost schimbata imediat dupa cele patru interventii chirurgicale realizate de medicul Onofrio Donzelli. Avea cinci ani cand a mers prima data pe propriile picioare, iar cadou de ziua lui a primit o pereche de pantofi.
    Familia din Bergamo, care s-a oferit sa-l adopte si sa-l ocroteasca ca pe propriul lor fiu i-au oferit baiatului tot ceea ce avea nevoie. Mama lui adoptiva este Maria Antonia, originara din Spania, iar persoana careia ii spune astazi 'tata' se numeste Pietro si s-a nascut in Italia.
    ...
    Interventiile chirurgicale, recuperarile, sprijinul material si afectiv din partea parintilor adoptivi l-au transformat pe Vladut peste ani intr-un baiat normal, care se bucura de viata. Copilul care nu avea nicio sansa in Romania are acum aproape 16 ani si pasiuni ca orice alt adolescent. Baiatul inoata, canta la chitara si navigheaza pe internet.
    ...
    Vlad este un baiat silitor si isi doreste sa urmeze o cariera in medicina. 'Vreau sa devin medic chirurg ortoped ca sa pot opera copiii cu probleme si sa-i ajut sa mearga. Vreau sa le fac viata frumoasa si mult mai simpla'
  • O fetita, nascuta cu cocoasa si abandonata la Brasov, a devenit un copil normal datorita parintilor adoptivi
    Ana Wagner s-a nascut cu cifoza, o foarte grava malformatie a coloanei vertebrale, manifestata in exterior printr-o cocoasa. Micuta a fost abandonata imediat dupa nastere, in Maternitatea Brasov si lasata sa lupte singura cu boala.
    Timp de un an a fost internata la Spitalul de Pneumofiziologie 'Stejaris' din Brasov, fiind suspecta de tuberculoza osoasa si de epilepsie.
    ...
    Chiar daca multe familii din Romania au fost impresionate de nenorocirile prin care a trecut micuta Ana, niciuna nu si-a luat responsabilitatea sa o adopte, pentru ca cele trei diagnostice, unul mai grav decat celalalt, pareau dificil de vindecat si necesitau interventii chirurgicale costisitoare.
    ...
    Ana s-a bucurat prea putin de dragostea si caldura familiei sociale, care a renuntat la ingrijirea ei din cauza problemelor pe care le avea. Cand copilul era in pericolul reinstitutionalizarii pe toata viata, a aparut salvarea: o familie de medici din Pescara (Italia), Manuela si Doriano, impresionati de gravitatea bolilor care amenintau copilul cu moartea. Dar, culmea ghinionului, in 2001 procesul de adoptie a fost suspendat, urmand ca numai un an mai tarziu Tribunalul Brasov sa decida ca fetita se incadra in cazurile exceptionale, oferindu-i sansa Anei sa ajunga 'acasa'.
    ...
    Dupa mai multe operatii succesive pe coloana la Clinica Gaslini din Genova, Italia, Ana s-a transformat intr-o fetita normala. Familia iubitoare care a ajutat-o pe Ana sa se formeze ca un copil normal isi adora fetita. 'Fetita noastra superba poate sa mearga, sa alerge si sa se joace la fel ca si ceilalti copii. Fiica noastra a facut multe progrese, este un copil senin si este sigura ca este iubita. Nu indraznim sa ne gandim ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ni s-ar fi aprobat adoptia si nu reusim sa ne imaginam viata noastra fara ea'
    ...
    Parintii adoptivi ai Anei intentioneaza sa faca un alt gest admirabil si impresionant. Ei vor sa-i daruiasca Anei o surioara. Si pentru ca sa se inteleaga excelent, surioara doresc sa o aduca tot din Romania. 'Am facut ceea ce fac toti parintii pentru copilul lor, indiferent ca este natural sau adoptat. Acum, ca Ana sa fie pe deplin implinita, trebuie sa-i daruim o surioara tot din tara ei de origine. Am inceput deja procedurile de adoptie si ne-ar place sa ne reintoarcem in Romania, pentru a ne duce la indeplinire acest proiect mai vechi', au marturisit Doriano si Manuela.
Sincer, abia mai pot sa stau sa scriu, si mi-am uitat ideile. Pe masura ce citeam, imi veneau tot felul de idei despre ce as putea spune, insa acum, la final, le-am uitat. Cazurile prezentate sunt cutremuratoare. Articolele au fost scrise evident intr-o maniera dramatica menita sa sensibilizeze, dar ce mai conteaza asta, cand vezi prin cate chinuri pot sa treaca unii copii, cand te gandesti cati altii nu au fost atat de "norocosi" incat sa isi gaseasca niste familii adoptive care sa aiba grija de ei, sa ii iubeasca si sa ii ajute sa aiba o viata normala.

Tot respectul pentru acesti parinti adoptivi din cele trei cazuri prezentate. Ei sunt un model pentru toti cei care au posibilitatea sa imite gestul lor. Si cand te gandesti ca sunt destule cupluri care nu pot sa aiba copii, dar nici nu incearca sa adopte unii...Acesti straini merita respectul nostru, sunt probabil mai presus decat un parinte natural, pentru ca in opinia mea e normal sa-ti iubesti propriul copil si sa faci totul pentru el, insa sa iubesti copilul altuia, sa investesti in vindecarea si cresterea lui, in educatia lui e mult mai mult!!!

Ce e si mai urat este faptul ca de cativa ani Romania a suspendat adoptiile internationale. Sunt mii de astfel de copii carora le este rapita sansa de a avea niste parinti adoptivi cu stare din strainatate, care sa poata sa faca ceva real pentru ei! Nu e destul ca in tara nivelul de trai e deplorabil de scazut si probabil e una dintre principale motive pentru care numeroase familii nu adopta copii, dar acum, cei care ne conduc, in "marinimia" lor caineasca, le rapesc acestor copii sansa unei vieti normale alaturi de niste familii din alte tari care si-ar permite sa le trateze problemele de care sufera. Statul roman ii ingramadeste pe toti in spitale ca pe niste animale bolnave, nu isi permite nici macar sa le asigure hrana si imbracaminte decenta, dara sa le asigure tratamentul medical de care au nevoie! Insa acelasi stat, nu le permite sa "isi ia zborul" spre tari unde acesti copii ar avea o sansa la viata pe care noi nu le-o putem oferi!

miercuri, 13 iulie 2011

Si totusi...se poate!

In sfarsit, vad si eu o stire care ma bine dispune, care ma face sa ma bucur pentru altii, care ma face sa sper ca poate, poate, normalitatea nu a devenit un lux.

Stirea este preluata din Adevarul de Cluj si o sa o postez fragmente din ea

iPad-uri pentru elevii de 10 la BAC din Cluj

Cei opt elevi din judet care si-au luat Bacalaureatul cu nota 10 au primit azi, din partea Prefecturii, cate o diploma si cate un iPad 2, foarte popular la aceasta ora. Darurile au fost inmanate de prefectul Florin Stamatian care i-a felicitat pe tineri desi a declarat ca nu este de acord cu acest gen de cadouri.

Tabletele PC au fost finantate de Fundatia 'Provita', prefectul fiind unul dintre membrii fundatiei. Un iPad2 valoreaza in jur de 2.500-2.600 de lei. Tinerii premiati sunt:
  • Iulia Plaian de la Colegiul National 'George Coşbuc',
  • Laura Rasinar de la Liceul Teoretic 'Nicolae Balcescu',
  • Nadina Zanoaga de la Liceul Teoretic 'Gheorghe Sincai',
  • Mihaela Pilug de la Liceul Teologic Adventist 'Maranatha',
  • Alexandra Marian de la Colegiul National Pedagogic 'Gheorghe Lazar',
  • Iulia Baciu, Catalin Oarga si Melina Suciu, toti trei absolventi ai Colegiului National 'Mihai Viteazul' din Turda.

Desii pare putin artificial, nu pot sa nu ma bucur insa pentru acest gest. Nu atat pentru copii, cat mai ales pentru faptul ca in sfarsit este apreciata inteligenta unor copii si faptul ca acestia au invatat din greu pentru a lua acele note de 10. Ma bucur sa vad ca este incurajata invatatura, in aceste vremuri triste cand notele bune luate la un examen important au devenit desuete, cand scoala adevarata, invatatura sunt privite cu dispret.

Pacat ca nu se mediatizeaza mai bine acest tip de evenimente, pentru ca ele sa atraga atentia opiniei publice, pentru ca si altii copii sa fie motivati sa se puna cu burta pe carte, pentru ca si altii sa se ia dupa exemplul prefecturii din Cluj si sa facem ceva pentru acesti copii capabili care reprezinta viitorul tarii asteia, asa amarate cum e ea.

vineri, 8 iulie 2011

Mizerie, lasitate, penibilitate...

...dezgustator, ignoranta, scarba...si as putea continua, pentru ca din nefericire limba romana e bogata in astfel de cuvinte, iar impresia pe care o am in aceste momente este atat de puternica incat nu stiu ce m-ar putea opri.

Si totul, pleaca de la un articol pe care l-am prins pe siteul realitatea.net si pe care evident l-am gasit dezvoltat cu detalii in ziarul gandul. Foarte pe scurt(detalii se gasesc la linkurile de mai sus), d-l Cristian Tudor Popescu(CTP) raspunde unui articol publicat de alti "colegi jurnalisti" si care ii contesta calitatea de comentator al evenimentelor de la bacalaureatul 2011 pe baza faptul ca fiul cel mic al domniei sale are doua corigente si nu a intrat la bacalaureat. Iar raspunsul mi se pare pur si simplu genial
Ce legatura are asta cu faptul ca fiul meu are doua corigente si nici nu a intrat in sesiunea de bacalaureat? A furat ceva fiul meu, a copiat, s-a dat spaga, s-a pus pila pentru el, a luat locul cuiva? N-a vrut sa invete, asa cum n-au vrut, din varii motive, mii de alti elevi. Eu nu pot sa invat si sa dau examene in locul lui. Daca nu isi va lua corigentele si bacalaureatul la toamna, va merge sa-si caute de munca si o sa invete cand o sa-i vina mintea la cap. In caz ca o sa-i vina. Iar eu voi continua sa comentez probleme ale educatiei de cate ori voi crede ca este nevoie!

Stau si ma mir, cat de infect poti sa fii sa te legi de un om prin intermediul fiului sau? Ce caracter poti sa ai sa dai in el folosindu-te de faptul ca copii sai sunt certati cu cartea?

Dar si mai interesant si enervant mi se pare faptul ca in comentariile de la articolele respective exista alti "destepti" care continua sa isi dea cu parerea si care continua sa-l critice pe CTP pentru ca nu a stiut sa-si motiveze fii, pentru ca daca el e asa de destept de ce nu i-a invatat, educat si ajutat si pe ei, etc...
Pe langa prostul gust de a te baga in familia cuiva, mai enervanta e ignoranta unora care cred ca exista o reteta universala de a creste copii, iar ei detin secretul. Fiecare isi creste copii cum crede de cuviinta, si atata timp cat nimic rau nu se intampla, care e problema? Daca tatal lor e om inteligent, musai sa fie si copii? Inca tot persista ideea stupida ca e musai ca un copil sa-si egaleze si chiar sa isi depaseasca parintii? Oare cand naiba o sa ne vina mintea la cap sa intelegem ca nu conteaza ce meserie ai, cate diplome ai, ci conteaza caracterul, corectitudinea si onestitatea. Oare cat de orb poti sa fi ca sa nu-ti dai seama ca, ne place sau nu, CTP a adoptat atitudinea cea mai corecta si le-a dat fiilor sai cea mai buna lectie de viata legata de corectitudine si onestitate? Nu am nici un dubiu ca ar fi putut "interveni" in favoarea fiilor sai. Insa nu a facut-o, si pentru asta ar trebuii respectat, nu criticat. Iar asta indiferent daca ne place sau nu stilul si opiniile domniei sale. Cu atat mai mult cu cat cei care au initiat toata aceasta tevatura sunt niste colegi gazetari.

Cel mai mult ma enerveaza insa altceva, ceea ce putini vad, insa e acolo. Si anume, ce a devenit presa in romania. Cum a ajuns sa fie folosita in interese si polemici personale, pentru atacuri murdare, sau pentru a te apara. Ma enerveaza cum se face din tantar armasar, cum pentru orice rahatel de stire apar zeci de articole peste tot care intorc rahatul ala pe toate partile, il miroasa si il dezbat cu fervoare. Si ma enerveaza teribil toata aceasta tevatura ingrozitoare care se face de fiecare data pe orice rahat de subiect la toate posturile de tembeliziune, cu dezbaterile live in care asa zisi analisti isi dau cu parerea, despica firul in patru si realizeaza in final un mare rahat. Ma enerveaza si mai si sa vad articole de doi lei scrise prin diferite ziare cu pretentii, pline de greseli gramaticale, de dezacorduri sau de cuvinte folosite alandala, doar asa ca sa parem noi destepti. Si ma duc cu gandul si mai departe, la situatia generala, toti suntem experti in politica si fotbal, tot poporul de la vladica la opinca e capabil sa-si dea cu parerea despre orice, suntem o tara de analisti si gazetari, ce mai tura vura! Si probabil ca asa o sa si ajungem sa murim de foame, ca nimeni nu mai pune mana sa faca ceva, toti isi dau cu parerea si is s-experti in toate, dar nimeni nu face nimic mai mult decat sa-si dea cu parerea.
Barfim tot, comentam tot, ne dam cu parerea legat de orice, oferim sfaturi cu constiinciozitate, sapam pe la spate si criticam pe oricine, si cel mai important...ne scufundam in mocirla...

marți, 5 iulie 2011

Citit, aprobat, citat

Nu ca as fi mare fan al d-lui Cristian Tudor Popescu, insa ii citesc destul de des articolele, si uneori, cum este cazul si aici, il aprob. Insa, e pentru prima data, cand simt sa si fac copy&paste la ceea ce a scris intr-un articol publicat azi in ziarul sau de casa, Gandul
Mai intai, nu sunt de parere ca rezultatele dezastruoase sunt cauzate de stresul pe care cica l-ar fi creat elevilor camerele de luat vederi sau supraveghetorii. Daca n-ai de gand sa copiezi, adica sa furi, daca esti ocupat sa scrii ce stii, cu ce te deranjeaza ca esti filmat? In mall sunt camere de supraveghere peste tot - cand iese sa mai dea o tura cu baietii si fetele, ca iar n-are chef de invatat, nu se simte stresat, inhibat, domnu' elev?
E, de asemenea, o amagire comoda sa credem ca de vina pentru rezultatele de la bac sunt ministrul Funeriu cu gafele lui, guvernul incompetent Boc sau egolatrul iresponsabil T. Basescu, preşedinte.
Cauza fundamentala a "dezastrului de la bac" este faptul ca a sti nu mai este o valoare in societatea romanească de azi. Eu am facut liceul intr-o perioada in care cultura generala era un motiv de mandrie. Daca aveai cunostinte in mai multe domenii, daca vorbeai corect romaneste, erai un om respectat, un om "cu carte".
Astazi, cultura generala nu mai inseamna aproape nimic. Sunt la moda in spatiul public aproximatia si ignoranta in materie de orice: limba romana, limba engleza, istorie, geografie, logica, literatura, ca sa nu mai vorbim de matematica si fizica, practic inexistente. Nestiinta, cand este dublata de bani si notorietate, devine chiar o calitate simpatica.
Dupa parerea mea, exista doua categorii principale printre cei care au picat bacul. In primul rand e vorba de cei care n-au vrut sa invete, considerand ca ei nu sunt "fraieri", si ca se vor descurca intr-un fel. Pentru acestia nu cred ca se poate face nimic nici in sesiunea a doua. Supravegherea examenelor trebuie mentinuta, gradul de accesibilitate al subiectelor poate fi acelasi, iar daca isi vor petrece vara distrandu-se, atunci, din toamna, isi vor cauta un loc de munca, nu e nici o tragedie - nu luam in discutie cazul parintilor inconstienti care or sa-i tina acasa in continuare. Unii se vor descurca si fara diploma de bac, altii nu, si atunci poate ca se vor decide, in fine, sa invete.

Cea de-a doua categorie o reprezinta elevii capabili intr-un anume domeniu, care stiu deja ce vor face si pentru care bacul e o pierdere de timp. In cazul unui tanar bun la informatica, dorind sa lucreze in acest sector, nuvelele lui Slavici sau filosofia lui Blaga sunt chinuri inutile. La fel cum pentru cine se indreapta hotarat spre o disciplina umanista, algebra de grup, inel, corp, integrala sau limitele de siruri sunt pedepse considerate nemeritate.

Specializarea este o caracteristica a pietei muncii de azi - nu o agreez, ma marginesc sa o constat. Pentru acesti tineri, e in mod evident necesara o regandire nu numai a examenului de bacalaureat, dar si a intregii programe a claselor XI - XII.

Sincer sa fiu, nu mai am nimic de zis si e unul dintre putine cazuri in care tac din plisc si nu mai comentez nimic...

luni, 4 iulie 2011

Eu cand o sa fiu mare o sa ma fac...

Ca si completare la "catastrofa" numita bacalaureat 2011...mai am vazut una buna, care explica foarte clar mentalitatea paguboasa a romanilor
A fost un examen deosebit de greu. Asa a simtit copilul, dar si noi, ca avem studii superioare si ne dam seama. Fata a luat note bune, mai putin la matematica, unde a luat 5,05. Copilul e bun, e bine pregatit si va merge la Facultatea de matematica.
Aoleu mancati-as tie sufletelu ala, pai multa minte mai ai mai mamitico! Adica, vine odrasla ta bine-pregatita si ia 5.05 la bacalaureat, si va merge la facultatea de matematica??? Tulai doamne...a innebunit lupu! Deci tu dai la facultatea de matematica dupa ce la bacalaureat ai luat un nenorocit de 5.05!!! Sa-mi mai zica mie cineva ca romanu nu e prost!

Acu, sincer sa fiu stiu eu care is calculele lu mamitica. Unde sa mearga saraca odrasla la alta facultate unde se da admitere pe bune si e concurenta cand ea saraca la cat de bine-pregatita e abia a scos un parlit de 5.05 la bac? Se duce la matematica ca acolo nu e concurenta, se intra pe baza de dosar si nici draq nu mai vrea decat resturile care nu au unde merge in alta parte. Si uite asa, ajuta doamne doamne, mai inchid ochii si profesorii la perlele fatucii, si trec 3-4-5 ani si e gata si fatuca, are diploma de universitate? Are! E licentiata? E! Si poate dupa aia mai da si la master, ca oricum, nu e asa greu. Mai face si un doctorat parlit pe la ceva prof, ca si ala se poate rezolva daca e bine pregatita ;)

Si apoi, sa te tii, ce madam profesoara a dreaq o sa iasa din ia! Ca altceva ce sa se faca? Distribuitor coca-cola nu poate, ca acolo tre muschi! :)) Comentator sportiv, ca un fost coleg de-al meu, ei...as! Se face profesoara de mate va zic eu, si ce mandra o sa fie mamitica de ea! Mai ales ca pusca bani si din meditatii...ca e teren manos, si moda cu meditatiile la prosti tine!

Viitor de aur tara noastra are...

Bacalaureatul, proba maturitatii?

Nu se putea sa ratez subiectul, avand in vedere domeniul de activitate, asa ca, ia sa vedem...

Se pare ca in sfarsit toata lumea a inteles in sfarsit, cat de mare e jalea in invatamantul romanesc. Se pare ca in sfarsit s-au prins toti "desteptii" ca scoala romaneasca e la pamant.

Sper ca s-au prins si parintii ca nu e destul sa trimiti copilul la scoala si sa nu-ti mai pese de el deloc, ca doara de aia e la scoala ca sa-si bata profesorii capul cu el si sa-ti ia "durerea de pe cap". Sper ca au inteles ca un copil trebuie supravegheat mereu, indiferent ca are 8 ani sau 18, ca nu trebuie lasat de capul lui mai ales in zilele de azi cu atatea tentatii gen "Crudu", "Monica", "Oana", "Dragusancu" prin preajma, cu atatea "modele de fite" de urmat prin media, cu telefoane si masini de ultimul racnet, cu datul pe internet dupa bunul plac in cautare de "placeri voyouriste", frecventarea de retele de socializare gen twitter si facebook, sau jucatul de counterstrike, wow si alte jocuri in retea. Va place sau nu dragi parinti, asta e adevarul, multi dintre voi au ajuns sa creada ca daca ati trimis copilul la scoala, ati scapat de orice responsabilitate, sa-si bata capul profesorii cu ei, ca de aia is platiti. Sau ca e suficient sa platiti meditatii, tot ca sa-si bata profesorii capul cu ei, iar voi sa nu va mai stresati. Ce pot sa sper e ca in sfarsit sa inteleaga parintii ca "cei 7 ani de acasa" nu e un mit, o vorba buna spusa prin batrani, ci o realitate. Sa inteleaga ca un copil crescut cu cap iti va aduce satisfactii si iti va fi un sprijin la nevoie, iar unul lasat de capul lui are mari sanse sa fie deturnat de "ispite" si sa ajunga un nimeni. Nu cred ca exista parinte care sa nu vrea tot ce e mai bun pentru copii lui, insa pentru asta trebuie "muncit" toata viata, calitatea de parinte nu se incheie in momentul in care odorul a plecat la scoala, iar tu stai linistit mintindu-te pe tine insuti ca el e cuminte la scoala, se ocupa profesorii de el iar tu poti sa-ti vezi de ale tale.

Sper ca altii care au invatat ceva sa fie chiar copii. Pentru ca nu e normal comportamentul pe care au ajuns sa-l adopte marea lor majoritate. Nu e normal sa te lasi ispitit de toate porcariile din jur, de pitipoance si cocalari, de fite, de aceste "modele" demne de toata mila de care colcaie societatea. Nu e normal ca tu la 18 ani sa fi expert in tutun, ierburi, manele, toale de firma, masini si telefoane, retele de socializare si navigare pe internet, si sa nu ai niste cunostinte minime de matematica, istorie, fizica, chimie, romana, franceza sau engleza. Nu e normal sa nu stii vorbi si scrie corect, sa nu stii face niste calcule elementare. E dureros, insa asta e adevarul. Si mai ales, nu e normala atitudinea adoptata de marea majoritate a celor care au picat. Am urmarit stirile, si mi s-a confirmat din nou aceeasi atitudine a celor care au picat si pe care am tot intalnit-o in ultimii ani si la facultate la studentii care pica examene. Si anume, ca ei sunt nervosi, ca sunt indignati ca au picat, dar nu plang. Sa nu fiu inteles gresit, nu spun ca ar trebuii sa fie niste plangaciosi, dar nici sa rada asa cum o fac multi. Uitati-va inca o data la stiri si observati ca multi rad ca au picat, doar unii sunt revoltati, insa marea majoritate rad si spun ca au picat pentru ca nu au putut copia. Ceea ce nu mi se pare deloc normal, parintii sunt suparati, plang...iar el sau ea, stau ca vita si rad ca au picat!

Sper ca si profesorii sa fi invatat ceva. Si anume ca lucreaza cu oameni. Ca produc oameni, si in consecinta trebuie sa fie foarte atenti cum lucreaza cu ei, cum ii modeleaza si ce ii invata. E adevarat ca resursele de care dispun sunt limitate, e adevarat ca profesorul dispune de putine metode de cotrol al elevilor indisciplinati, insa, parerea unuia carelucreaza in domeniu, e ca se poate chiar si asa, daca vrei si pui pasiune in ceea ce faci. Din pacate, din diverse motive asupra carora o sa revin, pasiunea asta s-a cam pierdut, si multi profesori merg la catedra doar din rutina, isi vad de meseria lor ca un robotel si atat. Iar elevul simte asta, si reactioneaza in consecinta ca un robot si el. Daca profesorul nu transmite elevilor sai ca el e acolo din placere, daca el nu reuseste sa-i implice emotional prin propria sa implicare emotionala si prin atitudine, atunci e degeaba. Am vazut suficiente cazuri ca sa afirm cu mana pe inima ca un dascal care stie sa faca asta, isi controleaza elevii si o sa aiba rezultate bune cu ei.

Cine ar mai fi? Cei care ne conduc? Ehh...oare cate rauri de cerneala or sa mai curga pentru ca cei care ne conduc sa ia niste masuri care sa sustina invatamantul romanesc? Oare cand o sa vrea sa faca ceva pozitiv? Pentru ca nu e normal sa permiti ca o multime de generatii de la revolutie incoace sa exporte tot ce e mai bun in strainatate iar in tara sa ramana doar rebuturi. Nu e normal ca batranii sa iasa la pensie iar in locul lor sa nu ai ce sa pui. Nu e normal ca zi de zi sa descurajezi cadrele didactice sa-si faca meseria prin salarii de mizerie, prin conditii de mizerie. Nu e normal ca in o groaza de licee si scoli sa vezi la catedra doar suplinitori si oameni care lucreaza la plata cu ora, pentru ca tu nu mai ai cadre didactice titulare care sa faca intr-adevar scoala! In timp ce toti acesti ani pe la ministerul educatiei s-au plimbat tot felul de abramburici si incompententi, am tot schimbat la curricule scolare de ne-au sarit capacele, fiecare ministru a venit cu reforma sa, fiecare cabinet a venit cu bacalaureatul sau, si atata am tot zapacit profesorii si elevii incat rezultatul se vede! Am ajuns sa dam examene sub supravegherea camerelor de luat vederi si a politiei! Am ajuns sa dam admitere pe baza de dosar, criteriul de examen la admitere fiind prea mult! Am ajuns sa fim invadati de facultati si diplome de licenta si bacalaureat fara nici o valoare!

Si, sa nu uit, ar mai fi ceva. Societatea asta pardalnica in care traim! Mentalitatea asta gaunoasa pe care am adoptat-o tacit toti si care ne duce la sapa de lemn pe toti! Poate ar trebuii sa stam toti si sa ne gandim, e bine unde s-a ajuns? Toti trebuie sa avem diploma? Oare nu mai avem nevoie de scoli profesionale? Oare nu mai avem nevoie de muncitori? De electricieni, zidari, instalatori, mecanici auto, strungari, sudori, fierari betonisti, electronisti, croitori,...? Toti trebuie sa fie absolventi de facultate? Indiferent ce anume, indiferent daca ii place sau nu, musai sa aiba o diploma, pentru ca asa e moda? Daca cretinul de vizavi din vecini are o diploma, tu de ce dragutule sa te lasi mai prejos?

Dar destul cu analiza..ar fi frumos si sa incercam sa vedem ce masuri s-ar merita luate ca sa salvam ce se mai poate salva. Si, as propune eu cateva
  • reintroducerea examenelor de admitere la toate facultatile. Ca in vremurile bune, sa se dea examen de admitere si macar atunci ne asiguram ca vom avea niste "boboci" care au un bagaj minim de cunostinte care sa le permita sa faca facultatea
  • examene de licenta nationale.Adica, licenta se da prin examen national cu subiecte comune pentru toti studentii de la un profil, iar lucrarile se corecteaza ca la bacalaureat in anumite centre. Nu e normal sistemul actual, cand se corecteaza lpe comisii de catedre si se dau note din burta la licenta pentru a avea candidati pentru master si studii aprofundate, sau pur si simplu pentru a nu te lasa depasit de notele pe care le dau alte catedre!
  • cadrele didactice sa nu mai fie platite in functie de numarul de elevi.Prea s-a ajuns la compromisuri si note umflate de teama ca daca nu trec destui elevi, o sa se desfinteze clasa/grupa si o sa ramai fara ore. Profesorul trebuie sa-si faca treaba fara sa se teama ca daca pica prea multi elevi facandu-si treaba corect risca sa ramana fara catedra.
  • realizarea unei curricule scolare moderne, care sa reflecte necesitatile pietei. Adica, hai sa terminam odata cu toceala si cu cantitatea, si sa ne concentram pe calitate. Sa ii invatam pe copii lucruri de care au nevoie, sa-i invatam sa lucreze pe calculator cu programe de care vor avea nevoie, sa-i ducem la practica in domeniile in care vor lucra, sa incurajam diverse firme si fabrici sa-si trimita expertii in domeniu prin scoli pentru a le prezenta copiilor ce ar putea sa ajunga. Sa-i invatam sa se exprime, sa participe la cercuri de creatie, sa-i implicam in proiecte de cercetare, studiu si grupuri de discutie.
  • incurajarea tinerilor dascali.Cine mama draq mai vine in invatamant pentru un salar de 1000 ron? Cand exista destule cazuri de femei de servici care castiga mai mult? Cand ai de intemeiat o familie, cand trebuie sa-ti cumperi haine, mancare, sa platesti o chirie sau o rata?
Si ar mai fi destule...insa sa se mai gandeasca si altii, ca de aia sunt platiti sa ne conduca!

Si ca o ultima remarca trista: Pacat ca au trebuit sa pice peste 50% dintre elevii de la bacalaureat ca sa intelegem cat de grava e situatia invatamantului din romania. Pacat de acesti copii, pentru ca ei trebuie sa traga ponoasele pentru greselile altora, oameni maturi care sunt direct raspunzatori pentru cei care le urmeaza!

joi, 30 iunie 2011

Daca...

Daca si cu parca se plimbau cu o barca,
si daca daca nu era, parca parca se inneca!

Ptiu drace, ca nu ma lasa funebriu asta nici sa ma duc la somn linistit. Pe langa ca e analfabet si nu e in stare sa tina singur un discurs, azi a mai scos una care m-a lovit drept in moalele capului si mi-a sarit pana si ultima doaga ce mai era stabila acolo.
Cred ca anul acesta asistam la cel mai corect organizat bacalaureat din ultimii 20 ani. Cum ar arata Romania azi daca 20 de generatii care au dat bacalaureatul nu ar sti ce este spaga, nu ar sti ce este frauda? Daca 20 de generatii, adica toti cei care au intre 38 si 18 ani, nu ar fi fraudat. Daca pentru ei frauda ar fi ceva inexistent, Romania arata altfel!
Pai bine mai c*rva masculina, acu ne faci pe toti asa pe fata spagari si hoti? Te iei dupa chelul celalalt de la Cotroceni care isi pune in cap asa in nestire monarhia si Rusia fara nici o greata si faci si tu afirmatii doar asa in doru lelii ca sa te afli tu in treaba?

Eu cred ca romania ar fi aratat altfel daca ar fi avut conducatori care sa nu fure, sa minta si sa insele cu orice ocazie, conducatori care sa se gandeasca la tara si popor, nu doar la cum sa-si umple buzunarele personale si pe cele ale celorlalti membri ai familiei.

Tu vorbesti de spaga agramatule incapabil sa faci un acord corect? Oare cum ai ajuns acolo sus in postul ala caldut? Si apropo smechere, vezi ca si tu te incadrezi in limita asta de varsta. Chiar daca ai absolvit tu nu stiu ce scoli inalte de mare academician in chimie prin strainatati. Mai stiu eu una mare academiciana in chimie, doctor honoris causa prin o gramada de alte tari, savant de renume mondial, pe nume...Elena Ceausescu. Numa ca ea a murit impuscata in ziua de craciun...daca intelegi unde bat... :D Asa ca, m-am lamurit cam cum e si cu scolile terminate dincolo, sau cu titlurile de onoare primite pe acolo. M-am lamurit cat de capabil esti geniule pustiu...se vede de la o posta odata ce deschizi gura aia lipicioasa si pupincurista.

Deci asa..romania ar fi aratat altfel daca nu s-ar fi fraudat. Ai de fundu tau agramatule, fac pariu la orice ora ca ti-as putea prezenta cel putin 50 de absolventi de liceu cu bacalaureatul luat si care se incadreaza in limita aia de varsta si ti-ar da clasa! Daca unii fura in tara asta, nu inseamna ca toti oamenii din tara fura! Dar deh, nu ai tu de unde sa stii asta "micutule", pentru ca la voi acolo sus la putere regula e exact pe dos, toti fura si mint. Atata doar ca unii tac chitic, iar altii sar si ei ca purecu in ulei si se baga in seama prin media ca ce marete realizari au facut ei si cat de prosti si rai is ailalti!

Si totusi, mintea mea bolnava nu se rabda sa nu remarce un lucru. De ce d-le funebru, nu ati spus 37 de ani, sau 39, 40 de ani? De ce tocmai 38? Oare cine este scos in afara din limita aia de varsta? Nu se poate sa nu fie un motiv, altul decat ala ca probabil e greu sa numeri dupa cifra aia! Mamaaaa...ce ma mai roade curiozitatea!!!

Asta suntem d'le...o tara de spagari, hoti, inselatori, tarfe si oameni lipsiti de caracter si demnitate. Prosti, fraieri, innapoiati, necivilizati, inculti si nesimtiti! Iar ei ne reprezinta din toate punctele de vedere, ca doara de aia i-am ales sau s-au ales(dreaq stie care o fi adevarul)! RUSINE!

luni, 27 iunie 2011

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume, amintind de-un brav popor, ce-i viteaz, cu vechi renume, in lupta triumfator

Ptiu drace, ca am ajuns sa citez versuri din vechiul imn! Chiar ca se duce la naiba toata lumea asta. Insa asta e adevarul si nu mi rusine sa recunosc, mai mult imi place imnul vechi (pana la partea cand o luam pe aratura cu partidul mult iubit, ca ma si ia instant cu tremurici portocalii, rosii si galbeni, cu putina nuanta de verde minoritar cand aud de cuvantul "partid") decat imnul "desteptator" din prezent. Am mai scris candva, imnul actual suna pentru mine ca o marturisire ca suntem niste adormiti, care trebuie sa ne trezim. Inclusiv ritmul imnului e lent, indeamna la amorteala, pe cand cel vechi era mult mai ritmat. Ia dati pe goagle si vedeti diferenta ;)

Dar deh, daca tot vorbeam ieri de ipocrizie, musai sa continui si azi, ca nu ma rabd la ce am vazut prin presa azi, dimineata (pe racoare ;)).
Cica, de ziua drapelului s-a trezit unu, nu dau nume, persoana importanta mon cher, sa afirme ca in ziua de azi romanii au uitat sa-si respecte valorile, si trec pe langa drapel ca pe langa un stalp de iluminat. Citez:
Adesea daca priviti pe strada vezi oameni care trec pe langa tricolor ca pe langa un stalp de iluminat, este proba faptului ca am uitat sa avem in viata de zi cu zi ca referinta valorile noastre.

Pai cum doamne pusca-i pe toti, sa mai ai incredere in cineva in tara asta? Cum sa respecti ceva in tara asta, cand chiar ei, cei care ne conduc de la revolutie incoace au dat dovada de lipsa totala de respect la adresa valorilor nationale? Pentru ce sa fii patriot cand ei nu sunt? Pentru ce sa dai dovada de respect, cand ei nu o fac? Pentru ce sa te inchini la drapel cand ei il calca in picioare? Cand peste tot in jurul tau ii vezi pe ei sau pe odraslele si prietenii lor cum isi bat joc constant de principii morale, oameni si valori?

Macar noi trecem pe langa drapel ca pe langa stalpul de iluminat ca niste oameni indiferenti, pe cand ei, cei sus pusi trec pe langa el ca niste caini pe langa un stalp, si stim noi toti ce fac cainii pe stalpi....nu?
Trist dar adevarat, acesta este sentimentul care ma incearca cand ma uit la tembelizor sau in presa si vad un articol legat de politicienii romani. Tot timpul am senzatia ca, vorba celor din reclama aia tampita la furalizadon (antidiareic respectabil de felul lui), au facut cam tot ce puteau face pe drapelul national si pe poporul asta amarat si adormit.


Ipocrizia poate imbraca multe forme, insa asta deja depaseste limitele absurdului. Nici macar nu are rost sa ma enervez de pomana pentru ei, pentru ca oricum nu se rezolva nimic. Oricum ei vor continua sa fure, sa minta, sa insele si sa faca promisiuni false, sa se apere unii pe altii calcand in picioare in orice mod posibil drapelul national, valorile nationale, justitia si poporul pe care "il reprezinta".

Probabil ca drapelul ala cu cap de lup de pe vremea dacilor ar fi mai potrivit, ca parca ni se potriveste mai mult, suntem condusi de lupi, si ne transformam incet dar sigur in lupi sau in oi cu totii.
Sau daca nu se poate, si ramane drapelul actual, m-as inspira de la vecinii nostri si frati de sange, moldovenii, care au pe steag un cap de bour. Ce frumos ar fi sa avem si noi pe steag capul unui politician, care vreti voi? S-ar potrivii, ei cu bourul lor, noi cu boul nostru :))


Mai bine v-as vedea cu drapelul ala pe piept pe toti politicienii! Desii, l-ati spurca si acolo :(

duminică, 26 iunie 2011

Pasol na turbinca, ciorti!

Sincer sa fiu, am vrut sa incep acest post cu "Pasol, Vidma, na turbinca!", insa dupa cateva secunde de meditare, am hotarat sa fiu totusi mai cu cap decat subiectii acestui post si sa prefer "Mars in turbinca diavolilor!" unui mult mai acid "Mars in turbinca moarte!"

Odata ca trebuie musai sa vorbesc la plural, si apoi pentru ca totusi, sa faci pe cineva "moarte" mi se pare cam dur, desii sunt sigur ca pe altii nu i-ar deranja. Plus ca "diavolilor" suna asa cumva a alint, mai uman, aproape dragostos in anumite conjuncturi (nu ca ar fi cazul aici). Si, fie ca ne place, fie ca nu, trebuie sa fim putin ingaduitori, pentru ca noi i-am ales, noi ii meritam. Nu ma refer aici individual, ci ca si popor, asa cum si actiunile lor se reflecta asupra tuturor, ne reprezinta. Ce-si face omul cu mana lui, se cheama lucru manual ;)

Dar, sa termin cu introducerea si sa trec la subiect. Ce a generat acest post a fost recentul atac al prea-slavitului conducator Basescu la adresa regelui Mihai, si o serie de declaratii ce au urmat lui. Includ aici declaratia "live" facuta de domnul presedinte, pentru a fi clar pentru toata lumea.
Clar, ce mai! Presedintele romaniei isi da in stamba, acuza in direct pe fostul monarh de tradare, si il face "sluga la rusi".

Pe de alta parte, am dat un search pe goagle-ul lui Vanghelie, ca nu mai tineam minte exact cum se zice, si uite ce am gasit...
In urma cu cinci ani, presedintele Traian Basescu era de o cu totul alta parere. In Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, asumat de presedinte in 2006, abdicarea din 1947 a Regelui este descrisa ca fiind "unul din marile abuzuri ale comunismului in Romania".
Abdicarea Regelui este descrisa in Raport ca fiind una "fortata" si drept unul din marile abuzuri ale comunismului in Romania. Este precizat si aportul Moscovei care "l-a obligat pe tanarul rege Mihai I sa accepte transferul de putere catre un guvern care, din toate punctele de vedere, intruchipa dictatura comunista in ascensiune". Istoricii au demonstrat ca puterea Regelui era una "formala" si ca se pregatea instalarea regimului comunist. "Mai mult, aceste campanii de arestari ( n.r. - ale conducerii PNT) au pregatit terenul indepartarii ultimei institutii ce mai lega Romania de democratie, monarhia", mai scrie in documentul elaborat de istorici la Palatul Cotroceni si asumat in fata Parlamentului de catre presedinte.
Cam s-a sucit d-l presedinte si se contrazice pe sine insusi...dupa cum vad eu...nu? :D

Nu ca m-as omora eu prea tare cu regele Mihai, insa parerea mea de simplu om, care am fost invatat sa gandesc cinstit si corect, mi se pare stupid si imoral ca tu, in calitate de presedinte al Romaniei, sa faci asemenea afirmatii la adresa unui alt conducator al tarii tale, in varsta si pe care toti istoricii cu staif il absolva de orice vina, pe care casele princiare din intreaga lume il respecta. Mai ales, cand acesta a fost amenintat ca daca nu semneaza abdicarea nu i se mai garanteaza securitatea si sute de studenti care fusesera arestati pentru ca au participat la o manifestatie pro-monarhista vor fi executati. Ca si nota personala, Mihai avea atunci cam 26 de ani, adica varsta la care tinerii placintei dau cu masina peste oameni, beizadelele buzate si rujate se dau prin bamboo si isi prezinta gentile Louis Vuitton prin parlamentul Europei. Insa deh,...este un tradator!

Si apoi, asta ca asta..dar iata ce mai imi vazura ochii ieri pe toate siteurile marilor ziare din Romania: "Daca ar fi fost Traian in locul Regelui, ar fi spus: impuscati-ma, nu ar fi abdicat!". Uite linkurile...sa nu se zica ca ma gasesc eu in treaba:Mari figuri is in familia asta, ma jur! Parca incepe sa-mi fuga mintea la marile dinastii din istorie, cand vad cati oameni "eminamente bolnavi" is in familionul asta. Astept cu nerabdare chiar sa vina si "a mica, a lu tata" sa ne explice si ea cum e cu "istoriile astea moderne, pe care le inventeaza famelia lor" si cate ar fi facut "tati" daca ar fi fost el in locul lui x, y sau z in istorie. Bag seama ca daca am fi avut vreo 20 de Basescu de-a lungul istoriei sa ne carmuiasca cu intelepciunea unui capitan de cursa lunga trecut prin multe si "uns" cu toate alifiile, Romanica noastra prapadita ar fi fost buricul pamantului!

Stati bre fratilor nitel...da nu cumva voi ne conduceti de cativa ani buni? De aia traim asa bine? Si de aia avem atata coloana vertebrala? Adica vii tu si-mi zici mie ca daca era Traian in locul lui Mihai ar fi primit gloantele cu pieptul dezgolit si cu zambetul pe buze, ca nu s-ar fi lasat calcat in picioare de rusi si comunisti? Tu, care de atatia ani taci din gura la orice comenteaza ungurii si te milogesti la usa UDMR ca sa poti mentine o majoritate fragila? Adica, acolo nu mai e vorba de demnitate frate?

Ete cine s-a gasit sa ne tina morala in tara asta! Si atunci, sa nu va mire titlul...;)

Aaa, sa nu uit bre...stati asa, ca mai am ceva in poseta! Se putea sa lipseasca din circul asta faptura gingasa si diafana cu nume de Elena? Evident ca nu, a sarit sa-si apere mentorul!
Udrea il apara pe Basescu de "regalisti": "Ce faceau cand il alergau prin anii '90 prin aeroport si nu-i dadeau voie Regelui Mihai sa intre in tara?"
Remarc ipocrizia, si de data aceasta s-a manifestat plenar, si la asa-zisii analisti politici si la politicieni!
Na bine tu Nuti tu, ca bine le-ai mai zis-o de data asta...remarc si eu "ipocrizia" aia de care vorbesti tu asa bine cu gurita aia a ta frumoasa...of of, si mai mai...traian stie....:))

duminică, 19 iunie 2011

Lupta vietii

Copiii nu-nteleg ce vor:
A plange-i cumintia lor.

Dar lucrul cel mai las in lume
E un barbat tanguietor.

Nimic nu-i mai de ris ca plansul
In ochii unui luptator.

O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.

Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.

E tragedie-naltatoare
Cand, biruiti, ostenii mor.

Dar sunt eroi de epopee
Cand bratul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plange
Si-i un neom, ca-i dezertor.

Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
Sa stai luptand, caci esti dator.

Traiesc acei ce vor sa lupte,
Iar cei fricosi se plang si mor.

De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.

Colaj:
Trei titluri diferite, din trei ziare diferite, toate trei mi-au atras atentia in egala masura si m-au dus cu gandul la poezia lui Cosbuc cu care am inceput acest post. Pentru ca toate conduc spre aceeasi idee, a luptei omului pe acest pamant pentru supravieturie, pentru viata. Dar, sa le luam pe rand.

In primul, facem cunostinta cu Dumitru Iorga, un baiat de 20 de ani din Galati care traieste permanent cu o inima artificiala legata de el intr-o geanta. Un baiat pentru care un imbracatul, un dus banal, somnul reprezinta provocari, un baiat care datorita problemelor sale a ajuns sa fie izolat si evitat de cei de varsta lui, un baiat care se teme sa mearga prin locuri aglomerate de frica ca nu cumva vre-un hot sa-i fure geanta cu pretioasa sa incarcatura care il tine in viata. In acelasi timp, el este insa un baiat care nu se da batut si viseaza la un transplant de inima, la o prietena, la facultate,...la o viata normala. Un luptator, si sper sincer un invingator.

In al doilea, vedem reversul medaliei. O fata de 23-24 de ani dintr-un sat din judetul Vaslui care traieste legata vara in curte de un copac iar iarna priponita in grajd. Nascuta cu paralizie cerebrala, nu vorbeste si nu poate sa se hraneasca singura, nu distinge culorile si este tratata de catre "mama" sa alchoolica mai rau ca un animal. Importanti sunt banii pe care ii primeste de pe urma fetei, alocatia de 300 RON si ajutorul de asistent social de 350 RON, suficienti ca asa zisa ei mama sa-si cumpere bautura pentru "a uita de necazuri". Primarul era constient de situatie dar a inchis ochii, cei de la asistenta sociala stiau, dar nu au facut nimic, samd... Pentru mine acest caz are o rezonanta emotionala suplimentara, dat fiind ca am crescut intr-o familie cu o situatie asemanatoare insa cu final complet diferit. Parintii mei au renuntat la tot pentru a avea grija de sora mea si pentru a o face sa aiba o viata cat mai fericita, astfel ca a ajuns la 34 de ani cand nimeni nu ii dadea sanse sa treaca de adolescenta. Si aceasta fata e un luptator, inconstienta dar o luptatoare care se incapataneaza sa ramana in viata in ciuda acestui tratament inuman de care are parte din partea celei care ar trebuii sa-i fie mama. Nu conteaza cine suntem, cum suntem, viata are felul ei propriu de a se manifesta si de a-si cere drepturile.

Legat de al treilea articol, nu prea am mare lucru sa comentez, titlul este sugestiv, iar detaliile se pot citi in el. Insa, totul se leaga in mintea mea si de aceea am ales sa-l includ in colaj. Trecand peste cifre, el prezinta crudul adevar, suntem un popor sarac.
Lasati la o parte masinile de fite, cluburile exotice unde se consuma "bunatati" si se sparg intr-o seara sume de bani care reprezinta venitul unei familii medii pe o luna. Astea sunt pana la urma cazuri singulare in marile orase, care nu fac decat sa contureze si mai bine reversul medaliei. Daca media pe tara este atat de mica dupa cum spune articolul, iar o mica parte din populatie se lafaie in acest lux, ganditi-va care e starea celeilalte parti din populatie, a majoritatii. Ganditi-va la cei multi de la periferia marilor orase care scormonesc prin gunoaie, ganditi-va la cei multi de la sate care practica aceeasi agricultura medievala pe care au facut-o si stramosii lor, la cei batrani care traiesc de pe o zi pe alta, la cei asemeni parintilor acelei fete din judetul Vaslui.

Baiatul din Galati a fost un norocos pentru ca familia lui si-a permis sa-l sustina financiar in acele complicate interventii medicale in Germania, insa marea majoritate a celorlalti copii nu au acest noroc. Adevarul e ca am folosit acest cuvant "noroc" in mod impropriu, pentru ca nu e un noroc, e normal! Intr-o tara normala, membru al uniunii europene, toti oamenii ar trebuii sa poata beneficia de anumite servicii medicale vitale pentru ei. Este anormal ca in secolul 21 o fata grav bolnava, fara nici o alta vina decat ca s-a nascut, sa traiasca legata de un copac sau priponita in grajd cu animalele. Este anormal ca un copil sa fie abandonat pe camp la 10 luni de catre mama lui pentru ca nu isi permite sa-l creasca. Este anormal sa vedem la stiri cum copii sunt vanduti ca niste obiecte unor straini care au bani, ca cei bolnavi si infirmi sa fie ascunsi si tratati ca animalele.

Intr-o tara adevarata, condusa de niste oameni adevarati care se gandesc la cei pe care ii conduc, cazurile "speciale" se bucura de atentie "speciala". Si, asa cum a spus actrita Manuela Harabor, mama unui astfel de copil:
"E de datoria fiecaruia dintre noi, daca ne numim oameni, sa crestem bucatica asta din noi, sa-l iubim indiferent cum se naste. Un copil nu e rebut!"

vineri, 17 iunie 2011

Oameni sau animale?

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

Un articol vazut atat pe realitatea.net cat si pe mediafax.ro m-a determinat sa scriu aceste randuri.
Este vorba despre un bebelus de 10 luni abandonat de mama lui pe un camp in judetul Vaslui pe motiv ca nu-l mai poate creste si care a fost gasit de catre o localnica in timp ce ducea vaca la pasune.

In ultimele luni de cand sunt parinte, am devenit extrem de sensibil la subiectele care privesc copii. Pentru ca doar dupa ce esti parinte, intelegi cu adevarat miracolul vietii, vezi cat de grea este lupta unui copil pentru supravietuire, cat de neajutorat este si prin ce greutati trece inclusiv cand vine vorba de crescutul dintilor, de mersul de-a busilea, de statul in fund sau de dorinta inepuizabila de a incerca sa mearga pe doua picioare, etc... Iar un zambet venit din partea lui nu poate fi cumparat de nimic pe lumea asta ;)

Si toate cuvintele si sentimentele astea vin din partea unui tata, deci va dati seama ce inseamna legatura unei mame cu copilul ei...

Si totusi, uite ca exista pe lumea asta, unde altundeva decat in romanica noastra, si mame care isi lasa copilul de 10 luni pe camp. Pe camp!!! Nici macar la un centru de copii, sau la o biserica sau spital...sau oriunde unde in maxim 3 minute cineva il poate gasi, dar nu pe camp! E scandalos, inuman, si tot ce vreti! Cum mama draq sa abandonezi un copil pe camp? Imbracat doar intr-un body si cu un biletel pe care scria numele, data nasterii si ca iti pare rau dar nu-l mai poti creste pentru ca ai fost parasita de barbat. Pe camp...

Pana si animalele au mai multa grija de puii lor. Vedem peste tot in natura animale care sunt in stare sa-si dea viata aparandu-si puii de pradatori. Vedem animale care vaneaza sau cauta hrana zi si noapte pe vaste intinderi pentru a-si hranii puii. Vedem animale care isi ascund puii pana si in gura, ca sa nu fie atacati de pradatori. Dar nu-i abandoneaza cand ei sunt neajutorati! Unele animale ucid puii altor animale de acelasi regn, dar nu puii lor! Unele animale isi parasesc puii, dar doar cand acestia sunt capabili sa se descurce singuri! In unele cazuri s-au observat si situatii cand mamele isi renega puii, insa asta s-a intamplat datorita interventiei umane, cand puii au primit miros de oameni si mama nu i-a mai acceptat. Insa in natura, fara interventia umana, animalele nu isi abandoneaza puii.

Ne pretindem superiori, dar oare suntem?
- Conform genezei, am fost creati de catre Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa, si am fost trimisi pe pamant ca sa il stapanim si sa ne hranim cu vietuitoarele si roadele lui. Iar pentru o asemenea fapta, ar trebuii sa ne perpelim mult si bine la focul ghenei! Deci, moral vorbind, o asemenea fapta este incalificabila, iar asa-zisa mama ar merita batuta cu pietre si lasata si ea la randul ei pe un camp sa se gandeasca la fapta ei.
- Conform evolutionismului, am evoluat din primate, suntem doar niste animale evoluate si atat. Insa, comportamentul nostru lasa mult de dorit si nici macar animale nu am putea fi numiti in situatii ca aceasta. Pentru ca suntem o rusine pentru animale, ele nu fac asa ceva. Biologic vorbind, acest gest este unic, sfideaza toate regulile naturii legate de sentimente materne si rolul nostru pe pamant in calitate de parinti, si practic pe termen lung inseamna extinctia celui care a facut acest gest. Ceea ce ar trebuii sa se intample cu asa zisa "mama"!

Ce sa mai vorbesc de mamele din alte stiri, care si-au bagat copilul intr-o punga si l-au aruncat la ghena de gunoi? Brrr...inchei aici, pentru ca nu mai suport sa ma gandesc la asta, e prea horror!

joi, 16 iunie 2011

Noi nu ne vindem tara?

Ei as...au trecut vremurile alea de dupa revolutie cand se striga in gura mare ca nu ne vindem pamantul la straini. Acum am vinde si pamantul de sub casa pentru o suma buna. Totul e de vanzare, atata timp cat pretul e avantajos.

Treptat, dar sigur ne vindem terenurile. Si asa si trebuie sa se intample, pentru ca nu mi se pare normal ca atatea terenuri sa tea in paragina. Dragutul de Iliescu a stiut cum sa cumpere voturile si le-a dat pamanturile confiscate de catre comunisti inapoi celor in varsta. Adevarul asta e, nu are rost sa mintim, a stiut cum sa cumpere votul lor, si cei de la tara l-au "recompensat".

Asa ca tot batranu, asemeni celor de la revoltele taranesti a scandat "Noi vrem pamant" si a primit pamant...sa-i ajunga pana peste cap, sa-i intre si in gura. Plini de voiosie s-au apucat si au defrisat livezile cu pomi fructiferi, dealurile cu vita de vie si au facut ogoare "manoase" pe care sa le lucreze ca in evul mediu cu sapa si cu calul. S-au distrus canalele de irigatii, s-au vandut la fier vechi kilometrii de tevi de irigatii, s-au distrus toate cooperativele "comuniste". Aleleiii...si ce bine era sa lucreze iara pamantu lui drag, asa cum l-au lucrat mosii si stramosii sai in evul mediu. Numa ca deh...totul are o limita, si pica sarmanul batran in groapa, iar cei care ii urmeaza is oameni cu palme fine, crescuti in socialism care nu pun manuta pe sapa si nu stau la coada calului sa-i miroasa basinile in timp ce lucra pamantul. Si mai bine, nepoteii is crescuti in capitalism, aia nici macar nu vor sa auda de pamant si de bronzat la soare in timp ce-l lucri, ei stiu doar de bronzat la solar, bronz uniform si "peste tot" ca sa fi "cool".

Si uite asa, unde nu-i cap, vai de picioare. Acu batranii s-au dus, terenurile au ramas in paragina, infrastructura s-a distrus complet si traim doar cu amintiri. Suntem una dintre tarile cu cele mai mari suprafete agricole din Europa, si agricultura noastra e falimentara. Am vrut pamant...avem pamant, si nu stim ce sa facem cu el.

Da nu-i bai, pentru ca timpul le rezolva pe toate. Si acuma vindem pamant, il dam moca, numa sa scapam de el. Strainii ne cumpara tara pe mai nimic. Stiu ce sa faca cu ea!

Si asa si trebuie, daca romanul e prea prost sa se conduca singur, sa vina altii destepti si sa ne conduca. Nu am fost capabili sa ne gospodarim singuri, sa fim proprii nostri sefi, lasa sa vina altii sa faca pe sefu iar noi sa "ranim" dupa fundu lor, sa le lingem talpile si sa le multumim. Pentru ca poporul asta doar asta stie, sa se gudure la picioarele stapanilor, sa faca aport si sa sara la comanda.

Sa vina elvetienii, nemtii, austriecii, norvegienii, suedezii si sa ne educe, ca e nevoie!

miercuri, 15 iunie 2011

Nu exista tanar care sa nu fi incercat...

Cum? Nu stiti ce? Ei na...da nu se poate asa ceva mai oameni buni!

Ete replica "doamnei" Placinta la acuzatia adusa fiului sau, deja celebrul Palanet, ca a consumat canabis, atunci cand a facut el pe macho man de si-a batut iubita, a facut pipi pe o troienita de-a lui Daniel si si-a curatat pneurile la masina de fite pe un amarastean ce a incercat sa o apere pe iubita proprietate personala si sac de antrenament la box de palmele sale educative si pumnii moralizatori:
Referitor la droguri, eu nu cred ca exista vreun copilas d-asta de acuma care sa nu fi incercat ceva. Eu nu am incercat, pentru ca nici nu sunt fumatoare si nici nu ma intereseaza. Deci probabil ca asta este moda si probabil ca acolo unde a facut scoala, in strainatate, probabil ca toti au incercat

Mai mult, nu a fost un caz singular, potrivit sursei realitatea.net
Potrivit rezultatelor raportului medico-legal, Andrei Plăcintă a consumat încă din 2007 canabis. Mai exact o ţigară la două sau trei luni, spun medicii. În raport se mai spune că ultima doză administrată a fost la sfârşitul lui 2010.

Da, stiu ca nu va vine sa credeti ce ati citit, dar asta e adevarul gol golut. Nu o sa contrazic pe nimeni care va spune ca deh, astia de la Realitatea sunt partinitori si nu mai stiu ce sa faca ca sa puna in lumina proasta pe oricine atins de culoarea "oranj", insa, mai stiu eu o vorba veche romaneasca care zice ca fara foc, fum nu iese; si in orice zvon e si un sambure de adevar. Asta, plus ca oricat de anti-oranj ar fi realitatea, daca ar minti, i-ar da in judecata tanti palanet in secunda doi, v-o dau eu in scris ;) Asa ca, sa luam stirea drept buna si, daca aveti "copilasi" din astia pe la 20 de ani, sigur s-au ascuns prin ceva colt de toaleta, debara, bar de n-spe fite si au tras pe nas cate un picut de canabis, marihuana, sau poate chiar mai mult. Toti sunt niste drogati, daca nu credeti, mai cititi o data ce a afirmat madama Palanet mai sus.

Cred ca si daca l-am vedea pe stimabilul Palanet cu un Kalashnikov in mana tragand in ceva baba care trece prea lent strada pe trecerea de pietoni tot i-ar gasi mami o scuza, ca deh, asa is ei scumpii astia de copchilasi de acuma, mai se distreaza si ei putin ca doara asa e moda asta si asa ii invata acolo in strainatate unde a facut dragul de el scoala. Cum nu mai? Nu ati vazut doara in filme cum trag pe nas si se impusca? Asa e viata mai! Da mai, da nu va temeti ca nu patesc nimica, doara am vazut eu copilasii aia actorii dupa film, ca erau intregi si nevatamati, nu au patit absolut nimika! Da mai, pe cuvant de "pionier"!

De aia nu e buna scoala la noi aici asa in Romania, ca ies copii blegi, cu frica de dumnezeu si parinti. Trebuie musai trimis in strainatati ca sa invete ultima moda la tras pe nas, ultimele tehnici de batut prietena, ultimele manevre prin care dai cu masina inainte si inapoi pe vre-un fraier care se pune de'a strambu in fata ta, sau ultimele scheme de facut pipi pe troienita.

Ce stiti voi, amarastenilor cum e sa fii la zi cu ultimul racnet in materie...

sâmbătă, 11 iunie 2011

...and Justice For All

Totul pleaca de la un articol pe care l-am citit azi dimineata pe site la adevarul: "Olimpic la biologie, eliminat la examenul de bacalaureat"

Iar pe cand am citit articolul, primul lucru ce mi-a venit in cap e melodia celor de la Metallica "...and Justice for All". Pentru cei care nu "inteleg" rockul, ascultati versurile cu atentie, pentru ca ele au un sens, nu reprezinta doar "zgomot" :P

Ok, sa revenim la oile noastre. Da, sunt de acord, regulamentul e clar, baiatu a facut greseala sa isi uite telefonul in buzunar, trebuie dat afara. Ca in mintea comisiei nu a contat absolut deloc faptul ca totusi nu e un fiste-cine, ci e un baiat inteligent mi clar ca lumina zilei. Dar, stau si ma gandesc, oare e corect ca acest tanar sa fie pedepsit in timp ce altii, mii, copiaza ca in codru fara nici o treaba si scapa nepedepsiti? Si sa nu-mi vina nimeni cu povesti ca nu e asa, o stim cu totii, la bacalaureat se copiaza ca-n codru! Comisiile de la un liceu inchid ochii pentru ca si comisiile de la liceul lor sa faca acelasi lucru. Vorba romaneasca veche, meteahna uriasa de care nu cred ca vom scapa vreodata pentru ca asa suntem noi infecti si fara caracter: "o mana spala pe alta".

Da, trebuie sa se puna piciorul in prag la un moment dat, si cineva trebuie sa faca primul pas chiar si aici. Insa, intr-o tara in care judecatorii beti circula la volan si scapa nepedepsiti pe motive de vicii de procedura, intr-o republica bananiera in care beizadele de parlamentari lovesc cu masina pietoni si scapa pentru ca mami sau tati e mare si are malai, intr-o cloaca infecta de cocalari gelati mitocani, de pipite siliconate inculte, de prefecti care omoara nou nascuti pe trecerea de pietoni si isi cumpara cu bani grei libertatea, de vamesi umflati cu surle si trambite pentru camioanele de mita incasate pentru ca peste o luna sa fie toti bine merci in libertate si cu vile de lux...stau si ma crucesc...uite domnule cum am inceput noi marea lupta anti-coruptie si anti-furat.

Problema mi se pare mult mai dura, din alt motiv, pe care nu stiu cati l-au sesizat. Copilul asta, conform "metodologiei" funebriste, nu numai ca a fost dat afara de la examenul de bacalaureat, dar, va putea sa se prezinte la un nou examen abia in 2012! El nu are voie sa participe la urmatoarele doua sesiuni de bacalaureat, deci doar in toamna lui 2012 mai poate. Si sincer, mi se pare o pedeapsa draconica, cu mult peste ceea ce a facut, echivalentul unei condamnari la moarte pentru un furt. Ganditi-va ce inseamna pentru acest copil inteligent sa stea pe tusa un an jumate. Asta in timp ce altii, prosti gramada au copiat si vor copia fara greturi. Sunt ferm convins ca au existat si vor mai exista prin toata tara cazuri de astfel de "uituci" care au fost sau vor fi iertati. Iar el, cel cu cap, e penalizat pana in toamna lui 2012.

Nu spun aici ca ar fi trebuit iertat. Insa, ar trebuii tinut cont ca traim in romania, ca baiatul nu este o panarama care isi bate joc de scoala. Ar fi trebuit tinut cont de modul in care s-a dat pana acum bacalaureatul si despre cati copii iau in fiecare an la bacalaureat note mari pe nemerit, ar fi trebuit inteles ca nu putem cere perfectiune din prima intr-un sistem si o tara inperfecte. Justitia presupune cantarirea faptelor celui inculpat, judecarea lui intr-un context amplu, nu doar aplicarea orbeasca a unor reguli absurde.

Pana la urma, bacalaureatul e o proba a maturitatii, nu e politie. Am ajuns sa pedepsim mai dur o posibila intentie de furt intelectual sau o neglijenta decat furturile reale. Si asta pe copii promitatori! Am ajuns...vai de c**ul nostru!


Si poate asa, in maniera rautacioasa personala, ar fi trebuit inteles un copil atata timp cat este inteles un adult, ministru al invatamantului caruia cineva ii sopteste ce sa spuna in cadrul unei conferinte de presa pentru ca el e balalau si nu poate sa tina minte cateva propozitii.

joi, 5 mai 2011

Over the limits

Mai nou noaptea stau pana la 1 ca sa ma uit la un serial de pe AXN SCI-FI, si anume la "Battlestar Galactica".

Nu e mare lucru de capul lui din punct de vedere SF, dar imi place ideea. Intr-un capat de univers omenirea a populat mai multe planete ( vreo 6 parca ) pe care a fondat niste colonii. Pentru a-si face viata mai usoara au construit niste androizi care sa-i ajute la diferite sarcini, insa ca in orice SF acestia ajung sa se revolte si extermina marea majoritate a oamenilor de pe acele planete, doar un mic grup de 45.000 de oameni grupati in jurul unei nave de lupta numita Galactica reusesc sa scape si pleaca in cautarea Pamantului. Iar de aici tot felul de probleme pe care trebuie sa le depaseasca acest grup care trebuie sa invete sa munceasca, sa coopereze, sa lupte impotriva androizilor, etc... Practic, omenirea ajunge sa-si redescopere umanitatea pierduta, tocmai cam asta e spilul, din punctul meu de vedere ;)

Si uitandu-ma aseara, am observat o tema interesanta. Si anume, ca omenirea ajunsese sa evolueze intr-o directie urata, si probabil acesta a fost si motivul pentru care a fost aproape exterminata: statutul social, educatia si profesia unui individ era conditionata de locul sau de nastere. Exista un grup de 3 planete care erau populate de fermieri, mineri, muncitori si simpli soldati, si existau alte trei planete care dadeau inginerii, conducatorii militari, avocatii, medicii. Daca erai de pe o planeta puteai sa fii fie om de rand, fie elita, fara alte optiuni. Oamenii nu puteau sa-si depaseasca conditia, sa viseze la ceva mai bun, idee pe care o intalnim cam in acelasi mod si intr-un alt film SF care mi-a placut "Gattaca".

Ori, tocmai asta e in opinia mea lucrul care nu il poti controla la infinit cand vine vorba de oameni. Asa numita Gloata o fi ea limitata intelectual, da e mai numeroasa. Sau ca sa-l citam pe Lapusneanu "prosti, da multi!". Si, probabilistic vorbind, sansele sa ai indivizi sclipitori cresc direct proportional cu numarul total de indivizi. E adevarat ca familiile de elite transmit genetic un fond mai bun urmasilor lor, insa s-au vazut destule cazuri in care progeniturile lor sunt niste ratati. Ajungem atat de preocupati sa "evoluam" incat uitam ca la baza evolutiei sta tocmai biodiversitatea. Cu cat ai mai multe variabile in joc cu atat sunt mai mari sansele ca sa apara ceva inedit.

Interesant e faptul ca omenirea tot nu intelege lucru asta. Asta dupa ce a trecut printr-o asemenea etapa in evul mediu si nu numai. In loc sa folosim "sange proaspat" din gloata, ne limitam la legaturi consangvine intre elite. Nu incurajam promovarea valorilor din gloata, le dam in cap inca de cand incearca sa intinda gatul ca sa vada cum e aerul la inaltime, scoala romaneasca si nu numai este axata pe producerea de non-valori, pe afaceri si interese. Cei care ne conduc isi vad netulburati de ale lor acolo sus in cercul lor rece, odraselele lor fac scoala in straninatate pe bani munciti de gloata, se chefuiesc in cluburi de lux unde sparg intr-o noapte sume mai mari decat salariul unui membru al gloatei, se casatoresc intre ei si nici nu vor sa auda de gloata decat in contextul in care acestia sunt servitorii lor.

Autotintitulata "elita" romaneasca este mai presus de lege, taie si spanzura dupa bunul plac fara sa ii pese catusi de putin de gloata. Pana cand?

Pana fie astia multi se revolta si le dau in cap, fie pana ce ajung atat de izolati in cercul lor inalt incat vor disparea de la sine. Din bruma de biologie ce o stiu eu, cam asta e pericolul consangvinizarii, fara sange proaspat se ajunge la mutatii. Iar mutatiile din pacate nasc monstrii!

Sper din tot sufletul sa nu ajungem sa fim condusi de monstri, personal prefer prima varianta, mai simpla si eficienta, pe gustul meu, sa dam cu sapa la naparca in cap ;)

Cam la astfel de ganduri imi treceau mie prin cap asta-noapte la 1, si trebuie sa recunosc ca ma mir si eu de ce navete spatiale circula prin capatana asta de om din gloata. Mai mult, ideile au ramas in cap, si uite ca am avut destula vreme ca sa le si insir aici...deci persista, si probabil ca dospesc...si cresc...:D