Ajun de Craciun

Practic...a mai trecut un an.

Stau la 8 dimineata in fata calculatorului in timp ce sotia mea inca mai trage un pui de somn si ma gandesc ca a mai trecut un an. Cum a fost acest an, cu bune si cu rele, o sa tragem linie si o sa socotim peste o saptamana. Deocamdata, azi e ajun de Craciun, se sarbatoreste nasterea lui Isus, asa ca sa ne bucuram de aceste momente si sa uitam pentru o clipa de viata de zi cu zi.

Stau si-mi amintesc cum era in copilarie aceasta zi speciala. Cata agitatie mai era in capul meu...trebuia sa-mi repet bine de tot colindul, trebuia sa-mi pregatesc steaua (aveam o stea mare, din pal, grea...arma mortala in mana mea daca se lega vre-un caine sau alt copil de mine) , sa-i bazai pe ai mei in sus si-n jos da de aflu ce cadouri aduce mosul... De pe la ora 15 nu mai aveam stare, imi luam frumos bocancii in picioare si caciula din piele de oaie in cap si valea...la colindat. Si ce mai rasarea sarmana stea...la fiecare casa tot rasarea ca sa le anunte ca astazi s-a nascut Hristos.

Daca primeam 5 leuti, la casa aia mai veneam si la anul. Daca nu...sa fie sanatosi, carpanosii naibii! Iar cand ieseam afara pe strada, ma intalneam cu alti copii si ne chestionam...Mai, tie cat ti-o dat? Numa atat? Nici nu ma mai duc la ei! Pai cum domnule...erau banutii nostri munciti. A doua zi eram ragusit de cat am tot colindat...macar cu niste bani sa ma aleg sa am de cumparat guma de mestecat din aia frumoasa cu masini sau fotbalisti inauntru. Hehe, am reusit sa-mi adun toata colectia de masini...vreo 300 de poze. Si cat am muncit pentru ele...numa eu stiu. Dar la schimb cu altii, cat ne mai tocmeam...

Sa revenim insa la datina de Craciun. Era frumos sa vezi strazile pline de copii care treceau de la o casa la alta. Era si mai frumos sa stai si sa asculti colindele care se auzeau de peste tot si se amestecau ridicandu-se spre cer. Era frumos sa auzi zapada scartaind sub picioare si glasurile ca de clopotei ale tinerilor colindatori. Spun tinerilor colindatori...pentru ca pe la 19 se termina tevatura celor mici si incepeau cei mari. Erau varste diferite, perioade diferite de "lucru". Nu puteai sa risti tu ala micu si parlitu(dar cu buzunarele doldora de banuti) sa te intalnesti cu matahala de doua ori mai mare ca tine si care mergea la colindat la fetele de prin zona...ca ramaneai si batut si fara bani.

Asa ca noi astia piticii, ne retrageam la casele noastre...ne ascundeam in camera la noi sau prin ce coltisor de camera gaseam noi mai ferit si ne numaram agoniseala. Papam bine, si apoi de mana cu mami si tati ieseam la colindat pe la neamuri, sau primeam neamurile la colindat.

Cum arata un ajun de Craciun in vremurile de acum? Rar mai prinzi care un copil care sa vina la colindat. Au trecut vremurile in care se umbla din usa in usa pentru cativa banuti. Acum copii sunt prea ocupati sa se dea pe internet, sa stea la povesti pe mIrc si messenger, sa se joace jocuri online, sau daca sunt mai mari de 14 ani sa mearga la agatat si baute prin nu stiu ce bar uitat de lume. Peste tot se aud sunetele sterpe ale micilor cutii muzicale de pe pomii impodobiti si e plin de becuri multicolore pe orice geam, stalp, brad, gard din curte. Dar totul e static...totul e mecanic si lipsit de viata. Nu mai auzi glasurile cristaline ale zecilor de copii care strabateau aerul rece de iarna. Nu mai auzi colindele transmise din mosi/stramosi de atatea zeci de generatii. Auzi doar melodii imprumutate din occident, melodii care nu spun nimic si care nu iti incalzesc deloc sufletul sa stii ca:

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati,
Si va bucurati!

Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Vantul bate, nu-L razbate,
Neaua ninge, nu-L atinge
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si de-acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si parca nici zapada nu mai vrea sa cada de Craciun...nu e asa? :(

Remember Ghita!

Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?

Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.

Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.

Bye bye Ghita!

Obicei vechi la romani de sarbatori...moare Ghita! Si cum traditiile nu pot fi uitate, din contra este recomandata pastrarea si practicarea lor, azi o sa ma inscriu si eu impreuna cu familia in acest "ritual".

Nu am facut inca cunostinta cu D-l Ghita. Maica-mea o fost cea care l-o targuit. Conform spuselor ei, Ghita se prezinta bine, este un exemplar reusit al speciei lui in greutate de cam 140 de kg, alb si in varsta cam de 9 luni. Asa ca azi, o sa fiu partas la crima. Nu sunt eu criminalul, dar deoarece o sa ajut la capturarea lui si o sa ma asigur ca nu fuge nicaieri, pot sa fiu acuzat fara doar si poate de complicitate la porcucidere.

Pentru ca v-ati dat seama, sarmanul Ghita este un porc!

Mai multe detalii de la locul crimei, diseara, doar la DTV-Blog in direct!!!