marți, 19 octombrie 2010

The meaning of life

Sunt tatic!!!

Au trecut 9 luni de cand am aflat ca voi fi tata. Au trecut 29 de ore de cand am dormit, 29 ore de umblat prin spital, la scoala la ore, acasa, inapoi la spital; ore lungi de asteptare chinuitoare intr-o sala de spital rece si pustie, singur eu si noaptea, deranjat din cand in cand de catre o asistenta fumatoare sau moasa care mai venea sa-mi spuna cum evolueaza nasterea. Ore in care am arat in lung si in lat gresia din sala de asteptare si strazile din jurul spitalului pe o raza de 200 de metrii, ore in care am fugit dupa medicamente pentru ca spitalele noastre sunt prea sarace ca sa isi permita un minim de medicamente, ore in care am umblat dupa tigari pentru o asitenta, ore in care am insistat in van cu mici atentii, ore in care ma incurajam singur ca o sa fie bine, ca totul se va termina in curand si o sa pot sa-i vad. Iar la ora 4:40, un scancet timid m-a facut sa-mi tresara inima in piept si sa stiu instinctiv, asta e piticul meu. Doar el putea fi, era singura nastere dintr-o noapte nebuna de octombrie, insa desii fiecare fibra a ratiunii mele intinse la maximum era constienta de asta nu am putut sa nu-mi musc buzele ca sa-mi opresc niste lacrimi. Micul Andrei isi facuse intrarea intr-o lume cruda asa cum ii sta bine unui nou nascut, urland in urma palmei straine pe care a primit-o peste fund. Halal intampinare pentru un bot de om asteptat cu sufletul de gura de o tanara familie...
Dupa care gandul meu a fugit la ea, sotia mea draga, cea alaturi de care am jurat ca voi ramane la bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti. Si imi trecea intruna prin cap ceea ce imi spusesera moasa si asistenta pe parcursul noptii, ca de mult nu au vazut un sot care sa reziste cu atata rabdare toata noaptea in asteptarea momentului nasterii, ca trebuia sa plec acasa sa dorm dupa ce am adus-o si sa fi venit doar la nastere. Simplu de spus, imposibil de facut insa pentru mine. Nu mi-as fi iertat pentru nimic in lume sa nu fi fost alaturi de ea pe parcursul acestor momente. Asta desii, vazusem si discutasem cu destule alte doamne care isi asteptau sorocul sau care terminasera deja si toate spuneau cam acelasi lucru, mergi si dormi, nu ai ce face. Parca as fi putut sa dorm! Parca as fi putut sa inchid un ochi cand in cap aveam tot timpul imaginea chipului ei crispat de durere, o durere surda care o facea sa se incovoaie iar pe mine ma facea sa tremur de nervi ca nu pot face nimic ca sa o alin. Cum sa dorm?!?

Am avut vreme o noapte intreaga, probabil cea mai lunga noapte a vietii mele constiente, sa observ, sa vad si sa imi dau seama cat de puternice sunt femeile. De cand ma stiu eu am avut un respect adanc pentru femei, pentru ca stiam prin ce trec pentru a creste un copil, pentru ca am avut vreme o viata intreaga sa observ si sa-mi studiez mama crescandu-ma pe mine si pe sora mea. Insa, acum pot sa spun asta, ceea ce stiam nu reprezinta nimic pe langa ce am vazut si am aflat in noaptea asta. Habar nu avem noi barbatii cei care ne consideram atat de puternici si de fermi ce inseamna o nastere. Habar nu avem noi "masculii" cam prin ce chinuri trece o femeie, si sincer, nici nu vreau sa aflu mai mult decat am vazut in noaptea asta. Si nici nu am vazut mare lucru, stand acolo singur in sala de asteptare, departe de ea, fara sa o vad, doar auzind din cand in cand cate un geamat sau racnet. Suntem fortosi si bravam in fata tuturor, insa in momentul in care ne impungem cu un ac la un deget si curge sange, ne vaietam mai rau ca babele. Domnilor din toata lumea, inclinati-va in fata sotiilor voastre, pentru ca habar nu aveti voi ce inseamna aia durere. Habar nu aveti ce inseamna contractii, dilatare de col uterin, nastere propriu zisa, eliminarea placentei, si durerile de dupa nastere, cele doua ore in care trebuie sa te masezi incontinuu pe burta desi te doare ingrozitor. Noi ne imbatam de "ne rupem", doamnele noastre "se rup" cand ne nasc urmasii. Noi urlam la ele si le batem, spunem ca locul lor e la cratita, le injosim si ne purtam cu un aer superior, in timp ce ele tin toata casa, nasc si cresc copii, ne pregatesc de mancare si ne rabda toanele. Romanul stie una si buna, nu-i convine ceva, "te baga la mata" de nu te vezi, fara sa ii treaca prin minte nici macar o secunda ce inseamna nasterea, ce inseamna sa fii mama, dobitocului nu-i pasa ca undeva, candva o femeie s-a chinuit sa ii dea lui nastere, a suferit pentru ca el desteptul sa vina pe lume si sa dea dovada de o asemenea lipsa de respect la adresa femeii. Jenant obicei domnilor, jenant si idiot! As vrea ca de acum inainte orice barbat care mai "baga" pe cineva sa sufere si el 10% din chinurile nasterii, ar fi suficient pentru bruta sa invete sa respecte femeia.

Si m-am mai gandit la multe pe parcursul noptii. Am avut vreme, si conditii, trebuie sa recunosc. M-am gandit si la cat de prost finantat si pus la punct e sistemul medical din romania. O stiam deja, dar astanoapte am avut ocazia sa o traiesc pe propria piele. Am vazut ca trebuie sa te duci pregatit, cu bagaj care sa contina neaparat vata, tampoane, pampers, hartie igienica, trusa de injectie epidurala. Ma gandeam la un moment dat, dar oare ata de cusut nu trebuia sa iau? Cand a venit si remarca amara a unui medic cu care discutam: "Ata mi-o cumpar eu de multa vreme, ca nu mai stau dupa astia..." Vai de capul nostru romani!

Si m-am mai gandit si la spaga cea atat de vehiculata prin spitale. Mersesem pregatit, cutiile de ciocolata erau la post, banii impartiti in hartii de 10, 50 si 100 RON asteptau fiecare prin alt buzunar. Dar, nimic...nimeni nu lua nimic de la mine. Bani nu, ciocolata nu, mai mult o doamna asistenta care a aflat ca plec la cumparaturi a rugat-o pe sotie sa-i cumpar de la un non-stop tigari pe care desii am incercat eu sa nu iau bani nu am reusit sa o opresc. O fi fost de vina recentele scandaluri cu maternitatea din Giulesti, o fi fost de vina faptul ca eram bugetar de al lor oropsit de soarta, o fi de vina charm-ul meu personel...habar nu am...cert e ca spaga nu a functionat. Peste tot aceleasi persoane calde, saritoare si care refuzau agresiv orice atentie dar isi faceau treaba impecabil, cel putin din punctul meu de vedere. Habar nu am daca am fost o exceptie sau nu, insa cel putin din punctul meu de vedere, oamenii astia m-au facut sa simt ca sotia mea si copilul din ea sunt pe maini bune.

Si ca sa nu uit, probabil cel mai important gand care mi-a trecut prin minte de fiecare data cand auzeam cate un oftat sau geamat din sala de nasteri, am simtit ca sunt neputincios, am simtit ca sunt incapabil sa fac ceva, sa schimb ceva. M-am simtit groaznic de neputincios, groaznic! Norocul meu ca a trebuit sa fug dupa medicamente si injectii, ca am putut la final sa o ajut in salon sa se schimbe, sa manance ceva, sa o tin de mana. Cat am putut...

Ar fi multe de scris. Ciudat cate ganduri pot sa treaca prin mintea unui om intr-o noapte intreaga de asteptare chinuitoare. Ciudat cum stai in astfel de momente si ajungi sa cugeti la multe intelesuri ale vietii. Sau, sa dormi....cum fac unii. Ciudat cum intelegem noi romanii sa ne injuram mamele care s-au chinuit atat ca sa ne nasca, sau cum intelegem noi romanii sa respectam femeia. Si multe...multe alte lucruri, insa din pacate timpul a cam expirat, trebuie sa fug cu papica la sotioara mea draga si mama fiului meu. Insa, cum totul trebuie sa aiba un final, si acest articol are unul: Nu ca as fi injurat eu des de mama, dar voi incerca ca niciodata de acum inainte in viata mea sa o mai fac. Niciodata!

duminică, 17 octombrie 2010

Allons enfants de la Patrie!

Citeam si eu presa online din lipsa de ocupatie cand am dat peste detalii legate de protestele francezilor impotriva unui proiect de lege care prelungeste varsta de pensionare.

Ceea ce mi-a atras atentia au fost niste "detalii minore": manifestatiile au degenerat in violente intre participanti si fortele de ordine, violente care se vor repeta probabil si in zilele urmatoare, cele mai puternice manifestatii au avut loc taman in Paris si s-au soldat cu pagube materiale insemnate si mai multi raniti, si...atentie...la manifestatii au participat cam 825.000 de oameni!!!

Si stau si ma uit la ce e la noi in pustia asta de tara cu poporul asta lipsit de vlaga, care traieste de pe o zi pe alta, este lovit de masuri "anticriza" incomparabile cu ceea ce a determinat valuri de protest in Franta si reuseste sa scoata la ditamai mitingul de protest maxim 20.000 de oameni.

Nu stiu cati oameni inteleg diferentele pe care incerc sa le subliniez... Deci noi mai flamanzi, mai amarati, mai nenorocoti si loviti de "prostie" reusim sa mobilizam 20 de mii de oameni prin eforturi imense, iar francezii, pentru o singura lege, ajung sa iasa 800 de mii de oameni in strada si sa se ia la bataie cu fortele de ordine. Si, nu doar francezii, ia uitati-va si la greci.

Dar ce ma mir domnule...doara francezii au ca si imn "La Marseillaise", imn de lupta...pe cand noi avem "Desteapta-te romane"...adormit

joi, 14 octombrie 2010

Unde? Cand? De ce?

In agitatia pregatirilor de inceput de an scolar si de intampinare a primei odrasle am neglijat blogul si cele cateva randuri cu opinii personale pe care le am.

C'est la vie...nobody is perfect;) (ce frumos melanj de limbi straine...heh?)

Ei bine, azi am timp sa astern niste randuri. Am timp sa afirm ca am avut dreptate cand afirmam ca sa ne fereasca Dumnezeu de ce timpuri o sa vina. Am timp sa afirm ca mi se face pielea de gaina cand ma gandesc pe ce lume se va naste fiul nostru. Am timp sa recunosc ca ma simt mic si neputincios; nemultumit si satul pana peste cap de toata mizeria din jur; descurajat si dezamagit ca nu am putut mai mult, ca nu am facut mai mult; iritat si plin de manie ( chiar ura ) ca ei nu au facut nimic pentru noi toti.

Ce vremuri ne asteapta doamne? Ce tara e asta in care simbolurile autoritatii se revolta? In ce stare am ajuns daca politistii se revolta isi arunca caschetele si fac javra pe seful statului(nu ca nu ar merita-o), daca angajatii de la finante se revolta si isi blocheaza seful/ministru in birou incat acesta ajunge sa fie evacuat cu fortele speciale? Daca simbolurile ordinii publice si financiare se revolta...ce ordine mai avem?

Si asta e doar inceputul. Or sa urmeze alte valuri de proteste, noi clase sociale de nemultumiti, si tot asa.
Unde? In romania!
Cand? De acum incolo!
De ce? Pentru ca oamenii s-au saturat de minciuni si promisiuni neindeplinite. Pentru ca oamenii au ajuns la limita de jos, pentru ca primesc salarii de mizerie reduse si taiate in timp ce preturile si taxele tot cresc. Pentru ca suntem amaratii europei la venituri. Pentru ca vine iarna si o sa se moara de foame si de frig. Protectia sociala e neglijabila, siguranta cetateanului nu exista, siguranta zilei de maine lipseste, bancile invart cetateanul cum le taie capul sub privirea indulgenta a statului impasibil la suferinta celor pe care ii reprezinta. Pentru ca in loc sa se ia masuri de relansare economica, in loc sa se faca concedieri, se fac angajari in aparatul de stat. Pentru ca cei care ne reprezinta se cearta toata ziua in parlament, mint, fura pe fata, inseala la vot, lipsesc si practica traseismul politic. Pentru ca invatamantul si sistemul medical sunt la pamant, subfinantate, fara destui angajati si conduse de niste imbecili si analfabeti.

Hmm...stau si ma gandesc la ce am scris mai sus si ajung la o concluzie...mai bine nu aveam timp!!! Mai bine sa fiu ocupat pana in gat incercand sa gasesc solutii, mai bine sa lucrez toata ziua ca un dorm iar seara sa pic ca un bustean in pat.
Ferice de cei saraci cu duhul! Si ferice ca avem multi din astia...prosti, prosti...da multi! Si cand da prostu cu sapa...

miercuri, 6 octombrie 2010

Amurg

Am incetat in ultima vreme sa mai scriu pe teme politice, intrucat totul e mizerie in politichia damboviteana. Si nici nu o sa mai scriu degraba, din acelasi motiv, al amurgului democratiei la care asist in ultimele zile.

Un lucru ce ma socheaza insa, pe langa multe altele, este nivelul urias al nesimtirii la care s-a ajuns. Pe langa injuriile aruncate ca la usa cortului de catre unii "reprezentanti" ai poporului la adresa altor "alesi", mai nou ma declar pur si simplu socat de nivelul la care s-a ajuns. Adica, hai sa zicem ca "doamna" Roberta Anastase a calcat o data pe bec cu legea pensiilor, dar acum deja e groasa rau de tot. Marti, dupa multe pauze cauzate de lipsa de cvorum, intr-un final s-a constatat ca sunt in sala exact 167 de deputati in sala Camerei, adica exact cati trebuiau sa fie pentru continuare si trecerea la vot. Culmea e, ca la o ancheta rapida facuta de presa, se constata ca dintre acesti 167 de deputati, cel putin unul (exista suspiciuni ca erau trei) nu se aflau in sala, dupa cum insusi acesta a declarat in media.

Si stau si ma tot minunez, deci chiar asa pe fata s-a ajuns sa se faca totul? Degeaba urla ceilalti idioti din opozitie si ies din sala, puterea face ce vrea, cand vrea si cum vrea? Chiar daca e clar ca nu sunt destui deputati in sala, fac ei sa iasa bine la numaratoare?

Probabil ca si daca ar fi fost altii la conducere s-ar fi ajuns la acelasi rezultat. Ca sunt portocalii, ca sunt rosii sau galbeni, verzi, tot draq ala e. Clasa politica actuala e formata din mincinosi venali, lasi, corupti si niste oameni de nimic, fara coloana vertebrala si fara constiinta, al caror singur interes e cel propriu si care au uitat complet de popor. Iar asta se observa si din faptul ca nu vedem nici o figura noua in peisajul politic romanesc cu idei diferite, corect sau care sa nu aiba o mutra de tamp subordonat politic cainilor batrani.

Si tare ma tem ca o sa o tinem tot asa, cu aceeasi nerusinare din partea "alesilor" pana nu va iesi ceva grav si urat, asa cum stiu balcanicii sa faca. Sper doar sa nu asist la scene de groaza cu politicieni vanati pe strada si cu beregatile taiate precum porcii in ajun de craciun asa cum am visat intr-o noapte. Cosmar pentru mine, scene de groaza pentru orice om civilizat, insa probabil ca dulci ca mierea pentru disperatii din romania zilelor de azi!

Domnilor politicieni, romanii sunt singurii care si-a impuscat dictatorul in ziua de Craciun, aveti grija...

duminică, 3 octombrie 2010

URSUS fest I

Aseara am fost impreuna cu consoarta din dotare la festivalul Ursus organizat in parcarea de la Polus Mall. Ce m-a atras sa rezist la frigul de afara? Promisiunea ca o sa-i ascult din nou concertand pe Cargo si Holograf. Si a meritat!

Ascultandu-i pe cei de la Cargo, mi-am adus aminte de anii studentiei, de ultimul concert de al lor tinut in Cluj, cand eram in anul 3 sau 4 de facultate si am prins o ploaie torentiala. Ploua atat de tare incat si cei cu umbrele au fost murati. Ramas printre putinii care nu s-au dat batuti de ape, am continuat alaturi de ceilalti "nebuni" sa sarim ca descreieratii prin belti in timp ce pe scena "meseriasii" isi faceau damblaua. Probabil impresionati de incapatanarea noastra, membrii trupei au coborat de pe scena in randurile noastre si au cantat de trei ori impreuna cu noi Daca ploaia s-ar opri. Nu pot sa descriu cum ne simteam, insa momentele respective in care turna cu galeata peste noi, iar noi fericiti, impreuna cu "nebunii" ne uitam la cer cu mainile larg desfacute si zbieram cand ne tineau plamanii versurile piesei imi vor ramane in minte vii pentru totdeauna cat o sa respir pe acest pamant. A fost un moment magic, unul dintre putinele momente de nebunie personala, un moment pe care as vrea sa mai am ocazia sa il traiesc macar o data.

Asa ca, inca din momentul in care am auzit ca o sa vina in Cluj anul acesta, mi-am facut "rezervare". Rezervare in agenda proprie, sa am weekendul liber, pentru ca intrarea la festival era libera ;) Anul asta nu a plouat, dar a fost un frig...ca mai bine ploua. Inaintea celor de la Cargo au "concertat" nume de prestigiu ale scenei muzicale contemporane romanesti precum Parazitii, nume care au reusit in 15 minute sa fiu dezgustat de frecventa ireala cu care injurau in versuri, nume care m-au facut sa ma uit cu frica in jur sa vad fete de tineri pana in 16 ani cu tigara si alcoolul in mana echipati ca niste papagali si tinandu-le isonul "marilor artisti" pe care o sa am grija de acum inainte sa imi tin departe urechile personale, ale sotiei si viitorilor membri ai familiei de muzica lor. Noroc ca s-a terminat si pe scena au aparut vrajitorii de la Cargo. Ca prin minune, urechile mele s-au facut mari mari, vacarmul a incetat, "tinerii cu mucii la nas" au disparut si in jurul nostru au inceput sa rasara oameni de 30, 40, 50 de ani, oameni care stateau in picioare si fredonau "Ziua vrajitoarelor", "Baga-ti mintile in cap", "Batacanda", "Nu mai am tigari", "Aproape de voi", "Calare pe motoare", "Daca ploaia s-ar opri", "Nu pot trai fara tine",...
Stateam si ma uitam in jur, vedeam "tinereii paraziti" strecurandu-se cuminti printre noi, imbracati sumar si colorat, chirciti de frig, in timp ce noi, generatiile oldies stateam in picioare si cantam. Fara sa sarim ca apucatii de data asta, fara aburii alcoolului in cap ( multi venisera cu masina proprie la concert, cu familie, catel si purcel;) ), doar stateam si cantam. Si nu mai conta ca afara erau 6 grade, ca traim vremuri de criza, ca viata e grea si avem prea putine motive sa ne bucuram, conta doar muzica si versurile acompaniate de sunetele de chitara si tobe care iti transmiteau furnicaturi prin picioare.

Ce mai tura vura, a fost minuntat, a fost sublim, si abia astept sa mai am ocazia sa ma duc la un concert de al lor. Iar maine (adica azi) urmeaza IRIS!!!

O sa inchei cu cateva versuri pe care aseara le-am repetat a nu stiu cata oara in gand, si la care ma gandesc tot mai des zilele astea:
Deschid radioul sa ascult ceva bun
Dance si manele, asta-i totul, va spun
Imi iau un ziar si privesc peste foi
Politica, sex, totul e un gunoi
E un gunoi, e un gunoi

Nu sunt nebun
Asta ti-o spun
Nu ma minti
Nu m-amagi

Stiri deprimante, toate darile cresc, cresc
Lumina, telefonul, gazul, apa scumpesc
Imi vine sa strig: Dracu sa va ia!
Mai lasati-ma in pace in nebunia mea

joi, 30 septembrie 2010

Statul, tinerii si viitorul

In ultimele doua zile am vazut mai multe articole care gravitau in jurul aceleiasi idei: ce se intampla cu bursierii trimisi la studii in strainatate de catre statul roman cand isi termina studiile?

Conform contractului existent intre cele doua parti, "beneficiarii acestor burse trebuie să se întoarcă în România după 30 de zile de la finalizarea studiilor. Aveau dreptul să fie angajaţi într-o poziţie de conducere în instituţiile publice. La capitolul "sancţiuni", contractul prevede că beneficiarii burselor ar trebui să ramburseze 5% din suma plătită de statul român (30.000 de euro, pe an) dacă nu desfăşoară activitate în sectorul public." Este vorba despre 150 de studenti trimisi la studii in cele mai bune universitati ale lumii de catre statul roman, stat care a investit peste 6 milioane de euro in acest scop. Iar la intoarcerea in tara, desii au incercat sa respecte obligatiile contractuale, li s-au trantit usi in nas asa ca marea lor majoritate s-au angajat in sectorul privat. Asa ca acum, 99% dintre acesti oameni nici nu mai vor sa auda de angajare la stat si isi doresc ca statul sa nu-si mai aminteasca de ei.

Toata aceasta tevatura suna atat de familiar pentru urechile mele, incat am ajuns sa fiu scarbit de inconstienta si consecventa cu care statul roman nu stie sa valorifice valorile acestei tari. Stau si ma intreb intruna, oare de ce se face acest lucru? De ce ne batem joc constant de valorile pe care scoala romaneasca le-a produs in ultimii 20 de ani? Care e scopul sinistru pentru care continuam sa avem drept ministru al educatiei un agramat incapabil sa tina un discurs fara sa i se sopteasca? De ce tinerii valorosi sunt incurajati sa plece, dupa cum insusi presedintele tarii a afirmat?

Cu fiecare zi care trece ne afundam tot mai mult in mocirla. Suntem incapabili sa iesim din ea si continuam sa ne zbatem si sa ne afundam mai tare. Iar cei care ne conduc sunt orbi, surzi si muti la acest adevarat exod de inteligenta pe care il practicam de cativa ani buni. Ne pleaca medicii, profesorii, inginerii in strainatate unde sunt apreciati, asta desii studiile lor au fost platite de catre statul roman. Si nu ma refer aici la acei bursieri care au generat articolul, ci ma refer la toti copii care invata la buget, incepand din invatamantul primar si pana la cel universitar. Toata scoala, pana la finalul ultimului an de facultate sau master este finantata de catre statul roman! Iar apoi, cei mai valorosi pleaca la altii, care beneficiaza de investitia statului nostru!

Absurd e putin zis! Investim atat in formarea acestor copii iar roadele investitiilor noastre le culeg altii. Cu regret constat ca dascalii batrani sunt pe duca, la fel si medicii care profeseaza inca in tara. In fiecare zi mai moare cate un profesor batran, iar in locul sau nu vine nimeni. De ce ar veni cei tineri? Pentru 800-900 de RON? Din care oricum trebuie sa-si cumpere haine, maculatura, marker sau creta ca sa scrie pe tabla, mancare...

Si, colac peste pupaza, nu e destul ca avem conducatorii inconstienti, dar suntem si noi inconstienti. Peste tot pe forumuri la astfel de articole vad reactii ale altor "inteligenti" care declara ca acesti tineri sunt niste inadaptati, ca de fapt sunt prost pregatiti si de aia nu-si gasesc un loc de munca in minunata noastra tara. Domnilor contestatari, sunteti niste prosti!!! Cum va explicati voi atunci cu tartacutele voastre pline de aburii betiei si inconstientei ca acesti tineri sunt buni in strainatate dar in romania nu? Adica neamtul, francezul, norvegianul sau danezul este prost cand il angajeaza pe tanarul absolvent din romania, iar noi romanii putim de desteptaciune cand ii alungam si in frunte cu seful statului ii incurajam sa plece. De fapt, nici nu te mai miri asa tare daca stai sa te gandesti nitel cum reusesc politicienii romani sa ne manevreze de atata vreme printr-o strategie atat de simpla si veche "divide et impera".

Vorba bancului cu deosebirea dintre cazanul din iad cu romani si cel cu japonezi; la cazanul de japonezi tot timpul ai de munca ca se urca aia unu peste altul si tot vor sa iasa afara iar tu trebuie sa-i opresti, pe cand la cazanul cu romani nu ai nici o grija, cum vrea unu sa scoata capul afara cum il trag inapoi toti ceilalti si tu poti sa dormi linistit.

Doamne...mare e gradina ta!!!

Si urat viitor asigura statul nostru tinerilor de valoare!!!

vineri, 24 septembrie 2010

Cele mai frumoase paduri ale Europei

Nu pot sa nu preiau integral un articol absolut superb de pe siteul descopera.ro
Si da, e un copy/paste, dar merita citit;)

Autor: Nicu Parlog Cele mai frumoase paduri ale Europei

O zicala din Roma Antica spunea ca o veverita ar putea ajunge din Hispania in Italica pur si simplu sarind din copac in copac. Intr-atat de impadurit era Batranul Continent pe vremuri! Astazi, dupa secole de defrisari necugetate, revolutii industriale si tehnologizare galopanta, padurile mai acopera doar 44% din suprafata totala a Europei.

Aproape 80% dintre padurile europene sunt detinute de Rusia. Insumand o suprafata de circa 1 miliard de hectare, padurile Europei alcatuiesc 25% din totalul forestier al lumii. Iar daca tot ne-am lansat in analize pe baze de cifre si procente, atunci trebuie sa retinem ca doar 26% dintre padurile europene sunt considerate relativ salbatice, majoritatea acestora fiind situate in tarile din nordul si estul continentului. Mai jos am enumerat unele dintre cele mai importante paduri din punct de vedere al biodiversitatii si masurilor de protectie care le vizeaza. Evident, si factorul estetic a fost luat in calcul. Sper sa le vizitati pe toate, intr-o buna zi.


Padurile Trillemarka si Rollagsfjell, Norvegia
La granita de est a Norvegiei cu Suedia, ascunse si marginite de vaile Sigdal si Numendal, troneaza maiestuos cei mai salbatici codri din Tara Vikingilor. Vorbim aici de o suprafata totala de 205 kilometri patrati de padure batrana de munte care adaposteste cea mai bine pastrata vale din Muntii Scandaviei, Valea Trillemarka. Intreaga zona este situata la doar 100 km est de capitala Oslo si detine calitatea remarcabila de a mentine toate caracteristicile intacte ale stravechilor paduri norvegiene.

Perimetrul natural este alcatuit dintr-o aglomerare sublima de vai, versanti montani, rauri vijelioase, lacuri limpezi precum cerul inghetat al Nordului care se oglindeste in ele si, evident, copaci foarte batrani. Aici traiesc numeroase specii de pasari care gasesc conditii ideale de a trai, precum si cele mai mari populatii de rasi si glutoni din Norvegia.


Padurea Brothwood Corpse, Anglia
Singurele paduri relicte englezesti care au scapat de furia drujbelor si topoarelor se mai gasesc astazi doar pe Isle of Wight. Sunt administrate si protejate de catre Trustul National Forestier din Marea Britaniae si sunt formate in fragmente de paduri care au supravietuit din perioada medievala pana in zilele noastre. In mod traditional, codrul Brothwood Corpse a fost un teren de vanatoare al Casei Regale, pana cand afaceristul filantrop Frank Morey l-a cumparat pentru a-l dona, in anul 1926, Trustului National.

Printre cele mai importante obiective de aici, se numara stejarii si fagii de dimensiuni remarcabile. Fauna locului include soareci de padure, veverite rosii, multe specii de lilieci si nevertebrate. De prisos sa amintesc ca din aceasta padure magistral administrata nu poti rupe nici macar o creanga fara sa fii obligat mai apoi sa iti vinzi masina pentru a-ti plati amenda.


Padurile Komi, Rusia
Ansamblul de Paduri Virgine Komi, cum este catalogat de documentele ruse, este un obiectiv UNESCO de importanta mondiala. Padurile in cauza cresc in Republica Komi din nordul Muntilor Urali, Rusia. Avand o suprafata de 32.800 kilometri patrati, padurea Komi este cea mai mare padure virgina din Europa. Codrul nesfarsit apartine ecoregiunii de taiga de munte din Urali. Speciile de copaci des intalnite aici sunt molidul siberian, bradul siberian si tisa siberiana. Fauna este deosebit de bogata si variata: cerbi, reni, ursi bruni, lupi, glutoni, nurci, mistreti si iepuri.

Padurea a fost inscrisa pe lista siturilor UNESCO din anul 1995, fiind prima padure din Rusia care a devenit obiectiv ecobiologic de importanta mondiala. Recunoasterea a venit la timp, salvand padurea pe ultima suta de metri. Aceasta deoarece, profitand de haosul legislativ si coruptia din timpul guvernarilor Eltin din acea perioada, o rapace companie forestiera franceza (Huet Holding), cumparase deja dreptul de a distruge zona, intentionand sa defriseze complet arealul Komi. Din fericire, nenorocirea nu s-a produs, cea mai mare padure europeana scapand la limita de lacomia corporatista franceza si ignoranta oligarhilor rusi.


Padurea Beloveja, Polonia & Bielorusia
Uriasa padure de la granita polono-bielorusa este o ramasita din faimosii Codrii Mazurieni, urmasi ai imenselor paduri care se intindeau odiniaora peste Marea Campie a Europei de Est. Padurea, care acopera astazi circa 1.771 de kilometri patrati, este despartita de granita dintre cele doua tari, o mare parte din ea fiind inchisa de garduri destinate prevenirii evadarii zimbrilor din rezervatie. Beloveja, sau Bialowieska, in poloneza, si Belaveszkhaya, in bielorusa, este cea mai mare rezervatie din lume care detine zimbri, o turma de circa 800 din aceste maiestuoase animale supravietuind inca in batrana padure.

In trecut, Beloveja a fost destinatia de vanatoare preferata a panilor polonezi, care se intalneau aici anual. De fapt, Beloveja a fost declarata parc de vanatoare inca din anul 1514. Astazi, padurea este un adevarat etalon in privinta conservarii si dezvoltarii ideale a unei rezervatii. Beneficiaza de un muzeu cu specific local, un mare centru veterinar dedicat ingrijirii animalelor salbatice, precum si de serviciile mai multor ghizi care insotesc turistii in ceea ce poate fi numit singurul safari european de profil. Tot aici pot fi admirati cei mai masivi si inalti stejari din Europa, o serie de 11 stejari seculari inalti de peste 30 de metri. Liderul batranilor copaci este asa-numitul Tar al Stejarilor, inalt de 46 metri, cu un diametru de peste 2 metri. Varsta acestuia a fost estimata la 800 de ani si a fost declarat monument al naturii in Bielorusia, inca din anul 1963.


Padurile din vestul Caucazului, Rusia
Intregul ansambul forestier Pontic-Caucazian este detinut de Rusia, dar padurile respective cresc pe teritoriile republicilor nord-caucaziene Adigea si Karachay-Cerchezia. Codrii, inclusi in patrimoniul UNESCO, sunt situati la 50 de km nord de orasul-statiune Soci, intinzandu-se de la litoralul Marii Negre spre Muntele Elbrus. In urma studiilor de teren desfasurate de specialistii UNESCO, s-a relevat faptul ca zona contine singurul areal montan din Europa care nu a avut de suferit de pe urma activitatilor umane. Habitatele sunt exceptional de variate pentru o regiune atat de mica, cuprinzand campii, stepe, paduri, munti si ghetari alpini.


Padurile au fost declarate rezervatii din anul 1924, cand autoritatile sovietice au decis protejarea exemplarelor record din brazii lui Nordmann (Abies naordmanniana), inalti de 85 de metri - cei mai inalti copaci din Europa. Tot aici se afla o padure unica de tisa, situata in vecinatatea orasului Soci. Aproape o treime din totalitatea speciilor de plante este alcatuita din exemplare care nu mai sunt intalnite in alte parti ale lumii. Padurile caucaziene de vest reprezinta locul de origine a zimbrilor caucazieni, o specie de zimbri de talie mai mica decat zimbrii din padurile poloneze sau decat cei din Carpati. Ultimii zimbri caucazieni salbatici au fost ucisi de braconieri in anul 1926, zimbrii care populeaza astazi aceste paduri fiind urmasii celor care au supravietuit in gradinile zoologice ruse si au fost, mai apoi, incrucisati cu zimbrii polonezi si bizoni americani.


Padurile de la Biogradska Gora, Muntenegru
Aceste paduri sunt situate in regiunea muntoasa Bjelasica, in centrul Republicii Muntenegru, intre raurile Tara si Lim. Parcul National care le protejeaza acopera o suprafata de 54 de kilometri patrati fiind alcatuit din paduri relicte, pante si culmi muntoase de peste 2.000 de metri inaltime, plus un numar de sase lacuri glaciare. Cu toate ca este cel mai mic din cele patru parcuri nationale muntenegrene, Biogradska Gora adaposteste nu doar cea mai mare biodiversitate din randul acestora, ci si cele mai batrane si salbatice paduri din Balcani.

Aici traiesc 220 specii de plante, 150 specii de pasari, 10 specii de mamifere, si 86 specii de copaci si arbusti. Arealul a fost proclamat parc national in anul 1952, in apropierea sa fiind amenajat un monument care marcheaza locul unei batalii importante intre turci si sarbi.


Padurile Pyha Hakki, Finlanda
Frumusetea si salbaticia padurilor din inima Finlandei a facut ca aceste biotopuri sa fie protejate cu stictete inca din anul 1952. Padurile de taiga finlandeza sunt alcatuite in mare parte din pini si molizi. Cele care cresc in parcul national Pyha Hakki, acopera o suprafata de 13 kilometri patrati si sunt considerate de catre specialisti drept cele mai vechi paduri din Finlanda.

Dintre copacii protejati, se disting pinii scotieni si molizii norvegieni, plopii tremuratori, mestecenii arginii si aninii negri - care sunt cei mai inalti copaci din padure. Tot aici traiesc importante efective de ursi bruni, lupi, rasi, glutoni, mistreti, cocosi de munte, cocosi de mesteceni, reni, bufnite mari, ulii porumbari si acvile de munte.


Padurile de foioase din Apenini, Italia
Situat in lungul Italiei, de la nord la sud, precum o uriasa coloana vertebrala de piatra, lantul Muntilor Apenini adaposteste nu doar o fauna unica pentru peninsula italica, ci si unele dintre cele mai valoroase paduri europene. Toate padurile de aici s-au pastrat relativ intacte datorita altitudinii mari si a terenului accidentat, impropriu exploatarilor forestiere. Acesti codri gazduiesc specii rare si valoroase, precum papucul-doamnei, una dintre putinele orhidee europene, si ursul marsican, cea mai mica subspecie de urs brun din lume (astazi, in Apenini mai supravietuind doar 70-100 exemplare).

Ecoregiunea acopera doar partea nordica si centrala a Apeninilor, incluzand Muntele Corno, care atinge inaltimea record a lantului, cu ai sai 2.912 metri. Clima este blanda, fiind influentata de Marea Mediterana, dar ninsorile sunt, uneori, frecvente si abundente. Padurile de foioase din Apenini sunt alcatuite din fagi amestecati cu brazi europeni, unele exemplare din randul acestor conifere atingand 45 de metri inaltime. Printre animale, se remarca cateva specii endemice precum capra neagra si lupul de Apenini, caprioara, mistretul, jderul de piatra, dihorul, porcul spinos, nevastuica, bursucul, gaia neagra, acvila de munte, soimul calator, uliul porumbar si mai multe specii rare de ciocanitori.


Laurisilva de Madeira, Portugalia
Laurisilvele, sau padurile relicte din insula Madeira, reprezinta un ecosistem unic in lume. La ora acuala, laurisilvele constituie cele mai mai mari paduri de de dafini si lauri si sunt alcatuite in proportie de 90% din padure primara, neatinsa de sute de ani. Cele intalnite in Madeira sunt mai bine pastrate decat laurisilvele din insulele Azore si Canare. Sunt alcatuite din copaci batrani care ating uneori lungimi de 40 metri.

In Madeira, laurisilvele cresc la o altitudine cuprinsa intre 300 si 1.400 de metri si acopera o suprafata de 149,5 kilometri patrati. Au fost declarate monumente UNESCO in anul 1999. Cele mai valoroase specii de copaci sunt cele din genurile Ocotea Foetens, Persea Indica, Visnea mocaena si Apollonias barbujana. Laurisilvele acopereau in trecut, cand clima era mai umeda, intregul bazin mediteranean, insa in urma schimbarilor climatice si a defrisarilor, padurile de dafini se mai intalnesc doar in Madeira, Azore si Canare.


Padurile Romaniei... Viitor fara de speranta?
Printre povestile cu care ne place noua, romanilor, sa ne laudam se numara si aceea care afirma, cu aplomb si mandrie nationala, ca tara noastra detine cele mai mari si mai salbatice paduri din Europa. Din nefericire, mitul in cauza a fost adevarat doar pana in anul 1989. Revolutia din Decembrie a adus, printre altele, si mutilarea codrilor seculari ai Romaniei. In mod paradoxal, perioada comunista a fost cea mai propice pentru codrii romanesti: atunci am avut cea mai buna protectie impotriva taierilor abuzive si necugetate de padure. Regimul ceausist a mentinut atat padurile seculare, cat si padurile tinere, plantate si ingrijite prin eforturile si grija lui Marin Dracea, parintele silviculturii si impaduririlor din Romania.

Retrocedarea padurilor, in lipsa unor legi drastice de protectie, a reprezentat una dintre cele mai inconstiente si lacome masuri luate de catre guvernantii postdecembristi. Mii de hectare de padure au fost, astfel, masacrate si vandute pe nimic: proprietarii, in goana lor dupa o imbogatire rapida, nu au dat doi bani pe ecologie si conservarea mediului. Retrocedarea padurilor, alaturi de jaful organizat si taierile ilegale s-au constituit in cele mai mari pericole la adresa padurilor romanesti.



Asa s-a ajuns la situatia actuala, cand doar 26% din suprafata Romaniei mai este impadurita, in conditiile in care, conform normelor internationale, procentul minim de impadurire a teritoriului unei tari nu trebuie sa ajunga sub 25%, daca se ia in calcul crearea unor conditii de sanatate cat mai bune pentru populatie. Astazi, ne aflam sub media europeana, iar la capitolul paduri, Romania se afla pe locul 13 in Europa. Spre rusinea noastra, tari care au o clima si un relief identice cu cele ale noastre, stau mult mai bine, cand vine vorba de fondul forestier. Bunaoara, Austria este impadurita in proportie de 38%, Slovacia are 34,7% teritoriu impadurit, iar Bulgaria, cu care ne place sa ne comparam stupid, la absolut orice, are 32,5% paduri.

Tot in zilele noastre, fiecare roman beneficiaza de 0,33 hectare de padure pe cap de locuitor. In Europa, pe primele locuri intalnim tarile nordice: Finlanda (4,66 hectare la un locuitor), Suedia (2,88 ha) si Norvegia (2,32 ha).

Astazi, cele mai impadurite judete din Romania sunt Suceava, Hunedoara, Harghita, Alba, Bistrita, Valcea, Gorj si Buzau. Cel mai sarac judet in paduri este Calarasiul, care are doar 4,2% din suprafata impadurita, urmat de Teleorman, Constanta, Ialomita si Galati.



Din punct de vedere al padurilor relicte, specialistii au stabilit ca in vestul Carpatilor Meridionali se mai gaseste una dintre ultimele paduri intacte de pe Terra. Peisajul forestier respectiv include cea mai mare parte din Parcul National Retezat, precum si suprafete din Parcul National Domogled-Valea Cernei si din Geoparcul Dinozaurilor Hateg. Aici se intalnesc cele mai salbatice paduri de fag din intreaga Europa.

Celalat nucleu de paduri relicte din Romania este situat in nordul Carpatilor Orientali, pe suprafetele judetelor Suceava, Harghita si Bistrita, dar sunt in mare pericol de defrisare din cauza lacomiei clasei politice si a autoritatilor locale. Cum parca raul nu era indeajuns de mare, la nivelul anului 2010, nu mai putin de 15% din suprafata totala a padurilor Romaniei a fost vanduta unor companii internationale.

Prin urmare, jaful si distrugerea padurilor romanesti continua la proportii nemaintalnite decat intr-o tara din lumea a treia. Ce se va alege de padurile stravechi din Romania (in conditiile in care autoritatile vor sa construiasca o autostrada care va strabate Muntii Retezat), numai bunul Dumnezeu poate sti. Noi, romanii, nu mai suntem demult frati cu padurea...

luni, 13 septembrie 2010

Scoala vietii

"Diferenta dintre scoala si viata? În scoala, inveti o lectie, apoi dai un test. În viaţa, ai de dat un test care te invata o lectie."(Tom Bodett)

Ascultam radioul si ma uitam pe diverse siteuri, facandu-mi revista presei zilnice. Peste tot, acelasi subiect, care m-a facut sa plec cu gandul la nebunia din supermarketuri si parintii care scoteau cu grija bani din buzunar pentru a-si pregati odraslele pentru scoala. De azi incepe scoala!

Mai repede decat in alti ani, cu dascali tot mai prost platiti si mai nervosi, mai slab pregatiti si tot mai dezinteresati de predat. Cu parinti cel putin la fel de nervosi, satui sa-si arunce banii pe rechizite si haine, scarbiti sa vada circul din invatamant in timp ce copii lor sunt tot mai slab pregatiti.

Anul nou vine cu sperante si mai sumbre. Vor fi dati afara 10000 de angajati din invatamant. Nu stiu in ce masura vor fi acestia profesori avand in vedere ca si asa nu sunt destule cadre pentru cate catedre exista, probabil ca vor mai zbura afara bibliotecari, femei de servici, portari, iar in locul lor vor trece profesorii. Oricum, probabil ca nu se va isatura nici o doamna profesoara daca mai ia niste bani in plus pentru ca da cu mopul sau matura, si asa sunt destule care deja o fac.
O sa asistam din nou la o schimbare de curricula...a n-sprezecea, in urma ei d-l ministru Funebriu se jura ca o sa fie mai bine. Posibil, pentru domnia sa si cei care o sa o schimbe, mai mult ca sigur ca nu pentru cei vizati in primul rand de orice schimbare, si anume elevii. Lucru cu care deja m-am obisnuit, de vreo 15 ani incoace deja s-a inpamantenit termenul de "generatie de sacrificiu". In fiecare an, fiecare generatie care termina clasele finale este o generatie de sacrificiu. Si pac, pac...ne consolam cu asta si gata...

Cam asta e scoala in romania. Mergi la scoala pentru ca trebuie sa mergi si pentru ca toti zic ca trebuie, inveti o lectie predata cand/cum pentru ca de aia esti doar la scoala, dai un test pe care il iei cumva pentru ca profesorul trebuie sa si promoveze, termini o scoala pentru ca trebuie sa o termini daca tot ai intrat in ea si tot asa...pana te trezesti mare si frumos pe la 22 de ani..."somer cu diploma". De aici e simplu, fie iti iei sacul in spinare si valea prin strainatati sa ajuti la prosperitatea unei alte tari care stie sa se foloseasca de cei tineri, fie ramai sa te ingramadesti cu parintii prin ceva apartament sau casa, te angajezi ca vanzator in ceva supermarket sau distribuitor de produse sau, preferi sa iei somaj sau concediu de maternitate.

Exact vorba citatului cu care am inceput acest articol, in viata dai teste dupa care inveti lectii. Iar lectia e sumbra, ne face(cel putin pe mine ma face) sa ne gandim si sa ne intrebam "De ce oare am invatat atat? A meritat sa invat atat? Nu era mai bine daca faceam ca si colegii mei din generala care dupa 8 ani de scoala au mers la un liceu cu profil minier de 3 ani si s-au angajat in mina pe salarii decente? Sau, ajungeam un lacatus/mecanic/zidar/tamplar/electrician cinstit care daca isi vedea de treaba si lasa prostiile acum era un om aranjat si multumit? De ce sa inveti atata?"

"Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca stii prea putin." (George Calinescu). Din pacate, in romania zilelor de azi, as adauga eu ca scoala vietii ne invata altceva si mai greu de suportat: "Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca ai facut o greseala mai mare si esti un inadaptat care a visat prea mult!" :(

joi, 2 septembrie 2010

Castravetii bat mamaliga!

Ma dadeam pe net brambura dis-de-dimineata si ce vazui la un moment dat...comparatie intre noi si bulgari.

Stiti voi, vecinii aia carora noi le zicem mancatori de castraveti si bulgaroi cu ceafa groasa. Vecinii aia care ne fac mamaligari, si de care radeam in trecut ca ce amarati is.

Ei bine, vecinii aia is de o mie de ori mai cu cap decat noi. Au avut destula minte sa aduca la putere niste oameni cu cap, care sa lucreze pentru tara si pentru popor. Asa ca bulgaroii astia cu ceafa groasa de care ne distram noi, romanii cei inteligenti au trecut pe langa noi ca racheta. Iar noi ne inmatriculam sute de masini la ei ca e mai ieftin, mergem in concediu la ei ca e mai ieftin si mai bine, mergem la cumparaturi la ei ca e mai ieftin, bogatii nostri se duc la golf in bulgaria, s.a.m.d...

In timp ce la noi se urla de foame si frig iar guvernanti se intrec in masuri menite sa relanseze economia si sa ne duca pe culmile progresului si civilizatiei, castravetistii tac si fac. Adica investesc, repara, construiesc, iau masuri, se misca!

In timp ce noi ne-am chinuit cu 1 milion de euro pentru frunza intoarsa a lui Elenea Udrea care pare-se ca reprezinta imaginea Romaniei in lume (aici tre sa recunosc ca au nimerit-o, Romania tremura din cauza crizei economice mai ceva ca o frunza in vant ;) ), bulgaroii au cheltuit peste 3 miliarde de euro pentru a cumpara reclame pe Euronews, Eurosport, Discovery, National Geographic sau investesc sume bune de bani pentru reabilitarea drumurilor din zone cu potential turistic. Da mai stii...poate ca toate aste masuri nu vor trece neobservate prin birourile de la palatul Victoria, si azi/maine vedem si noi ceva reclame cu Romania pe la AXN Crime, vorba unui jurnalist de la Gandul.

Iar la ce masuri s-au luat si se iau in Romania, la ce stiri se dau pe tembelizor in jurnale, la cata grija avem de natura si ce mormane de deseuri raman in urma noastra la fiecare iesire la iarba verde, pe bune ca suntem perfecti pentru AXN Crime!!!

vineri, 27 august 2010

Intelectualu lu Basescu

Nu ma rabd sa nu revin la un subiect abordat ieri. Vazusem protestul lui Patapievici si ceilalti "intelectuali" la adresa masurilor luate de guvernul Poc-Boc in privinta drepturilor de autor.

Ieri ii faceam prostovani, azi insa am remarcat altceva, ceva mult mai interesant pentru mine cel putin, ceva asupra caruia o sa-mi indrept atentia in cele ce urmeaza. D-l Patapievici a scris dumnealui prin 96 un volum intitulat "Politice", volum despre care recunosc ca nu am auzit pana azi. De fapt, sa-mi fie mie rusine, ca si multor altora care nu au auzit in viata lor de ceva legat de opera ilustrului intelectual contemporan cu noi - Horia Patapievici. Suntem niste inculti...asta e ;)

Dar sa revin. Asa cum am spus mai sus, habar nu aveam de opera dansului, pana ce am vazut niste comentarii la un articol, comentarii in care erau extrase niste randuri din respectivul volum. Asa ca m-am pus pe sapat, si iata la ce am ajuns (citez din respectivul volum):

  • Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.
  • Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cît o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu... fete patibulare, maxilare încrîncenate, guri vulgare, trasaturi rudimentare, o vorbire agramata si bolovanoasa.
  • Masa degenerata, îngîmfata, proasta si rea.
  • (Românii) sînt una cu cancerul care-i roade.
  • Îmi este rusine ca sînt român.
  • Româna este limba în care trebuie sa încetam sa mai vorbim, sau sa o folosim numai pentru înjuraturi.
  • Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic.
  • 23 de milioane de omuleti patibulari.
  • Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat romanii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfîrsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, avînd basica udului mai mare... i-au dovedit.

Dictionar explicativ: patibular = vrednic de spanzuratoare.

Nu pot sa nu recunosc, cu unele din aceste afirmatii sunt de acord. Le-as formula mai frumos, mai ales daca am pretentia unui intelectual, formularea de mai sus ma duce cu gandul mai degraba la exprimarea unui marinar carea pus ocazional mana si pe DEX, dar tot marinar ramane. Trecand insa peste aceasta formulare care numai a intelectual nu aminteste, repet, sunt de acord cu anumite afirmatii. Le-am folosit si eu in anumite contexte si chiar ieri am spus-o "Imi e rusine ca sunt roman".

Dar, si de aici a pornit tot acest articol, nu pot sa nu remarc un lucru: D-l intelectual Horia Patapievici se incadreaza perfect in tiparul descris de domnia sa cu atata patos mai sus. Toate acele randuri nu exprima altceva decat un autoportret genial, facut cu 14 ani inaintea zilelor "bune" pe care le traim. Esti genial d-le...ma jur...cum ai stiut dumneata perfect ce o sa devii... :D
Pentru cine se uita la evolutia domnului Patapievici de la rebelul liber in gandire care a facut acest portret al romanului trecand prin stadiul de pupincurist al lui Basescu si al PDL, apoi acela de presedinte al Institutului Cultural Roman iar mai nou de critic al PDL, domnia sa este intradevar padibular, se misca dupa gramada la semnul fierului rosu si cu o educatie pur romaneasca. Altfel, daca nu esti de acord cu mine, cum e cu coloana aia vertebrala coane Horia? :D

Ah, si sa nu uit, mai am o intrebare (retorica evident) pe care o sa o formulez in termeni atat de familiari domniei tale: Cum a fost cand Basescu si-a desertat basica udului pe domnia ta? Bun jetul, bun? :))

joi, 26 august 2010

Dasteptii lu peste!

Intelectualii lui Băsescu se revoltă după ce Boc le-a plătit-o pe drepturi de autor: „E o bătaie de joc”. Ce spun Patapievici, Cărtărescu, Voinescu şi Preda

Patapievici: "Batjocură şi dispreţ la adresa oamenilor"

Cărtărescu: "E puţin spus jignitor. Sunt absolut indignat"

Sever Voinescu: "O oroare administrativă. Întregul Guvern merge într-o direcţie greşită"

Cristian Preda: "Şeitan nu ar trebui remaniat, ci pus să stea la coadă"

Cititi mai mult pe linkul de la inceput..mie deja mi scarba! Si nu pot sa am decat o reactie vis-aviz de asta!

Va meritati soarta boilor! Dupa ce ati pupat atata in cur pe anumite persoane, acu puteti sa le si lingeti in aceeasi locatie. Daca voi, aia cretinoizii cu cap si intelect superior (vorba vine) ati fost orbi si incapabili sa va dati seama de ce hram poarta respectivele persoane atunci taceti dracu din gura ca va meritati soarta! Sunteti niste inadaptati care traiti in lumea voastra incapabili sa descifrati oamenii cu care veniti in contact si incapabili sa recunoasteti o minciuna!

Inteleg pe badea Gheorghe de la sat care nu are scoala si se lasa prostit usor, dar pe voi boilor nu va inteleg! Voi sunteti niste prosti stupizi, asa ca taceti draq din gura si inghitit frumos toata m***a ce o primiti! O meritati cu varf si indesat, asa ca ciocu mic si inghititi toata portia!!!

Muuu

Inca de la inceput tin sa mentionez ca nu am nimic cu sarmanele bovine, ele nu au nici o vina ca le cheama vaci, boi, bivoli, etc. Singura lor problema e ca noi oamenii in autointitulata noastra desteptaciune le consideram proaste, si mai mult am asociat numele lor cu persoane din preajma noastra.

Altfel cum sa folosim noi formulari de genul "Doamne, ce bou", "Individa asta e o vaca", "Esti mai prost ca o vita", "mai vita incaltata", "mai vaca, uitate pe unde treci", "se uita ca vitelu la poarta noua" si etc...

Dupa ce sarmanele animale ne dau carne, lapte, piele de mii de ani si au tras in jug pana nu au mai putut, noi "desteptii" si "inteleptii" le-am asociat numele cu prostia noastra. Si cam aceeasi poveste e si cu oile, daca stam putin sa ne gandim, noi cei "intelepti".

Si totusi, desi am afirmat mai sus ce am afirmat, nu pot sa nu folosesc si eu urmatoarea fraza "Noi romanii suntem mai prosti ca vitele si oile la un loc! Suntem jenanti prin lipsa de personalitate si verticalitate, ne lasam manevrati si dusi cu vorba mai rau ca oile, si ne uitam mai rau ca vitelu la poarta noua cand vine vorba de cei care ne conduc si minciunile/promisiunile care ni le spun. Suntem un popor urat, cu un caracter de doi bani, cu o personalitate infecta si imi e rusine ca sunt roman!"

Cui nu-i place, sa vina cu argumente. Pana una alta, uitandu-ma la realitatea care ma inconjoara, la lipsa de reactie a oamenilor la deciziile clasei politice, la lipsa de respect si mitocania de care ma lovesc zi de zi prin oras, la minciunile, crimele, si scandalurile care ne-au inundat mass-media nu pot sa afirm altceva decat ca suntem mai rai ca niste vite duse la taiere. Si, cu toate acestea, nu dam semne de indreptare. Continuam sa mergem inainte fara un scop in viata, fara sa ne punem problema "oare cum ar fi daca?", fara sa cracnim la incalcari de drepturi. Orbi, surzi si muti la tot ce ne afecteaza, ne traim viata mizera pe plaiuri mioritice, continuam sa ne taram prin noroi si sa rabdam toate porcariile unor conducatori pe care nimeni nu sustine ca i-a votat si tutusi ne conduc.

Pana cand? Probabil pana vom muri sau vom crapa de foame si frig. Altfel, cat timp mai putem sa mancam tacamuri de pasare, cat timp mai avem slana si ceapa, rabdam, si tragem la jug intr-o directie necunoscuta noua.

Muuuuuuuuuuuuuu...

joi, 19 august 2010

Niste gunoaie de oameni!

Cam de vreo luna de zile am vazut prima data un semn verde/albastru pe luneta unei masini in trafic, semn pe care scria "Eu nu arunc gunoi pe strada". Eram in Cluj, pe un bulevard principal din centru. Pe drumul la mare si retur, am mai intalnit 3 masini care aveau acest semn, si chiar ma miram, uite domnule ce conicidenta. Oare cum de?

Ei bine, azi, ma pun sa fac revista presei si ce imi apare in fata ochilor? O poza mare cu semnul respectiv. Articolul aferent, il gasiti pe ziarul Gandul. Ideea e foarte simpla, o campanie denumita Umbrela Verde si initiata de compania Tuborg al carei scop este combaterea aruncarii de gunoaie in locuri publice. Adica, pe romaneste, sa incetam sa aruncam gunoaie pe strada din masina, chistoace de tigari, ambalaje de mancare; sa incetam sa lasam tone de deseuri in poienitele unde iesim la iarba verde, sa nu mai aruncam peturi de suc si apa in apele curgatoare, etc...

Ca sunt intru totul de acord cu aceasta campanie mi se pare normal. Ce m-a frapat insa sunt comentariile unor "scursuri" care se numesc "cititori" de pe siteul unde am citit aceasta stire. Adica deh, ma astept la articolele cu tenta politica sa vad "postacii" partidelor in actiune, e normal pentru ca asta e menirea lor, sa faca pe cretinii si sa sustina pana in panzele albe culoarea politica careia i-au jurat credinta. Dar, pe un articol de genul celui specificat mai sus, postacii nu intra. Un articol de genul este citit in general de cei care cauta stiri, cei care vor sa fie informati. Cel putin, asa cred eu. Si atunci, cand vezi atitudinea acestor oameni, cand vezi o replica de genul "mucul de tigara e biodegradabil si se face praf. Si frunza cand se usuca si se farama tot praf se face, desteptule de ecologist cu abtibilduri." ramai mut. Cel putin eu am ramas...

Noroc cu replica unui alt cititor "Cel putin ai bunul simt sa taci si sa meditezi ca si excrementele (umane, daca vreti) sunt biodegradabile, se fac praf, care, luat de vant va viziteaza caile respiratorii(spre placerea dvs, desigur)."

Cat de tampit poti sa fii sa-ti strigi in gura mare inconstienta si prostia? Cat de mare poate fi nepasarea fata de cei din jur si fata de natura? Pica pe jos ca bolovanii din cauza caniculei, dar nu se gandesc nici o secunda ca aceasta canicula se datoreaza influentei oamenilor ca ei asupra naturii. Urla ca din gura de sarpe cand incendiile devastatoare, alunecarile de teren, tornadele si alte fenomene naturale extreme le distrug casele si masinile, dar nu se gandesc o secunda ca si ei sunt responsabili pentru asta.
Traim intr-o lume extraordinar de complexa, in care totul se leaga si fiecare influenteaza pe ceilalti, ne pretindem culti, mersi la scoala, cu frica de dumnezeu, dar ne comportam mai rau ca niste animale si peste tot in urma noastra cand iesim "la iarba verde" lasam mormane de gunoaie. De fapt, noi insine suntem niste gunoaie!!!

miercuri, 18 august 2010

Dragostea de tara si partidul mult iubit

Revin din nou la celebra propozitie "Frumoasa tara, pacat ca e locuita".

Nu trece zi lasata de la Dumnezeu sa nu primesc noi confirmari ale acestei sintagme. Posibil ca si daca as fi trait in alta tara sa fi afirmat acelasi lucru, pentru ca nu am dubii, si in alte parti se fac destule si oamenii sunt nemultumiti. Dar, totusi, chiar in fiecare zi sa vezi una/alta si sa ajungi la aceeasi concluzie?

Iar apoi, mai vine si smecherul hatru de la cotroceni si ne declara la Ziua Marinei ca trebuie sa ne iubim tara, si prin iubire ea isi va reveni si noi toti vom traii mai bine. Frateee...parca ai fi unu de la martorii lui Iehova(sa nu se supere nimeni, nu am absolut nimic cu membrii cultului) sau mai rau, un discipol de a lui guru Bivolaru(nici cu astia nu am nimica), numa aia propovaduiesc iubirea cu atata patima. Sentiment nobil si frumos de altfel, pe care politicienii romani il terfelesc fara pic de mila. Iubiti, prin iubire veti fi mantuiti!

Iubeste-ti aproapele! Iubeste-ti patria muma! Iubeste-ti mama si tatal, familia! Iubeste-ti conducatorii! Iubeste-ti meseria! Fi plin de iubire, si vei fi rasplatit.

Mda, frumoase cuvinte, si frumos mesaj. Intr-un alt context, as fi fost emotionat. Ce pacat insa ca cel care propovaduieste cu atat patos iubirea, este fals si nu o traieste el insusi. Pe cine mai iubeste oare presedintele in tara asta? Pai sa vedem...

  • Medicii care pleaca doi cate 3-4 in fiecare zi in locuri mai bune?
  • Profesorii care muncesc prea putin si castiga mai mult decat insusi presedintele tarii?
  • Actorii si artistii care sunt dati afara sau profeseaza in conditii mizere?
  • Ziaristii gaozari si imputiti, adevarate tonomate manevrate de catre mogulii de presa?
  • Intelectualii care sunt poftiti sa plece din tara in alte locuri unde sunt platiti echitabil daca nu sunt multumiti aici?
  • Pensionarii care sunt prea multi, prea bolnavi, prea mofturosi, prea frigurosi, ...?
  • Taranii care si-au construit case in zone inundabile si care sunt prea saraci si inapoiati ca sa aiba asigurari?
  • Clasa politica prea corupta si imbuibata?

Da, mai e oare cineva care sa fie demn de a fi iubit de catre presedintele tuturor romanilor? Oare pe cine iubeste el de fapt? Poate ca iubeste partidul si pe cei care sunt cuminti si au culoarea portocalie pana si pe lenjeria intima?

Posibil, la cum merg lucrurile. Adica, ia sa fiu eu carcotas de dimineata, ca tot e ora de difuzare a cronicii pe Kiss FM, si chiar daca baietii sunt in vacanta, spiritul e prezent.

  • Eu zic ca Berceanu e un ins de iubit. Baiat serios si uns cu toate alifiile ce s-a gandit saracu, ia sa ma duc eu cu masina personala pe Transfagarasan, ca tot omu din popor. Declaratia de presa dupa o aasa aventura: "D-le noroc ca sunt eu ministrul transporturilor, ca de era altu il injuram de la inceput pana la sfarsit!". Ehei, d-le ministru, acu stii si matale cam ce avem noi in gand cand suntem la volan. Ma rog, ca intr-o tara normala cu un ministru normal asta s-ar fi lasat cu capete taiate, si poate chiar cu o demisie a ministrului. Intr-o tara normala, la noi e normal altceva, sa ne rupem masinile si sa repetam in gand toti sfintii din calendar, ca oricum face bine la memorie.
  • Apoi, mai e un iubit...ministrul sanatatii. Adica taman cel care a declarat cu nonsalanta la conferinta de presa de dupa incendiul de la maternitatea din Giulesti ca ia cautati voi pe Google si vedeti cate incendii la alte maternitati in Europa gasiti! Pai bine mai vita incaltata, in timp ce parintii aia isi frang sufletele de durere, in timp ce vezi imagini cu pompieri in lacrimi care declara ca in viata lor nu au vazut asa ceva si nu vor sa mai treaca prin asa ceva, tu asta declari? Mare trebuie sa fie iubirea lui Basescu pentru tine, si mare trebuie sa fie si iubirea ta pentru functia ce o ai, daca ai ramas ministru! Intr-o tara normala...
  • Daca ma gandesc mai bine, si pe Funebriu aista ce mi sef drag, il iubeste. La cat e de constiincios in a da afara primul din angajati, la cat de linistit realoca din fondurile proprii bani pentru alte "prioritati" nationale, musai ca e iubit mult de tot la Cotroceni.
  • Videanu, Blaga, Seitan, Vladescu si toata ceata lui Boc in frunte cu prim-piticul tarii sunt toti iubitii presedintelui. Doara nu ei sunt marionetele preferate? Cu ce jucarii sa se mai joace el, daca nu cu ei? Cat timp ar trebuii sa treaca ca sa invete alte jucarii sa se comporte cum canta el?
  • Am uitat pe cineva? Ei as...mai e o iubire mare...faptura gingasa si delicata ;) Frunzulita lui verde, talismanul lui norocos, Lenuta Cosanzeana. Ea e iubita insa de o tara intreaga, de la copii care au primit ciucalata pana la babele cu pantofi cu to. Ce mai tura vura, tot ce misca'n tara asta, raul ramul o iubeste de cade'n limba dupa ea. In frunte cu il capo di tuti capi!

In rest, ca sa termin cu toata sarada asta care pune in lumina nefavorabila un sentiment atat de nobil precum iubirea, o sa inchei cu o alta propozitie care mi-a marcat copilaria "Iubiti si cainii vagabonzi, sunt mai cinstiti si uneori mai lorzi!"

marți, 17 august 2010

Ciocu mic, acu eu sunt la putere!

Fraza celebra, pentru cei care au urmarit cat de cat ce se intampla prin politichia damboviteana.

Autoarea este o doamna parlamentara foarte dasteapta de felul ei - Anca Constantinescu, iar tinta domniei sale era un grup de pesedisti. Si se pare ca replica a prins chiar in partidul tinta, daca e sa ne uitam la ultimele "realizari" ale acestui grup parlamentar.

Micul Titulescu taie si spanzura in ograda proprie si se indreapta cu pasi rapizi spre o dictatura pe care o anticipam de altfel intr-un post anterior pe blog. Nu a stat mult pe ganduri, si l-a atacat primul pe marele si eternul "perdant" Geoana doar pentru a-l provoca. Iar cand "prostanacul" a replicat, nu a stat mult pe ganduri si i-a dat un ultimatum "taci din gura pentru 6 luni, sau esti out!". Geoana este in continuare sustinut in functia de presedinte al senatului, dar legat de maini si de picioare, doar pe post de marioneta ambulanta. E clar ca lumina zilei ca totul a fost o capcana pregatita de ala micu ca sa-si arate muschii si sa stie clar toata lumea cine e seful. Si la fel de clar e ca "dragostea lui Mihaela" a dat din nou cu stangul in dreptul atunci cand a intrat in jocul lui Ponta.

Din partea mea, duca-se toti pe apa Dambovitei la vale, ca nu-mi pasa. Dar, circul tot ma amuza, chiar daca clowni mi's urati.

Cel mai mult si mai mult mi-a placut o caricatura gasita pe site la gandul:

Asta micu e pus pe fapte mari, si ca sa creasca trebuie sa pape dinozauri. Sa vedem cine e urmatoarea tinta ;)

luni, 16 august 2010

Ai carte, ai parte?

Ma uitam ieri la televizor, si am prins la un moment dat un reportaj care arata ca in scumpa noastra tara tot mai multi si mai multi intelectuali, actualmente pensionari, devin clienti fideli ai cantinelor de ajutor social.

Ma refer aici in special la acei medici, profesori si avocati mai in varsta care nu au apucat moda curenta a cabinetelor particulare unde isi invart ei clientela si fac bani. La cei pensionati de boala, la cei care au iesit la pensie pana la revolutie sau in primii ani de dupa revolutie si care traiesc de pe o zi pe alta. Si stau si ma minunez: domnule ce tara! Ce oameni!! Ce vremuri si ce mentalitati infecte!!!

Acum o saptamana a murit o profesoara de-a parintilor mei in varsta de 88 de ani. Grav bolnava, a fost mutata la Cluj in ultimii ani de viata si unul dintre baietii sai a avut grija de dansa pana a murit, cand a fost adusa inapoi in sat si ingropata aproape de scoala unde a muncit alaturi de sotul sau o viata intreaga educand generatii intregi de copii care astazi ne sunt parinti mie si celor de o varsta cu mine. Nu am prins-o la catedra pe aceasta doamna, dar am auzit de nenumarate ori oamenii povestind despre dansa. Si ma uitam la parintii mei si la alte persoane din vecini cum povesteau cu respect despre dansa si sotul dansei, cum spuneau ca au fost niste oameni extraordinari, cum au muncit pentru scoala si comunitate o viata intreaga, si cate si mai cate.

Ca dansa sunt mii de alti dascali, medici, avocati care au terminat scoala/liceu/facultate cand acestea insemnau cu adevarat ceva si ofereau garantia calitatii.
Oameni care au invatat, care au muncit o viata intreaga pentru altii, care au lasat o urma in viata si au afectat mii de alti oameni prin actiunile lor. Oameni!
Si ma cuprinde o amaraciune care nu o pot descrie in cuvinte cand ma gandesc care e rasplata pe care acest stat le-o ofera acestor oameni dupa ce se retrag de pe piata muncii. Dupa atatia ani de munca, de stres si rabdare pentru alti oameni, ajung sa manance la cantina saracilor. Ajung sa fie intretinuti de copii lor, ajung sa depinda de cei din jurul lor pentru ca traim intr-o societate prea ingrata ca sa tina cont de ei si de ce au facut pentru ea.

Si ma gandesc in fiecare zi care trece, doamne, cu mine ce o sa se intample? De ce am invatat atat? De ce am facut atatea scoli? Pentru ce?

Iar celor tot mai multi care au preluat fraza "desteapta" a lui Basescu si raspund cu: "nu va convine, plecati din tara" le raspund simplu "plecam idiotilor, dar sa va vad dupa ce terminati de ros ciolanul la cine o sa mai mergeti cu odraslele sa vi le educe? Plecam, dar ce o sa faceti cand peste cativa ani p sa fiti bolnavi si nu o sa fie cine sa se uite la hoitul vostru infect?". Mai vorbim peste 10 ani cand cei batrani se vor stinge iar tineri nu mai exista ca sa le continue munca. Vorbim peste 10 ani cand o sa urlati ca trebuie sa va dati banii la invatamantul privat sau prin strainatati ca sa va educe odraslele imbuibate. Vorbim peste 10 ani cand o sa urlati ca nu sunteti ascultait de copii si ca aveti niste urmasi cretini care stiu doar sa risipeasca si nu sa construiasca. Viata nu iarta si nu uita niciodata. Cand voi o sa fiti paralizati, bolnavi, cand o sa scuipati afara din voi plamanii si toata inconstienta de acum, urland ca nu aveti cine sa aiba grija de voi, atunci o sa mai vorbim. Cand o sa aruncati toti banii ce i-ati furat acum la medici in strainatati pentru ca in romania nu o sa aveti specialisti care sa va trateze ieftin. Cand o sa va rugati de cei care au plecat sa revina in tara si o sa va rada in nas, pentru ca pentru ei nu romania o sa mai fie tara lor, ci tarile care i-au adoptat si au stiut sa le foloseasca capul. Tarile care au stiut sa se foloseasca de ei, nu sa-i alunge.

In orice tara normala prima prioritate a autoritatilor e sa aiba grija de o patura de oameni cu capacitati intelectuale ridicate care sa ridice acea tara, sa formeze noi generatii. O tara se construieste cu cap, nu cu picioare! O tara trebuie sa-si protejeze intelectualii, nu sa-i trimita pe ultima treapta a existentei. O tara...nu Romania :(

Intelectualii romaniei sunt la cantina saracilor sau in vama la Nadlac, Bors, Halmeu, Curtici etc...!!!

vineri, 13 august 2010

Flegma

Potrivit DEX, flegma reprezinta o mucozitate vascoasa, purulenta, provenind din diferite parti ale aparatului respirator si eliminata prin tuse sau voma; expectoratie.

Sau, mai nou, potrivit mie, si am convingerea ca si alte persoane vor fi de acord, flegma reprezinta orice iesire publica a d-lui presedinte Basescu. Orice declaratie pe care o face domnia sa mai nou la adresa profesorilor este mai degraba o flegma pe obrazul acestora.

Deci, acum cateva zile, afirma ca romania nu are bani ca sa plateasca cadrele didactice si ca acestea nu au decat sa plece din tara. Frumos exemplu de patriotism d-le presedinte al tuturor romanilor, sa plece afara toti cei care ar putea sa mai reduca cretinismul din tara asta. Va tot plangeti ca sistemul din invatamant e corupt, si slab pregatit, dar in loc sa aduceti sange proaspat, ii incurajati sa plece si pastrati in functii pe aceeasi corupti si decadenti. Unde o fi logica in flegma asta, doar Dumnezeu si matale stiti, ca eu is prost si nu ma prind!

Iar ieri, alta flegma pe obrazul profesorilor. De fapt, ei nu-si dau seama dar is platiti mai bine decat domnia voastra. Ce se compara cei peste 6500 de RON pe care ii incasezi matale cu cei 700 cati ii ia un tanar debutant in invatamant? Doar matale muncesti 16 ore pe zi, esti super-base, pe cand el are in medie 4 ore pe zi iar in rest freaca menta si se da aiurea pe net dupa fufe. El poate sa-si mai ia si un servici, ca doara e tanar si in putere. Iar aia batranii, ca sa-mi amintesc de alta flegma a lui Vladescu parca, pot sa aiba grija de nepoti, ca sa fie ajutati la randul lor de copii. Habar nu am de unde aveti atatea rezerve de flegma d-le presedinte al tuturor romanilor, ca bine si din belsug le mai aruncati. Se vede treaba ca sistemul dumneavoastra de valori si al muncii este complet diferit de al nostru, din moment ce aia mica si frumoasa si desteapta foc a lui tata e la Bruxelles unde se bucura din plin de succesuri, iar altii care se rup pe bancile scolilor din Romania se taraie in mocirla din tara. Ea munceste de rupe mititica pentru un fleac de 7000 de euro impozitabili/luna pe cand trantorii de la noi stau si cartesc la adresa preamaritului conducator de RomanoTitanic. Se si vede pe ea saraca, cat de uzata e de atata munca! Se vede si pe Boc saracu cat de mult munceste, ca s-a oprit si din crestere de la cate griji isi face pentru noi trantorii. Si se vede si pe dumneavoastra d-le presedinte, ca nu mai aveti timp de bai de multime si de suste pe la Golden Blitz. Sunteti foarte, foarte ocupati toti pe acolo sa dati cu flegma in ea tara si in el popor.

De fapt, asta ma duce cu gandul la flegma lui Videanu, cel care a muncit pentru averea lui ca un rob zi si noapte, in timp ce noi toti trantorii stam si ne vaietam pe forumuri, in gari, in statii de autobuz, prin parcuri, la cozi la medicamente sau la tacamuri de pui, in pauza de masa.

Si totusi, tot nu inteleg ceva din nou. Daca lucrati asa de mult pe rupte zi si noapte, cand mama draq mai aveti timp sa furati sefu? Pentru ca e clar ca se fura, la ce viteza ametitoare avem in jos. Cand aveti timp sa semnati contracte dubioase pe bani publici de sute de mii de euro? Dar, in fine, asa is eu mai prost si nu stiu nimica, noroc ca va avem pe domnia voastra sa ne conduceti din flegme.

Toti suntem niste trantori prosti, doar voi cei "alesi" sunteti harnici si munciti pe rupte. De aia se vede si rezultatul unde am ajuns si traim bine, pentru ca ne lucrati voi!

Semnat: un flegmatic.

marți, 10 august 2010

Romania

O poza cat o mie de cuvinte...

luni, 9 august 2010

In copac

Citeam un articol de pe EVZ intitulat Romania expirata si mintea mea odihnita a inceput automat sa faca conexiuni si sa emita rationamente. Asa ca o sa astern pe foaia virtuala o parte dintre acestea, ca sa nu se piarda.

In ultima vreme, desii am fost in concediu, nu mi-am privat creierul de revista presei zilnice, si nu pot sa zic nici ca am pierdut ceva si nici ca am castigat. Romania continua declinul sau economic, social si moral; clasa politica este in continuare corupta si avida de putere si bani; invatamantul si medicina se zbat in mocirla mediocritatii; Udrea se joaca de-a "uite frunza, nu e frunza, marca banu la baiatu"; Basescu alterneaza intre chefuri la malul marii si derapaje prin conferinte de presa in care indeamna medicii si profesorii sa plece din tara; Boc se lupta cu criza inarmat cu o lupa prin care ne arata cifre mici, mici, mici pe care el le vrea mari, mari, mari; pe soselele peticite ale patriei zboara tineri vitezomani cu gandul la bolizi, bautura si femei; si nu in ultimul rand, presa zbiara si urla intr-un glas si in zadar, pentru ca in tara asta binecuvantata nimeni nu aude, nu vede sau nu gandeste logic si pentru un utopic termen de "bine comun".

Deci, nimic nou sub soare, un soare care cu fiecare an care trece devine tot mai amenintator si ne bombardeaza cu radiatii da de, da de ne-om coace si noi... Slabe sperante Sorel, romanu e mai tamp si mai incapatanat decat toata masa ta uriasa la un loc! Si oricum, ai grija Sorel, ca daca ne sfortam nitel, odata impingem acel procent de 42% peste pragul de 50% si te trezesti ca vrei, nu vrei, gravitezi tu in jurul Pamantului, cat ii fi tu de Soare!

Si uite asa, o noua conexiune. Vazura-ti fratilor in suferinta pacatosul de sondaj privind gradul de cultura stiintifica a romanilor? Ete poza cu o parte din rezultate
Dar, sa extrag cateva concluzii:
- 42% cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului iar 52% cred invers ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Mai mult, din ultimii (probabil ca din ultimii, desii romanul m-a lamurit ca e in stare de orice) 47% cred ca Pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare Soarele! (Nota personala: multumim celor care ne-au condus in ultimii 20 de ani si au avut grija sa ne indobitoceasca de tot)
- 4 din 5 romani cred ca Dumnezeu a creeat toate fiintele asa cum sunt ele astazi. In plus, doi din trei romani cred ca biserica are dreptate cand afirma ca ne bazam viata prea mult pe stiinta, si prea putin pe credinta. (Nota personala: multumim Biserica Ortodoxa Romana)
- 40% dintre romani cred ca zodia in care suntem nascuti ne influenteaza mult sau foarte mult viata si personalitatea. Romanii cred in influenza zodiacului asupra lor, in existenta numerelor norocoase si in predictia seismelor. (Nota personala: multumim Dan Diaconescu!)
- Printre superstitiile preferate ale romanilor se numara: ghinionul adus de pisicile negre si numarul 13, preventia deochiului cu ajutorul culorii rosii, daca te mananca palma stanga atunci o sa primesti bani. (Nota personala: tre sa investighez treaba asta cu mancatul, ca uneori ma manca f. f. tare prin partile dorsale...sa fie un semn oare?!? :d)

Si ca tot vorbisi de biserica, ajung repede cu gandul la alta statistica pe care am vazut-o in alta stire pe siteul realitatea.net. Astfel, o asociatie cam obscura de felul ei, ASUR (Asociatia Secular-Umanista din Romania) a inceput sa protesteze impotriva scutirii bisericii de la plata impozitului pe venituri. Si una dintre masurile luate a fost amplasarea unor panouri prin Bucuresti, panouri de pe care se poate citi ca in Romania exista 18.300 de biserici si doar 4.700 de scoli generale si 425 de spitale. Potrivit altor surse, numarul locasurilor de cult ar fi chiar mult mai mare, lucru ce mi se pare normal, daca stam sa ne gandim ca in orice prapadita de localitate exista cel putin o biserica, pe cand scoala... Ce sa mai vorbim de spitale :( Conexiunea dintre cele doua stiri, e clara.

Concluzia: departe de mine gandul ca doresc sa combat biserica si religia. Ma consider un om religios. Insa, ma consider si un om cu un simt al echilibrului, si in tot ceea ce am facut, fac si o sa fac in viata o sa incerc sa pastrez echilibrul.
Nu o sa insist in aceasta directie, fiecare cum isi asterne asa doarme, eu doar am vrut sa subliniez aici ca nu combat nici o credinta religioasa. Am credinta mea, intr-o forma personala, insa asta nu ma opreste nici de la a combate ceva ce nu-mi place atunci cand e cazul. Doamne, Doamne e acolo si vede si judeca el tot, si mai ales...pe TOTI!

Ce am vrut azi, aici a fost sa subliniez aceasta legatura fina care exista intre nivelul de cultura al unei persoane si gradul sau de scolarizare si credinta religioasa. Din timpuri stravechi dogma scolastica "crede si nu cerceta" a avut un scop precis si anume acela de a opri accesul omului la cunoastere. Stiinta vremurilor a fost canalizata in carti bine inchise in bibliotecile manastirilor, carti la care aveau acces doar cei care stiau sa citeasca, adica calugarii. Omul de rand nu stia sa citeasca, el trebuia sa munceasca si sa lupte dupa cum ii cantau seniorii. De ce sa tii oamenii inculti?? Pentru ca prostu e usor de condus? Pentru ca prostu stiind putin, se multumeste cu putin? Pentru ca prostul nu stie ce inseamna altceva decat munca si facut de copii? Pentru ca prostu e usor de cumparat cu cate un fleac?
Un om cu cat e mai cult, cu atat isi pune mai multe intrebari asupra existentei, asupra sa si asupra oricaror ordine care vin de sus. Un om educat este constient de valoarea sa si a celor din jurul sau, emite opinii si pretentii, judeca ceea ce se intampla in jurul sau. El nu va crede pentru ca i se spune sa creada, el va crede pentru ca a cercetat si vrea sa creada!

Stau si ma intreb...oare de ce in atatia ani de dupa revolutie s-a insitat constant pe distrugerea educatiei si sanatatii? Oare de ce se inchid scoli, spitale, teatre, muzee? Oare de ce suntem bombardati in media cu stiri de scandal, horoscoape, jurnale de stiri pline de crime si circ? Oare de ce peste tot cand deshizi TV-ul vezi doar telenovele si show-uri de prost gust care promoveaza nonvalori? Oare, nu se doreste premeditat scaderea nivelului de cultura? Oare nu se doreste intentionat sa ne intoarcem la vremurile de demult cand eram multi si prosti, condusi de o mana de asa zise elite? Oare de ce nu aud biserica sa ia atitudine impotriva dezmatului media? Impotriva filmelor proaste, a show-urilor pacatoase si a fufelor dezmatate? Oare de ce biserica noastra seculara nu s-a pus niciodata contra puterii? De frica? Sa-i fie frica bisericii de stat? As vrea sa-l vad pe glumetul care afirma asta...

Dar destul cu erezia mea de luni dimineata. In rest, noi continuam sa traim bine. Economia duduie, copii nostri sclipesc de inteligenta, noi mancam aripioare, labe si gaturi de pui si credem ca Soarele se invarte in jurul Pamantului.

Vorba vine bai desteptilor, nu v-ati prins inca? Soarele se invarte de fapt in jurul Romaniei!!! Acu, ca nu avem ce face, si Romania e inca pe Pamant, asta e... Dar lasa, ca ne cocotam noi cu ea in copac ca neanderthalienii, si de acolo nici draq nu ne mai da jos! In copac...acolo suntem...ca maimutele!

sâmbătă, 31 iulie 2010

Pitoresc nemeritat

Dupa o pauza indelungata, datorata primului concediu adevarat pe care l-am avut de cand lucrez, am reaparut pe scena vietii internaute plin de energie.

Pe durata acestor doua saptamani, nu am dat bir cu fugitii, nici nu am disparut sau m-am lenevit, ci pur si simplu am facut o pauza de la utilizarea calculatorului. Pauza care s-a rezumat la 5 minute dimineata si 5 minute seara pe internet pentru o scurta revista a presei. In rest, plimbari, somn, relaxare si mult, mult praf depus pe sarmanul meu laptop credincios.

Datorita si unor prieteni binevoitori, am avut in sfarsit ocazia sa ne bucuram eu si sotia mea de o excursie la mare, o asa-zisa "luna de miere" redusa la aproape doua saptamani si intarziata la aproape 3 ani de la casatorie. Asa ca, ne-am luat noi doi, impreuna cu "regele" si "viitoarea consoarta regala" si plini de curaj ne-am urcat in Solenza proprietate personala si valea spre mare plecand la ora 12 noaptea din Cluj. Dupa un drum sanatos de 13 ore si mai multe opriri pentru realimentare si relaxare la "privata" pe traseul Cluj - Turda - Targu Mures - Sighisoara - Brasov - Intorsura Buzaului - Buzau - Braila - Tulcea, ne-am vazut ajunsi la destinatie. Muntii i-am trecut prin Nehoiu, pe un drum ce ocoleste lacul de acumulare de la Siriu si este presarat cu viaducte iar peisajele ne-au lasat cu rasuflarea taiata si am inteles pentru prima data ce a vrut sa spuna Vlahuta in Romania Pitoreasca "aici vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor."
Ametiti de frumusetea peisajelor, dar si de nenumaratele serpentine presarate intre Sighisoara si Buzau, am aterizat pe malul Dunarii la Braila. Am aterizat la propriu, pentru ca Braila mi s-a parut un oras imposibil de traversat cu masina din cauza indicatoarelor care trimit in "toate directiile" si a semnalizarii complet inexistente. O noua experienta pentru noi si masinuca noastra, am trecut Dunarea cu bacul, si am inteles vorba olteanului cand a vazut fluviul pentru prima data "muicaaaa, ce de Jii!!!".
Sleiti de puteri, ne-am tarat pe ultimii kilometrii pana la Tulcea, unde am poposit pentru 3 zile. Adica, ne-am condimentat timpul cu plimbari pe faleza Dunarii,
iesiri la bere, lupte cu tantarii, somn in timpul amiezii, si vizitarea unor puncte cheie cum ar fi Muzeul Deltei Dunarii
si Monumentul Independentei.
In penultima zi am tras o plimbare pe langa lacul Razim pana la Mahmudia si Murighiol plus o masa pe malul bratului Sfantu Gheorghe.
Frumos, dar nu destul pentru setea noastra de explorare. Asa ca, am plecat spre Constanta. Dupa un drum format din cateva lungi lunii drepte presarate cu curbe pe ici pe colo si o ferma eoliana
care m-a facut sa ma gandesc ca totusi, se poate si la noi, dar numai sub finantare si o atenta supraveghere externa, am amerizat in orasul lui Ovidiu. Au urmat alte 3 zile in care am alternat baile in mare de dimineata de la 6 pana pe la 9 cu lungi plimbari prin Mamaia, satul de vacanta si evident Constanta. Si, am avut ce vedea si ce admira, dar am avut si ce ne speria, cand vedeam scorurile. Si nu prea am ratat multe locruri, de la Mamaia cu plaja sa supra aglomerata si scumpa, telegondola lui Mazare, parcul central, City Park Mall, Statuia lui Ovidiu si Muzeul de Istorie si Arheologie, Cazinoul, Acvariul, Catedrala Arhiepiscopiei, Monumentul lui Eminescu...

Intr-o zi am prins si ocazia de a trage o fuga pana la Mangalia, iar pe drumul de intoarcere am trecut prin Neptun, am vazut lacurile Siutghiol si Techirghiol si locul unde Canalul Dunare-Marea Neagra se varsa in mare (Agigea).
Si peste tot, de fiecare data cand vedeam marea imi venea in minte afirmatia sotiei "nu se vede capatul celalalt" :D

Si pe masura ce vedeam, voiam mai mult, si mai mult. Asa ca ne-am urcat la bordul calutului naravas si am plecat inapoi spre Tulcea iar de acolo spre Sulina. Mersul cu nava rapida (racheta) prin delta a fost o noua experienta, iar Sulina cu ale sale 6 strazi, faleza Dunarii cu terasele imbietoare si plaja salbatica la Marea Neagra a reprezentat un soc. Am fost in taramul cel mai estic al tarii, am intalnit oamenii apelor, am vazut locul in care o parte din Dunare se varsa in mare, am vazut rasaritul soarelui din apa, am papat bors de peste, am luptat din greu cu tantarii. Ne-am trezit pe muzica cocosului din ograda casei unde eram gazduiti(cu urari "de bine" la adresa pintenatului si perspectiva imbietoare a unui papricas de pasare), ne-am culcat pe ragetele unui magar de la o gospodarie invecinata(cu aceleasi urari "de bine" la adresa urecheatului si gandul spre anumiti politicieni romani), am vazut omeni plini de credinta in Dumnezeu si respect la adresa Dunarii, motivul vietii lor pe acele meleaguri. Dunarea le da mancare, Dunarea le este drumul care ii leaga cu restul tarii, Dunarea le creste pamanturile si le hraneste animalele, ea le aduce turisti si profit, sunt permantent la mila ei.
Am vazut drumul apelor care leaga Sulina de Tulcea si m-am gandit la ce munca a fost depusa acolo ca sa construiasca digul de pietre din jurul bratului Sulina si ca sa duca energia electrica pana acolo. Si, cine nu a fost la Sulina, credeti-ma ca nu stie la ce ma refer. Ca sa clarific, intre Sulina si Tulcea nu exista alta legatura decat Dunarea! Singurul mod in care se pot parcurge acei 70 de kilometrii este cu barca. Asa ca renuntati la confortul masinilor personale, imbarcati-va intr-o nava de transport in comun(stiu ca pe multi ii ia cu fiori reci la auzul acestor cuvinte) si platiti 50 RON de caciula :P Poate tocmai acesta este norocul acestui colt de lume, faptul ca nu este atins de "civilizatia" cailor putere, a cocalarilor cu lanturi de 1cm diametru si a pitipoancelor cu Q7. Lasati Sulina in pace si mergeti la Mamaia si Costinesti sa va etalati silicoanele si lanturile!

Cum insa tot ce e frumos trebuie sa se si termine, am luat-o catinel spre casa. Adica alte multe ore de nesomn si condus pana in Cluj, pe cam aceeasi ruta. Diferenta a fost ca de aceasa data am trecut Dunarea cu bacul pe la Galati, sa mancam o pitza buna, buna ;) Si a mai fost o diferenta, am condus toata noaptea ca un besmetic prin creierii muntilor si serpentine, in timp ce ceilalti ocupanti ai masinii imi spuneau ca li s-a facut parul maciuca si s-au saturat de hauri negre in fata ochilor si umbre de uriasi amenintatori printre care sa ne strecuram noi 4 inghesuiti intr-o Solenta alba si mica, mica care gonea singurica prin noapte, prapastii, munti si curbe ametitoare.

Dar a meritat! Sotia mea draga a vazut marea si Dunarea, s-a bucurat de plimbatul in picioarele goale pe plaja prin valuri, a vazut delta, s-a cuibarit in bratele mele admirand marea si Soarele care rasarea din ea si a vazut ca avem o tara frumoasa, plina de posibilitati, de oameni calzi si primitori dar si de politicieni prosti care in loc sa o valorifice o distrug! Romania este intr-adevar pitoreasca, doar ca noi nu prea o meritam :(