Scoala vietii

"Diferenta dintre scoala si viata? În scoala, inveti o lectie, apoi dai un test. În viaţa, ai de dat un test care te invata o lectie."(Tom Bodett)

Ascultam radioul si ma uitam pe diverse siteuri, facandu-mi revista presei zilnice. Peste tot, acelasi subiect, care m-a facut sa plec cu gandul la nebunia din supermarketuri si parintii care scoteau cu grija bani din buzunar pentru a-si pregati odraslele pentru scoala. De azi incepe scoala!

Mai repede decat in alti ani, cu dascali tot mai prost platiti si mai nervosi, mai slab pregatiti si tot mai dezinteresati de predat. Cu parinti cel putin la fel de nervosi, satui sa-si arunce banii pe rechizite si haine, scarbiti sa vada circul din invatamant in timp ce copii lor sunt tot mai slab pregatiti.

Anul nou vine cu sperante si mai sumbre. Vor fi dati afara 10000 de angajati din invatamant. Nu stiu in ce masura vor fi acestia profesori avand in vedere ca si asa nu sunt destule cadre pentru cate catedre exista, probabil ca vor mai zbura afara bibliotecari, femei de servici, portari, iar in locul lor vor trece profesorii. Oricum, probabil ca nu se va isatura nici o doamna profesoara daca mai ia niste bani in plus pentru ca da cu mopul sau matura, si asa sunt destule care deja o fac.
O sa asistam din nou la o schimbare de curricula...a n-sprezecea, in urma ei d-l ministru Funebriu se jura ca o sa fie mai bine. Posibil, pentru domnia sa si cei care o sa o schimbe, mai mult ca sigur ca nu pentru cei vizati in primul rand de orice schimbare, si anume elevii. Lucru cu care deja m-am obisnuit, de vreo 15 ani incoace deja s-a inpamantenit termenul de "generatie de sacrificiu". In fiecare an, fiecare generatie care termina clasele finale este o generatie de sacrificiu. Si pac, pac...ne consolam cu asta si gata...

Cam asta e scoala in romania. Mergi la scoala pentru ca trebuie sa mergi si pentru ca toti zic ca trebuie, inveti o lectie predata cand/cum pentru ca de aia esti doar la scoala, dai un test pe care il iei cumva pentru ca profesorul trebuie sa si promoveze, termini o scoala pentru ca trebuie sa o termini daca tot ai intrat in ea si tot asa...pana te trezesti mare si frumos pe la 22 de ani..."somer cu diploma". De aici e simplu, fie iti iei sacul in spinare si valea prin strainatati sa ajuti la prosperitatea unei alte tari care stie sa se foloseasca de cei tineri, fie ramai sa te ingramadesti cu parintii prin ceva apartament sau casa, te angajezi ca vanzator in ceva supermarket sau distribuitor de produse sau, preferi sa iei somaj sau concediu de maternitate.

Exact vorba citatului cu care am inceput acest articol, in viata dai teste dupa care inveti lectii. Iar lectia e sumbra, ne face(cel putin pe mine ma face) sa ne gandim si sa ne intrebam "De ce oare am invatat atat? A meritat sa invat atat? Nu era mai bine daca faceam ca si colegii mei din generala care dupa 8 ani de scoala au mers la un liceu cu profil minier de 3 ani si s-au angajat in mina pe salarii decente? Sau, ajungeam un lacatus/mecanic/zidar/tamplar/electrician cinstit care daca isi vedea de treaba si lasa prostiile acum era un om aranjat si multumit? De ce sa inveti atata?"

"Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca stii prea putin." (George Calinescu). Din pacate, in romania zilelor de azi, as adauga eu ca scoala vietii ne invata altceva si mai greu de suportat: "Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca ai facut o greseala mai mare si esti un inadaptat care a visat prea mult!" :(

Increderea vine si se duce

Tatal meu m-a invatat cel putin un lucru pentru care o sa-i fiu recunoscator cat traiesc, si daca o sa fiu un parinte bun o sa il transmit si urmasilor mei. Si anume ca "actiunile tale te definesc ca si om."

Adica modul in care te comporti cu cei din jurul tau se reflecta in cum esti perceput de catre cei din jurul tau. Daca ai demnitate, esti de cuvant si te tii de promisiunile facute, daca stii sa ierti dar si sa ceri ceea ce e al tau, daca faci ceva atunci sa faci calumea si sa nu-ti bati joc de munca, daca areti respect pentru cei din jur...vei fi "om". Nu degeaba se spune ca "sa fii om e lucru mare" ;)

Iar un "om" beneficiaza de incredere. Pana la proba contrarie. La primul pas gresit..buh bye...welcome to the real world :D Cam ca si fecioria ;)

Ca tot veni vorba de incredere...ia hai sa ne amuzam putin...pe seama increderii de care mai beneficiaza cineva "drag" noua ;)

cum stati cu increderea? - gamato.ro

Oare cat s-a chinuit ala pana a dresat cainele? :))

O lectie de viata!

Citat de pe blogul blondei nr.1 din tara:

"Singur impotriva tuturor, doar cu un partid alaturi, unul pe care l-a luat de la 7% si astazi este cel mai mare partid din Romania. O personalitate si un personaj despre care istoria deja consemneaza la superlativ. S-a spus ca nimeni nu a castigat vreodata un razboi cu presa. El tocmai l-a castigat. Ca nimeni nu se poate lupta cu toti adversarii deodata. El s-a luptat si i-a invins. Ca niciun Presedinte nu a castigat al doilea mandat consecutiv. El l-a castigat. Toate acestea nu pot fi degeaba! Se intampla pentru ca sunt in destinul acestei tari. Dupa ani de framantari si rataciri, este destinul Romaniei sa se aseze pe drumul normalitatii si al progresului. Cinci ani s-a luptat cu sistemul. Astazi l-a infrant, dovedind ca a mizat corect pe oameni, pe popor in strategia lui, in pofida tuturor celor care chiar cu buna credinta il sfatuiau sa accepte compromisul. O lectie adevarata despre faptul ca in politica bunul simt conteaza, dar doar daca il ai intr-adevar, nu daca doar il clamezi in campanii electorale. O lectie de viata!"

Nu neg meritele D-lui Basescu, care intr-adevar a reusit sa castige o lupta pe care nu o credeam si nu voiam sa o vad castigata de catre domnia sa. Am spus-o, si o voi mai spune-o, dansul e probabil cel mai puternic si valoros politican al Romaniei actuale. Toata stima, din acest punct de vedere.

Insa, de aici si pana la a afirma ca el deja a intrat in legenda si ca este deja consemnat de catre istorie la superlativ, ca este o lectie de viata...sa avem pardon, stimata blonda. Accept lectii de viata de la un om care face ceva bun in viata, de la un om care stie ce inseamna respect, onoare si bun simt, dar nu de la un om care a categorisit femeile cu apelative gen "tiganca imputita" si "pasarica". Nu de la un om care este presedintele tarii si care invita femeile sa danseze pe masa. Nu de la un om care castiga alegerile si afirma ca "si-a ciuruit" adversarii politici. Si in nici un caz de la un om care a pleznit parinteste cu dosul palmei un copil obraznic pentru ca apoi cand i se cere sa jure cu mana pe biblie daca nu l-a lovit raspunde ca jura ca nu l-a lovit cu pumnul in plex sau in fata. Nu este un model in viata...ca si om, mai bine zis ca si barbat cu coloana vertebrala, un astfel de om!

De ce ar ramane D-l Basescu in istorie? Da, a castigat referendumul de suspendare si a invins pe prostanacul de Geoana cu toata ceata lui papuc din jurul acestuia. Desii, si aici, am dubiile mele daca chiar a castigat Basescu sau mai degraba s-au invins prostanacii intre ei. Sa zicem ca a castigat pe merit. Dar, in afara de asta, ce a mai facut D-l Basescu ca sa intre in istorie si sa se vorbeasca despre dansul la superlativ???

Ca o fi mare ca si politician sau mic ca om, pana la urma e problema lui Basescu. Dar sa o tot aud pe distinsa blonda acuzata de delapidare de fonduri si implicata in fel de fel de scandaluri, dandu-si cu parerea despre calitatile de zeu ale lui Basescu, deja mi se pare scarbos si strident. Ii sugerez sa-si pastreze epitetele si metaforele la adresa domnului presedinte pentru ambiante mai intime, si sa ne mai slabeasca pe noi...muritorii!