La..."udat"!

"Eu sunt gradinar de flori
Ce ma trezesc pana'n zori
Si umblu din casa'n case
Sa ud florile frumoase

Am auzit ca aveti un trandafir frumos
E voie sa-l udam sa nu se vestejeasca?"

Acestea sunt versurile care mi-au umplut copliaria. Acestea sunt versurile pe care le repetam cu sfintenie cand eram copil si ma pregateam sa ies la udat. Eram copil, eram plin de voiosie, eram fara griji si fara prejudecatile care ne intuneca viata din momentul in care suntem considerati "adulti". Eram...!

Intre timp, am trecut peste moment. Asa cum se spune, visul oricarui copil e sa fie mare. Era si visul meu, recunosc. Iar apoi, exact ca si ceilalti, am constatat ca e un vis de copii. Si cand ajungi "mare", visul se schimba. Vrei sa fii "mic". Vrei sa fii din nou copil. Fara griji, fara probleme.

"Unde esti copilarie...cu padurea ta cu tot?"

Am ajuns un om matur. DAR, ca orice adult, ma gandesc cu regret la copilarie. Cum ar fi, sa fiu din nou copil? Si sa ma duc la udat?

"Eu sunt gradinar de flori,
Ce ma trezesc pana'n zori..."

Hristos a inviat!

Inca o zi...inca o noapte...inca o fila din istoria credintelor si ideilor religioase.

Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!

Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.

Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.

Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.

Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!

Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"

Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(

primavara

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.

A venit primavara!

A venit cu soare si caldura.

Cu triluri de pasari si glasuri de copii prin parcuri.

Cu flori inmiresmate si muguri in copaci.

Cu perechi de indragostiti sus pe Cetatuie(in Cluj).

Cu mieluti zburdand pe campuri fara sa stie sarmanii ce ii asteapta pe multi dintre ei :(

Cu post si Sfinte Sarbatori de Pasti.

Cu fustite colorate si decolteuri generoase prin oras.

Cu ochelari de soare, jeansi si tricouri mulate pe terasele din centru(in fata la o bere sau apa plata cu lamaie:P ).

Cu masini decapotabile din care bubuie muzica si motorete de mare viteza turate la maxim.

Cu praf, aglomeratie si accidente pe sosele.

Cu weekenduri innecate in gratare, mici si bere prin paduri.

Cu studenti care se imbata turta in curtea caminului, lasa gramezi de doze si pet-uri asezonate cu seminte de Nutline pentru femeile de servici si urla pana la 2-3 noaptea precum pisicile in calduri.

Cu scumpiri, taxe marite, impozite suplimentare, concedieri, reforme, mitinguri de protest si ordonante de urgenta.

Cu o clasa politica analfabeta, anagramata si complet dezinteresata de soarta celor pe care ii reprezinta.

Cu scandaluri, bombe si petarde sexi, circ media si presa de scandal in mare forma.

Cu pregatiri de mega-concerte rock.

Cu bune si cu rele, dupa cum sunt si oamenii buni sau rai...ce mai...cu de toate. Important e ca a venit in sfarsit!!!

sa facem sarbatori

...cat mai multe sarbatori...cat mai dese.

Sa stam cat mai mult acasa, sa nu facem nimic decat sa ne scobim in nas. Sa avem cat mai multe zile libere, sa putem merge la mici si gratare prin toate coclaurile patriei. Sa lenevim cat mai mult cu burta la soare sau cu ochii in televizor la ceva telenovela. Si sa ne rugam mult de tot si cu ardoare la Doamne Doamne sa ne dea sanatate, bani, confort si o viata plina de griji. Sa ne rugam celui de sus sa faca totul pentru noi, in timp ce noi lenevim si asteptam sa pice...para malaiata in gura lui natafleata.

Cam asta e ideea. Sigur asta e mecanismul ascuns prin care o sa reusim sa ridicam tara asta amarata spre culmile gloriei. Cel putin, asa mi se pare ca are impresia unul dintre "alesii" care ne reprezinta in camera deputatilor. Stirea, preluata de pe siteul ziarului Gandul suna cam asa

Un deputat PDL vrea să instituie, prin lege, două noi sărbători: Ziua naţională de rugăciune şi Ziua românilor de pretutindeni
"Voi propune o Zi naţională de rugăciune, pentru ca naţiunea română să aibă o zi nelucrătoare, în care poporul român, care se declară creştin, să poată să se roage. Să avem o zi, în care să putem să ne rugăm lui Dumnezeu", a declarat depudatul PDL Mircea Lubanovici, într-o conferinţă de presă.

Astept cu nerabdare alte propuneri de sarbatori nationale, nelucratoare evident. Am chiar si niste sugestii: ziua lenesilor, ziua telenovelelor, ziua manelelor, ziua scandalurilor, ziua betivilor, ziua hotilor, ziua gropilor de pe sosele, ziua minciunii, ziua spagii...

Desperado - Lenea - gamato.ro

Valentine's day

Gata, a trecut, acu pot sa fac pe viteazul. Ca orice "mascul" contemporan, am asteptat cu nerabdare aceasta data...sa treaca odata!!! :))

Urasc "sarbatoarea" asta. Din tot sufletul! Nu pentru sarbatoare in sine, ci pentru ceea ce a ajuns. Pentru superficialitatea care o inconjoara si o face sa devina un eveniment comercial. Odata ca noi, romanii cei fara minte si mandrie nationala, avem echivalentul acestei sarbatori...pe 24 februarie avem dragobetele. Si, la fel ca si in alta situatie si anume Luminatia sau Sarbatoarea mortilor, nu avem taria morala sa ne apreciem vechile obiceiuri ci imprumutam sarbatori comerciale de la altii. Dragobete nu e bun, trebuie Valentine's day; Luminatia nu e buna, trebuie Halloween. Nu suntem in stare sa ne valorificam propriile obiceiuri si imprumutam fara nici un fond de la altii, suntem ridicol de slabi.

Asta ca asta, ce ma dispera insa la culme e asa cum am zis si mai sus, modul in care comercialul si chitch-ul strica orice urma de onestitate si frumusete. Iar asta e doar inceputul...urmeaza 1 martie si 8 martie. Si peste tot in locurile publice o sa fii calcat in picioare de "comerciantii" de ocazie care mai ca iti vara pe gat mici "atentii" pentru cei din jur pe care ii apreciezi. Sa nu fiu inteles gresit, apreciez enorm persoanele de gen feminin din jurul meu dar toata tevatura asta care se face in jurul lor imi provoaca greata. In loc sa apreciem pur si simplu frumusetea si bunatatea mamelor care ne-au dat viata, dragostea sotiilor care ne stau alaturi la bine si la rau si care ne daruiesc urmasi, am ajuns sa umblam dupa ursuleti, inimioare, si alte fiare fara valoare pentru o singura zi, iar in rest...aceiasi indiferenta si nepasare specifica romanilor. De asta urasc sarbatorile astea, pentru ca nu sunt sincere! Totul in jur e falsitate si spoiala. Nu luam o floare sau o atentie persoanelor dragi pentru ca intr-adevar tinem la ele...ci pentru ca asa se procedeaza in aceste zile, si trebuie sa nu facem exceptie nici noi. Sa fim doar in ton cu moda :(

Hai ca iau o tinichea ieftina, o inimioara de plus invelita in catifea rosie...si am scapat si anul asta. Iar in rest, la cratita cu ea, la spalat de vase si haine, la crescut copii si sa taca draqu din gura ca de nu ii si dau doua peste bot! Eu ma duc la birt cu baietii...clar???

Vacanta!

Gata...acum pot sa declar si eu cu sufletul impacat....savarsitu-s-a!

Nu stiu de ce, probabil ca e de vina stilul meu prea alert in care-mi traiesc viata, dar in fiecare an patesc acelasi lucru. Astept sa vina sarbatorile de iarna cu vacanta asociata, iar dupa cam 10 zile declar ca m-am saturat si abia astept sa ajung iarasi la lucru. Tot anul colind ca m-am saturat de munca si vreau si eu niste zile de vacanta sa ma relaxez, sa dorm mult si sa ma trezesc la 9-10 dimineata, sa stau in pat si sa ma uit la televizor... Iar cand in sfasit sunt in vacanta, sa ma trezesc ca un apucat tot la 7 dimineata, sa stau in pat cateva ore si dupa aia sa ma vaiet ca ma doare spatele, sa ma uit la TV putin si dupa aia scarbit sa il inchid pentru ca fie nu e nimic, fie e difuzat vre-un film pe care l-am mai vazut de n-spe ori sau e prea "condimentat" cu pauze publicitare. Colac peste pupaza, ma si apuca o brusca furie proletara si am chef de munca de ma speriu si eu.

Imi doresc vacanta iar cand aceasta vine, imi doresc sa se termine. Paradoxul omului vesnic nemultumit...heh

SMSarbatori Fericite!

Mare lucru si tehnologia asta. Cum vine ea sarmana si ne distruge si ultima farama de originalitate si sinceritate. Locul vocii calde, umane a vreunui prieten care si-a amintit ca existi este preluat incet, incet de catre mesajul rece, impersonal, copiat de pe undeva si trimis printr-o masina.

Pentru ca da, vorbesc despre telefon. Si despre miile de mesaje SMS cu urari de Craciun care au incins releele de telefonie are marilor operatori, ca or fi ei Vodafone, Orange, Cosmote...sau mai stiu eu care. In loc sa aud vocile prietenilor ce-mi ureaza sarbatori fericite, sanatate, etc...am primit mesaje. Zeci de mesaje, o inundatie de insiruiri reci de cuvinte, impersonale, seci, preluate de pe nu stiu ce nenorocit de site si trimise asa, la graba, ca sa scap. Poate ca ma insel, si poate ca acele persoane chiar au pus suflet in acele mesaje. Mai mult ca sigur, ei au fost bine intentionati, nu neg asta. Dar, si aici exista un dar mare, consider ca cel mai important lucru la o urare nu este intentia asa cum se tot vehiculeaza, ci modul in care este ea perceputa. Modul in care este ambalata si livrata destinatarului. Si din punctul acesta de vedere, adica din prisma modului in care eu am receptionat aceste intentii bune, pot sa spun ca respectivele mesaje nu au facut altceva decat sa ma irite si mai mult, sa-mi provoace mai degraba nervi la gandul ca pentru acele persoane eu nu sunt altceva decat un ins ca oricare altul de care s-au hotarat sa scape repede si ieftin cu un mesaj de duzina trimis de pe ceva site de duzina. Si tocmai de aceea am si hotarat sa nu raspund la aceste mesaje in nici o forma. Sau poate, acesta atitudine adoptata e un raspuns, acela al indiferentei. In fine...reactia mea e aceeasi ca la primirea acelor mesaje...whatever!!!

Cam acesta este rezultatul progresului tehnologic. Iar acesta este doar inceputul. In loc sa gandim una, doua, poate chiar trei propozitii(daca nu se ard circuitele) pe care sa le transmitem verbal, intr-o forma umana, celor din jurul nostru, in loc sa ne punem amprenta personala asupra mesajului transmis, noi alegem sa copiem rapid doua, trei propozitii, de multe ori fara nici o noima, si sa le trimitem pe fuga prin SMS.

Si cu asta am scapat, ne-am facut "datoria" fata de ceilalti, si putem sa ne intoarcem la mancarea si bautura noastra!

In incheiere, va doresc SMSarbatori Fericite tuturor celor care o sa vizualizati acest post si multa sanatate si intelepciune in viitor.

A venit Craciunul

25 decembrie...Ziua Craciunului.

Incep sarbatorile de iarna. Mancare din belsug, bautura cat duce trenul si multa durere de cap si stomac in zilele urmatoare. Cam la asta se rezuma Craciunul la romani in ultimii ani. Hai ca pe la sate mai asistam inca la pastrarea semnificatiei crestine a acestei sarbatori, insa la oras acest eveniment isi pierde tot mai mult din valoare.

A venit Craciunul, avem ocazia sa ne indopam cat putem de gras si de mult. Ne mai amintim ca avem si ceva neamuri cu ocazia asta, le mai vizitam sau suntem vizitati, mai mancam si bem una buna si cu ele, si cam atat. Prea putini sunt cei care se gandesc si la valoarea spirituala a acestei sarbatori. Prea putini sunt cei care trecand peste satisfacerea dorintelor lumesti, isi indreapta atentia si spre sine insusi si sufletul lor. Nu voi fi ipocrit sa aduc vorba despre salvarea sufletului sau credinta, departe de mine aceasta intentie. Ma refer pur si simplu la noi insine ca oameni, fiintele egoiste care domina si distrug aceasta planeta in numele satisfactiilor proprii. Ma refer de exemplu la gestul "criminal" prin care milioane de brazi sunt taiati pentru a sta pentru 2 saptamani impodobiti prin casele/apartamentele noastre, pentru ca mai apoi sa fie aruncati.

Ne miram ca natura se razbuna pe noi, clima se incalzeste incontinuu, de la an la an ne confruntam cu dereglari tot mai mari ale anotimpurilor si fenomenelor meteorologice, dar in acelasi timp, in fiecare an in intreaga lume sunt sacrificati milioane de brazi care ar fi putut sa faca ceva, care ar fi putut sa isi aduca contributia la o viata mai buna.

A venit Craciunul, ne bucuram de sarbatoarea nasterii domnului Isus, dar in acelasi timp ne distrugem singuri viitorul nostru si al copiilor nostri. In timp ce noi ne bucuram, intr-un colt al camerei sta impodobit bradul, simbolul mort acestor sarbatori :(

Remember Ghita!

Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?

Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.

Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.

Bye bye Ghita!

Obicei vechi la romani de sarbatori...moare Ghita! Si cum traditiile nu pot fi uitate, din contra este recomandata pastrarea si practicarea lor, azi o sa ma inscriu si eu impreuna cu familia in acest "ritual".

Nu am facut inca cunostinta cu D-l Ghita. Maica-mea o fost cea care l-o targuit. Conform spuselor ei, Ghita se prezinta bine, este un exemplar reusit al speciei lui in greutate de cam 140 de kg, alb si in varsta cam de 9 luni. Asa ca azi, o sa fiu partas la crima. Nu sunt eu criminalul, dar deoarece o sa ajut la capturarea lui si o sa ma asigur ca nu fuge nicaieri, pot sa fiu acuzat fara doar si poate de complicitate la porcucidere.

Pentru ca v-ati dat seama, sarmanul Ghita este un porc!

Mai multe detalii de la locul crimei, diseara, doar la DTV-Blog in direct!!!

Gripa porcina

A venit gripa porcina! Nimic nou, nu?
Dar hai sa nu-i mai zicem asa urat, ca se supara. Pe ea o cheama de fapt AH1N1.

Dupa boala vacii nebune si gripa aviara acum a aparut alta boala care sa ne ameninte existenta. Am scapat de ciuma si holera din evul mediu si am evoluat. Acum ne ameninta gripele, antraxul si alte nebunii artificiale. Avem zilele numarate? Sau din contra, toate nu sunt altceva decat o cale de a reduce suprapopularea pamantului? Oare cat mai e pana o molima apocaliptica va veni si va curata omenirea?

Un lucru este cert. Cu toata agitatia publica, cu tot circul media si politic facut in jurul sarmanei gripe AH1N1, romanul va ramane consecvent zicalei populare "cea mai buna leguma e carnea". "Carnea de porc!" vin si completez eu. Pentru ca zica cine ce o vrea, eu sunt gata sa bag mana in foc ca romanul de la tara nu va renunta la taiatul porcului de sarbatori. Of ea gripa generata de o mutatie facuta de porci, dar pentru roman porcul e alimentul preferat de sarbatori, si nu are nici o vina, sarmanul Ghita :D