l'ombelico de'l mondo!

M-am uitat pentru a n-sprezecea oara la Lord of The Rings pe Prost-Tv.

Stiu, e "booring" sa te uiti la acelasi film a nu stiu cata oara. La fel cum e "booring" orice repetare a unui lucru pe care l-ai facut deja, nu-i asa? Ce e mai "booring" decat sa mergi la scarbici zi de zi, luna de luna, an de an, pana cand o sa ajungi la venerabila varsta cand o sa fii "respectat" de toti si mai ales de statul roman si drept consecinta o sa primesti o "veritabila" pensie de la acelasi stat roman!!!
Asa e...traim sa fim "booring", sa ne uitam la dilme ras-repetate a n-sprezecea oara, la tembelenovele rasulflate, la comedii stupide...in fine, la orice, atata vreme cat place. La urma urmei, nu asta inseamna tembeliziune oare?

Dar, sa termin cu ineptiile astea, si sa continui cu altele ;) Revenind la Lord of the Rings cel atat de frecvent difuzat pe Pro-TV, in episodul doi, am remarcat o replica, care m-a facut sa scriu acest post.

Traim ca sa incercam, altfel de ce traim?

V-ati pus intrebarea asta vreodata? De ce traiti? V-a mancat vreodata in "l'ombelico de'l mondo" sa va ganditi de ce faceti umbra pamantului? Allo....domnilor si doamnelor din neanderthal, v-ati intrebat vreodata in insignifianta dumneavoastra viata...de ce traiti pe acest pamant? De ce faceti umbra pamantului mai oameni buni? Ca sa creasca ciuperci? Da oare, mai rau...lasam ceva in urma noastra?

Probabil, de fapt sigur, am deraiat rau de la motivatia postului, adica LOR, da serios acu! De ce traiti oameni buni? Ce vreti de la viata? Care e scopul vietii voastre parazitare pe acest pamant?

Aveti unu?

D'le, nu zic nu...filmu e superb acu. Pe bune, mie mi-a placut la nebunie. Dar, sarim peste film, ma intereseaza ideea. Adica ceea ce multi nu pot sa inteleaga relativ la multe filme ce le-au vazut. Se uita "bou" la film, ii place cand vede ca se rupe nu stiu care idiot in figuri in functie de ce a visat asta-noapte regizoru filmului, da OK, nubilor, ceva nu ati retinut din filmu ala? Poate ca a fost unu in spatele lui, mai destept de felu lui (sarmana creatura inconstienta de realitatile vietii din romanica zilelor noastre) care a vrut sa zica ceva? Sau nu e asa vita incaltata?

Da stiu, agresivitatea limbajului folosit denota fie o agresivitate cauzata de molestari din copilarie, fie un Ben Laden modern, gata sa se ia la lupta cu morile de vant ale unui imaginar Don Quijote. Probabil ca da, lupta cu morile de vant e mai sigura...preferam sa parem niste inadaptati la "realitate" decat sa parem niste oameni care afirma si sustin cu tarie parerile in care cred. Intrebarea e...aveti destula sange in "instalatie" sa sustineti ceea ce credeti? Aveti suficient nerv sa va luptati cu morile de vant contrare parerilor voastre? Aveti "tupeul" sa va afirmati propria atitudine de viata?

Traiti ca sa ce?!?

Crede si nu cerceta

Dintr-un punct de vedere, in ceea ce o sa fac mai departe o sa stau drept si o sa judec stramb...sau, din alt punct de vedere, o sa stau stramb si o sa judec drept.

Care varianta o fi cea buna, habar nu am, si nici nu prea conteaza, pentru ca deja m-am hotarat sa scriu despre asta si decizia mea a fost luata. Iar Doamne, Doamne e sus si vede, si e singurul in fata caruia o sa raspund...toti o sa o facem la final.

Dar, sa revin. Citeam pe adevarul.ro un articol potrivit caruia

ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, este unul dintre cei mai bogaţi bugetari din ţară. Acesta câştigă, din funcţia de decan al Facultăţii de Teologie, aproximativ 162.000 de lei anual.

La această sumă se adaugă aproape 102.000 de lei pe an, bani primiţi în calitatea sa de ierarh la Arhiepiscopia Sibiului. În plus, Mitropolitul mai ia încă 3.300 de lei pentru că este profesor la Universitatea din Craiova. Astfel, ÎPS Laurenţiu Streza are un venit lunar de peste 22.000 de lei. Mai mult decât câştigă într-un an un profesor debutant, o asistentă medicală sau un pensionar.

Vin si completez..nu cat castiga un debutant...cat castiga si oameni care au 5-10 ani vechime. Diferenta de venituri este uriasa. Nu ma mira deloc ca nu mai stiu ce alta mare fata bisericeasca are ditamai Hummer-ul cu care se plimba. De fapt, toata biserica o duce super bine merci, in timp ce opinca sufera si se vaieta.

Habotnicii ma pot acuza ca fac un pacat, asta e treaba lor ca si habotnici. Altii ma pot considera un ins care tot timpul se vaieta si este plin de manie proletara. Asa o fi. Dar, nu pot sa nu remarc ceea ce vorbeam si cu tatal meu in weekend, cat de bine o duce biserica ortodoxa din romania. In timp ce toti o duc mai rau, in vremuri de criza, biserica prospera. Cu cat e mai greu, cu atat mai multi oameni isi intorc fata spre Dumnezeu. Daca in vremuri prospere ei se indeparteaza de El, la greu devine sursa lor de sprijin si speranta. Iar biserica creste, se ingrasa si prospera. Nu o sa inteleg niciodata de ce trebuie biserici cat mai mari si cat mai fastuoase. De ce trebuie sa contruim o catedrala a neamului atat de mare, si tocmai in preajma altui edificiu megaloman adica casa poporului. Nu inteleg de ce trebuie ca un mitropolit precum cel de mai sus sa ia atatia bani de la statul roman, cand oricum el mai are si alte surse de venit, si cand, mai ales cand, el este prin definitie un om "sfant" care traieste cu putin, are nevoie de putin, si si-a pus viata in slujba lui Dumnezeu. Nu o sa inteleg de ce un tanar medic sau profesor trebuie sa munceasca pentru maxim 1000 de RON din care sa-si rezolve si cazare si masa si imbracaminte, in timp ce un tanar preot este primit cu bratele deschise in parohie, i se pune la dispozitie o casa parohiala gratuita, i se cumpara straie la servici si asa mai departe.

Nu zic, religia este importanta si necesara. Dar, nu o religie care incurajeaza fastul si luxul. Inclusiv in locasurile de cult! Religia trebuie sa incurajeze curatenia sufletului, traiul simplu si cinstit, viata corecta. Ca sa continui cu citatele

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Ma consider un om echilibrat, si cred in Dumnezeu. Dar, doar in El. Pentru ca uitandu-ma in jurul meu, pe zi ce trece am tot mai mult impresia ca biserica moderna a uitat tocmai valoarea acestor versete din Matei. Biserica a adunat si aduna averi, se imbraca in aur, construieste biserici cat mai mari si mai fastuoase, conducatorii ei au venituri lunare mai mari decat veniturile majoritatii populatiei pe un an intreg si se lafaie cu piscine si masini de ultimul tip.
Probabil ca o parte din acele venituri merg la donatii(nu cred, dar nici nu exclud posibilitatea), insa nu vad ce ar trebuii sa aiba asemenea venituri! Doar, nu au nevoie!

Cum eu ca un angajat in invatamant trebuie sa-mi cumpar singur haine si incaltaminte, ba mai nou si markere sa scriu pe tabla(pentru ca creta e "demodata"), cum eu trebuie sa platesc pentru familia mea o chirie lunara care inseamna jumate salariul, de ce preotul sa nu faca la fel? Si sa nu prind pe cineva ca-mi vine cu brosoave ca el a invatat pana a ajuns acolo...ca nici eu nu am tras vanturi prin salile facultatii!

Hristos a inviat!

Inca o zi...inca o noapte...inca o fila din istoria credintelor si ideilor religioase.

Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!

Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.

Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.

Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.

Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!

Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"

Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(

Mergeti si scrieti pe blog!

Papa Benedict al XVI-lea a dat o nouă poruncă pentru preoţii care nu reuşesc să facă cunoscut mesajul creştin: „Mergeţi şi scrieţi pe blog”.

Prezenţa Papei pe internet a crescut în ultimii ani, iar acum îndeamnă preoţii să folosească toate uneltele multimedia necesare pentru a împărtăşi învăţăturile evangheliilor oamenilor din toate religiile şi culturile.

Folosirea e-mail-ului sau navigarea pe internet nu mai este suficient. Preoţii trebuie să folosească ultimele tehnologii pentru a conduce comunităţiilor lor, a spus Papa într-un mesaj făcut public de Vatican, potrivit BBC.

Mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor sugerează folosirea imaginilor, filmelor, animaţiilor, blogurilor şi a site-urilor.

Suveranul Pontif a spus chiar şi că preoţii ar trebuie să devină familiari cu aceste tehnologii chiar din seminar, dar a subliniat că folosirea noilor tehnologii trebuie să reflecte educaţia teologică.

Suveranul a lăudat noile metode de comunicare ca un „cadou al omenirii” pentru dezvoltarea prieteniei şi înţelegerii.

Am ales sa reproduc integral un articol de pe realitatea.net, pentru ca de data asta merita, dupa parerea mea. Adevarul e ca biserica (indiferent de cultul religios, ca e catolica, ortodoxa, reformata,...) nu are ce face decat sa se adapteze in faza noilor tendinte sociale si a stiintei.

Intotdeauna ea va juca un rol extrem de important in viata oamenilor; intotdeauna vom avea nevoie de credinta pentru a trece peste greutati si pentru a ne explica anumite lucruri care nu pot fi explicate; intotdeauna vom avea nevoie de divinitate macar sub forma unei puteri supranaturale pentru a justifica fenomene si evenimente pe care stiinta nu le poate justifica.

Insa, si nu cred ca gresesc cand afirm asta, religia pierde teren; preotii trebuie sa se adapteze noilor tendinte impuse de societate si trebuie sa renunte treptat la habotnicismul pe care il propovaduiam inainte. Biserica nu poate neglija aceste tendinte, trebuie sa se plieze lor, altfel rolul sau in societate se va stinge treptat. Nu am nici un dubiu ca generatiile tinere sunt tot mai putin interesate de credinta si religie; la fel cum nu am nici un dubiu ca biserica in sine traieste prin intermediul enoriasilor sai. Nu exista biserica fara oameni, nu exista religie fara adepti si nu exista divinitate fara credinta in ea.

Asa ca, fie ca ii place, fie ca nu, biserica trebuie sa se adapteze si sa tina pasul cu generatiile care vin. Evident ca aceste probleme au fost dezbatute de nenumarate ori de catre mai marii principalelor curente religioase. Nu am nici o urma de indoiala cand afirm ca toti acesti oameni din fruntea marilor religii, oameni extrem de culti si de inteligenti de altfel, au intors acest fenomen pe toate fetele lui si au ajuns la aceeasi concluzie, trebuie sa se adapteze si sa imbrace religia in straie noi. Folosind transmisiile TV si radio, diferite publicatii scrise si mai nou internetul.

Omul va avea intotdeauna nevoie de religie si credinta. Sunt extrem de putini cei care nu cred. Probabil ca nu exista om pe pamant care sa nu "creada" intr-o forma sau alta in ceva; chiar daca unii nu o recunosc. Suntem prea "imperfecti" si prea "doritori de perfect" ca sa nu credem in ceva. Intotdeauna vom avea nevoie de credinta. Ramane doar la latitudinea bisericii, si a preotilor in general, sa se adapteze pentru a continua sa ne pastoreasca credinta.

Iar biserica, dupa cum se vede, nu ramane in urma ;)

Inchei cu un citat din Blaise Pascal absolut fantastic, in opinia mea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."