Citeam un articol de pe EVZ intitulat Romania expirata si mintea mea odihnita a inceput automat sa faca conexiuni si sa emita rationamente. Asa ca o sa astern pe foaia virtuala o parte dintre acestea, ca sa nu se piarda.
In ultima vreme, desii am fost in concediu, nu mi-am privat creierul de revista presei zilnice, si nu pot sa zic nici ca am pierdut ceva si nici ca am castigat. Romania continua declinul sau economic, social si moral; clasa politica este in continuare corupta si avida de putere si bani; invatamantul si medicina se zbat in mocirla mediocritatii; Udrea se joaca de-a "uite frunza, nu e frunza, marca banu la baiatu"; Basescu alterneaza intre chefuri la malul marii si derapaje prin conferinte de presa in care indeamna medicii si profesorii sa plece din tara; Boc se lupta cu criza inarmat cu o lupa prin care ne arata cifre mici, mici, mici pe care el le vrea mari, mari, mari; pe soselele peticite ale patriei zboara tineri vitezomani cu gandul la bolizi, bautura si femei; si nu in ultimul rand, presa zbiara si urla intr-un glas si in zadar, pentru ca in tara asta binecuvantata nimeni nu aude, nu vede sau nu gandeste logic si pentru un utopic termen de "bine comun".
Deci, nimic nou sub soare, un soare care cu fiecare an care trece devine tot mai amenintator si ne bombardeaza cu radiatii da de, da de ne-om coace si noi... Slabe sperante Sorel, romanu e mai tamp si mai incapatanat decat toata masa ta uriasa la un loc! Si oricum, ai grija Sorel, ca daca ne sfortam nitel, odata impingem acel procent de 42% peste pragul de 50% si te trezesti ca vrei, nu vrei, gravitezi tu in jurul Pamantului, cat ii fi tu de Soare!
Si uite asa, o noua conexiune. Vazura-ti fratilor in suferinta pacatosul de sondaj privind gradul de cultura stiintifica a romanilor? Ete poza cu o parte din rezultate Dar, sa extrag cateva concluzii:
- 42% cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului iar 52% cred invers ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Mai mult, din ultimii (probabil ca din ultimii, desii romanul m-a lamurit ca e in stare de orice) 47% cred ca Pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare Soarele! (Nota personala: multumim celor care ne-au condus in ultimii 20 de ani si au avut grija sa ne indobitoceasca de tot)
- 4 din 5 romani cred ca Dumnezeu a creeat toate fiintele asa cum sunt ele astazi. In plus, doi din trei romani cred ca biserica are dreptate cand afirma ca ne bazam viata prea mult pe stiinta, si prea putin pe credinta. (Nota personala: multumim Biserica Ortodoxa Romana)
- 40% dintre romani cred ca zodia in care suntem nascuti ne influenteaza mult sau foarte mult viata si personalitatea. Romanii cred in influenza zodiacului asupra lor, in existenta numerelor norocoase si in predictia seismelor. (Nota personala: multumim Dan Diaconescu!)
- Printre superstitiile preferate ale romanilor se numara: ghinionul adus de pisicile negre si numarul 13, preventia deochiului cu ajutorul culorii rosii, daca te mananca palma stanga atunci o sa primesti bani. (Nota personala: tre sa investighez treaba asta cu mancatul, ca uneori ma manca f. f. tare prin partile dorsale...sa fie un semn oare?!? :d)
Si ca tot vorbisi de biserica, ajung repede cu gandul la alta statistica pe care am vazut-o in alta stire pe siteul realitatea.net. Astfel, o asociatie cam obscura de felul ei, ASUR (Asociatia Secular-Umanista din Romania) a inceput sa protesteze impotriva scutirii bisericii de la plata impozitului pe venituri. Si una dintre masurile luate a fost amplasarea unor panouri prin Bucuresti, panouri de pe care se poate citi ca in Romania exista 18.300 de biserici si doar 4.700 de scoli generale si 425 de spitale. Potrivit altor surse, numarul locasurilor de cult ar fi chiar mult mai mare, lucru ce mi se pare normal, daca stam sa ne gandim ca in orice prapadita de localitate exista cel putin o biserica, pe cand scoala... Ce sa mai vorbim de spitale :( Conexiunea dintre cele doua stiri, e clara.
Concluzia: departe de mine gandul ca doresc sa combat biserica si religia. Ma consider un om religios. Insa, ma consider si un om cu un simt al echilibrului, si in tot ceea ce am facut, fac si o sa fac in viata o sa incerc sa pastrez echilibrul.
Nu o sa insist in aceasta directie, fiecare cum isi asterne asa doarme, eu doar am vrut sa subliniez aici ca nu combat nici o credinta religioasa. Am credinta mea, intr-o forma personala, insa asta nu ma opreste nici de la a combate ceva ce nu-mi place atunci cand e cazul. Doamne, Doamne e acolo si vede si judeca el tot, si mai ales...pe TOTI!
Ce am vrut azi, aici a fost sa subliniez aceasta legatura fina care exista intre nivelul de cultura al unei persoane si gradul sau de scolarizare si credinta religioasa. Din timpuri stravechi dogma scolastica "crede si nu cerceta" a avut un scop precis si anume acela de a opri accesul omului la cunoastere. Stiinta vremurilor a fost canalizata in carti bine inchise in bibliotecile manastirilor, carti la care aveau acces doar cei care stiau sa citeasca, adica calugarii. Omul de rand nu stia sa citeasca, el trebuia sa munceasca si sa lupte dupa cum ii cantau seniorii. De ce sa tii oamenii inculti?? Pentru ca prostu e usor de condus? Pentru ca prostu stiind putin, se multumeste cu putin? Pentru ca prostul nu stie ce inseamna altceva decat munca si facut de copii? Pentru ca prostu e usor de cumparat cu cate un fleac?
Un om cu cat e mai cult, cu atat isi pune mai multe intrebari asupra existentei, asupra sa si asupra oricaror ordine care vin de sus. Un om educat este constient de valoarea sa si a celor din jurul sau, emite opinii si pretentii, judeca ceea ce se intampla in jurul sau. El nu va crede pentru ca i se spune sa creada, el va crede pentru ca a cercetat si vrea sa creada!
Stau si ma intreb...oare de ce in atatia ani de dupa revolutie s-a insitat constant pe distrugerea educatiei si sanatatii? Oare de ce se inchid scoli, spitale, teatre, muzee? Oare de ce suntem bombardati in media cu stiri de scandal, horoscoape, jurnale de stiri pline de crime si circ? Oare de ce peste tot cand deshizi TV-ul vezi doar telenovele si show-uri de prost gust care promoveaza nonvalori? Oare, nu se doreste premeditat scaderea nivelului de cultura? Oare nu se doreste intentionat sa ne intoarcem la vremurile de demult cand eram multi si prosti, condusi de o mana de asa zise elite? Oare de ce nu aud biserica sa ia atitudine impotriva dezmatului media? Impotriva filmelor proaste, a show-urilor pacatoase si a fufelor dezmatate? Oare de ce biserica noastra seculara nu s-a pus niciodata contra puterii? De frica? Sa-i fie frica bisericii de stat? As vrea sa-l vad pe glumetul care afirma asta...
Dar destul cu erezia mea de luni dimineata. In rest, noi continuam sa traim bine. Economia duduie, copii nostri sclipesc de inteligenta, noi mancam aripioare, labe si gaturi de pui si credem ca Soarele se invarte in jurul Pamantului.
Vorba vine bai desteptilor, nu v-ati prins inca? Soarele se invarte de fapt in jurul Romaniei!!! Acu, ca nu avem ce face, si Romania e inca pe Pamant, asta e... Dar lasa, ca ne cocotam noi cu ea in copac ca neanderthalienii, si de acolo nici draq nu ne mai da jos! In copac...acolo suntem...ca maimutele!
Se afișează postările cu eticheta biserica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biserica. Afișați toate postările
luni, 9 august 2010
In copac
Etichete:
articole,
biserica,
categorie:opinii personale,
cultura,
incultura,
pamant,
prostie,
religie,
soare,
stat,
statistici,
superstitii,
telenovele,
ziare
joi, 20 mai 2010
Crede si nu cerceta
Dintr-un punct de vedere, in ceea ce o sa fac mai departe o sa stau drept si o sa judec stramb...sau, din alt punct de vedere, o sa stau stramb si o sa judec drept.
Care varianta o fi cea buna, habar nu am, si nici nu prea conteaza, pentru ca deja m-am hotarat sa scriu despre asta si decizia mea a fost luata. Iar Doamne, Doamne e sus si vede, si e singurul in fata caruia o sa raspund...toti o sa o facem la final.
Dar, sa revin. Citeam pe adevarul.ro un articol potrivit caruia
Habotnicii ma pot acuza ca fac un pacat, asta e treaba lor ca si habotnici. Altii ma pot considera un ins care tot timpul se vaieta si este plin de manie proletara. Asa o fi. Dar, nu pot sa nu remarc ceea ce vorbeam si cu tatal meu in weekend, cat de bine o duce biserica ortodoxa din romania. In timp ce toti o duc mai rau, in vremuri de criza, biserica prospera. Cu cat e mai greu, cu atat mai multi oameni isi intorc fata spre Dumnezeu. Daca in vremuri prospere ei se indeparteaza de El, la greu devine sursa lor de sprijin si speranta. Iar biserica creste, se ingrasa si prospera. Nu o sa inteleg niciodata de ce trebuie biserici cat mai mari si cat mai fastuoase. De ce trebuie sa contruim o catedrala a neamului atat de mare, si tocmai in preajma altui edificiu megaloman adica casa poporului. Nu inteleg de ce trebuie ca un mitropolit precum cel de mai sus sa ia atatia bani de la statul roman, cand oricum el mai are si alte surse de venit, si cand, mai ales cand, el este prin definitie un om "sfant" care traieste cu putin, are nevoie de putin, si si-a pus viata in slujba lui Dumnezeu. Nu o sa inteleg de ce un tanar medic sau profesor trebuie sa munceasca pentru maxim 1000 de RON din care sa-si rezolve si cazare si masa si imbracaminte, in timp ce un tanar preot este primit cu bratele deschise in parohie, i se pune la dispozitie o casa parohiala gratuita, i se cumpara straie la servici si asa mai departe.
Nu zic, religia este importanta si necesara. Dar, nu o religie care incurajeaza fastul si luxul. Inclusiv in locasurile de cult! Religia trebuie sa incurajeze curatenia sufletului, traiul simplu si cinstit, viata corecta. Ca sa continui cu citatele
Probabil ca o parte din acele venituri merg la donatii(nu cred, dar nici nu exclud posibilitatea), insa nu vad ce ar trebuii sa aiba asemenea venituri! Doar, nu au nevoie!
Cum eu ca un angajat in invatamant trebuie sa-mi cumpar singur haine si incaltaminte, ba mai nou si markere sa scriu pe tabla(pentru ca creta e "demodata"), cum eu trebuie sa platesc pentru familia mea o chirie lunara care inseamna jumate salariul, de ce preotul sa nu faca la fel? Si sa nu prind pe cineva ca-mi vine cu brosoave ca el a invatat pana a ajuns acolo...ca nici eu nu am tras vanturi prin salile facultatii!
Care varianta o fi cea buna, habar nu am, si nici nu prea conteaza, pentru ca deja m-am hotarat sa scriu despre asta si decizia mea a fost luata. Iar Doamne, Doamne e sus si vede, si e singurul in fata caruia o sa raspund...toti o sa o facem la final.
Dar, sa revin. Citeam pe adevarul.ro un articol potrivit caruia
ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, este unul dintre cei mai bogaţi bugetari din ţară. Acesta câştigă, din funcţia de decan al Facultăţii de Teologie, aproximativ 162.000 de lei anual.
La această sumă se adaugă aproape 102.000 de lei pe an, bani primiţi în calitatea sa de ierarh la Arhiepiscopia Sibiului. În plus, Mitropolitul mai ia încă 3.300 de lei pentru că este profesor la Universitatea din Craiova. Astfel, ÎPS Laurenţiu Streza are un venit lunar de peste 22.000 de lei. Mai mult decât câştigă într-un an un profesor debutant, o asistentă medicală sau un pensionar.
Vin si completez..nu cat castiga un debutant...cat castiga si oameni care au 5-10 ani vechime. Diferenta de venituri este uriasa. Nu ma mira deloc ca nu mai stiu ce alta mare fata bisericeasca are ditamai Hummer-ul cu care se plimba. De fapt, toata biserica o duce super bine merci, in timp ce opinca sufera si se vaieta. La această sumă se adaugă aproape 102.000 de lei pe an, bani primiţi în calitatea sa de ierarh la Arhiepiscopia Sibiului. În plus, Mitropolitul mai ia încă 3.300 de lei pentru că este profesor la Universitatea din Craiova. Astfel, ÎPS Laurenţiu Streza are un venit lunar de peste 22.000 de lei. Mai mult decât câştigă într-un an un profesor debutant, o asistentă medicală sau un pensionar.
Habotnicii ma pot acuza ca fac un pacat, asta e treaba lor ca si habotnici. Altii ma pot considera un ins care tot timpul se vaieta si este plin de manie proletara. Asa o fi. Dar, nu pot sa nu remarc ceea ce vorbeam si cu tatal meu in weekend, cat de bine o duce biserica ortodoxa din romania. In timp ce toti o duc mai rau, in vremuri de criza, biserica prospera. Cu cat e mai greu, cu atat mai multi oameni isi intorc fata spre Dumnezeu. Daca in vremuri prospere ei se indeparteaza de El, la greu devine sursa lor de sprijin si speranta. Iar biserica creste, se ingrasa si prospera. Nu o sa inteleg niciodata de ce trebuie biserici cat mai mari si cat mai fastuoase. De ce trebuie sa contruim o catedrala a neamului atat de mare, si tocmai in preajma altui edificiu megaloman adica casa poporului. Nu inteleg de ce trebuie ca un mitropolit precum cel de mai sus sa ia atatia bani de la statul roman, cand oricum el mai are si alte surse de venit, si cand, mai ales cand, el este prin definitie un om "sfant" care traieste cu putin, are nevoie de putin, si si-a pus viata in slujba lui Dumnezeu. Nu o sa inteleg de ce un tanar medic sau profesor trebuie sa munceasca pentru maxim 1000 de RON din care sa-si rezolve si cazare si masa si imbracaminte, in timp ce un tanar preot este primit cu bratele deschise in parohie, i se pune la dispozitie o casa parohiala gratuita, i se cumpara straie la servici si asa mai departe.
Nu zic, religia este importanta si necesara. Dar, nu o religie care incurajeaza fastul si luxul. Inclusiv in locasurile de cult! Religia trebuie sa incurajeze curatenia sufletului, traiul simplu si cinstit, viata corecta. Ca sa continui cu citatele
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Ma consider un om echilibrat, si cred in Dumnezeu. Dar, doar in El. Pentru ca uitandu-ma in jurul meu, pe zi ce trece am tot mai mult impresia ca biserica moderna a uitat tocmai valoarea acestor versete din Matei. Biserica a adunat si aduna averi, se imbraca in aur, construieste biserici cat mai mari si mai fastuoase, conducatorii ei au venituri lunare mai mari decat veniturile majoritatii populatiei pe un an intreg si se lafaie cu piscine si masini de ultimul tip. Probabil ca o parte din acele venituri merg la donatii(nu cred, dar nici nu exclud posibilitatea), insa nu vad ce ar trebuii sa aiba asemenea venituri! Doar, nu au nevoie!
Cum eu ca un angajat in invatamant trebuie sa-mi cumpar singur haine si incaltaminte, ba mai nou si markere sa scriu pe tabla(pentru ca creta e "demodata"), cum eu trebuie sa platesc pentru familia mea o chirie lunara care inseamna jumate salariul, de ce preotul sa nu faca la fel? Si sa nu prind pe cineva ca-mi vine cu brosoave ca el a invatat pana a ajuns acolo...ca nici eu nu am tras vanturi prin salile facultatii!
Etichete:
Adevarul,
articol,
averi,
biserica,
casa poporului,
catedrala neamului,
credinta,
donatii,
Dumnezeu,
mitropolit,
religie,
venituri
duminică, 4 aprilie 2010
Hristos a inviat!
Inca o zi...inca o noapte...inca o fila din istoria credintelor si ideilor religioase.
Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!
Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.
Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.
Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.
Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!
Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"
Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(
Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!
Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.
Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.
Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.
Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!
Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"
Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(
miercuri, 3 februarie 2010
Eminescu canonizat
Sa lamurim de la inceput un lucru: Eminescu a fost un mare poet, probabil cel mai mare al romaniei. A fost si prozator si jurnalist, intr-adevar un mare romantic si patriot. Dar, ramane atat. Intotdeauna voi aprecia talentul sau urias, clarviziunea si spiritul sau romantic. Insa, de aici si pana la a fi facut sfant, e prea mult drum de strabatut ca sa accept.
Imi ajunge sfantul Stefan cel Mare. Nu mai vreau sa aud de inca un sfant scos din maneca. De ce aceasta reactie? Pentru cei care nu au vazut, prezint o lista de linkuri
Imi ajunge sfantul Stefan cel Mare. Nu mai vreau sa aud de inca un sfant scos din maneca. De ce aceasta reactie? Pentru cei care nu au vazut, prezint o lista de linkuri
- Eminescu, propus pentru canonizare
- Cum poate deveni Eminescu sfânt
- Sfântul Eminescu. Ce spun Mircea Dinescu şi Cristian Teodorescu
Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!
Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.
Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.
"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.
Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.
Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!
Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.
Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.
"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.
Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.
Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Mergeti si scrieti pe blog!
Papa Benedict al XVI-lea a dat o nouă poruncă pentru preoţii care nu reuşesc să facă cunoscut mesajul creştin: „Mergeţi şi scrieţi pe blog”.
Prezenţa Papei pe internet a crescut în ultimii ani, iar acum îndeamnă preoţii să folosească toate uneltele multimedia necesare pentru a împărtăşi învăţăturile evangheliilor oamenilor din toate religiile şi culturile.
Folosirea e-mail-ului sau navigarea pe internet nu mai este suficient. Preoţii trebuie să folosească ultimele tehnologii pentru a conduce comunităţiilor lor, a spus Papa într-un mesaj făcut public de Vatican, potrivit BBC.
Mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor sugerează folosirea imaginilor, filmelor, animaţiilor, blogurilor şi a site-urilor.
Suveranul Pontif a spus chiar şi că preoţii ar trebuie să devină familiari cu aceste tehnologii chiar din seminar, dar a subliniat că folosirea noilor tehnologii trebuie să reflecte educaţia teologică.
Suveranul a lăudat noile metode de comunicare ca un „cadou al omenirii” pentru dezvoltarea prieteniei şi înţelegerii.
Prezenţa Papei pe internet a crescut în ultimii ani, iar acum îndeamnă preoţii să folosească toate uneltele multimedia necesare pentru a împărtăşi învăţăturile evangheliilor oamenilor din toate religiile şi culturile.
Folosirea e-mail-ului sau navigarea pe internet nu mai este suficient. Preoţii trebuie să folosească ultimele tehnologii pentru a conduce comunităţiilor lor, a spus Papa într-un mesaj făcut public de Vatican, potrivit BBC.
Mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor sugerează folosirea imaginilor, filmelor, animaţiilor, blogurilor şi a site-urilor.
Suveranul Pontif a spus chiar şi că preoţii ar trebuie să devină familiari cu aceste tehnologii chiar din seminar, dar a subliniat că folosirea noilor tehnologii trebuie să reflecte educaţia teologică.
Suveranul a lăudat noile metode de comunicare ca un „cadou al omenirii” pentru dezvoltarea prieteniei şi înţelegerii.
Am ales sa reproduc integral un articol de pe realitatea.net, pentru ca de data asta merita, dupa parerea mea. Adevarul e ca biserica (indiferent de cultul religios, ca e catolica, ortodoxa, reformata,...) nu are ce face decat sa se adapteze in faza noilor tendinte sociale si a stiintei.
Intotdeauna ea va juca un rol extrem de important in viata oamenilor; intotdeauna vom avea nevoie de credinta pentru a trece peste greutati si pentru a ne explica anumite lucruri care nu pot fi explicate; intotdeauna vom avea nevoie de divinitate macar sub forma unei puteri supranaturale pentru a justifica fenomene si evenimente pe care stiinta nu le poate justifica.
Insa, si nu cred ca gresesc cand afirm asta, religia pierde teren; preotii trebuie sa se adapteze noilor tendinte impuse de societate si trebuie sa renunte treptat la habotnicismul pe care il propovaduiam inainte. Biserica nu poate neglija aceste tendinte, trebuie sa se plieze lor, altfel rolul sau in societate se va stinge treptat. Nu am nici un dubiu ca generatiile tinere sunt tot mai putin interesate de credinta si religie; la fel cum nu am nici un dubiu ca biserica in sine traieste prin intermediul enoriasilor sai. Nu exista biserica fara oameni, nu exista religie fara adepti si nu exista divinitate fara credinta in ea.
Asa ca, fie ca ii place, fie ca nu, biserica trebuie sa se adapteze si sa tina pasul cu generatiile care vin. Evident ca aceste probleme au fost dezbatute de nenumarate ori de catre mai marii principalelor curente religioase. Nu am nici o urma de indoiala cand afirm ca toti acesti oameni din fruntea marilor religii, oameni extrem de culti si de inteligenti de altfel, au intors acest fenomen pe toate fetele lui si au ajuns la aceeasi concluzie, trebuie sa se adapteze si sa imbrace religia in straie noi. Folosind transmisiile TV si radio, diferite publicatii scrise si mai nou internetul.
Omul va avea intotdeauna nevoie de religie si credinta. Sunt extrem de putini cei care nu cred. Probabil ca nu exista om pe pamant care sa nu "creada" intr-o forma sau alta in ceva; chiar daca unii nu o recunosc. Suntem prea "imperfecti" si prea "doritori de perfect" ca sa nu credem in ceva. Intotdeauna vom avea nevoie de credinta. Ramane doar la latitudinea bisericii, si a preotilor in general, sa se adapteze pentru a continua sa ne pastoreasca credinta.
Iar biserica, dupa cum se vede, nu ramane in urma ;)
Inchei cu un citat din Blaise Pascal absolut fantastic, in opinia mea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)