Pauza

Gata!

Imi ajunge...m-am saturat de tot...nu mai rezist...e momentul pentru o schimbare!

E nevoie de un soc...trebuie sa se intample ceva...asa nu se mai poate!

Trecem mereu de-a lungul vietii prin astfel de momente. Unele le percepem mai usor, altele ne marcheaza profund. Cele mai nasoale sunt cele din care nu mai putem iesi, in care ne simtim niste Don Quijote amarati care se lupta fara success cu morile de vant. Sarmanul Cervantes...cum a scris el fara sa-si dea seama o capodopera valabila peste sute de ani de la aparitia lui...


Fiecare avem morile noastre de vant, fiecare ne luptam cu balaurii nostrii proprii. Unii dintre noi sunt norocosi sa aiba langa ei o persoana iubita in rol de Sancho Panza, altii se lupta singuri, in felul lor propriu...dar pana la urma toti ne luptam cu morile noastre de vant. Iar eu, umilul autor al acestor randuri, nu fac exceptie de la acest tipar al vietii. Si imi vin in minte alte randuri, scrise de cineva mai destept ca mine

O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.

Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.

Si Cosbuc avea dreptate, suntem nascuti pe acest pamant ca sa luptam, si sa transmitem mai departe povara acestei lupte pe umerii urmasilor nostri.

Lupta poate imbraca multe forme de-a lungul vietii: luptam pentru a putea face primii pasi, pentru a putea rosti primele vorbe, pentru a merge pentru prima data la scoala, pentru a termina o scoala, pentru a face cariera, pentru a ne casatori si inmulti, pentru a asigura hrana copiilor, pentru a trai cat mai mult alaturi de cei dragi. In lupta noastra pentru viata facem compromisuri, ne retragem strategic dintr-o batalie pentru a castiga o batalie viitoare, ne schimbam strategiile si perceptia despre viata, iar uneori, facem cate o binemeritata pauza pentru a ne incarca bateriile si pentru a continua sa luptam in alta zi. Uneori e bine sa mai facem cate o pauza in care sa ne gandim la starea lucrurilor, la corectitudinea deciziilor adoptate. O pauza in care sa ne autoevaluam si sa incercam sa detectam si sa corectam greselile de atitudine si comportament. O pauza in care sa renuntam la cele inconjuratoare si sa ne retragem in sinea noastra.

O pauza cum a fost cea prin care am trecut si eu in luna anterioara...pauza care mi-a permis sa-mi recalibrez gandurile si sa trec la o abordare noua a realitatii.

Si, cu o imensa parere de rau, am decis ca e momentul sa renunt sa visez. Sa visez la o viata de dascal, de matematician bugetar al statului roman, sa visez ca o sa continui sa fac pana la adanci batranete ceea ce am simtit dintotdeauna ca e vocatia mea: sa invat pe altii ce inseamna matematica si logica ei. Am decis sa renunt la cei 23 de ani de studii in domeniul matematicii, la doctorat si tot ce inseamna diplome si atestate in domeniu si sa trec pe alt domeniu, pe care l-am invatat singur, in afara scolii. Am decis sa renunt la salariul de bugetar si sa ma angajez la o firma privata ca si programator web, cu un salatiu de 4 ori mai mare.

Continui sa o resimt ca cea mai dureroasa decizie pe care am luat-o in intreaga mea viata. Continui sa simt cutite in suflet cand ma gandesc la atata amar de timp pe care l-am invetit in prima pasiune a vietii mele. O pasiune care a influentat-o in mod decisiv pe cea de a doua pasiune, informatica. sunt ferm convins ca fara matematica si inclinatia spre ea, nu as fi facut nimic cu informatica, pentru ca sunt prea legate. Iar matematica a insemnat in primul rand logica, capacitatea de a urmari si dezvolta algoritmi si demonstratii extrem de complexe, lucru pe care il solicita din plin si informatica.

Insa, din pacate in realitatea cruda a romaniei, aspectul financiar e hotarator. M-am vazut obligat sa renunt la himerele mele, sa devin pragmatic si sa renunt la visele de Don Quijote calare pe a sa Rosinante. Sarmanul Don matematician a fost inchis intr-un turn, legat fedeles si bagat la racoare intr-un ungher al inimii mele, balaurii sai au fost demolati iar in locul lor salasluieste falnica minunea tehnologiei, calculatorul de la ale carui taste scriu aceste randuri.

Perfida e lumea, urate vremuri ne sunt date sa traim! Adio boemule matematician, adio dragi vise ale copilariei mele, adio scumpele mele formule, integrale, derivate si ecuatii care m-ati facut sa ma simt atat de special, lupta voastra s-a terminat. De acum puteti sa luati voi pauza. Ati fost infrante de un sistem prea hain si prea corupt, intr-o tara prea mica si prea saraca ca sa conteze idealurile unui biet visator. Cine nu a iubit cu adevarat, nu v-a intelege. Cine a iubit, posibil sa inteleaga ce inseamna dragostea pentru ceva abstract, pasiunea pentru cunoastere, si atunci, daca va intelege, va sti ce era in sufletul bietului Don Quijote pe patul sau de moarte.

E buna o pauza in viata cea de toate zilele. E bun orice moment pe care poti sa-l petreci cu tine insuti, in care sa te gandesti la tine si la cei din jurul tau. Si eu tocmai am trecut peste un astfel de moment. In materialismul meu cinic am decis sa-l transform pe sarmanul Don Quijote, i-am demolat morile de vant si am facut calculatoare, am trezit in mine razboinicul erei moderne, calare nu pe Rosinante ci pe un scaun, imbracat nu in armura ci in blugi si tricouri soioase de programator, inarmat nu cu o lance si un scut ci cu un calculator si o cana mare de cafea/cola si luptand nu cu morile de vant ci cu o tastatura si un monitor pe care se succed cu repeziciune zeci si zeci de linii de cod.

Insa lupta continua! Pentru ca lupta/munca este sfanta, este menirea noastra pe pamant

Cu multa truda sa-ti scoti hrana din pamant in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. Din sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei întoarce!

Flegma

Potrivit DEX, flegma reprezinta o mucozitate vascoasa, purulenta, provenind din diferite parti ale aparatului respirator si eliminata prin tuse sau voma; expectoratie.

Sau, mai nou, potrivit mie, si am convingerea ca si alte persoane vor fi de acord, flegma reprezinta orice iesire publica a d-lui presedinte Basescu. Orice declaratie pe care o face domnia sa mai nou la adresa profesorilor este mai degraba o flegma pe obrazul acestora.

Deci, acum cateva zile, afirma ca romania nu are bani ca sa plateasca cadrele didactice si ca acestea nu au decat sa plece din tara. Frumos exemplu de patriotism d-le presedinte al tuturor romanilor, sa plece afara toti cei care ar putea sa mai reduca cretinismul din tara asta. Va tot plangeti ca sistemul din invatamant e corupt, si slab pregatit, dar in loc sa aduceti sange proaspat, ii incurajati sa plece si pastrati in functii pe aceeasi corupti si decadenti. Unde o fi logica in flegma asta, doar Dumnezeu si matale stiti, ca eu is prost si nu ma prind!

Iar ieri, alta flegma pe obrazul profesorilor. De fapt, ei nu-si dau seama dar is platiti mai bine decat domnia voastra. Ce se compara cei peste 6500 de RON pe care ii incasezi matale cu cei 700 cati ii ia un tanar debutant in invatamant? Doar matale muncesti 16 ore pe zi, esti super-base, pe cand el are in medie 4 ore pe zi iar in rest freaca menta si se da aiurea pe net dupa fufe. El poate sa-si mai ia si un servici, ca doara e tanar si in putere. Iar aia batranii, ca sa-mi amintesc de alta flegma a lui Vladescu parca, pot sa aiba grija de nepoti, ca sa fie ajutati la randul lor de copii. Habar nu am de unde aveti atatea rezerve de flegma d-le presedinte al tuturor romanilor, ca bine si din belsug le mai aruncati. Se vede treaba ca sistemul dumneavoastra de valori si al muncii este complet diferit de al nostru, din moment ce aia mica si frumoasa si desteapta foc a lui tata e la Bruxelles unde se bucura din plin de succesuri, iar altii care se rup pe bancile scolilor din Romania se taraie in mocirla din tara. Ea munceste de rupe mititica pentru un fleac de 7000 de euro impozitabili/luna pe cand trantorii de la noi stau si cartesc la adresa preamaritului conducator de RomanoTitanic. Se si vede pe ea saraca, cat de uzata e de atata munca! Se vede si pe Boc saracu cat de mult munceste, ca s-a oprit si din crestere de la cate griji isi face pentru noi trantorii. Si se vede si pe dumneavoastra d-le presedinte, ca nu mai aveti timp de bai de multime si de suste pe la Golden Blitz. Sunteti foarte, foarte ocupati toti pe acolo sa dati cu flegma in ea tara si in el popor.

De fapt, asta ma duce cu gandul la flegma lui Videanu, cel care a muncit pentru averea lui ca un rob zi si noapte, in timp ce noi toti trantorii stam si ne vaietam pe forumuri, in gari, in statii de autobuz, prin parcuri, la cozi la medicamente sau la tacamuri de pui, in pauza de masa.

Si totusi, tot nu inteleg ceva din nou. Daca lucrati asa de mult pe rupte zi si noapte, cand mama draq mai aveti timp sa furati sefu? Pentru ca e clar ca se fura, la ce viteza ametitoare avem in jos. Cand aveti timp sa semnati contracte dubioase pe bani publici de sute de mii de euro? Dar, in fine, asa is eu mai prost si nu stiu nimica, noroc ca va avem pe domnia voastra sa ne conduceti din flegme.

Toti suntem niste trantori prosti, doar voi cei "alesi" sunteti harnici si munciti pe rupte. De aia se vede si rezultatul unde am ajuns si traim bine, pentru ca ne lucrati voi!

Semnat: un flegmatic.

Increderea vine si se duce

Tatal meu m-a invatat cel putin un lucru pentru care o sa-i fiu recunoscator cat traiesc, si daca o sa fiu un parinte bun o sa il transmit si urmasilor mei. Si anume ca "actiunile tale te definesc ca si om."

Adica modul in care te comporti cu cei din jurul tau se reflecta in cum esti perceput de catre cei din jurul tau. Daca ai demnitate, esti de cuvant si te tii de promisiunile facute, daca stii sa ierti dar si sa ceri ceea ce e al tau, daca faci ceva atunci sa faci calumea si sa nu-ti bati joc de munca, daca areti respect pentru cei din jur...vei fi "om". Nu degeaba se spune ca "sa fii om e lucru mare" ;)

Iar un "om" beneficiaza de incredere. Pana la proba contrarie. La primul pas gresit..buh bye...welcome to the real world :D Cam ca si fecioria ;)

Ca tot veni vorba de incredere...ia hai sa ne amuzam putin...pe seama increderii de care mai beneficiaza cineva "drag" noua ;)

cum stati cu increderea? - gamato.ro

Oare cat s-a chinuit ala pana a dresat cainele? :))

Atentie...drum alunecos

Dupa mai multe zile caniculare, a venit vremea furtunilor. Parca s-au rupt cerurile si vrea Doamne Doamne sa ne pedepseasca pentru toate cate le-am facut si le facem. Si daca carosabilul e umed, la o frana brusca se produce fenomenul de acvaplanare si te trezesti cu botu-n malul de pamant de pe marginea drumului sau intr-unul dintre putinii pomi pe care mai ii vedem prin preajma soselelor.

Asa ca...atentie. Frana brusca poate sa ne aduca numai necazuri ;)

Trasand o paralela, tot un fenomen de acvaplanare se poate intalni si in atitudinea unora dintre cei care ne carmuiesc cu atata indemanare spre un viitor luminos. Doar ca la dansii acvaplanarea se manifesta printr-o plutire deasupra noastra a tutror, o rupere completa de realitate si vorbe spuse asa in plezneala, doar ca sa sune chipurile a vorbe de om "dastept si cu diploma". Ma rog, plutire, levitatie, paralelism...whatever, tot acvaplanare deasupra mocirlei formata din noi cei de rand se cheama :D

Ultimii doi plutitori sunt Adriean Videanu si Mihail Dumitru.

Nu am nici o indoiala ca de primul ati auzit vrute si nevrute, e o "personalitate marcanta" a vietii politice romanesti(daca se poate numi viata ceea ce fac dansii). Celebru datorita bordurilor minunate cu care ne-a impopotonat frumoasa noastra tara, in ultimele zile a fost luat la tinta de presa in legatura cu "casuta" mica pe care o detine la Snagov. Vizibil deranjat, d-l ministru a declarat ca viluta respectiva are doar 4 dormitoare pentru el si sotia sa, cei doi copii si unul dintre parinti, si a muncit zi si noapte pentru a o realiza. Intrebat cati romani isi permit sa aiba o casa de 1300 de metri patrati, domnia sa a decarat "Cei care muncesc, cred că îşi pot permite. Sunt un om care a muncit zi şi noapte multă vreme pentru a putea pune pe picioare un business adevărat." Asa o fi domnu ministru, cum zici domnia ta, muncitorul. As avea si eu insa niste nelamuriri la care as dori sa-mi raspunzi(evident ca o sa zboare porcii si o sa fim toti miliardari in dolari cand o sa se intample asta).

• Daca stam sa ne uitam noi asa cinstit si obiectiv la situatia oamenilor din aceasta tara, si luam in considerare vorbele domniei tale, cam nimeni nu e harnic si toti suntem niste trantori. Incepand de la bunicii si parintii nostri, si continuand cu noi ceilalti, toti suntem niste trantori care nu muncesc. Pentru ca in afara de voi, harnicutii care ne conduc si lucreaza zi si noapte, numeni nu prea mai are vile de 1300 mp. Doar voi, impreuna cu Becali, Copos, Pascani, si alti cativa harnicuti ati muncit zi si noapte, restul toti 20 de milioane suntem niste trantori. Ah...si sa nu uit de alti oameni harnici si cinstiti, tiganii cu palate si manelistii. Toti, oameni cinstiti, harnici si plini de osardie muncitoreasca!
• Acu, ca am lamurit cu harnicia, alta problema sefu. Daca ai fost atat de harnicut si de destept ca te-ai chivernisit asa de bine, cum se face ca tara asta e in...rahat? De ce nu ai facut nimica mataluta si pentru noi astia puturosii??? Te temi sa nu te murdaresti daca bagi si mataluta mana in mocirla sa ne scoti si pe noi din noroi? Daca tot esti capabil, si harnic, si bun, si muncesti zi si noapte fa-ne si noua nenorocitii un pustiu de bine.

Ehh, si pe cat de celebru e primul, pe atat de necunoscut e Mihail Dumitru. Adica, ministrul agriculturii oameni buni! Macar pe aista il inteleg, e necunoscut, conduce un minister care practic nu mai exista, si trebuie si el sarmanul sa se faca cunoscut cumva. Problema e ca a prins viteza prea mare, si cum e sezon ploios si multa mazga, a derapat rau de tot. Ilustrul necunoscut a avut ideea geniala sa ne intoarca in trecut acum vreo 30-25 de ani, cand toti eram vrednici pionieri si in fiecare toamna mergeam in practica la cules de porumb, cartofi, mere, prune. Din toamna, Ministerul Agriculturii vrea să ii scoata pe elevi la cules de mere, struguri sau cartofi. Astfel, copiii din marile oraşe vor putea face cunostinta cu "munca de la tara". Mai avea putin d-l ministru si incepeau sa-mi dea lacrimile amintindu-mi de Tanase Scatiu din "Viata la tara" a lui Duliu Zamfirescu. Imi amintesc si acum cu mult drag cum eram dusi la cules de mere de dimineata pana seara, si dupa o zi de urcat in copaci si scuturat creierii prin ei primeam 3 mere drept rasplata. Si eram controlati de doua ori, ca sa nu fim cumva hoti si sa luam mai mult de 3 mere. Si eram transporati cu tractorul, peste 100 de copii intr-o remorca cu 30 de scaune. Dar la porumb, ce frumos era. Acolo nu primeam nimic, si ne zgariam in pitiene de seara nu stiam cum sa ne spalam mai incet pe maini ca sa nu ne usture...tare.

Minunate vremuri, minunati conducatori. Incetuc, incetuc, acolo ajungem iarasi. Madama Udrea vrea sa ne duca la canalul Bucuresti-Dunare, d-l Dumitru planuieste sa ne duca copii la practica si munca in folosul partidului si tarii. Ahh, si sa nu uit, deja am auzit mai multa lume ca dragul de ANAF se baga fara nici o grija in depozitele bancare si pune popreala pe bani cand si unde ii taie capul. Ne indreptam spre democratie cu viteza luminii!!! Normal, de altfel, cand derapezi, mazga devine cleioasa si viteza creste :P

Ras cu plans...balega de manz

Va mai amintiti expresia asta?
Poate ca unii nici nu au intalnit-o pana acum, dar eu da. Si mi se pare ca se potriveste de minune legat de ceea ce o sa tratez mai jos ;)

Deci, sa incepem. Sunt in pauza de doua ore intre seminarul de dimineata si cel de la pranz si pentru ca afara ploua si e urat, mi-am adus laptopul cu mine la scoala sa nu stau doua ore de pomana. Iar cum dimineata nu am apucat sa-mi fac revista presei, acum e un moment prielnic. Si peste ce imi cad ochii...o stire pe realitatea.net potrivit careia "Pensionarii vor trece mai uşor peste criză dacă sunt ajutaţi de nepoţi".

Autorul acestei cugetari extraordinar, mirovolant de inteligenta este domnul Sebastian Lazaroiu. Consilier prezidential!!! Si acu, se facu lumina si in tartacuta mea asta proasta ce o port pe umeri!!! Iata de ce vine d-l presedinte cu masuri de criza care inseamna sa taie si sa spanzure in veniturile pensionarilor si bugetarilor. Domnia sa a fost bine sfatuit, de consilieri "luminati" gen d-l Lazaroiu, sa recurga la astfel de masuri, pentru ca vezi doamne, pensionarii vor fi ajutati de cei tineri. Dar, sa citez exact "iluminata" sursa

Din fericire, există această solidaritate între generaţii în România. Nu există în alte ţări. Acolo familiile merg pe drumuri diferite. La noi, în schimb, părinţii, bunicii, copiii se ajută între ei. Există aceste reţele de rudenie care încă funcţionează şi care sunt specifice societăţilor tradiţionale mai degrabă, dar funcţionează, şi asta îi ajută şi pe unii şi pe ceilalţi. Bunicii îşi cresc nepoţii, îi ajută pe tineri să poată merge la serviciu, iar copiii îşi ajută cu bani părinţii

Acu ati priceput toata lumea? Norocul nostru ca ne ajutam unii pe altii. Pe baza aceleiasi masuri putem sa "traim bine" in urmatoarea perioada, iar daca va fi nevoie, vom mai reduce o tura pensiile, ca o sa-i ajute si stranepotii pe bunici. Draga mea sotie, imi pare rau sa-ti spun, dar vezi ce si cum faci, ca bebe ala ce trebuie sa vina trebuie sa iasa gata echipat de munca, sa poata sa-si "ajute" la nevoie bunicii si "strabunicii". Aaaa...stii ceva, mai bine ar fi mama draga sa-l nasti direct cu salopeta si vorbind germana, spaniola si engleza, sa poata merge dincolo la munca cat mai repede.

Asta e solutia oameni buni! Puneti-va repede la facut copii toti, ca ei o sa ne scoata din criza. Nu statul roman, care intre noi fie vorba e doar o gluma, menita sa imbogateasca niste "intelecturi luminate" gen d-l Lazaroiu, d-na Udrea si alte "genii", ci mila membrilor familiei fata de cei mai in varsta, nepotii pensionarilor. Cu cat ii facem mai repede, cu atat o sa creasca mai repede iar noi o sa stam si o sa traim pe spatele lor. De fapt...ce ma mir...doar la noi se inregistreaza destule "stiri de scandal" cu mame care nu au implinit inca 16 ani. Or fi stiind ei tiganii si ei ceva, de isi casatoresc odraslele asa repede!

Bravo d-le Lazaroiu...solutia este geniala!!!

sa facem sarbatori

...cat mai multe sarbatori...cat mai dese.

Sa stam cat mai mult acasa, sa nu facem nimic decat sa ne scobim in nas. Sa avem cat mai multe zile libere, sa putem merge la mici si gratare prin toate coclaurile patriei. Sa lenevim cat mai mult cu burta la soare sau cu ochii in televizor la ceva telenovela. Si sa ne rugam mult de tot si cu ardoare la Doamne Doamne sa ne dea sanatate, bani, confort si o viata plina de griji. Sa ne rugam celui de sus sa faca totul pentru noi, in timp ce noi lenevim si asteptam sa pice...para malaiata in gura lui natafleata.

Cam asta e ideea. Sigur asta e mecanismul ascuns prin care o sa reusim sa ridicam tara asta amarata spre culmile gloriei. Cel putin, asa mi se pare ca are impresia unul dintre "alesii" care ne reprezinta in camera deputatilor. Stirea, preluata de pe siteul ziarului Gandul suna cam asa

Un deputat PDL vrea să instituie, prin lege, două noi sărbători: Ziua naţională de rugăciune şi Ziua românilor de pretutindeni
"Voi propune o Zi naţională de rugăciune, pentru ca naţiunea română să aibă o zi nelucrătoare, în care poporul român, care se declară creştin, să poată să se roage. Să avem o zi, în care să putem să ne rugăm lui Dumnezeu", a declarat depudatul PDL Mircea Lubanovici, într-o conferinţă de presă.

Astept cu nerabdare alte propuneri de sarbatori nationale, nelucratoare evident. Am chiar si niste sugestii: ziua lenesilor, ziua telenovelelor, ziua manelelor, ziua scandalurilor, ziua betivilor, ziua hotilor, ziua gropilor de pe sosele, ziua minciunii, ziua spagii...

Desperado - Lenea - gamato.ro

Semne bune anul are

"...Semne bune de belsug
Ca si brazda de sub plug."

Oare asa o fi? Probabil pentru unii, dar pentru majoritatea nu.

-Gripa noua a innebunit o tara intreaga, avem peste 100 de decese plus o isterie nationala cauzata de parerile pro-contra vaccin.
-Gerul din ultimele doua zile a ridicat la 10 numarul persoanelor decedate din cauza frigului. Iar de data asta e frig sanatos, din ala scolit prin Siberia, nu ceva pala de vant trecator din vestul europei. Colac peste pupaza, iarasi avem probleme cu gazele de la bunii nostri vecini si prieteni rusi, iarasi se decreteaza stari galbene si portocalii, la tembelizor e plin de stiri cu bucuresteni care scheuna de frig, iar dragii nostrii conducatori apar si dau interviuri cu mutre serioase in care anunta ca vor avea ei grija de noi, sa traim bine.
-Bugetarii o iau peste bot zi de zi. Fara tichete de masa, fara al 13-lea salar, fara locuri de munca pentru ca pana la finalul anului tre sa-si ia zborul 100 de mii dintre ei.
-Invatamantul e declarat falimentar si pagubos. Doctoranzii din toata tara fluiera a paguba de bucurie ca au trecut 3 luni de scoala in care nu au vazut nici un ban, doar stiri in care ministerele educatiei si muncii ii paseaza cu calm dosarele lor de la unul la altul mai ceva ca la un meci de tenis. Simulantii de la bac, sunt intr-adevar niste simulanti in timp ce profesorii din toata tara ingheata de frig si rod creta de foame.
-FMI ne da bani. Dar, pun conditii al caror efect il vom vedea doar peste cateva luni.
-Grecia e in colaps. Iar noi ne intrebam cand ne vine randul.

Mai aveti ceva de comentat romani? Mars la cersit in strainatate sau la munca. De comentat doar noi politicienii putem! Voi gura, si sa traiti bine!!!

Vacanta!

Gata...acum pot sa declar si eu cu sufletul impacat....savarsitu-s-a!

Nu stiu de ce, probabil ca e de vina stilul meu prea alert in care-mi traiesc viata, dar in fiecare an patesc acelasi lucru. Astept sa vina sarbatorile de iarna cu vacanta asociata, iar dupa cam 10 zile declar ca m-am saturat si abia astept sa ajung iarasi la lucru. Tot anul colind ca m-am saturat de munca si vreau si eu niste zile de vacanta sa ma relaxez, sa dorm mult si sa ma trezesc la 9-10 dimineata, sa stau in pat si sa ma uit la televizor... Iar cand in sfasit sunt in vacanta, sa ma trezesc ca un apucat tot la 7 dimineata, sa stau in pat cateva ore si dupa aia sa ma vaiet ca ma doare spatele, sa ma uit la TV putin si dupa aia scarbit sa il inchid pentru ca fie nu e nimic, fie e difuzat vre-un film pe care l-am mai vazut de n-spe ori sau e prea "condimentat" cu pauze publicitare. Colac peste pupaza, ma si apuca o brusca furie proletara si am chef de munca de ma speriu si eu.

Imi doresc vacanta iar cand aceasta vine, imi doresc sa se termine. Paradoxul omului vesnic nemultumit...heh

Banii

Intreaga noastra viata ne-o petrecem mai nou urmarind strangerea lor. Mergem la servici pentru ei, mintim sau inselam pentru ei, in timpul liber ne gandim cum sa facem rost de altii, ne uitam cu invidie la altii care au mai multi. Practic ne traim viata in jurul lor.



Intrebarea e: merita? Sa faci compromisuri, sa iti calci peste demnitate, sa inseli si minti, sa muncesti ca un rob toata viata, sa uiti de simplele placeri ale vietii, de familie si prieteni, sa ajungi dependent de servici si ratele de la banca?

Si pentru ce? Pentru o casa, masina, telefon smecher si kilograme de aur la gat si pe maini? Ca sa faci ce cu ele? In mormant sigur nu mai conteaza daca le duci cu tine sau nu(sigur ca NU).

Sa fim constienti de importanta lor dar sa nu uitam ca pana la urma sunt doar ceva trecator. Sa urmarim o independenta financiara dar sa nu-i lasam sa devina un scop in viata. Sa ne dorim sa nu ne mai temem de ziua de maine dar sa nu ne fie frica ca fara ei nu mai exista ziua de maine. Sa muncim pentru ei dar sa nu devenim sclavii lor. Sa ne bucuram cand ajungem la o stare materiala buna, dar sa nu uitam de unde am plecat. Sa ii castigam cinstit, fara sa inselam si mintim pentru ei.

"Cu bani poti sa ai orice, se spune. - Nu, nu se poate. Poti sa cumperi mancare, dar nu pofta; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu confort; distractie, dar nu bucurie; colegi, dar nu prietenie; servitori, dar nu fidelitate; par carunt, dar nu onoare; zile linistite, dar nu pace. Coaja tuturor lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu samburele. Asta nu poate fi obtinut pe bani."(Arne Garborg)

Intr-adevar, cei de la Holograf au dreptate...banii vorbesc. Dar, o fac prin intermediul faptelor si gesturilor noastre, a oamenilor care i-au creeat si care au ales sa-i foloseasca ca o forma de plata a serviciilor.

Banul este facut de om, nu face omul!!!

Invidia

Ma macina de un timp invidia. Invidia fata de altii care pot sa fie destul de comozi sa se multumeasca cu putin. Care pot sa vada lucrurile simplu, in alb si negru - bogati versus saraci. Ma roade invidia fata de cei ignoranti, care nu stau sa gandeasca logic lucrurile si sa analizeze orice situatie si se arunca pur si simplu cu capul inainte in valtoarea vietii.

Romanul a facut un sport national din invidie. Fiecare, de la mic pana la mare e ros de invidie. Sa ne uitam putin si sa analizam situatia la rece... Gheorghe e invidios pe vecinu Ion ca are masina mai "bengoasa" ca a lui, pe vecinu Stefan ca are trei telefoane "marfa" pe Vodafone, Orange si Cosmote, pe alt vecin Ilie ca are nevasta mai "faina" ca a lui, pe Marin ca are vila mai mare ca a lui, pe Ion ca merge in concediu in strainatate, pe Vasile ca are doi copii la facultate, pe Marin ca lucra la banca si are salariu mai mare...

De fapt Gheorghe al nostru e invidios cam pe toata lumea, ca fiecare are ceva mai mare, mai bun, mai frumos, mai nou sau mai performant decat el. Si e normal sa fie asa, fiecare om ar un domeniu al sau unde ar trebuii sa fie mai bun decat altii. Fiecare trebuie sa se specializeze pe ceva. Dar Gheorghe al nostru e prea Gheorghe, el nu gandeste logic si vede doar prin prisma invidiei. "Da si de-a dracului, n-am inteles! Cum adica ala are aia, si eu nu?"

Si, ei bine, colac peste pupaza, ne mai alegem noi romanii si cu un politician de soi care sa faca capital politic pe tema asta. De vreo doi ani, cineva, nu zic cine, persoana importanta, vorba lui Caragiale, a marsat serios pe ideea de a exploata invidia romanului. Ba, indraznesc sa zic, a ajuns "animalul suprem" in romania. Oligarhii gen Vantu, Patriciu, Voiculescu sunt tintele predilecte. Ei sunt cei cu bani, cei care trag sfori, cei care sunt urati de o tara intreaga. Si nu numai, evident. In Romania zilelor de azi, cine are bani este urat. Invidia dusa pana la extrem se transforma in ura fata de cei cu bani. Nu se ia in considerare faptul ca de cand e lumea asta au fost oameni cu bani si oameni care au muncit pentru acestia. Ca in jurul unui om cu bani traiesc si isi castiga traiul inca multi altii. Ca un om cu bani nu sta cu ei sub saltea, ba mai mult ii investeste in afaceri, in firme si astfel da posibilitatea ator alti oameni sa traieasca si ei in preajma lui.

Nu domnule, il urasc pe ala ca are bani, si sigur, da sigur, ala a facut banii intr-un mod necinstit. Orice om care are bani a facut el ceva necurat, altfel nu avea bani. A furat el de undeva, nu se poate altfel. Din moment ce eu nu am reusit sa ajung ca el, fiind cinstit, e clar ca el nu a fost cinstit.

• Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe aceia care se ridica prin singura putere a aripilor lor, si se despart de cusca in care ceilalti raman inchisi.(Francesco Petrarca)
• Foarte putini oameni pot sa onoreze fara invidie un prieten care a prosperat.(Aeschylus)
• A invidia inseamna a te recunoaste inferior.(Gaius Plinius Secundus)
• Invidia calomniaza virtutea: pe cel viteaz il numesc nechibzuit, pe cel cumpatat nesimtitor, pe cel drept aspru, pe cel intelept nelegiuit, pe cel marinimos il numesc marunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contra, il numesc econom.(Sfantul Vasile cel Mare)
• Nu-l invidiati pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa si pe cel intelept pentru stiinta sa, caci toate acestea sunt mijloace ale virtutii doar pentru cei care le intrebuinteaza bine, fiindca fericirea nu sta in ele insele.(Sfantul Vasile cel Mare)

Si uite asa, ne punem la somn, ne trezim si mergem la munca, ne uitam cu pizma pe strada la masina altuia...ne lasam rosi de invidie fata de bunurile altora.

Si, uitam sa ne bucuram de familie, de sanatate, si de cei din jurul nostru :(

Romanii - pasari migratoare?

Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.

Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.

Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul

• tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
• sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
• femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
• pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
• dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
• am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
• sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!

Si as putea continua...insa ideea e aceeasi peste tot. Romanul fuge dincolo ca sa-si castige traiul, dar tot roman ramane. Si iarasi vin sarbatorile si o sa vedem la toate punctele de control vamal cozi cu masini intinse pe mai multi kilometrii. Cozi facute de acei romani care se intorc acasa sa refaca proviziile de slana, carnati si tuica. Romani care vin sa mai se bucure pentru 2 saptamani/o luna de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi, pentru ca mai apoi sa se intoarca in strainatati ca sa-si castige existenta.

E vineri!!!

A sosit si ziua de vineri. Urmeaza un nou weekend in care sa ne mai descarcam de stresul zilnic, sa uitam de servici si de imbacseala Clujului sufocat in propriul trafic.

Partea urata e ca azi ma voi delecta din nou cu cele 5 seminarii in care fac acelasi lucru. Ehh, nu e asa mare stres, pentru ca pana la urma studentii sunt cei care fac ca lucrurile sa se mai schimbe de la o grupa la alta. Partea si mai urata e ca dupa 10 ore de scoala, urmeaza vreo 3 ore de condus noaptea pana la Bistrita. Dar vor trece si astea cumva...doar e vineri si urmeaza weekendul...nu? :D

In incheiere, introduc hitul zilei...