Allons enfants de la Patrie!

Citeam si eu presa online din lipsa de ocupatie cand am dat peste detalii legate de protestele francezilor impotriva unui proiect de lege care prelungeste varsta de pensionare.

Ceea ce mi-a atras atentia au fost niste "detalii minore": manifestatiile au degenerat in violente intre participanti si fortele de ordine, violente care se vor repeta probabil si in zilele urmatoare, cele mai puternice manifestatii au avut loc taman in Paris si s-au soldat cu pagube materiale insemnate si mai multi raniti, si...atentie...la manifestatii au participat cam 825.000 de oameni!!!

Si stau si ma uit la ce e la noi in pustia asta de tara cu poporul asta lipsit de vlaga, care traieste de pe o zi pe alta, este lovit de masuri "anticriza" incomparabile cu ceea ce a determinat valuri de protest in Franta si reuseste sa scoata la ditamai mitingul de protest maxim 20.000 de oameni.

Nu stiu cati oameni inteleg diferentele pe care incerc sa le subliniez... Deci noi mai flamanzi, mai amarati, mai nenorocoti si loviti de "prostie" reusim sa mobilizam 20 de mii de oameni prin eforturi imense, iar francezii, pentru o singura lege, ajung sa iasa 800 de mii de oameni in strada si sa se ia la bataie cu fortele de ordine. Si, nu doar francezii, ia uitati-va si la greci.

Dar ce ma mir domnule...doara francezii au ca si imn "La Marseillaise", imn de lupta...pe cand noi avem "Desteapta-te romane"...adormit

Romanii - pasari migratoare?

Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.

Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.

Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul

• tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
• sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
• femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
• pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
• dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
• am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
• sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!

Si as putea continua...insa ideea e aceeasi peste tot. Romanul fuge dincolo ca sa-si castige traiul, dar tot roman ramane. Si iarasi vin sarbatorile si o sa vedem la toate punctele de control vamal cozi cu masini intinse pe mai multi kilometrii. Cozi facute de acei romani care se intorc acasa sa refaca proviziile de slana, carnati si tuica. Romani care vin sa mai se bucure pentru 2 saptamani/o luna de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi, pentru ca mai apoi sa se intoarca in strainatati ca sa-si castige existenta.