duminică, 22 iunie 2014

Un om care scrie nu e niciodată singur!

22.08.2012 ... 22.06.2014 ... 450 de zile ... 10800 de ore ... 648000 de minute ... 38880000 de secunde ...

Of doamne, cat timp! Of doamne, cati nervi...si frustrare...si liniste...si...TIMP! Trecut-au anii, dar parca si mai mult am trecut/m-am petrecut eu insumi in tot acest timp, in toate aceste milioane de secunde ale efemerei existente pe acest taram.

Ok...nu vreau sa speriu pe nimeni! Vorba lu fiu-meu al mare - 'Cucuriguuuuu!!! Trezeste'te tati!!! Cucuriguuuuuu!!!' Vorbesti de Mult Timp bade Vasile? Common...ce inseamna asta la scara cosmica? Ce esti tu Vasile daca nu un graunte de nisip pierdut pe o plaja imensa? Vorba vine, nici macar un graunte, un atom in cel mai bun caz! Nici macar un atom, poate doar un electron amarat, ratacind stingher imprejurul unui nucleu numit familie :P

Evident, trebuia sa ajung aici ;) N-am cu ce sa ma laud mai mult decat familia! Mare acum, daca e sa numaram pe cap de vita furajera, iese cam asa: tati + mami + baietu al mare + doua boturi de carne mici, alt baiet si o fetita - gemeni.
Ca deh, o fi vazut doamne doamne in maretia lui ca ne intindem si vrem al doilea copil si ce o zis...vreti mai mult, na stati ca va ard eu!!! Da nu-i stres, se poate si mai si...nu nevasta? :P

Si uite asa, electronu nostru cel amarat s-a pricopsit cu vreo 3 izotopi radioactivi (ard al dreaq, sa stiti!) care-l fac sa se motiveze si sa isi dubleze viteza de gravitatie in jurul nucleului :D
Da nu-i bai, vorba lui Eminescu saracu, 'bucurosi le-om duce toate, de e pace sau razboi!'. Asa ca, electronu nostru cel implinit desii fuge ca bezmeticu peste tot, mai are si momente de 'introspectie interioara' :D Aoleu...ce pompos suna...ma rusinez si eu cand citesc a doua oara formularea anterioara! Dar, mi-am promis ca orice ar iesi, o sa continui sa scriu...pentru pur si simplul motiv ca am tacut destul. Prea mult chiar!

S-a rezolvat si apartamentul, stam in el de o jumatate de an. S-a rezolvat si familia, dupa cum m-am laudat mai sus :D. La scarbici treaba merge, n-am motive de plans. De slabit am slabit si nu mai am burtica, is la greutatea ideala! Nici la sala nu mai e nevoie sa ma duc, ca e destul sa ies in fiecare seara cu cele doua scoici cam la 8-9kg fiecare in cate o mana si ard toate caloriile ;) De mancare este, sanatate este, si atunci...care e problema...gogule?

Si stau eu si rumeg...si gandesc...si iara rumeg, cum ii sta bine unei dobitoace veritabile...si ma luminez eu de o vreme. Dar tot nu am avut curajul sa incep. Oare cum sa rup lantu? Si, ete ca pana la urma s-a rezolvat totul de la sine si scriu randurile astea. Primele dupa o lunga vreme, dar ... vai ce bine e! Am stat eu frumos, aproape rupt de oboseala, intr-o zi de duminica si m-am tot gandit...ce sa fac eu astea 3 ore pana dorm copii ca sa ma relaxez? Sa ma uit la un film...nimic interesant la TV! Sa dorm...nu e bine, ca nu mai dorm la noapte si iara ma duc zombi la lucru! Sa beau...sula, ca trebuie sa stau treaz, dupa ce se trezeste printu iesim la o shaorma (ehhh...ce stiti voi profanilor de cand nu am iesit si ce de dor ne era de una...), bem o berica si apoi fugim acasa sa facem baie la toata armada si sa ne pregatim de o noua saptamana!  Sa lucru...hai mai da-o dreaq omule...si asa is rob toata ziua si noaptea!!!
Asa ca, primu lucru... duc gunoiu, sa ma relaxez. Apoi, spal toate vasele, din nou mintea e libera si vegetez. Cata relaxare....pacat ca se termina tot, si in momentul in care ma uit la ceas constientizez ca nu a trecut decat o jumatate de ora. Ehh, asta e...ia sa ma pun eu sa caut pe google ceva citat.

Hmmm...oare ce obtin daca caut dupa 'om care nu scr...' Bingo...problema e citatul d'l Paul Valery, citat care da titlul postarii. Da d'le...asa mai merge! A trecut o ora in timp ce-mi redactam/nuantam/corectam randurile de mai sus! Si m-am simtit minunat!

Vorba lui Arnie...i'll be back!!! Si, nu o sa fiu singur ;)

miercuri, 22 august 2012

keep walking

Natural, acest post vine in continuarea celui anterior, generat de o ocazie speciala, ziua unui om special, un om care este si el la randul lui...o poveste...

Keep walking...never give up, never surrender. Amestec intentionat aceste doua expresii pentru ca inclin sa cred ca dupa atatia ani de cand ne cunoastem...te reprezinta. Trec aici peste momentele de indecizie, sau cele de decizie pe care eu le-am considerat uneori proaste, trec peste ceea ce credeam diferit sau nu intr-un moment dat despre anumite lucruri, nu conteaza opiniile personale sau daca a fost bine sau a fost rau...toate sunt chestii subiective care nu isi au locul intr-o relatie de prietenie. Conteaza esenta omului, povestea sa personala, conteaza faptul ca niciodata de cand te stiu eu nu ai incetat sa continui sa mergi pe calea ta, sa continui sa speri in visele tale, sa continui sa te lupti cu morile tale de vant, sa continui sa visezi si sa traiesti asa cum vrei tu. Ca e bine, ca e rau, nu e relevant, cel putin pentru mine, ceea ce conteaza si ceea ce ma face sa continui sa te numesc prieten e spiritul tau de luptator si de visator...faptul ca esti un om care are un caracter conturat care se observa clar in actiunile tale. Asta ma face sa te pun in fata atator si atator alti oameni pe care le-am cunoscut. De defecte e plina lumea, insa de calitati...mai rar, iar tu ai aceasta calitate. Ca altii nu vad sau nu cred asta, e treaba lor, de aia suntem noi oamenii atat de diferiti...si de frumosi in varietatea noastra. Defectele sunt facute ca sa fie trecute sub vederea pana la un anumit prag pe fiecare ni-l impunem cand ii evaluam pe altii, insa calitatile sunt cele care ne fac sa stralucim in ochii celor care stiu sa le aprecieze.

La multi ani Gusti prietene, si fie ca cele mai bune ganduri si sperante pe care le ai tu acolo ascunse in tartacuta ta sa devina realitate ;)

Keep walking...

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Fiecare om este o poveste

Ma uitam pe un interviu al celor de la Adevarul luat actritei Jacqueline Bisset si am remarcat acest mic fragment din titlul postarii, fragment care m-a facut sa ma opresc pentru niste clipe din revista presei si sa meditez, sa scormonesc putin pe internet, sa-mi las mintea sa zburde...

E 7 spre 8 dimineata, se anunta o zi superba de sambata in care o sa-mi iau piticul atomic si o sa tragem o raita prin Cluj sa ne urechem finul si pe fetita nasilor de botez cu ocazia zilelor de nastere. Deja e un soare vesel afara si razele sale trec ca niste lasere prin gaurile roletei coborate peste noapte. Iar in acest joc de intuneric si lumina superb mintea mea zburda, asemeni mielutilor care au scapat de pasti, pe campiile de un verde crud imbietor. Mintea zboara, ideile se nasc dea valma ... in timp ce ochii se desfata cu imaginea celor doua acvarii pline cu pestisori colorati si care se agita intruna in asteptarea hranei. Off ... as vrea sa fiu un manuitor dibaci al pensulei, as vrea sa pot picta anumite tablouri, as vrea sa imortalizez intr-o maniera proprie primavara, dimineata, viata, bucuria, poezia care m-a coplesit in aceste momente. Dar, sunt doar un manuitor al vorbelor, asa ca o sa fac ce cred ca stiu eu mai bine, o sa scriu si o sa las imaginatia sa zboare intr-unul din putinele ei momente de libertate adevarata ...

Fiecare om este o poveste. Fiecare om are in spate unul sau mai multe motive pentru care el este asa cum este. Nici un om este asa doar pentru ca vrea el sa fie asa. Traim intr-o lume care ne defineste ca persoane. Vorba veche din batrani, spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti. Si daca tot veni vorba de batrani ... cine sunt oare cei mai in masura sa ne spuna povestile lor daca nu cei batrani? Cand mergi prin parcuri si te uiti la cei mai in varsta care stau pe cate o bancuta la o poveste, sau se joaca cu nepoteii, sau cand treci pe la tara pe drum si vezi cate un batranel adus de spate, plin de riduri cum sta pe prispa si se uita la cei care trec sau la orataniile din curte, nu ai cum sa nu intelegi unde bat aceste cuvinte ... fiecare om este o poveste! As vrea sa am vreme sa aud aceste povesti, as vrea sa fie atat de simplu si usor cum era mai demult cand copil fiind faceam multe boacane si traznai dar si stateam si-l ascultam pe badea Simon cum povestea cu mine cand mergeam dupa lapte la el, sau cu nenea Pop care ne alunga sa batem mingea mai departe, sau nenea Gusti care umbla mai repede decat fugeam noi desii era cu 60 de ani mai in varsta, sau nenea Teocanu care voia sa ne taie mingea cu sapa oridecate ori dadeam cu mingea in gradina la el peste zarzavaturi, sau nenea Sabou care radea de mine ca eram ala micu ce ramanea mereu in urma de ceilalti copii. Imi e dor de bunicu Costel care nu ma lasa sa fac nici o traznaie de frica sa nu ma accidentez si ma incuraja mereu sa invat, pentru ca doar cu carte poti sa faci ceva in viata, care imi explica cat de departe sunt meleagurile unde el a copilarit si cum a ajuns facand armata sa se stabileasca in Dej si sa faca o casa si sa creasca trei feciori. Imi e dor de bunicu Ion, cu care umblam teleleu pe dealuri sa isi vada locurile care i le-a dat Iliescu inapoi, si imi arata unde a facut el nu stiu ce boacana, sau unde a lucrat prima data ca si zidar, unde s-a intalnit el cu un mistret si a incremenit de frica, sau unde l-au trimis ai lui cu mancare pentru oamenii ce le lucrau pamantul iar el asemeni lui Creanga a facut-o de oaie si a risipit mancarea si au ramas muncitorii flamanzi. Mi dor de zilele in care ma invatau sa am frica de Dumnezeu, si sa nu mint, sa nu fur, sa fiu corect si cinstit, chiar daca ei poate nu au fost mereu.

Fiecare din ei era o poveste, fiecare din ei era o sursa de sfaturi, de experiente si trairi sufletesti, de viata! Viata insa e cruda. Viata ne rapeste sursele de intelepciune. Cand suntem tineri, cand suntem copii ii avem langa noi, ei sunt dispusi sa ne lumineze, insa ironia sortii, noi nu suntem suficienti de maturi ca sa intelegem asta si sa profitam. Iar cand ajungem in sfarsit la un nivel de maturitate care ne-ar permite sa profitam, ei nu mai sunt. Aici e viata cruda cu noi! Cruda cu noi, repet...deoarece poate ca privind din prisma lor, a fost blanda...i-a scutit de si mai mult chin, de si mai multa durere la batraneti, si i-a scapat de suferinta.

Viata e viata, asa cum e ea, si cu bune si cu rele, iar noi nu putem sa influentam viata in sensul ei temporal. Putem insa sa ne scriem povestea singuri! Cred in liberul arbitru, cred in puterea noastra ca si oameni de a influenta in mod decisiv evolutia noastra personala! Cred ca desii suntem influentati de multi factori, iar noi ca persoane depindem de tot contextul inconjurator, totusi, cel mai greu cuvant de spus in fiinta noastra il avem chiar noi! Noi ne scriem povestea, noi decidem daca suntem niste oameni buni sau rai, intelepti sau prosti, maturi sau superficiali in decizii, iubitori si atenti sau reci!

Ei s-au dus, iar eu am mai ramas cu putinele amintiri ce au supravietuit din copilarie. Si am mai ramas cu alinarea unor interviuri luate ocazional si din pacate mult prea rar, unor oameni adevarati, care au reusit sa isi construiasca niste povesti durabile, sanatoase, si care din fericire mai sunt printre noi. Am ramas de exemplu cu interviurile care de marile sarbatori ale crestinatatii, Pastile si Craciunul i le face Robert Turcescu lui Dan Puric. Ia faceti-va niste timp si urmariti editia de Pasti, si sper ca o sa intelegeti de ce ma unge la suflet sa aud un astfel de om vorbind! Pacat insa ca oamenii de valoare se duc unul cate unul iar noi nu avem intelepciunea sa profitam de timpul ramas si sa le ascultam povestea. Artistii de valoare se sting, politicienii adevarati, seniorii se duc, iar in urma lor ce ramane? Ce povesti mai ascultam noi? E simplu, ei se duc ... cine ramane? Noi? Ce povesti avem noi de spus? Cum suna povestile noastre? Asta e viata ... inevitabil la un moment dat, noi vom ajunge in locul lor, si atunci ... ?

Fiecare dintre noi este o poveste, o poveste ai carei autor principal suntem fiecare dintre noi, o poveste pe care probabil peste ani vom avea si noi ocazia sa o spunem celor mai putin experimentati in ale vietii si care vor dori sa o asculte. Cum va iesi aceasta poveste, depinde in principal de noi, un lucru este cert insa ... povestea continua ... ;)

vineri, 13 aprilie 2012

Un drept...obligatoriu!!!

Senatul a adoptat tacit, marti, o propunere legislativa care introduce votul obligatoriu pentru cetatenii romani. Proiectul, initiat de deputatii Tudor Ciuhodaru si Mircia Giurgiu, prevede sanctiuni drastice pentru absenteism, de la o amenda de 1000 lei pana la suspendarea dreptului de a vota.

Ptiu, sa crapati toti imbuibati ticalosi si nesimititi ce ne "reprezentati". Pe langa ca mint si fura cu nerusinare, mai le si vin idei crete.

Adica, suspendarea dreptului de a vota?
Si cu constitutia Romaniei cum ramane pramatiilor jegoase?

ARTICOLUL 36

  1. Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
  2. Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Stau si ma gandesc si injur iara una...deci EI, "stimatii si mult iubitii nostri reprezentanti", EI care nu catadicsesc nici macar sa fie prezenti pe scaunele alea din senat sau camera deputatilor, scaune pe care NOI li le platim, EI care aproba tacit legi aiurea, pentru ca nu sunt destui ca sa aiba cvorum, EI ne obliga pe NOI sa mergem la vot, ca altfel ne pierdem acest drept (pe care din diverse motive NOI am ales sa nu-l exercitam, multe motive determinate tocmai de neincrederea in nici un ipocrit de politician).

Si daca totusi, e sa se aplice o astfel de initiativa, atunci ce ar fi sa se aplice si la EI, sa-si piarda si EI scaunul si functiile daca nu sunt prezenti la o sedinta in plen! Sa ia si ei amenzi, nu de 1000 de lei, ci de 100000 de lei daca absenteaza!

Cum adica sa devina un drept o obligatie domnilor cretini? Cum adica, daca eu nu-mi exercit un drept, sa fiu privat de el? De ce mai e un drept idioti cu patalama de parlamentar?

miercuri, 11 aprilie 2012

Liberté, égalité, fraternité

Probabil unul dintre cele mai populare si cunoscute slogane din istoria omenirii.
Sarman sloganul revolutiei franceze, ce ai ajuns... De fapt, ce a ajuns intreaga specie umana...

Vorbeam nu de multa vreme cu sotia mea in timpul navetei zilnice Dej-Cluj-Dej despre acest subiect si azi, la ora 5 dimineata cand toti "oamenii normali" dorm, imi vine cheful sa divaghez pe marginea lui. Iar ideea nu e de ieri de azi, ea e adanc inradacinata in fiinta mea de ceva vreme, sa tot fie vreo 18 luni, cam de cand s-a nascut Andrei, fiul meu.

Prima data, scanteia s-a produs cand veneam intr-o seara rece de decembrie de la munca pe troleu si am fost agasat insistent de o tiganca cu un copil de 2-3 luni la san care fredona melodia cunoscuta romanilor de pretutindeni din marile orase 'Da-mi si mie un leu sa iau de mancare la copil...'. Trec repede peste detalii, insa mi-a ramas adanc intiparita in minte imaginea acelui copil, de varsta asemanatoare cu al meu, agatat de sanul mamei pe un frig naprasnic in troleu, si punctez doar motivul pentru care aceasta imagine m-a marcat intr-atat incat am coborat la prima statie ca sa nu mai vad acel tablou care ma facea sa-mi dea lacrimile de nervi. Am fost atat de afectat pentru ca m-am dus automat cu gandul la imaginea unui alt copil, al meu, care in acelasi moment statea in caldurica, cu mami a lui in casa, si care beneficia cam de tot ce avea el nevoie la momentul respectiv, in contrast flagrant cu acel copil de tigan de pe troleu.

Peste un an si mai bine, in aceasta primavara de 2012, dar tot pe un frig "respectabil", in timp ce goneam cu solenza din dotare la 7 dimineata spre Cluj, am trecut pe langa o caruta ce mergea la trap dumnezeu stie unde si in care erau ingramaditi unul in altul 3 copii de tigani, cam intre 2 si 5 ani, zgribulind ca vai de ei, si din nou, fara sa vreau, am vazut suprapusa peste ei imaginea lui piticu meu pe care il lasasem dormind la caldurica cu bunicu-sau de veghe langa el, fara nici o grija si linistit, asa cum ii sade bine unui ingeras cu cornite optionale in dotare ;)

Si mi-am amintit din nou de copilul din troleu, si am inceput povestea cu sotia pe marginea subiectului. Egalitate? Vise taica!!! De cand e lumea asta populata cu fiintele astea perfide autointitulate "oameni", egalitatea e doar un vis. Lucru cu mult mai pregnant de la aparitia banilor mai ales, a diferentelor sociale. Lucru care in lumea animalelor e mult mai putin estompat. Si tocmai aici bateam cu discutia noastra...

Omul e diferit al naibii de animale in unele aspecte, desii pana la urma e tot un animal, numa ca ii e jena dumnealui sa recunoasca. Adica cum...sa se coboare in alt mod decat peiorativ la nivelul lui "Bai animalule!"?
In lumea animalelor exista selectie naturala. Doar indivizii cei mai puternici, devin parinti si isi transmit genele. Cei slabi sunt inlaturati, nu sunt alesi sa aiba un partener, sau mai rau, sunt eliminati. Multi nu ajung nici macar la maturitate, dara sa se puna problema de procreere. Apoi, chiar daca fac urmasi, daca nu sunt apti sa ii sprijine, sa ii hraneasca si sa ii "creasca" si "educe" corespunzator, acei urmasi nu supravietuiesc. Selectia naturala exista pretutindeni, poate parea cruda, insa nu degeaba am denumit-o chiar noi "naturala"!
Pe cand la oameni, e cam invers. Exceptand relativ putine exceptii, cam orice popandau isi gaseste el pana la urma o pereche, orice tolomaca isi gasestea ea pe unde apuca tolomacul ei, da pana la urma tot iese unu/doi/... praslea mici care sa trebuiasca sa fie crescuti, etc... Ba mai rau, taman astia care is mai amaratii, cu posibilitati financiare scazute, cu scoala mai putina sau deloc, da taman astia is aia care fac mai multi urmasi. Iar cei care ar fi apti din punct de vedere material sa aiba mai multi copii, fac mai putini, sau deloc.

Si apoi sa nu zici ca e o lume cu sus in jos?

Doamne fereste, sa nu fiu inteles gresit, si sa nu se rastalmaceasca vorbele mele, nu am nimic impotriva cuiva anume, nu spun aici ca ar trebuii sa se aplice si la oameni selectia naturala sau alte minuni. Randurile mele nu sunt altceva decat niste observatii asupra noastra ca si specie pe acest pamant, si cum ne diferentiem noi de restul speciilor, si as dori sa fie interpretate ca atare.

Insa, asta mi-a venit mie in cap, si asta am ales sa scriu si aici, ca sa ramana undeva aceasta observatie...si cine stie...poate aud si alte pareri.

Oamenii sunt ciudati insa, si asta e adevarul. Cel putin din acest aspect. Pentru ca, pe de alta parte, noi parca avem alta tactica, si ea comuna pana la un punct cu unele animale. Cu cat progeniturile au mai putine sanse de supravietuire, cu atat parintii fac mai multe. Astfel incat sa fie de unde sa se aleaga... Si cu cat parintii sunt mai puternici, in general fac mai putini pui, pentru ca acestia au mai mari sanse de supravietuire.

Si acum ma loveste o chestie ce pana acum nu am observat-o(vezi, de aia e bine sa scrii ideile, pentru ca atunci lucrurile se clarifica si poti sa vezi mai bine ceva ce altfel iti poate scapa;) ). Prima schema e la nivelul membrilor unei aceeasi specii, intre indivizi de acelasi tip, procreeaza doar cei mai puternici. A doua schema, e la nivelul indivizilor de specii diferite, specia mai slaba in general are urmasi multi, specia mai puternica face mai putini. Insa, tot selectia naturala e la mijloc, in ambele.

Iar noi...oamenii tot sfidam logica...na, ca am sarit din lac in put... :))
Ideea ramane insa de rumegat mai departe. "Animalic" vorbind, oricum am aborda lucrurile, noi facem o exceptie. Exceptie deloc sanatoasa probabil, vezi tendinta accelerata de distrugere a mediului inconjurator datorita suprapopularii si consumului excesiv de resurse ale planetei. "Animalic" vorbind, nu prea e normal ca tocmai cei incapabili sa creasca niste urmasi viabili sa aiba mai multi urmasi. De ce sa-l condamni tu pe copilul ala de tigan cersetor la o viata intreaga de cersit si umblat prin mizerie si gunoaie? Si sa mai si faci mai multi, ca unu nu ajunge? Si ce tot o dam in sus si in jos cu "Liberté, égalité, fraternité", cand o vedem toti constient ca traim mai rau ca in jungla? Egalitate in drepturi pe naiba...de aia nu stiu nici occidentali cum sa scape de "ai nostri" plecati la "munca" dincolo? :))

Repet...tot ceea ce scris mai sus trebuie citit din punctul de vedere al lui "Animalic vorbind"! ;)

luni, 9 aprilie 2012

Traiesc!

Si respir...si suflu...si poate ca las si o urma pe pamant care sa ateste trecerea mea...care sa fie marturie ca am fost si eu pe aici prin preajma, bagator in seama...un ilustru necunoscut in cautare...

Toti cautam...toti suntem ilustri...dintr-un anumit punct de vedere fiecare dintre noi este "L'ombelico del mondo!". Si, asemeni lui Roberto Benigni in al sau "La vitta e bella" exclam si eu plin de trairi...Buongiorno principessa! Buna ziua viata, buna ziua lume, buna ziua voi toti cei din jur...va urez tot ce e mai bun si tot ce e mai de bine! Va urez tot...dar nu ofer nimic. As vrea sa o fac...dar nu depinde de mine...as vrea sa fac o lume mai buna...dar nu depinde de mine....as vrea...dar nu pot!

Sau...poate nu vreau. Poate sunt un las. Poate sunt un incapabil. Poate sunt un infrant. Poate sunt un alt sclav al sistemului. Singur, umil, visator...sunt! Si exist! Si traiesc! Si...visez...

Si ce daca? Lumea merge inainte....isi urmareste inexplorabil cursul spre infinit. Sunt, respir, traiesc si muncesc...dar oare exist? Nu pot sa fiu atat de ipocrit incat sa nu recunosc ca am indoieli. Ca tremur...ca sufar singur in tacerea mea...ca nu am curajul sa recunosc ca sunt un...OM? Un OM ca voi toti, ca toti cei care ma inconjoara, cu dragoste sau simpatie, cu ura sau dispret...sunt un OM ca oricare dintre noi...doar un OM!

Si, ca un OM, revin...reincep sa innod firul frant al gandurilor mele, refac haosul organizational din mintea mea...mai destept dar tot prost...mai intelept dar tot naiv...mai copt dar tot tanar...mai Eu, dar parca nu tot Eu...

...parca e ceva in plus...sa fie un an...sa fie niscaiva experienta...sa fie timpul...

joi, 10 noiembrie 2011

Vreme trece...vreme vine

toate's vechi....si noua toate...iar sarmanul Eminescu avea dreptate in a sa Glossa viata vine de-a valma, cu bune, cu rele...iar omul e dator sa continue...sa spere...sa viseze...si sa incerce!

Usor de spus....greu de facut? Sau...e doar o parere?

Si totusi....ce-mi trece mie prin cap in momentele astea tarzii cand scriu acest post? As vrea sa stiu...sincer! As vrea sa mai am puterea sa ma adun....da rumeg putin cu ultimele ramasite de putere si luciditate ideile care imi trec prin cap de-a valma in acest moment...dar nu pot.

Recunosc, o zeilor, sunt un biet muritor...singur in lumea mea pustie, raman cu mine sa ma mai masor, sa incer sa-mi depasesc limitele, sa incer sa am initiativa...sa incerc...

Sa fac ce? nici eu nu stiu doamne, in umila mea existenta...ma simt obosit, ma simt rupt...vreau sa se termine....vreau odihna...dar oare conteaza ce vreau eu? cine sunt eu sa vreau ceva? si, si mai mult...cine sunt eu sa mi se si indeplineasca ceea ce vreau?

Si uite...secundele se cern fara ca eu sa vreau, timpul trece fara ca eu sa fiu de acord! As vrea sa inghet clipa! As vrea sa am puterea sa spun un simplu "STOP cadru"! As vrea....sa visez!

Dar cine sunt eu sa visez? Si, si mai mult, cine sunt eu? Ideile se succed de-a valma...in capul meu neuronii mor cu brio surcicuitati de tot felul de idei. Tame, sau nu...sunt totusi idei...ideile mele...muritorul de serviciu care scrie aceste randuri...

Si totusi...ceva nu-mi da pace...cum ar fi ca cineva sa inteleaga ce scriu eu aici, in incercarea mea timido-agresiva de refulare?

Adica cum? vorbesc aiurea singur? OFC my crazy horse...:((

Si totusi...baciule Eminescu...termin eu nebunul cu versurile tale...da tot NU CRED!!!
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

luni, 7 noiembrie 2011

Intrebari Gogule?

Q: Ce face omu normal la ora 5:45 intr-o luni dimineata?
R: Doarme ultimele momente inainte de a incepe o noua saptamana de munca.

Q: Ce face omu anormal la ora 5:45 intr-o luni dimineata?
R: Se da pe net ca nebunu, si asteapta sa se faca 6:30 ca sa se pregateasca sa conduca 60km sa ajunga la munca...o noua saptamana de munca...cu noi drumuri de Cluj si naveta asta nenorocita care nu se mai termina Gogule!

Q: Si ce vede pe net anormalu?
R: Hmm...poate ca ar fi mai usor sa raspund la intrebarea "Ce nu vede pe net?"...pentru ca ar fi un raspuns mult mai scurt. Nu vede pe net nimica normal...doar mascari, scandal, circ, mizerie...


Q: Puteti sa dati mai multe detalii?
R: Da, vede interviuri luate unor parveniti care isi bat joc de restul fraierilor care i-au sustinut fara sa stie ce fac, vede simboluri sportive distruse, vede cocalari si copii de bani gata care provoaca accidente la volanul unor bolizi ce valoreaza cat un apartament in centrul Clujului, vede o gramada de incultura si nepasare, vede pitipoance tampe transformate in exemple morale pt tinerele generatii care va sa vina, etc...


Eh..da sa lasam deoparte introspectia interioara, ca e prea devreme. Am vrut doar sa vad ce iese...ca se pare ca tot e la moda...sa-ti iei auto-interviu. Sau...poate ca e doar o alta modalitate de a te cunoaste pe tine insuti? Sau...poate...ca e doar o moda de a te da mare..."iata lume ca si eu gandeste"? Cert e ca am vazut moda asta pornita de mandra Raicu la TV, iar acum iese la rampa madama lu asta micu ce a scufundat titanicu...Di Caprio. Fata frumoasa dupa unele standarde, romanca practica de-a noastra, ea draguta are si facebook, ca si ala e la moda. Si, daca tot e asa de mediatizata pt ca socializeaza cu Mister Caprio, au si inceput mistretii din media sa sape. Iar cand astia sapa...sapa nu se joaca...ca asta le e painea.

Lasand acum glumele la o parte, n-am nimic cu sarmana fata, presimt ca o sa fie "folosita" si aruncata ca orice alt "lucru folosit si uzat" de stimabilul domn. Asta e soarta fetelor...visati la faima si avere...pana puteti. Si bucurati-va de ele....tot pana puteti!
Dar sa revin,...nu am nimic cu romanca noastra cu nuri exceptionali, si recunosc sincer ca mi-a placut sa citesc ce evaluare si-a facut singura. Nu mi-au placut raspunsurile in sine toate...mi-a placut ideea de a incerca sa raspunzi la niste intrebari personale, fara sa luam in discutie originea intrebarilor, fara sa chestionam sinceritatea raspunsurilor, ci doar sa evaluam stilul asta de auto-interviu pe care nu ar strica, cred eu, sa-l repetam fiecare dintre noi din cand in cand...

Asa ca inchei cu lista Madalinei...si va provoc la introspectie, pe toti cei care o sa cititi intamplator aceste randuri...imaginati-va ca literele scrise cu majuscule ar forma o intrebare si incercati sa raspundeti sincer la aceste intrebari, fiecare pt sine insusi ;)

  • SUNT...un om mult prea sensibil
  • AS VREA...sa dau timpul inapoi si sa schimb unele lucruri
  • PASTREZ...biletele de tren,de avion,de film...
  • MI-AS DORI...sa ii multumesc pe toti
  • NU IMI PLACE...lauda de sine
  • MA TEM...ca as putea pierde persoanele dragi
  • AUD...tot felul de tampenii in fiecare zi
  • IMI PARE RAU...ca nu am mai multi prieteni
  • IMI PLAC...oamenii simpli si onesti
  • NU SUNT...usor de multumit
  • CANT...in dus
  • NICIODATA...nu am suportat diferentele dintre oameni
  • RAR...pictez, desi am multe idei care cred ca ar iesi bine
  • PLANG...atunci cand intr-adevar sunt la capatul puterilor
  • NU-MI PLACE...sa mi se spuna un lucru pe care planuisem deja sa il fac
  • SUNT CONFUZA...cand ma cert cu ai mei
  • AM NEVOIE...de un barbat care sa ma iubeasca NON-STOP
  • AR TREBUI...sa fiu egoista
  • MI-E DOR DE...copilarie
  • MA ENERVEAZA LA CULME...persoanele care incearca sa iasa in evidenta
  • IMI LIPSESC...unele prietenii
  • IUBESC...punct
  • REGRET...ca nu am practicat nici un sport de performanta
  • MA ATRAG...ochii
  • SARUT...doar cu ochii inchisi
  • MINT...doar pentru a face surprize
  • IERT...orice, inafara de raul intentionat
  • CRED...in Dumnezeu
  • MA RELAXEAZA...o carte
  • NU STIU...sa conduc
  • NU MA PRICEP...la mecanica
  • PORT...ceasul nepotrivit...nu vreau sa stiu niciodata cat e ceasul!
  • NU VREAU NICIODATA...sa mai plec de langa familie
  • URASC...sa nu mi se dea dreptate atunci cand am
  • ASCULT...doar muzica de calitate
  • NU AM...datorii
  • VORBESC...doar atunci cand stiu despre ce e vorba
  • AS VREA...sa fiu mama
  • VISEZ LA...o familie

marți, 11 octombrie 2011

Ecce homo!

Mi-a luat o secunda sa ma gandesc la titlul postului de azi. Foarte rapid, avand in vedere ca uneori titlul ma chinuie de la inceputul scrierii articolului si pana la sfarsitul lui cand reusesc sa aleg un titlu "potrivit".

Insa azi a fost extrem de usor, nici nu mi s-a infiripat bine ideea despre ce o sa scriu ca titlul mi se desfasura prin fata ochilor mai ceva ca scrollerul pe care il vezi uneori pe prompterul celor ce prezinta stirile la tembelizor. Atat de usor, incat am si subliniat asta in randurile de mai sus :P

Dar, destul cu palavrageala, sa inceapa lamentarea! :D

Adica, sa revin la subiectul acestui post, adica un articol citit pe realitatea.net. Scurt si la obiect...
a bagat-o pe fata cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o in cada, tinandu-i capul sub apa, a lovit-o pe tot corpul cu o bata de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scazute, tinand-o dezbracata afara, a oparit-o, a taiat-o la buzele superioare si inferioare si la bratul stang, leziuni pe care le-a tratat intr-un mod superficial, provocand infectarea acestora
l-a bagat pe baiat cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, l-a scufundat in cada, tinandu-i capul sub apa, si l-a expus noaptea la temperaturi scazute, tinandu-l dezbracat afara, cu intentia indirecta de a-i suprima viata
.

Protagonista, o asitenta maternala din sectorul agricol Ilfov, pe nume Fanica Gradinaru. Predestinat ar spune unii, bestia este dintr-un "sector agricol", insa, sarmanele animale nu au nici o vina incat sa le dam numele ca si apelative unei asemenea creaturi. Nu ma intereseaza motivatiile, ca e nebuna, ca e idioata...eu as executa-o pe loc! Cum naiba poti sa tolerezi o asemenea fiinta pe pamantul asta! Cum naiba poti sa o numesti asistenta maternala pe o asemenea fiinta?

Si, ca tot veni vorba...mintea mea ma duce cu gandul la o alta chestie mult mai adanca care acum izbugneste. Cum poti Doamne in bunatatea Ta nemarginita sa permiti un asemenea comportament? Cum mai poate sa vina cineva si sa-mi sustina sus si tare ca D-zeu e bun si el stie si controleaza totul, inclusiv asemenea tratamente? Cum poate sa fie milostiv si atotputernic si sa aiba loc asemenea cazuri?

Da, cartesc acum impotriva Ta Doamne...dar cum poti sa tolerezi asemenea comportamente? In bunatatea ta...cum e posibil ca mii de copii sa moara de foame si de lipsuri in intreaga lume? Cum poti sa admiti ca atatia copii sa sufere in timp ce adulti burtosi fac catedrale cu nemiluita care mai de care mai pompoase si mai mari...in numele Tau?

Si imi continui acest dialog imaginar cu Tine...Cum sa mai creada un om in bunatatea Ta infinita cand vede realitatea din jurul sau? Cand vede ce e in stare sa faca omul facut dupa chipul si asemanarea Ta? Sau e oare omul o jucarie scapata de sub control Doamne?

Mi se pare absolut normal ca omul sa chestioneze anumite credinte si idei religioase. Publicului imaginar format din indivizi care nu sunt de acord cu mine, va rog frumos sa plecati si imi cer scuze pentru ca ati pierdut timpul citind aceste randuri. Celor care insa sunt intr-adevar niste cautatori ai adevarului, care vor sa cunoasca si sa inteleaga rostul lucrurilor pe lume, le pun o intrebare retorica: Cum se poate oare impaca ideea de omnipotenta si omniprezenta a lui D-zeu cu asemenea fapte? Pentru ca, El e in toate, El stie totul si El controleaza totul!

Oricum...iata Omul! Iata de ce e in stare omul sa faca unor fiinte neajutorate pe care ii numeste urmasi! Iata Omul Doamne!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Daca mi s-ar permite sa iau un singur lucru pe o insula pustie, acesta ar fi …

E weekend...asa ca incerc sa ma relaxez dupa o noua saptamana de munca si naveta. Ma dau pe net, citesc presa, ma joc Heroes III, descarc niste torente cu filme si lenevesc in pat, singur in lumea mea incercand sa-mi potolesc nervii si sa ma deconectez de la realitatea personala.

Prin peregrinarile mele in lumea virtuala am dat peste un titlu de articol de pe Gandul care are exact titlul postului curent. Iar asta a pornit cavalcada gandurilor...

Hmm...ce as lua pe o insula pustie cu mine? Inclin sa cred ca un pistol, sau orice altceva ce mi-ar permite sa inchei repede socotelile cu lumea. Repede...si fara chinuri. De ce?

Pentru ca singuratatea m-ar sugruma. Oricat de mult simt nevoia uneori sa fiu singur, oricat de mult imi place sa fiu uneori singur, nu as rezista mai mult de o zi singur cu mine insumi. Si nu spun asta pentru ca ma consider insuportabil, ci pentru ca m-as plictisi de mine insumi. Pentru ca oricat de mult mi-as gasii alte ocupatii, mi-ar lipsi compania celor din jur. Oricat de mult imi vine uneori sa ma iau si sa ma duc pe campii si sa fiu singur, dupa maxim o zi mi-ar lipsi tocmai aceia care ma scot din sarite. Omul nu e facut sa fie o fiinta solitara, am mai spus-o si de alte dati, suntem slabi, depasiti la fiecare capitol de catre alte fapturi de pe pamant, singuri e vai si amar de curu nostru, ca sa o spun pe sleau. Indiferent de inventivitatea noastra, indiferent de ce ocupatii ne-am putea gasi singuri pe o insula pustie, invariabil vom ajunge sa vorbim asemeni lui Tom Hanks in Cast Away(Naufragiatul) cu o minge de volei manjita si botezata Wilson. Nu putem trai fara cei din jurul nostru, nu putem sta singuri fara sa schimbam o vorba sau un semn cu cei dimprejur, fara sa ajungem sa innebunim mai devreme sau mai tarziu. And that's the fact!

Ce sa faci pe o insula pustie cu un singur lucru la indemana? Nu ma vad un Robinson Crusoe al vremurilor moderne...si daca stam bine sa ne gandim nici macar el nu a avut un singur lucru la indemana, ci mai multe, de pe epava navei cu care a naufragiat.

Ciudat mai e si omul! Vrea si nu vrea! Uneori nu poate fara sa schimbe o vorba cu cineva, iar alteori se retrage singur in grota lui si mormaie. Uneori zbiara ca s-a saturat de toti si alteori plange ca mai vrea, si nu ii place sa fie singur, parasit de cei din jur.

Deci...concluzia e simpla. Daca prin ceva intamplare ar fi sa ajung pe o insula pustie si mi s-a permite sa aleg un obiect pe care sa-l am cu mine, as dori sa am cu mine un mijloc eficient prin care sa termin repede si sigur cu viata, preferabil un pistol...ca tot nu am pus mana pe nici unul. As sta ce as sta singurel eu cu mine, mi-as pune ordine in ganduri, m-as impaca cu mine insumi si cu doamne doamne(indiferent ce parere ar avea altii despre sinucidere, si chiar si eu)...si cand m-as satura...adio chinuri si singuratate!!!