Liberté, égalité, fraternité

Probabil unul dintre cele mai populare si cunoscute slogane din istoria omenirii.
Sarman sloganul revolutiei franceze, ce ai ajuns... De fapt, ce a ajuns intreaga specie umana...

Vorbeam nu de multa vreme cu sotia mea in timpul navetei zilnice Dej-Cluj-Dej despre acest subiect si azi, la ora 5 dimineata cand toti "oamenii normali" dorm, imi vine cheful sa divaghez pe marginea lui. Iar ideea nu e de ieri de azi, ea e adanc inradacinata in fiinta mea de ceva vreme, sa tot fie vreo 18 luni, cam de cand s-a nascut Andrei, fiul meu.

Prima data, scanteia s-a produs cand veneam intr-o seara rece de decembrie de la munca pe troleu si am fost agasat insistent de o tiganca cu un copil de 2-3 luni la san care fredona melodia cunoscuta romanilor de pretutindeni din marile orase 'Da-mi si mie un leu sa iau de mancare la copil...'. Trec repede peste detalii, insa mi-a ramas adanc intiparita in minte imaginea acelui copil, de varsta asemanatoare cu al meu, agatat de sanul mamei pe un frig naprasnic in troleu, si punctez doar motivul pentru care aceasta imagine m-a marcat intr-atat incat am coborat la prima statie ca sa nu mai vad acel tablou care ma facea sa-mi dea lacrimile de nervi. Am fost atat de afectat pentru ca m-am dus automat cu gandul la imaginea unui alt copil, al meu, care in acelasi moment statea in caldurica, cu mami a lui in casa, si care beneficia cam de tot ce avea el nevoie la momentul respectiv, in contrast flagrant cu acel copil de tigan de pe troleu.

Peste un an si mai bine, in aceasta primavara de 2012, dar tot pe un frig "respectabil", in timp ce goneam cu solenza din dotare la 7 dimineata spre Cluj, am trecut pe langa o caruta ce mergea la trap dumnezeu stie unde si in care erau ingramaditi unul in altul 3 copii de tigani, cam intre 2 si 5 ani, zgribulind ca vai de ei, si din nou, fara sa vreau, am vazut suprapusa peste ei imaginea lui piticu meu pe care il lasasem dormind la caldurica cu bunicu-sau de veghe langa el, fara nici o grija si linistit, asa cum ii sade bine unui ingeras cu cornite optionale in dotare ;)

Si mi-am amintit din nou de copilul din troleu, si am inceput povestea cu sotia pe marginea subiectului. Egalitate? Vise taica!!! De cand e lumea asta populata cu fiintele astea perfide autointitulate "oameni", egalitatea e doar un vis. Lucru cu mult mai pregnant de la aparitia banilor mai ales, a diferentelor sociale. Lucru care in lumea animalelor e mult mai putin estompat. Si tocmai aici bateam cu discutia noastra...

Omul e diferit al naibii de animale in unele aspecte, desii pana la urma e tot un animal, numa ca ii e jena dumnealui sa recunoasca. Adica cum...sa se coboare in alt mod decat peiorativ la nivelul lui "Bai animalule!"?
In lumea animalelor exista selectie naturala. Doar indivizii cei mai puternici, devin parinti si isi transmit genele. Cei slabi sunt inlaturati, nu sunt alesi sa aiba un partener, sau mai rau, sunt eliminati. Multi nu ajung nici macar la maturitate, dara sa se puna problema de procreere. Apoi, chiar daca fac urmasi, daca nu sunt apti sa ii sprijine, sa ii hraneasca si sa ii "creasca" si "educe" corespunzator, acei urmasi nu supravietuiesc. Selectia naturala exista pretutindeni, poate parea cruda, insa nu degeaba am denumit-o chiar noi "naturala"!
Pe cand la oameni, e cam invers. Exceptand relativ putine exceptii, cam orice popandau isi gaseste el pana la urma o pereche, orice tolomaca isi gasestea ea pe unde apuca tolomacul ei, da pana la urma tot iese unu/doi/... praslea mici care sa trebuiasca sa fie crescuti, etc... Ba mai rau, taman astia care is mai amaratii, cu posibilitati financiare scazute, cu scoala mai putina sau deloc, da taman astia is aia care fac mai multi urmasi. Iar cei care ar fi apti din punct de vedere material sa aiba mai multi copii, fac mai putini, sau deloc.

Si apoi sa nu zici ca e o lume cu sus in jos?

Doamne fereste, sa nu fiu inteles gresit, si sa nu se rastalmaceasca vorbele mele, nu am nimic impotriva cuiva anume, nu spun aici ca ar trebuii sa se aplice si la oameni selectia naturala sau alte minuni. Randurile mele nu sunt altceva decat niste observatii asupra noastra ca si specie pe acest pamant, si cum ne diferentiem noi de restul speciilor, si as dori sa fie interpretate ca atare.

Insa, asta mi-a venit mie in cap, si asta am ales sa scriu si aici, ca sa ramana undeva aceasta observatie...si cine stie...poate aud si alte pareri.

Oamenii sunt ciudati insa, si asta e adevarul. Cel putin din acest aspect. Pentru ca, pe de alta parte, noi parca avem alta tactica, si ea comuna pana la un punct cu unele animale. Cu cat progeniturile au mai putine sanse de supravietuire, cu atat parintii fac mai multe. Astfel incat sa fie de unde sa se aleaga... Si cu cat parintii sunt mai puternici, in general fac mai putini pui, pentru ca acestia au mai mari sanse de supravietuire.

Si acum ma loveste o chestie ce pana acum nu am observat-o(vezi, de aia e bine sa scrii ideile, pentru ca atunci lucrurile se clarifica si poti sa vezi mai bine ceva ce altfel iti poate scapa;) ). Prima schema e la nivelul membrilor unei aceeasi specii, intre indivizi de acelasi tip, procreeaza doar cei mai puternici. A doua schema, e la nivelul indivizilor de specii diferite, specia mai slaba in general are urmasi multi, specia mai puternica face mai putini. Insa, tot selectia naturala e la mijloc, in ambele.

Iar noi...oamenii tot sfidam logica...na, ca am sarit din lac in put... :))
Ideea ramane insa de rumegat mai departe. "Animalic" vorbind, oricum am aborda lucrurile, noi facem o exceptie. Exceptie deloc sanatoasa probabil, vezi tendinta accelerata de distrugere a mediului inconjurator datorita suprapopularii si consumului excesiv de resurse ale planetei. "Animalic" vorbind, nu prea e normal ca tocmai cei incapabili sa creasca niste urmasi viabili sa aiba mai multi urmasi. De ce sa-l condamni tu pe copilul ala de tigan cersetor la o viata intreaga de cersit si umblat prin mizerie si gunoaie? Si sa mai si faci mai multi, ca unu nu ajunge? Si ce tot o dam in sus si in jos cu "Liberté, égalité, fraternité", cand o vedem toti constient ca traim mai rau ca in jungla? Egalitate in drepturi pe naiba...de aia nu stiu nici occidentali cum sa scape de "ai nostri" plecati la "munca" dincolo? :))

Repet...tot ceea ce scris mai sus trebuie citit din punctul de vedere al lui "Animalic vorbind"! ;)

Oameni sau animale?

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

Un articol vazut atat pe realitatea.net cat si pe mediafax.ro m-a determinat sa scriu aceste randuri.
Este vorba despre un bebelus de 10 luni abandonat de mama lui pe un camp in judetul Vaslui pe motiv ca nu-l mai poate creste si care a fost gasit de catre o localnica in timp ce ducea vaca la pasune.

In ultimele luni de cand sunt parinte, am devenit extrem de sensibil la subiectele care privesc copii. Pentru ca doar dupa ce esti parinte, intelegi cu adevarat miracolul vietii, vezi cat de grea este lupta unui copil pentru supravietuire, cat de neajutorat este si prin ce greutati trece inclusiv cand vine vorba de crescutul dintilor, de mersul de-a busilea, de statul in fund sau de dorinta inepuizabila de a incerca sa mearga pe doua picioare, etc... Iar un zambet venit din partea lui nu poate fi cumparat de nimic pe lumea asta ;)

Si toate cuvintele si sentimentele astea vin din partea unui tata, deci va dati seama ce inseamna legatura unei mame cu copilul ei...

Si totusi, uite ca exista pe lumea asta, unde altundeva decat in romanica noastra, si mame care isi lasa copilul de 10 luni pe camp. Pe camp!!! Nici macar la un centru de copii, sau la o biserica sau spital...sau oriunde unde in maxim 3 minute cineva il poate gasi, dar nu pe camp! E scandalos, inuman, si tot ce vreti! Cum mama draq sa abandonezi un copil pe camp? Imbracat doar intr-un body si cu un biletel pe care scria numele, data nasterii si ca iti pare rau dar nu-l mai poti creste pentru ca ai fost parasita de barbat. Pe camp...

Pana si animalele au mai multa grija de puii lor. Vedem peste tot in natura animale care sunt in stare sa-si dea viata aparandu-si puii de pradatori. Vedem animale care vaneaza sau cauta hrana zi si noapte pe vaste intinderi pentru a-si hranii puii. Vedem animale care isi ascund puii pana si in gura, ca sa nu fie atacati de pradatori. Dar nu-i abandoneaza cand ei sunt neajutorati! Unele animale ucid puii altor animale de acelasi regn, dar nu puii lor! Unele animale isi parasesc puii, dar doar cand acestia sunt capabili sa se descurce singuri! In unele cazuri s-au observat si situatii cand mamele isi renega puii, insa asta s-a intamplat datorita interventiei umane, cand puii au primit miros de oameni si mama nu i-a mai acceptat. Insa in natura, fara interventia umana, animalele nu isi abandoneaza puii.

Ne pretindem superiori, dar oare suntem?
- Conform genezei, am fost creati de catre Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa, si am fost trimisi pe pamant ca sa il stapanim si sa ne hranim cu vietuitoarele si roadele lui. Iar pentru o asemenea fapta, ar trebuii sa ne perpelim mult si bine la focul ghenei! Deci, moral vorbind, o asemenea fapta este incalificabila, iar asa-zisa mama ar merita batuta cu pietre si lasata si ea la randul ei pe un camp sa se gandeasca la fapta ei.
- Conform evolutionismului, am evoluat din primate, suntem doar niste animale evoluate si atat. Insa, comportamentul nostru lasa mult de dorit si nici macar animale nu am putea fi numiti in situatii ca aceasta. Pentru ca suntem o rusine pentru animale, ele nu fac asa ceva. Biologic vorbind, acest gest este unic, sfideaza toate regulile naturii legate de sentimente materne si rolul nostru pe pamant in calitate de parinti, si practic pe termen lung inseamna extinctia celui care a facut acest gest. Ceea ce ar trebuii sa se intample cu asa zisa "mama"!

Ce sa mai vorbesc de mamele din alte stiri, care si-au bagat copilul intr-o punga si l-au aruncat la ghena de gunoi? Brrr...inchei aici, pentru ca nu mai suport sa ma gandesc la asta, e prea horror!

Muuu

Inca de la inceput tin sa mentionez ca nu am nimic cu sarmanele bovine, ele nu au nici o vina ca le cheama vaci, boi, bivoli, etc. Singura lor problema e ca noi oamenii in autointitulata noastra desteptaciune le consideram proaste, si mai mult am asociat numele lor cu persoane din preajma noastra.

Altfel cum sa folosim noi formulari de genul "Doamne, ce bou", "Individa asta e o vaca", "Esti mai prost ca o vita", "mai vita incaltata", "mai vaca, uitate pe unde treci", "se uita ca vitelu la poarta noua" si etc...

Dupa ce sarmanele animale ne dau carne, lapte, piele de mii de ani si au tras in jug pana nu au mai putut, noi "desteptii" si "inteleptii" le-am asociat numele cu prostia noastra. Si cam aceeasi poveste e si cu oile, daca stam putin sa ne gandim, noi cei "intelepti".

Si totusi, desi am afirmat mai sus ce am afirmat, nu pot sa nu folosesc si eu urmatoarea fraza "Noi romanii suntem mai prosti ca vitele si oile la un loc! Suntem jenanti prin lipsa de personalitate si verticalitate, ne lasam manevrati si dusi cu vorba mai rau ca oile, si ne uitam mai rau ca vitelu la poarta noua cand vine vorba de cei care ne conduc si minciunile/promisiunile care ni le spun. Suntem un popor urat, cu un caracter de doi bani, cu o personalitate infecta si imi e rusine ca sunt roman!"

Cui nu-i place, sa vina cu argumente. Pana una alta, uitandu-ma la realitatea care ma inconjoara, la lipsa de reactie a oamenilor la deciziile clasei politice, la lipsa de respect si mitocania de care ma lovesc zi de zi prin oras, la minciunile, crimele, si scandalurile care ne-au inundat mass-media nu pot sa afirm altceva decat ca suntem mai rai ca niste vite duse la taiere. Si, cu toate acestea, nu dam semne de indreptare. Continuam sa mergem inainte fara un scop in viata, fara sa ne punem problema "oare cum ar fi daca?", fara sa cracnim la incalcari de drepturi. Orbi, surzi si muti la tot ce ne afecteaza, ne traim viata mizera pe plaiuri mioritice, continuam sa ne taram prin noroi si sa rabdam toate porcariile unor conducatori pe care nimeni nu sustine ca i-a votat si tutusi ne conduc.

Pana cand? Probabil pana vom muri sau vom crapa de foame si frig. Altfel, cat timp mai putem sa mancam tacamuri de pasare, cat timp mai avem slana si ceapa, rabdam, si tragem la jug intr-o directie necunoscuta noua.

Muuuuuuuuuuuuuu...