Eu cand o sa fiu mare o sa ma fac...

Ca si completare la "catastrofa" numita bacalaureat 2011...mai am vazut una buna, care explica foarte clar mentalitatea paguboasa a romanilor

A fost un examen deosebit de greu. Asa a simtit copilul, dar si noi, ca avem studii superioare si ne dam seama. Fata a luat note bune, mai putin la matematica, unde a luat 5,05. Copilul e bun, e bine pregatit si va merge la Facultatea de matematica.

Aoleu mancati-as tie sufletelu ala, pai multa minte mai ai mai mamitico! Adica, vine odrasla ta bine-pregatita si ia 5.05 la bacalaureat, si va merge la facultatea de matematica??? Tulai doamne...a innebunit lupu! Deci tu dai la facultatea de matematica dupa ce la bacalaureat ai luat un nenorocit de 5.05!!! Sa-mi mai zica mie cineva ca romanu nu e prost!

Acu, sincer sa fiu stiu eu care is calculele lu mamitica. Unde sa mearga saraca odrasla la alta facultate unde se da admitere pe bune si e concurenta cand ea saraca la cat de bine-pregatita e abia a scos un parlit de 5.05 la bac? Se duce la matematica ca acolo nu e concurenta, se intra pe baza de dosar si nici draq nu mai vrea decat resturile care nu au unde merge in alta parte. Si uite asa, ajuta doamne doamne, mai inchid ochii si profesorii la perlele fatucii, si trec 3-4-5 ani si e gata si fatuca, are diploma de universitate? Are! E licentiata? E! Si poate dupa aia mai da si la master, ca oricum, nu e asa greu. Mai face si un doctorat parlit pe la ceva prof, ca si ala se poate rezolva daca e bine pregatita ;)

Si apoi, sa te tii, ce madam profesoara a dreaq o sa iasa din ia! Ca altceva ce sa se faca? Distribuitor coca-cola nu poate, ca acolo tre muschi! :)) Comentator sportiv, ca un fost coleg de-al meu, ei...as! Se face profesoara de mate va zic eu, si ce mandra o sa fie mamitica de ea! Mai ales ca pusca bani si din meditatii...ca e teren manos, si moda cu meditatiile la prosti tine!

Viitor de aur tara noastra are...

Oameni sau animale?

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

Un articol vazut atat pe realitatea.net cat si pe mediafax.ro m-a determinat sa scriu aceste randuri.
Este vorba despre un bebelus de 10 luni abandonat de mama lui pe un camp in judetul Vaslui pe motiv ca nu-l mai poate creste si care a fost gasit de catre o localnica in timp ce ducea vaca la pasune.

In ultimele luni de cand sunt parinte, am devenit extrem de sensibil la subiectele care privesc copii. Pentru ca doar dupa ce esti parinte, intelegi cu adevarat miracolul vietii, vezi cat de grea este lupta unui copil pentru supravietuire, cat de neajutorat este si prin ce greutati trece inclusiv cand vine vorba de crescutul dintilor, de mersul de-a busilea, de statul in fund sau de dorinta inepuizabila de a incerca sa mearga pe doua picioare, etc... Iar un zambet venit din partea lui nu poate fi cumparat de nimic pe lumea asta ;)

Si toate cuvintele si sentimentele astea vin din partea unui tata, deci va dati seama ce inseamna legatura unei mame cu copilul ei...

Si totusi, uite ca exista pe lumea asta, unde altundeva decat in romanica noastra, si mame care isi lasa copilul de 10 luni pe camp. Pe camp!!! Nici macar la un centru de copii, sau la o biserica sau spital...sau oriunde unde in maxim 3 minute cineva il poate gasi, dar nu pe camp! E scandalos, inuman, si tot ce vreti! Cum mama draq sa abandonezi un copil pe camp? Imbracat doar intr-un body si cu un biletel pe care scria numele, data nasterii si ca iti pare rau dar nu-l mai poti creste pentru ca ai fost parasita de barbat. Pe camp...

Pana si animalele au mai multa grija de puii lor. Vedem peste tot in natura animale care sunt in stare sa-si dea viata aparandu-si puii de pradatori. Vedem animale care vaneaza sau cauta hrana zi si noapte pe vaste intinderi pentru a-si hranii puii. Vedem animale care isi ascund puii pana si in gura, ca sa nu fie atacati de pradatori. Dar nu-i abandoneaza cand ei sunt neajutorati! Unele animale ucid puii altor animale de acelasi regn, dar nu puii lor! Unele animale isi parasesc puii, dar doar cand acestia sunt capabili sa se descurce singuri! In unele cazuri s-au observat si situatii cand mamele isi renega puii, insa asta s-a intamplat datorita interventiei umane, cand puii au primit miros de oameni si mama nu i-a mai acceptat. Insa in natura, fara interventia umana, animalele nu isi abandoneaza puii.

Ne pretindem superiori, dar oare suntem?
- Conform genezei, am fost creati de catre Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa, si am fost trimisi pe pamant ca sa il stapanim si sa ne hranim cu vietuitoarele si roadele lui. Iar pentru o asemenea fapta, ar trebuii sa ne perpelim mult si bine la focul ghenei! Deci, moral vorbind, o asemenea fapta este incalificabila, iar asa-zisa mama ar merita batuta cu pietre si lasata si ea la randul ei pe un camp sa se gandeasca la fapta ei.
- Conform evolutionismului, am evoluat din primate, suntem doar niste animale evoluate si atat. Insa, comportamentul nostru lasa mult de dorit si nici macar animale nu am putea fi numiti in situatii ca aceasta. Pentru ca suntem o rusine pentru animale, ele nu fac asa ceva. Biologic vorbind, acest gest este unic, sfideaza toate regulile naturii legate de sentimente materne si rolul nostru pe pamant in calitate de parinti, si practic pe termen lung inseamna extinctia celui care a facut acest gest. Ceea ce ar trebuii sa se intample cu asa zisa "mama"!

Ce sa mai vorbesc de mamele din alte stiri, care si-au bagat copilul intr-o punga si l-au aruncat la ghena de gunoi? Brrr...inchei aici, pentru ca nu mai suport sa ma gandesc la asta, e prea horror!

Nu exista tanar care sa nu fi incercat...

Cum? Nu stiti ce? Ei na...da nu se poate asa ceva mai oameni buni!

Ete replica "doamnei" Placinta la acuzatia adusa fiului sau, deja celebrul Palanet, ca a consumat canabis, atunci cand a facut el pe macho man de si-a batut iubita, a facut pipi pe o troienita de-a lui Daniel si si-a curatat pneurile la masina de fite pe un amarastean ce a incercat sa o apere pe iubita proprietate personala si sac de antrenament la box de palmele sale educative si pumnii moralizatori:

Referitor la droguri, eu nu cred ca exista vreun copilas d-asta de acuma care sa nu fi incercat ceva. Eu nu am incercat, pentru ca nici nu sunt fumatoare si nici nu ma intereseaza. Deci probabil ca asta este moda si probabil ca acolo unde a facut scoala, in strainatate, probabil ca toti au incercat

Mai mult, nu a fost un caz singular, potrivit sursei realitatea.net

Potrivit rezultatelor raportului medico-legal, Andrei Plăcintă a consumat încă din 2007 canabis. Mai exact o ţigară la două sau trei luni, spun medicii. În raport se mai spune că ultima doză administrată a fost la sfârşitul lui 2010.

Da, stiu ca nu va vine sa credeti ce ati citit, dar asta e adevarul gol golut. Nu o sa contrazic pe nimeni care va spune ca deh, astia de la Realitatea sunt partinitori si nu mai stiu ce sa faca ca sa puna in lumina proasta pe oricine atins de culoarea "oranj", insa, mai stiu eu o vorba veche romaneasca care zice ca fara foc, fum nu iese; si in orice zvon e si un sambure de adevar. Asta, plus ca oricat de anti-oranj ar fi realitatea, daca ar minti, i-ar da in judecata tanti palanet in secunda doi, v-o dau eu in scris ;) Asa ca, sa luam stirea drept buna si, daca aveti "copilasi" din astia pe la 20 de ani, sigur s-au ascuns prin ceva colt de toaleta, debara, bar de n-spe fite si au tras pe nas cate un picut de canabis, marihuana, sau poate chiar mai mult. Toti sunt niste drogati, daca nu credeti, mai cititi o data ce a afirmat madama Palanet mai sus.

Cred ca si daca l-am vedea pe stimabilul Palanet cu un Kalashnikov in mana tragand in ceva baba care trece prea lent strada pe trecerea de pietoni tot i-ar gasi mami o scuza, ca deh, asa is ei scumpii astia de copchilasi de acuma, mai se distreaza si ei putin ca doara asa e moda asta si asa ii invata acolo in strainatate unde a facut dragul de el scoala. Cum nu mai? Nu ati vazut doara in filme cum trag pe nas si se impusca? Asa e viata mai! Da mai, da nu va temeti ca nu patesc nimica, doara am vazut eu copilasii aia actorii dupa film, ca erau intregi si nevatamati, nu au patit absolut nimika! Da mai, pe cuvant de "pionier"!

De aia nu e buna scoala la noi aici asa in Romania, ca ies copii blegi, cu frica de dumnezeu si parinti. Trebuie musai trimis in strainatati ca sa invete ultima moda la tras pe nas, ultimele tehnici de batut prietena, ultimele manevre prin care dai cu masina inainte si inapoi pe vre-un fraier care se pune de'a strambu in fata ta, sau ultimele scheme de facut pipi pe troienita.

Ce stiti voi, amarastenilor cum e sa fii la zi cu ultimul racnet in materie...

The meaning of life

Sunt tatic!!!

Au trecut 9 luni de cand am aflat ca voi fi tata. Au trecut 29 de ore de cand am dormit, 29 ore de umblat prin spital, la scoala la ore, acasa, inapoi la spital; ore lungi de asteptare chinuitoare intr-o sala de spital rece si pustie, singur eu si noaptea, deranjat din cand in cand de catre o asistenta fumatoare sau moasa care mai venea sa-mi spuna cum evolueaza nasterea. Ore in care am arat in lung si in lat gresia din sala de asteptare si strazile din jurul spitalului pe o raza de 200 de metrii, ore in care am fugit dupa medicamente pentru ca spitalele noastre sunt prea sarace ca sa isi permita un minim de medicamente, ore in care am umblat dupa tigari pentru o asitenta, ore in care am insistat in van cu mici atentii, ore in care ma incurajam singur ca o sa fie bine, ca totul se va termina in curand si o sa pot sa-i vad. Iar la ora 4:40, un scancet timid m-a facut sa-mi tresara inima in piept si sa stiu instinctiv, asta e piticul meu. Doar el putea fi, era singura nastere dintr-o noapte nebuna de octombrie, insa desii fiecare fibra a ratiunii mele intinse la maximum era constienta de asta nu am putut sa nu-mi musc buzele ca sa-mi opresc niste lacrimi. Micul Andrei isi facuse intrarea intr-o lume cruda asa cum ii sta bine unui nou nascut, urland in urma palmei straine pe care a primit-o peste fund. Halal intampinare pentru un bot de om asteptat cu sufletul de gura de o tanara familie...
Dupa care gandul meu a fugit la ea, sotia mea draga, cea alaturi de care am jurat ca voi ramane la bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti. Si imi trecea intruna prin cap ceea ce imi spusesera moasa si asistenta pe parcursul noptii, ca de mult nu au vazut un sot care sa reziste cu atata rabdare toata noaptea in asteptarea momentului nasterii, ca trebuia sa plec acasa sa dorm dupa ce am adus-o si sa fi venit doar la nastere. Simplu de spus, imposibil de facut insa pentru mine. Nu mi-as fi iertat pentru nimic in lume sa nu fi fost alaturi de ea pe parcursul acestor momente. Asta desii, vazusem si discutasem cu destule alte doamne care isi asteptau sorocul sau care terminasera deja si toate spuneau cam acelasi lucru, mergi si dormi, nu ai ce face. Parca as fi putut sa dorm! Parca as fi putut sa inchid un ochi cand in cap aveam tot timpul imaginea chipului ei crispat de durere, o durere surda care o facea sa se incovoaie iar pe mine ma facea sa tremur de nervi ca nu pot face nimic ca sa o alin. Cum sa dorm?!?

Am avut vreme o noapte intreaga, probabil cea mai lunga noapte a vietii mele constiente, sa observ, sa vad si sa imi dau seama cat de puternice sunt femeile. De cand ma stiu eu am avut un respect adanc pentru femei, pentru ca stiam prin ce trec pentru a creste un copil, pentru ca am avut vreme o viata intreaga sa observ si sa-mi studiez mama crescandu-ma pe mine si pe sora mea. Insa, acum pot sa spun asta, ceea ce stiam nu reprezinta nimic pe langa ce am vazut si am aflat in noaptea asta. Habar nu avem noi barbatii cei care ne consideram atat de puternici si de fermi ce inseamna o nastere. Habar nu avem noi "masculii" cam prin ce chinuri trece o femeie, si sincer, nici nu vreau sa aflu mai mult decat am vazut in noaptea asta. Si nici nu am vazut mare lucru, stand acolo singur in sala de asteptare, departe de ea, fara sa o vad, doar auzind din cand in cand cate un geamat sau racnet. Suntem fortosi si bravam in fata tuturor, insa in momentul in care ne impungem cu un ac la un deget si curge sange, ne vaietam mai rau ca babele. Domnilor din toata lumea, inclinati-va in fata sotiilor voastre, pentru ca habar nu aveti voi ce inseamna aia durere. Habar nu aveti ce inseamna contractii, dilatare de col uterin, nastere propriu zisa, eliminarea placentei, si durerile de dupa nastere, cele doua ore in care trebuie sa te masezi incontinuu pe burta desi te doare ingrozitor. Noi ne imbatam de "ne rupem", doamnele noastre "se rup" cand ne nasc urmasii. Noi urlam la ele si le batem, spunem ca locul lor e la cratita, le injosim si ne purtam cu un aer superior, in timp ce ele tin toata casa, nasc si cresc copii, ne pregatesc de mancare si ne rabda toanele. Romanul stie una si buna, nu-i convine ceva, "te baga la mata" de nu te vezi, fara sa ii treaca prin minte nici macar o secunda ce inseamna nasterea, ce inseamna sa fii mama, dobitocului nu-i pasa ca undeva, candva o femeie s-a chinuit sa ii dea lui nastere, a suferit pentru ca el desteptul sa vina pe lume si sa dea dovada de o asemenea lipsa de respect la adresa femeii. Jenant obicei domnilor, jenant si idiot! As vrea ca de acum inainte orice barbat care mai "baga" pe cineva sa sufere si el 10% din chinurile nasterii, ar fi suficient pentru bruta sa invete sa respecte femeia.

Si m-am mai gandit la multe pe parcursul noptii. Am avut vreme, si conditii, trebuie sa recunosc. M-am gandit si la cat de prost finantat si pus la punct e sistemul medical din romania. O stiam deja, dar astanoapte am avut ocazia sa o traiesc pe propria piele. Am vazut ca trebuie sa te duci pregatit, cu bagaj care sa contina neaparat vata, tampoane, pampers, hartie igienica, trusa de injectie epidurala. Ma gandeam la un moment dat, dar oare ata de cusut nu trebuia sa iau? Cand a venit si remarca amara a unui medic cu care discutam: "Ata mi-o cumpar eu de multa vreme, ca nu mai stau dupa astia..." Vai de capul nostru romani!

Si m-am mai gandit si la spaga cea atat de vehiculata prin spitale. Mersesem pregatit, cutiile de ciocolata erau la post, banii impartiti in hartii de 10, 50 si 100 RON asteptau fiecare prin alt buzunar. Dar, nimic...nimeni nu lua nimic de la mine. Bani nu, ciocolata nu, mai mult o doamna asistenta care a aflat ca plec la cumparaturi a rugat-o pe sotie sa-i cumpar de la un non-stop tigari pe care desii am incercat eu sa nu iau bani nu am reusit sa o opresc. O fi fost de vina recentele scandaluri cu maternitatea din Giulesti, o fi fost de vina faptul ca eram bugetar de al lor oropsit de soarta, o fi de vina charm-ul meu personel...habar nu am...cert e ca spaga nu a functionat. Peste tot aceleasi persoane calde, saritoare si care refuzau agresiv orice atentie dar isi faceau treaba impecabil, cel putin din punctul meu de vedere. Habar nu am daca am fost o exceptie sau nu, insa cel putin din punctul meu de vedere, oamenii astia m-au facut sa simt ca sotia mea si copilul din ea sunt pe maini bune.

Si ca sa nu uit, probabil cel mai important gand care mi-a trecut prin minte de fiecare data cand auzeam cate un oftat sau geamat din sala de nasteri, am simtit ca sunt neputincios, am simtit ca sunt incapabil sa fac ceva, sa schimb ceva. M-am simtit groaznic de neputincios, groaznic! Norocul meu ca a trebuit sa fug dupa medicamente si injectii, ca am putut la final sa o ajut in salon sa se schimbe, sa manance ceva, sa o tin de mana. Cat am putut...

Ar fi multe de scris. Ciudat cate ganduri pot sa treaca prin mintea unui om intr-o noapte intreaga de asteptare chinuitoare. Ciudat cum stai in astfel de momente si ajungi sa cugeti la multe intelesuri ale vietii. Sau, sa dormi....cum fac unii. Ciudat cum intelegem noi romanii sa ne injuram mamele care s-au chinuit atat ca sa ne nasca, sau cum intelegem noi romanii sa respectam femeia. Si multe...multe alte lucruri, insa din pacate timpul a cam expirat, trebuie sa fug cu papica la sotioara mea draga si mama fiului meu. Insa, cum totul trebuie sa aiba un final, si acest articol are unul: Nu ca as fi injurat eu des de mama, dar voi incerca ca niciodata de acum inainte in viata mea sa o mai fac. Niciodata!

Eu daca vreau sa tremur...tremur!

Insa nu de frica, ci de emotie. Din cauza grijilor si gandurilor. Din cauza realitatii inconjuratoare si a sentimentului de nesiguranta cand vine vorba de ziua de maine.

Si totul se leaga cu urmatorul articol pe care l-am gasit pe site la ziarul Adevarul: De ce ne temem să devenim părinţi. Repet, nu ma tem, dar, cand vad cum e viata asta, cand vad ce se intampla imprejur, de piatra sa fiu si tot nu as putea sa nu ma gandesc cu emotie la ce va urma.
Extrag o parte care ma intereseaza in mod deosebit din articolul pomenit mai sus, insa recomand sa fie citit integral de la sursa citata.

Pentru bărbaţi, greul începe chiar din clipa în care testul de sarcină arată „pozitiv". În afara poftelor, a stărilor de rău şi a toanelor, ei se chinuie să înţeleagă ceva ce nu vor experimenta niciodată pe propria piele. „În timpul sarcinii, nu puteam nicicum să-i intru în voie soţiei. Uneori, mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună că a visat că vom avea un copil cu şapte degete la o mână şi cu capul ţuguiat. E adevărat că a avut unele probleme la naştere, dar în ciuda faptului că băieţelul nostru a trebuit să stea la incubator pentru câteva zile, avem un copil perfect sănătos", ne-a povestit Mihai S. (32 de ani).

Bărbatul spune că noaptea în care a născut nevasta lui a fost „cea mai lungă din viaţa mea". Asta pentru că, în timp ce asistentele intrau şi ieşeau din sala de operaţii, el auzea ţipete şi-şi imagina că, într-adevăr, copilul lor s-a născut cu probleme. „M-a încercat un sentiment de neputinţă pentru că nimeni nu avea timp să-mi spună cum decurg lucrurile", a mai spus Mihai.

Trecand peste partea amuzanta cu "copilul cu sapte degete si capul tuguiat", fragmentul de mai sus exprima clar situatia viitorilor tatici. Nu pot face nimic pentru ca mamei sa ii fie mai bine sau mai usor. Ma rog, pot sa le ajute la treburi casnice, si cam atat. Niciodata nu vom sti cum e, cat de rau e. Vom asculta cuminti ce spun ele ca a fost, si cam atat. Poate ca de aia nici nu meritam o zi speciala pe an in care sa fim sarbatoriti, asa cum au ele la inceput de primavara.

In schimb, vom sti sigur sa facem calcule si planuri. Sa ne gandim de nenumarate ori la viitor, la cum sa facem sa ne fie bine tuturor. Vom sta mereu cu fruntea incruntata gandindu-ne la multe si marunte in timp ce ele, odata scapate de chin se vor bucura alaturi de cei carora le-au dat viata.
Si vom continua zi de zi si ora de ora sa ne temem pentru ziua de maine, in Romania de azi.

Sa mai invat si eu ceva

Mai nou, de cand am aflat ca voi fi tatic, am tot auzit in stanga si in dreapta RH pozitiv, RH negativ. Si in sus, si in jos...

Stiam de existanta celor doua categorii de sange, dar nu stiam care e rolul lor si ce implicatii au asupra unei sarcini. Cum insa a trebuit sa ma trezesc de dimineata sa ma duc sa mi se ia sange pentru a stabili categoria din care fac parte si eu si sotia, am decis ca e timpul sa ma cultiv. Si iata ce am gasit pe net:

Sistemul Rh (Rhesus)
Este un complex de 6 antigene pereche, produse de gene (Cc, Dd, Ee), este ereditar si nu este influentat de sex.
Persoanele Rh negative nu au antigenul D pe hematii (globulele rosii)
Persoanele Rh pozitive au antigenul D pe hematii.

Orice femeie gravida trebuie sa-si cunoasca grupul de sange si Rh, pentru ca lipsa antigenului D de pe hematiile materne si prezenta lui pe hematiile fetale poate sa declanseze un conflict imunologic numit izoimunizare.
Izoimunizarea apare binenteles numai in contexul unei incompatibilitati de Rh (nepotriviri).
De exemplu, daca aveti Rh negativ (Rh -) si tatal copilului tot Rh negativ (Rh -), atunci nu exista incompatibilitate de Rh si nici pericolul izoimunizarii.
Daca aveti Rh pozitiv (Rh +) si tatal copilului Rh negativ (Rh -) deasemenea nu apar probleme pentru ca trecerea de sange matern in sangele fetal nu are importanta clinica, la fel si in cazul in care amandoi aveti Rh pozitiv (Rh +).
Singura situatie care ridica probleme este cea in care mama are Rh negativ (Rh -), tatal Rh pozitiv (Rh +) si fatul Rh pozitiv (Rh +).
Mecanismul de producere al acestui fenomen este urmatorul : in cursul sarcinii se pot produce hemoragii de la fat la mama astfel incat o cantitate din sangele fetal trece in cel matern.Cel mai des acest lucru se intampla dupa saptamanile 32-35 de sarcina, iar trecerea cea mai mare de sange fetal in cel matern se produce la nastere, dar exista situatii cand apar si mai devreme :

• Sarcina extrauterina
• Amniocenteza (recoltarea de lichid amniotic
• Cordonocenteza (recotarea de sange din cordonul ombilical
• Avort spontan sau provocat
• Decolare de placenta normal inserata
• Punctie din vilozitatile coriale placentare

Prima expunere declanseaza raspunsul primar.Antigenul D, perceput de sangele matern ca un “corp strain” determina producerea de limfocite (globulele albe) cu “memorie”, urmand ca la o a doua expunere cand antigenul D intra in contact cu aceste limfocite sa se produca anticorpii, care pot fi de tip igG sau IgM. Din acest moment gravida se poate numi izoimunizata, statut pe care il va pastra toata viata. La orice viitoare sarcina cu fat Rh pozitiv (Rh +) ea va continua sa secrete anticorpi. Izoimunizarea se poate produce si in urma unei transfuzii cu sange Rh pozitiv (Rh +) la o persoana Rh negativ (Rh -).

Ce se intampla cu fatul?
Complicatia de temut ce apare la fat este asa numita boala hemolitica.
Anticorpii de tipul IgG materni trec prin placenta si se leaga de hematiile fetale pe care le distrug, ceea ce determina anemia fetala, hiperbilirubinemia (cresterea cantitatii de bilirubina in sangele fetal, bilirubina fiind produsul de metabolism al hemoglobinei), precum si cresterea celulelor eritrocitare tinere compensator, ceea ce se numeste eritroblastoza fetala.
Exista 3 forme de manifestare a bolii hemolitice :

• Anasarca feto-placentara, este cea mai grava stare, in care fatul prezinta ascita (acumulare de lichid in pleura, peritoneu),hepatomegalie (cresterea in dimensiuni a ficatului), edem cutanat (acumulare de lichid in derm), hidramnios (lichid amniotic in exces).Este o consecinta a anemiei severe si se manifesta intrauterin. In lipsa nasterii aceasta duce la moartea fatului in uter.
• Icterul grav al nou nascutului, apare dupa nastere, este determinat de bilirubina in exces, produsa de distrugerea hematiilor. Un nivel de peste 25 mg poate determina leziuni cerebrale grave, de aceea este important sa se mentina un nivel scazut al acesteia prin fototertapie sau xsanguinotransfuzie.
• Anemia hemolitica pura, nou-nascutul nu prezinta icter sau icterul este mic sau mediu si are o durata scurta.

Cu alte cuvinte...nu e de joaca cu semnele astea de plus si minus.
Parca incep sa ii inteleg pe elevi si studenti de ce le urasc asa mult :))

Ps. Mi-o luat sange si nu am lesinat :D O zis doamna asistenta ca daca is din ala care lesina inseamna ca is cu sange de aristrocat. Cum nu am reusit...se pare ca am mai ratat o sansa sa fiu si eu domn....:))

8 Martie

Un sincer si calduros "La multi ani!" tuturor femeilor, doamne si domnisoare, sotii si mame, fiice si bunici... din lumea intreaga.

Fara voi, nici noi nu am fi. Va multumim ca existati, ne rabdati si ne intelegeti. Si va iubim!

E ziua ta mamico - gamato.ro