Intelectualu lu Basescu

Nu ma rabd sa nu revin la un subiect abordat ieri. Vazusem protestul lui Patapievici si ceilalti "intelectuali" la adresa masurilor luate de guvernul Poc-Boc in privinta drepturilor de autor.

Ieri ii faceam prostovani, azi insa am remarcat altceva, ceva mult mai interesant pentru mine cel putin, ceva asupra caruia o sa-mi indrept atentia in cele ce urmeaza. D-l Patapievici a scris dumnealui prin 96 un volum intitulat "Politice", volum despre care recunosc ca nu am auzit pana azi. De fapt, sa-mi fie mie rusine, ca si multor altora care nu au auzit in viata lor de ceva legat de opera ilustrului intelectual contemporan cu noi - Horia Patapievici. Suntem niste inculti...asta e ;)

Dar sa revin. Asa cum am spus mai sus, habar nu aveam de opera dansului, pana ce am vazut niste comentarii la un articol, comentarii in care erau extrase niste randuri din respectivul volum. Asa ca m-am pus pe sapat, si iata la ce am ajuns (citez din respectivul volum):

• Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.
• Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cît o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu... fete patibulare, maxilare încrîncenate, guri vulgare, trasaturi rudimentare, o vorbire agramata si bolovanoasa.
• Masa degenerata, îngîmfata, proasta si rea.
• (Românii) sînt una cu cancerul care-i roade.
• Îmi este rusine ca sînt român.
• Româna este limba în care trebuie sa încetam sa mai vorbim, sau sa o folosim numai pentru înjuraturi.
• Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic.
• 23 de milioane de omuleti patibulari.
• Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat romanii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfîrsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, avînd basica udului mai mare... i-au dovedit.

Dictionar explicativ: patibular = vrednic de spanzuratoare.

Nu pot sa nu recunosc, cu unele din aceste afirmatii sunt de acord. Le-as formula mai frumos, mai ales daca am pretentia unui intelectual, formularea de mai sus ma duce cu gandul mai degraba la exprimarea unui marinar carea pus ocazional mana si pe DEX, dar tot marinar ramane. Trecand insa peste aceasta formulare care numai a intelectual nu aminteste, repet, sunt de acord cu anumite afirmatii. Le-am folosit si eu in anumite contexte si chiar ieri am spus-o "Imi e rusine ca sunt roman".

Dar, si de aici a pornit tot acest articol, nu pot sa nu remarc un lucru: D-l intelectual Horia Patapievici se incadreaza perfect in tiparul descris de domnia sa cu atata patos mai sus. Toate acele randuri nu exprima altceva decat un autoportret genial, facut cu 14 ani inaintea zilelor "bune" pe care le traim. Esti genial d-le...ma jur...cum ai stiut dumneata perfect ce o sa devii... :D
Pentru cine se uita la evolutia domnului Patapievici de la rebelul liber in gandire care a facut acest portret al romanului trecand prin stadiul de pupincurist al lui Basescu si al PDL, apoi acela de presedinte al Institutului Cultural Roman iar mai nou de critic al PDL, domnia sa este intradevar padibular, se misca dupa gramada la semnul fierului rosu si cu o educatie pur romaneasca. Altfel, daca nu esti de acord cu mine, cum e cu coloana aia vertebrala coane Horia? :D

Ah, si sa nu uit, mai am o intrebare (retorica evident) pe care o sa o formulez in termeni atat de familiari domniei tale: Cum a fost cand Basescu si-a desertat basica udului pe domnia ta? Bun jetul, bun? :))

Rapsodia Romana

Azi ma simt mai poetic. Dupa durerile de cap de ieri, simt nevoia sa ma destind. Asa ca am decis sa-mi incep ziua cu o melodie care intotdeauna mi-a provocat "tremurici"...

Dupa, totul e mai bine. Nu s-a trezit patriotul din mine, stati calmi si nu va speriati; el e mort de beat si doarme linistit intr-un colt al sufletului meu. La fel cum e probabil si in cazul majoritatii romanilor care traiesc si muncesc pe teritoriul Romaniei. Mai ales a politicienilor...dar sa-i lasam in pace pe acestia din urma, oricum lor nu le pasa. Sa revin la "dupa, totul e bine".

Cand aud piesa asta, nu stiu de ce, dar ma simt incarcat de energie si optimism. Pur si simplu muzica asta de ridica, sunetele orchestrei iti dau aripi si treptat, odata cu ridicarea ritmului, prinzi viteza si decolezi. Iar imaginile alese, iti intaresc sentimentul de planare deasupra peisajelor magnifice pe care le avem, deasupra oraselor si satelor in care oamenii isi traiesc viata cum pot mai bine.

Sa uitam pentru moment de viata, probleme, dusmanii si ambitii, si sa ne lasam purtati pe aripile muzicii geniale a lui George Enescu.

Romanii - pasari migratoare?

Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.

Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.

Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul

• tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
• sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
• femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
• pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
• dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
• am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
• sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!

Si as putea continua...insa ideea e aceeasi peste tot. Romanul fuge dincolo ca sa-si castige traiul, dar tot roman ramane. Si iarasi vin sarbatorile si o sa vedem la toate punctele de control vamal cozi cu masini intinse pe mai multi kilometrii. Cozi facute de acei romani care se intorc acasa sa refaca proviziile de slana, carnati si tuica. Romani care vin sa mai se bucure pentru 2 saptamani/o luna de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi, pentru ca mai apoi sa se intoarca in strainatati ca sa-si castige existenta.