Romanii - pasari migratoare?

Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.

Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.

Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul

• tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
• sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
• femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
• pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
• dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
• am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
• sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!

Si as putea continua...insa ideea e aceeasi peste tot. Romanul fuge dincolo ca sa-si castige traiul, dar tot roman ramane. Si iarasi vin sarbatorile si o sa vedem la toate punctele de control vamal cozi cu masini intinse pe mai multi kilometrii. Cozi facute de acei romani care se intorc acasa sa refaca proviziile de slana, carnati si tuica. Romani care vin sa mai se bucure pentru 2 saptamani/o luna de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi, pentru ca mai apoi sa se intoarca in strainatati ca sa-si castige existenta.

Remember Ghita!

Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?

Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.

Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.