Remember Ghita!

Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?

Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.

Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.