Probabil unul dintre cele mai populare si cunoscute slogane din istoria omenirii.
Sarman sloganul revolutiei franceze, ce ai ajuns... De fapt, ce a ajuns intreaga specie umana...
Vorbeam nu de multa vreme cu sotia mea in timpul navetei zilnice Dej-Cluj-Dej despre acest subiect si azi, la ora 5 dimineata cand toti "oamenii normali" dorm, imi vine cheful sa divaghez pe marginea lui. Iar ideea nu e de ieri de azi, ea e adanc inradacinata in fiinta mea de ceva vreme, sa tot fie vreo 18 luni, cam de cand s-a nascut Andrei, fiul meu.
Prima data, scanteia s-a produs cand veneam intr-o seara rece de decembrie de la munca pe troleu si am fost agasat insistent de o tiganca cu un copil de 2-3 luni la san care fredona melodia cunoscuta romanilor de pretutindeni din marile orase 'Da-mi si mie un leu sa iau de mancare la copil...'. Trec repede peste detalii, insa mi-a ramas adanc intiparita in minte imaginea acelui copil, de varsta asemanatoare cu al meu, agatat de sanul mamei pe un frig naprasnic in troleu, si punctez doar motivul pentru care aceasta imagine m-a marcat intr-atat incat am coborat la prima statie ca sa nu mai vad acel tablou care ma facea sa-mi dea lacrimile de nervi. Am fost atat de afectat pentru ca m-am dus automat cu gandul la imaginea unui alt copil, al meu, care in acelasi moment statea in caldurica, cu mami a lui in casa, si care beneficia cam de tot ce avea el nevoie la momentul respectiv, in contrast flagrant cu acel copil de tigan de pe troleu.
Peste un an si mai bine, in aceasta primavara de 2012, dar tot pe un frig "respectabil", in timp ce goneam cu solenza din dotare la 7 dimineata spre Cluj, am trecut pe langa o caruta ce mergea la trap dumnezeu stie unde si in care erau ingramaditi unul in altul 3 copii de tigani, cam intre 2 si 5 ani, zgribulind ca vai de ei, si din nou, fara sa vreau, am vazut suprapusa peste ei imaginea lui piticu meu pe care il lasasem dormind la caldurica cu bunicu-sau de veghe langa el, fara nici o grija si linistit, asa cum ii sade bine unui ingeras cu cornite optionale in dotare ;)
Si mi-am amintit din nou de copilul din troleu, si am inceput povestea cu sotia pe marginea subiectului. Egalitate? Vise taica!!! De cand e lumea asta populata cu fiintele astea perfide autointitulate "oameni", egalitatea e doar un vis. Lucru cu mult mai pregnant de la aparitia banilor mai ales, a diferentelor sociale. Lucru care in lumea animalelor e mult mai putin estompat. Si tocmai aici bateam cu discutia noastra...
Omul e diferit al naibii de animale in unele aspecte, desii pana la urma e tot un animal, numa ca ii e jena dumnealui sa recunoasca. Adica cum...sa se coboare in alt mod decat peiorativ la nivelul lui "Bai animalule!"?
In lumea animalelor exista selectie naturala. Doar indivizii cei mai puternici, devin parinti si isi transmit genele. Cei slabi sunt inlaturati, nu sunt alesi sa aiba un partener, sau mai rau, sunt eliminati. Multi nu ajung nici macar la maturitate, dara sa se puna problema de procreere. Apoi, chiar daca fac urmasi, daca nu sunt apti sa ii sprijine, sa ii hraneasca si sa ii "creasca" si "educe" corespunzator, acei urmasi nu supravietuiesc. Selectia naturala exista pretutindeni, poate parea cruda, insa nu degeaba am denumit-o chiar noi "naturala"!
Pe cand la oameni, e cam invers. Exceptand relativ putine exceptii, cam orice popandau isi gaseste el pana la urma o pereche, orice tolomaca isi gasestea ea pe unde apuca tolomacul ei, da pana la urma tot iese unu/doi/... praslea mici care sa trebuiasca sa fie crescuti, etc... Ba mai rau, taman astia care is mai amaratii, cu posibilitati financiare scazute, cu scoala mai putina sau deloc, da taman astia is aia care fac mai multi urmasi. Iar cei care ar fi apti din punct de vedere material sa aiba mai multi copii, fac mai putini, sau deloc.
Si apoi sa nu zici ca e o lume cu sus in jos?
Doamne fereste, sa nu fiu inteles gresit, si sa nu se rastalmaceasca vorbele mele, nu am nimic impotriva cuiva anume, nu spun aici ca ar trebuii sa se aplice si la oameni selectia naturala sau alte minuni. Randurile mele nu sunt altceva decat niste observatii asupra noastra ca si specie pe acest pamant, si cum ne diferentiem noi de restul speciilor, si as dori sa fie interpretate ca atare.
Insa, asta mi-a venit mie in cap, si asta am ales sa scriu si aici, ca sa ramana undeva aceasta observatie...si cine stie...poate aud si alte pareri.
Oamenii sunt ciudati insa, si asta e adevarul. Cel putin din acest aspect. Pentru ca, pe de alta parte, noi parca avem alta tactica, si ea comuna pana la un punct cu unele animale. Cu cat progeniturile au mai putine sanse de supravietuire, cu atat parintii fac mai multe. Astfel incat sa fie de unde sa se aleaga... Si cu cat parintii sunt mai puternici, in general fac mai putini pui, pentru ca acestia au mai mari sanse de supravietuire.
Si acum ma loveste o chestie ce pana acum nu am observat-o(vezi, de aia e bine sa scrii ideile, pentru ca atunci lucrurile se clarifica si poti sa vezi mai bine ceva ce altfel iti poate scapa;) ). Prima schema e la nivelul membrilor unei aceeasi specii, intre indivizi de acelasi tip, procreeaza doar cei mai puternici. A doua schema, e la nivelul indivizilor de specii diferite, specia mai slaba in general are urmasi multi, specia mai puternica face mai putini. Insa, tot selectia naturala e la mijloc, in ambele.
Iar noi...oamenii tot sfidam logica...na, ca am sarit din lac in put... :))
Ideea ramane insa de rumegat mai departe. "Animalic" vorbind, oricum am aborda lucrurile, noi facem o exceptie. Exceptie deloc sanatoasa probabil, vezi tendinta accelerata de distrugere a mediului inconjurator datorita suprapopularii si consumului excesiv de resurse ale planetei. "Animalic" vorbind, nu prea e normal ca tocmai cei incapabili sa creasca niste urmasi viabili sa aiba mai multi urmasi. De ce sa-l condamni tu pe copilul ala de tigan cersetor la o viata intreaga de cersit si umblat prin mizerie si gunoaie? Si sa mai si faci mai multi, ca unu nu ajunge? Si ce tot o dam in sus si in jos cu "Liberté, égalité, fraternité", cand o vedem toti constient ca traim mai rau ca in jungla? Egalitate in drepturi pe naiba...de aia nu stiu nici occidentali cum sa scape de "ai nostri" plecati la "munca" dincolo? :))
Repet...tot ceea ce scris mai sus trebuie citit din punctul de vedere al lui "Animalic vorbind"! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu