22.08.2012 ... 22.06.2014 ... 450 de zile ... 10800 de ore ... 648000 de minute ... 38880000 de secunde ...
Of doamne, cat timp! Of doamne, cati nervi...si frustrare...si liniste...si...TIMP! Trecut-au anii, dar parca si mai mult am trecut/m-am petrecut eu insumi in tot acest timp, in toate aceste milioane de secunde ale efemerei existente pe acest taram.
Ok...nu vreau sa speriu pe nimeni! Vorba lu fiu-meu al mare - 'Cucuriguuuuu!!! Trezeste'te tati!!! Cucuriguuuuuu!!!' Vorbesti de Mult Timp bade Vasile? Common...ce inseamna asta la scara cosmica? Ce esti tu Vasile daca nu un graunte de nisip pierdut pe o plaja imensa? Vorba vine, nici macar un graunte, un atom in cel mai bun caz! Nici macar un atom, poate doar un electron amarat, ratacind stingher imprejurul unui nucleu numit familie :P
Evident, trebuia sa ajung aici ;) N-am cu ce sa ma laud mai mult decat familia! Mare acum, daca e sa numaram pe cap de vita furajera, iese cam asa: tati + mami + baietu al mare + doua boturi de carne mici, alt baiet si o fetita - gemeni.
Ca deh, o fi vazut doamne doamne in maretia lui ca ne intindem si vrem al doilea copil si ce o zis...vreti mai mult, na stati ca va ard eu!!! Da nu-i stres, se poate si mai si...nu nevasta? :P
Si uite asa, electronu nostru cel amarat s-a pricopsit cu vreo 3 izotopi radioactivi (ard al dreaq, sa stiti!) care-l fac sa se motiveze si sa isi dubleze viteza de gravitatie in jurul nucleului :D
Da nu-i bai, vorba lui Eminescu saracu, 'bucurosi le-om duce toate, de e pace sau razboi!'. Asa ca, electronu nostru cel implinit desii fuge ca bezmeticu peste tot, mai are si momente de 'introspectie interioara' :D Aoleu...ce pompos suna...ma rusinez si eu cand citesc a doua oara formularea anterioara! Dar, mi-am promis ca orice ar iesi, o sa continui sa scriu...pentru pur si simplul motiv ca am tacut destul. Prea mult chiar!
S-a rezolvat si apartamentul, stam in el de o jumatate de an. S-a rezolvat si familia, dupa cum m-am laudat mai sus :D. La scarbici treaba merge, n-am motive de plans. De slabit am slabit si nu mai am burtica, is la greutatea ideala! Nici la sala nu mai e nevoie sa ma duc, ca e destul sa ies in fiecare seara cu cele doua scoici cam la 8-9kg fiecare in cate o mana si ard toate caloriile ;) De mancare este, sanatate este, si atunci...care e problema...gogule?
Si stau eu si rumeg...si gandesc...si iara rumeg, cum ii sta bine unei dobitoace veritabile...si ma luminez eu de o vreme. Dar tot nu am avut curajul sa incep. Oare cum sa rup lantu? Si, ete ca pana la urma s-a rezolvat totul de la sine si scriu randurile astea. Primele dupa o lunga vreme, dar ... vai ce bine e! Am stat eu frumos, aproape rupt de oboseala, intr-o zi de duminica si m-am tot gandit...ce sa fac eu astea 3 ore pana dorm copii ca sa ma relaxez? Sa ma uit la un film...nimic interesant la TV! Sa dorm...nu e bine, ca nu mai dorm la noapte si iara ma duc zombi la lucru! Sa beau...sula, ca trebuie sa stau treaz, dupa ce se trezeste printu iesim la o shaorma (ehhh...ce stiti voi profanilor de cand nu am iesit si ce de dor ne era de una...), bem o berica si apoi fugim acasa sa facem baie la toata armada si sa ne pregatim de o noua saptamana! Sa lucru...hai mai da-o dreaq omule...si asa is rob toata ziua si noaptea!!!
Asa ca, primu lucru... duc gunoiu, sa ma relaxez. Apoi, spal toate vasele, din nou mintea e libera si vegetez. Cata relaxare....pacat ca se termina tot, si in momentul in care ma uit la ceas constientizez ca nu a trecut decat o jumatate de ora. Ehh, asta e...ia sa ma pun eu sa caut pe google ceva citat.
Hmmm...oare ce obtin daca caut dupa 'om care nu scr...' Bingo...problema e citatul d'l Paul Valery, citat care da titlul postarii. Da d'le...asa mai merge! A trecut o ora in timp ce-mi redactam/nuantam/corectam randurile de mai sus! Si m-am simtit minunat!
Vorba lui Arnie...i'll be back!!! Si, nu o sa fiu singur ;)
Se afișează postările cu eticheta scris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scris. Afișați toate postările
duminică, 22 iunie 2014
duminică, 31 ianuarie 2010
Gazetar de romania
Ca si in alte domenii, nici presa nu scapa de ziaristi mediocrii al caror gramatica lasa de dorit si care vaneaza doar senzationalul. Nu o sa ma opresc asupra acestor paparazzi de care oricum mi scarba, ci o sa ma concentrez asupra celor care intr-adevar se numesc jurnalisti si lucreaza pentru ziare de prestigiu.
Si azi, am remarcat un articol scris in Gandul, totusi un ziar serios si pe care il citesc cu placere zilnic. Nu gramatica mi-a atras atentia in acest articol, ci modul in care este scris si modul de exprimare al autoarei care da un nou sens expresiei "ma zgarie in urechi". Titlul articolului...Cel mai gras român, Stelian, 350 de kilograme, baricadat în casă de ani întregi. Extrag fragmente din articol...
Si cam am terminat cu citatele...ajung. Probabil autoarea a fost bine intentionata si a vrut sa trezeasca compasiunea in sufletele cititorilor. Sau poate din contra... Insa, la stilul in care a scris articolul, probabil ca mai bine nu o facea. Pe langa faptul ca aduce a stirile de la ora 5, atat de "dragi" mie, modul in care este scris articolul imi provoaca un sentiment de penibil. Mai ales inceputul sau. Cum naiba, scuze pentru exprimare, poti sa ai o astfel de exprimare si sa scrii in asemenea hal. Chiar din mila pentru sa suferinta sarmanului om, nu scrii un asa rahat de articol. Citind acest articol gandul meu fuge la calificative gen: bascalie, scandal, insulta, marlanie, sadism, ironie, rusine...insa in nici un caz nu intrevad vreo urma de mila sau compasiune a autoarei pentru cel suferind.
Nu credeam sa ajung sa vad asemenea articol in Gandul...dar se pare ca m-am inselat. Rusine!
Si azi, am remarcat un articol scris in Gandul, totusi un ziar serios si pe care il citesc cu placere zilnic. Nu gramatica mi-a atras atentia in acest articol, ci modul in care este scris si modul de exprimare al autoarei care da un nou sens expresiei "ma zgarie in urechi". Titlul articolului...Cel mai gras român, Stelian, 350 de kilograme, baricadat în casă de ani întregi. Extrag fragmente din articol...
Dintre picioare îi atârnă ditamai burta, aproape până la pământ. Demult nu mai poate să stea cu picioarele apropiate; trebuie să le ţină mereu depărtate, să facă loc burţii. A măsurat-o odată şi avea în jur de doi metri. Ultima dată, bucureşteanul Stelian Jurcă a ieşit din casă iarna trecută, şi numai pentru câteva minute, să se ducă în grădină, până la veceu. Pe vremea aia n-avea chiar 350 de kile, dar oricum, tot pe acolo era. A căzut pe gheaţă şi căzut a rămas - de abia l-au ridicat trei vecini mai forţoşi. De atunci şi până acum n-a mai făcut un pas. Are 47 de ani şi şade numai pe marginea patului; se uită pe geam la nimic ore, zile întregi, din odaia lui minusculă.
Din vitrină îl privesc ursuleţi de pluş coloraţi şi răţuşte din gumă. Afară, pe sârma de rufe, stau la uscat chiloţi galbeni şi roz, uriaşi, cât o jumate de cearceaf de pat. Sunt cumpăraţi anume din magazin pentru graşi. Alături se usucă o lenjerie cu mulţi Tweety. În odaie, Stelian stă înconjurat de grămezi de telefoane mobile. Sunt ale vecinilor, îşi mai ocupă timpul cârpindu-le, să nu înnebunească de atâta stat. Dar trebuie să i le pună cineva în poală, că el nu poate să întindă mâna decât o juma de metru.
De vreo cinci ani nu mai poate nici să se întindă cu totul în pat - doarme numai culcat pe spate, cu burta în sus, cu picioarele pe podea şi cu vreo trei perne sub cap.
Din vitrină îl privesc ursuleţi de pluş coloraţi şi răţuşte din gumă. Afară, pe sârma de rufe, stau la uscat chiloţi galbeni şi roz, uriaşi, cât o jumate de cearceaf de pat. Sunt cumpăraţi anume din magazin pentru graşi. Alături se usucă o lenjerie cu mulţi Tweety. În odaie, Stelian stă înconjurat de grămezi de telefoane mobile. Sunt ale vecinilor, îşi mai ocupă timpul cârpindu-le, să nu înnebunească de atâta stat. Dar trebuie să i le pună cineva în poală, că el nu poate să întindă mâna decât o juma de metru.
De vreo cinci ani nu mai poate nici să se întindă cu totul în pat - doarme numai culcat pe spate, cu burta în sus, cu picioarele pe podea şi cu vreo trei perne sub cap.
Patul e întărit cu proptele, baia durează cât o repriză de fotbal.
Cu baia e o întreagă poveste. Îl spală nevasta o dată la două zile şi durează cât o repriză de fotbal.
Cu baia e o întreagă poveste. Îl spală nevasta o dată la două zile şi durează cât o repriză de fotbal.
Si cam am terminat cu citatele...ajung. Probabil autoarea a fost bine intentionata si a vrut sa trezeasca compasiunea in sufletele cititorilor. Sau poate din contra... Insa, la stilul in care a scris articolul, probabil ca mai bine nu o facea. Pe langa faptul ca aduce a stirile de la ora 5, atat de "dragi" mie, modul in care este scris articolul imi provoaca un sentiment de penibil. Mai ales inceputul sau. Cum naiba, scuze pentru exprimare, poti sa ai o astfel de exprimare si sa scrii in asemenea hal. Chiar din mila pentru sa suferinta sarmanului om, nu scrii un asa rahat de articol. Citind acest articol gandul meu fuge la calificative gen: bascalie, scandal, insulta, marlanie, sadism, ironie, rusine...insa in nici un caz nu intrevad vreo urma de mila sau compasiune a autoarei pentru cel suferind.
Nu credeam sa ajung sa vad asemenea articol in Gandul...dar se pare ca m-am inselat. Rusine!
miercuri, 30 decembrie 2009
Progresul
Ce treaba am si eu d-le cu progresul asta.
Atentie, nu ma voi referi la vreo echipa de fotbal comunala, nici la fabrica de tricotaje, ci strict la termenul de progres in sensul de dezvoltare, schimbare in bine, evolutie.
Progresul in sine se bazeaza pe evolutie si pe inventii. Ne dam seama de existenta sa? Unde anume sa il cautam in jurul nostru? Care anume cred eu ca este cea mai importanta descoperire a omului?
Daca stam bine sa ne gandim, acum 20 de ani la revolutie, habar nu aveam ce e ala calculator. Si asta desii Felix-ul romanesc facuse impresii deosebite la vremea lui(pentru necunoscatori, Felix nu este pseudonimul lui Voiculescu ;), ci este numele unui calculator produs de romani comparabil ca si performante, daca nu chiar mai bun, cu cele mai puternice calculatoare din lume la momentul respectiv). Cand am mers la facultate in 1996 habar nu aveam de unde se opreste sau se opreste un calculator; pentru ca acum sa ajung sa consider calculatorul ca un obiect de nelipsit din preajma mea, mai important decat un televizor, radio, masina de scris, CD-player sau cam orice obiect media. Evident, vorbesc aici despre un calculator conectat la internet ;) Cat este de usor sa vezi un film, sa asculti o melodie sau sa stai la un video-chat cu vreo ruda aflata la mii de km distanta? Sa citesti presa fara sa cumperi un ziar, sa vezi prognoza meteo, sa iti faci cumparaturile online, sa vezi un desen animat bun, o pacaleala, un accident funny...
Insa progresul nu inseamna doar calculatorul. El e doar momeala pe care am folosit-o pentru a atrage atentia. Ganditi-va la banala...masina. Chiar ieri venind pe drumul de la Bistrita spre Dej, nu am putut sa nu ma gandesc la asta. 60 de km parcursi in o ora. Asta in conditiile in care acum, sa zicem 100 de ani, erau oameni care toata viata lor nu parcurgeau aceasta distanta. De fapt...Ce vorbesc acum 100 de ani?...cand si acum pe la sate sau la munte exista oameni care nu o fac. Si continui in directia asta: avionul, trenul... In zilele curente nu-ti ia mai mult de 24 de ore sa ajungi in orice tara de pe glob. Doar sa ai suficienti bani in buzunar.
Si cate si mai cate dovezi ale progresului. Incepand de la descoperirea focului in protoistorie si terminand cu ultimele descoperiri in domeniulo high-tech, totul inseamna progres, evolutie. Focul, roata, metalele, uneltele de care ne folosim, armele, cimentul, sticla, praful de pusca, motorul, electricitatea, calculatorul...toate ne-au facut mai buni, mai puternici, mai inteligenti. Chiar daca unele descoperiri gen armele de distrugere in arma au impact negativ, totusi ele inseamna evolutie.
Si totul se datoreaza cui? Inteligentei umane si spiritului de a lucra in echipa. Inventivitatii si curiozitatii de care am dat dovata ca si specie de-a lungul timpului. Modului in care am stiut sa ne unim fortele, sa invatam sa comunicam si sa scriem pentru a transmite din generatie in generatie ceea ce am descoperit pana la momentul actual. De fapt, consider ca acesta este marele merit al omului ca fiinta, peste tot in natura vedem modul in care anumite deprinderi sunt transmise prin mostenirea genetica urmasilor, insa doar la om vedem cum acest mecanism natural este completat de metodele inventate de om: scrisul si cititul. Practic, acestea stau la baza formarii oricaruia dintre noi. Fara el, nu cred ca ne-am ridica deasupra primatelor.
Privit ca individ omul este clar depasit de animale in cam fiecare domeniu. Insa, datorita scrisului si cititului, cuplate cu munca in echipa(specifica si ea majoritatii animalelor) a ajuns in varful lantului trofic.
Iata de ce e atat de importanta scoala si educatia. Iata de ce trebuie sa citim, sa scriem. Pentru ca scrisul si cititul inseamna cheia spre cunoastere, accesul la experienta acumulata de mii de ani de catre generatiile anteriare noua dar si poarta spre generatiile noastre. Pentru ca si noi trebuie sa scriem, sa ne transmitem mai departe experienta.
Altfel, fara ele, ne putem intoarce inapoi in copac, oricum Romania nu e departe de statutul asta :(
Atentie, nu ma voi referi la vreo echipa de fotbal comunala, nici la fabrica de tricotaje, ci strict la termenul de progres in sensul de dezvoltare, schimbare in bine, evolutie.
Progresul in sine se bazeaza pe evolutie si pe inventii. Ne dam seama de existenta sa? Unde anume sa il cautam in jurul nostru? Care anume cred eu ca este cea mai importanta descoperire a omului?
Daca stam bine sa ne gandim, acum 20 de ani la revolutie, habar nu aveam ce e ala calculator. Si asta desii Felix-ul romanesc facuse impresii deosebite la vremea lui(pentru necunoscatori, Felix nu este pseudonimul lui Voiculescu ;), ci este numele unui calculator produs de romani comparabil ca si performante, daca nu chiar mai bun, cu cele mai puternice calculatoare din lume la momentul respectiv). Cand am mers la facultate in 1996 habar nu aveam de unde se opreste sau se opreste un calculator; pentru ca acum sa ajung sa consider calculatorul ca un obiect de nelipsit din preajma mea, mai important decat un televizor, radio, masina de scris, CD-player sau cam orice obiect media. Evident, vorbesc aici despre un calculator conectat la internet ;) Cat este de usor sa vezi un film, sa asculti o melodie sau sa stai la un video-chat cu vreo ruda aflata la mii de km distanta? Sa citesti presa fara sa cumperi un ziar, sa vezi prognoza meteo, sa iti faci cumparaturile online, sa vezi un desen animat bun, o pacaleala, un accident funny...
Insa progresul nu inseamna doar calculatorul. El e doar momeala pe care am folosit-o pentru a atrage atentia. Ganditi-va la banala...masina. Chiar ieri venind pe drumul de la Bistrita spre Dej, nu am putut sa nu ma gandesc la asta. 60 de km parcursi in o ora. Asta in conditiile in care acum, sa zicem 100 de ani, erau oameni care toata viata lor nu parcurgeau aceasta distanta. De fapt...Ce vorbesc acum 100 de ani?...cand si acum pe la sate sau la munte exista oameni care nu o fac. Si continui in directia asta: avionul, trenul... In zilele curente nu-ti ia mai mult de 24 de ore sa ajungi in orice tara de pe glob. Doar sa ai suficienti bani in buzunar.
Si cate si mai cate dovezi ale progresului. Incepand de la descoperirea focului in protoistorie si terminand cu ultimele descoperiri in domeniulo high-tech, totul inseamna progres, evolutie. Focul, roata, metalele, uneltele de care ne folosim, armele, cimentul, sticla, praful de pusca, motorul, electricitatea, calculatorul...toate ne-au facut mai buni, mai puternici, mai inteligenti. Chiar daca unele descoperiri gen armele de distrugere in arma au impact negativ, totusi ele inseamna evolutie.
Si totul se datoreaza cui? Inteligentei umane si spiritului de a lucra in echipa. Inventivitatii si curiozitatii de care am dat dovata ca si specie de-a lungul timpului. Modului in care am stiut sa ne unim fortele, sa invatam sa comunicam si sa scriem pentru a transmite din generatie in generatie ceea ce am descoperit pana la momentul actual. De fapt, consider ca acesta este marele merit al omului ca fiinta, peste tot in natura vedem modul in care anumite deprinderi sunt transmise prin mostenirea genetica urmasilor, insa doar la om vedem cum acest mecanism natural este completat de metodele inventate de om: scrisul si cititul. Practic, acestea stau la baza formarii oricaruia dintre noi. Fara el, nu cred ca ne-am ridica deasupra primatelor.
Privit ca individ omul este clar depasit de animale in cam fiecare domeniu. Insa, datorita scrisului si cititului, cuplate cu munca in echipa(specifica si ea majoritatii animalelor) a ajuns in varful lantului trofic.
Iata de ce e atat de importanta scoala si educatia. Iata de ce trebuie sa citim, sa scriem. Pentru ca scrisul si cititul inseamna cheia spre cunoastere, accesul la experienta acumulata de mii de ani de catre generatiile anteriare noua dar si poarta spre generatiile noastre. Pentru ca si noi trebuie sa scriem, sa ne transmitem mai departe experienta.
Altfel, fara ele, ne putem intoarce inapoi in copac, oricum Romania nu e departe de statutul asta :(
Abonați-vă la:
Postări (Atom)