Citit, aprobat, citat

Nu ca as fi mare fan al d-lui Cristian Tudor Popescu, insa ii citesc destul de des articolele, si uneori, cum este cazul si aici, il aprob. Insa, e pentru prima data, cand simt sa si fac copy&paste la ceea ce a scris intr-un articol publicat azi in ziarul sau de casa, Gandul

Mai intai, nu sunt de parere ca rezultatele dezastruoase sunt cauzate de stresul pe care cica l-ar fi creat elevilor camerele de luat vederi sau supraveghetorii. Daca n-ai de gand sa copiezi, adica sa furi, daca esti ocupat sa scrii ce stii, cu ce te deranjeaza ca esti filmat? In mall sunt camere de supraveghere peste tot - cand iese sa mai dea o tura cu baietii si fetele, ca iar n-are chef de invatat, nu se simte stresat, inhibat, domnu' elev?

E, de asemenea, o amagire comoda sa credem ca de vina pentru rezultatele de la bac sunt ministrul Funeriu cu gafele lui, guvernul incompetent Boc sau egolatrul iresponsabil T. Basescu, preşedinte.

Cauza fundamentala a "dezastrului de la bac" este faptul ca a sti nu mai este o valoare in societatea romanească de azi. Eu am facut liceul intr-o perioada in care cultura generala era un motiv de mandrie. Daca aveai cunostinte in mai multe domenii, daca vorbeai corect romaneste, erai un om respectat, un om "cu carte".

Astazi, cultura generala nu mai inseamna aproape nimic. Sunt la moda in spatiul public aproximatia si ignoranta in materie de orice: limba romana, limba engleza, istorie, geografie, logica, literatura, ca sa nu mai vorbim de matematica si fizica, practic inexistente. Nestiinta, cand este dublata de bani si notorietate, devine chiar o calitate simpatica.

Dupa parerea mea, exista doua categorii principale printre cei care au picat bacul. In primul rand e vorba de cei care n-au vrut sa invete, considerand ca ei nu sunt "fraieri", si ca se vor descurca intr-un fel. Pentru acestia nu cred ca se poate face nimic nici in sesiunea a doua. Supravegherea examenelor trebuie mentinuta, gradul de accesibilitate al subiectelor poate fi acelasi, iar daca isi vor petrece vara distrandu-se, atunci, din toamna, isi vor cauta un loc de munca, nu e nici o tragedie - nu luam in discutie cazul parintilor inconstienti care or sa-i tina acasa in continuare. Unii se vor descurca si fara diploma de bac, altii nu, si atunci poate ca se vor decide, in fine, sa invete.

Cea de-a doua categorie o reprezinta elevii capabili intr-un anume domeniu, care stiu deja ce vor face si pentru care bacul e o pierdere de timp. In cazul unui tanar bun la informatica, dorind sa lucreze in acest sector, nuvelele lui Slavici sau filosofia lui Blaga sunt chinuri inutile. La fel cum pentru cine se indreapta hotarat spre o disciplina umanista, algebra de grup, inel, corp, integrala sau limitele de siruri sunt pedepse considerate nemeritate.

Specializarea este o caracteristica a pietei muncii de azi - nu o agreez, ma marginesc sa o constat. Pentru acesti tineri, e in mod evident necesara o regandire nu numai a examenului de bacalaureat, dar si a intregii programe a claselor XI - XII.

Sincer sa fiu, nu mai am nimic de zis si e unul dintre putine cazuri in care tac din plisc si nu mai comentez nimic...

Petre Ispirescu: Basmele Romanilor

O chestie ce-mi place la siteul ziarului Gandul...au o rubrica intitulata "Ce citim".

In ziua de azi, lectura devine o problema. Mai ales in randurile tinerilor, care sunt pe zi ce trece mai necititi si din pacate cu un vocabular mai limitat. Asa ca, nu pot decat sa salut initiativa celor de la Gandul, care incearca sa faca lumina in aceasta directie. Si, nu pot sa nu uit, de cei de la Adevarul, care prin colectia lor de carti reprezinta o adevarata compresa cu apa rece pentru sufletul meu indragostit pentru vecie de carti si lectura.

Sa revin insa la ziarul Gandul si rubrica lor destinata lecturii. Am observat de multa vreme aceasta rubrica, insa azi nu am mai putut rezista tentatiei, avand in vedere cartea despre care era vorba: "Basmele romanilor" de Petre Ispirescu. Cati dintre noi nu isi amintesc cu drag de povestirile care ne-au incantat copilaria?

• Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
• Praslea cel voinic si merele de aur
• Sarea in bucate
• Ileana Simziana
• Greuceanu
• Fata saracului cea isteata
• Insira-te margaritari
• Fat-Frumos cu parul de aur
• Zana zanelor
• Pasarea maiastra
• Aleodor imparat

Asa ca, o sa ma adresez tuturor parintilor cu copii pana la 10 ani: daca nu le-ati cumparat inca aceasta carte, faceti bine si o cumparati cat mai repede, pentru ca e pur si simplu pacat sa nu o faceti.

Amintiti-va doar cu cata placere ati citit aceste povesti si cum visati cu ochii deschisi la fati frumosi si ileane cosanzene. Iar daca cumva nu ati citit sau nu ati visat, inseamna ca va lipseste ceva ce nu o sa mai gasiti niciodata!

Gazetar de romania

Ca si in alte domenii, nici presa nu scapa de ziaristi mediocrii al caror gramatica lasa de dorit si care vaneaza doar senzationalul. Nu o sa ma opresc asupra acestor paparazzi de care oricum mi scarba, ci o sa ma concentrez asupra celor care intr-adevar se numesc jurnalisti si lucreaza pentru ziare de prestigiu.

Si azi, am remarcat un articol scris in Gandul, totusi un ziar serios si pe care il citesc cu placere zilnic. Nu gramatica mi-a atras atentia in acest articol, ci modul in care este scris si modul de exprimare al autoarei care da un nou sens expresiei "ma zgarie in urechi". Titlul articolului...Cel mai gras român, Stelian, 350 de kilograme, baricadat în casă de ani întregi. Extrag fragmente din articol...

Dintre picioare îi atârnă ditamai burta, aproape până la pământ. Demult nu mai poate să stea cu picioarele apropiate; trebuie să le ţină mereu depărtate, să facă loc burţii. A măsurat-o odată şi avea în jur de doi metri. Ultima dată, bucureşteanul Stelian Jurcă a ieşit din casă iarna trecută, şi numai pentru câteva minute, să se ducă în grădină, până la veceu. Pe vremea aia n-avea chiar 350 de kile, dar oricum, tot pe acolo era. A căzut pe gheaţă şi căzut a rămas - de abia l-au ridicat trei vecini mai forţoşi. De atunci şi până acum n-a mai făcut un pas. Are 47 de ani şi şade numai pe marginea patului; se uită pe geam la nimic ore, zile întregi, din odaia lui minusculă.

Din vitrină îl privesc ursuleţi de pluş coloraţi şi răţuşte din gumă. Afară, pe sârma de rufe, stau la uscat chiloţi galbeni şi roz, uriaşi, cât o jumate de cearceaf de pat. Sunt cumpăraţi anume din magazin pentru graşi. Alături se usucă o lenjerie cu mulţi Tweety. În odaie, Stelian stă înconjurat de grămezi de telefoane mobile. Sunt ale vecinilor, îşi mai ocupă timpul cârpindu-le, să nu înnebunească de atâta stat. Dar trebuie să i le pună cineva în poală, că el nu poate să întindă mâna decât o juma de metru.

De vreo cinci ani nu mai poate nici să se întindă cu totul în pat - doarme numai culcat pe spate, cu burta în sus, cu picioarele pe podea şi cu vreo trei perne sub cap.

Patul e întărit cu proptele, baia durează cât o repriză de fotbal.

Cu baia e o întreagă poveste. Îl spală nevasta o dată la două zile şi durează cât o repriză de fotbal.

Si cam am terminat cu citatele...ajung. Probabil autoarea a fost bine intentionata si a vrut sa trezeasca compasiunea in sufletele cititorilor. Sau poate din contra... Insa, la stilul in care a scris articolul, probabil ca mai bine nu o facea. Pe langa faptul ca aduce a stirile de la ora 5, atat de "dragi" mie, modul in care este scris articolul imi provoaca un sentiment de penibil. Mai ales inceputul sau. Cum naiba, scuze pentru exprimare, poti sa ai o astfel de exprimare si sa scrii in asemenea hal. Chiar din mila pentru sa suferinta sarmanului om, nu scrii un asa rahat de articol. Citind acest articol gandul meu fuge la calificative gen: bascalie, scandal, insulta, marlanie, sadism, ironie, rusine...insa in nici un caz nu intrevad vreo urma de mila sau compasiune a autoarei pentru cel suferind.

Nu credeam sa ajung sa vad asemenea articol in Gandul...dar se pare ca m-am inselat. Rusine!

Dama politicii - Drama romanilor

Un articol absolut demential dupa parerea mea despre Elena Udrea - Dama politicii romanesti in ziarul Gandul.

Nu pot sa nu remarc ca sunt complet de acord cu ce scrie autoarea, si faptul ca am ajuns un adevarat fan al articolelor semnate de dansa.

Caracterizarea este perfecta si ma lasa fara alte comentarii:

"Îi place să se expună - de la sfârcuri, până la "dezvăluirile" şocante (ultima despre implicarea ziaristei Marie Jeanne Ion în complotul răpirii din Irak) -, e blonda cu detonatorul, care face pe mironosiţa. Agresivitatea sa faţă de Parlament nu a fost egalată decât de preşedintele Traian Băsescu. Asemeni acestuia, exprimă, prin toate gesturile sale, convingerea că nu are de dat socoteală nimănui. A creat un model politic feminin, caracterizat prin sexualitate, tupeu şi ostentaţie. De aceea, orice ar purta, la propriu şi la figurat. de acum încolo, nu va fi, niciodată, o doamnă a politicii - aceasta presupune rafinament, clasă, cultură -, ci o damă a ei."

Pretul campaniilor electorale

Ce face omul modern cand nu poate dormi noaptea? Se da pe net! Evident! Si se enerveaza dis-de-dimineata.
Asadar, ma plimbam ici-colo pe internet, buimac inca din cauza trezirii premature, cand brusc, mi-a sarit si ultima farama de somnolenta cand am ajuns sa citesc urmatorul titlul din Gandul...Campania electorală în bani: între 70 şi 170 de milioane €.
Despre ce e vorba in acest articol? Foarte pe scurt: PSD si PNL se acuza reciproc ca au cheltuit pentru campania electorala a D-lor Basescu si Geoana sume cuprinse in jur la 170 de milioane de EURO! In acelasi articol, Asociatia Pro Democratia estimeaza aceste costuri la circa 70 de milioane.

Sume halucinante, avand in vedere ca fiecare dintre cei doi a declarat ca a beneficiat de sponzorizari in valoare de aproximativ 1 milion de euro iar potrivit legii in vigoare, candidatii pot cheltui in campanie pana la 3.5 milioane euro. Sume exorbitante avand in vedere nivelul de trai din Romania, salariul minim pe economie, criza economica, rata somajului... etc.
Poate ca aceste estimari sa fie exagerate, insa personal consider ca s-a sarit de 50 de milioane. Avand in vedere ca peste tot pe unde am umblat in ultimele saptamani cu masina pe ruta Cluj-Dej-Bistrita era plin de mashuri, panouri, bannere cu candidatii, iar pretul acestora este destul de piperat(de exemplu, la o cautare rapida pe google am gasit oferte in jur la 10 euro metrul patrat de mesh); aceasta estimare mi se pare normala.

Trec momentan peste depasirea cu mult a pragului de 3.5milioane stabilit de lege, si ma concentrez asupra altui aspect. De unde mama dracului sunt toti acesti bani, avand in vedere ca cei doi candidati au beneficiat de doar cate 1 milion de euro din sponsorizari??? Evident, este o intrebare retorica, pentru ca stim cu totii raspunsul, el se afla pe buzele tuturor romanilor, nu e asa?

Iar pentru ca ironia sa fie completa, adevarul e ca noi toti suntem cei care platim aceste costuri. Romania intreaga va plati scump aceste campanii electorale, iar recompensa va fi pe masura, ne vom alege pentru inca 5 ani fie cu dracu, fie cu taica-su!!!