Acum cateva zile am participat la o discutie despre "inclinatia" si "priceperea" romanilor la inselaciune, furt si minciuna. Si mi-am propus ca atunci cand o sa am timp, o sa ma gandesc putin la acest subiect. In esenta, am lansat atunci o teorie potrivit careia aceasta inclinatie este normala pe undeva avand in vedere povestirile copilariei si exemplele pe care le primim din frageda pruncie. Sa detaliez...
Va mai amintiti povestirile copilariei? Ursul pacalit de vulpe, Corbul si vulpea, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Pacala si Tandala, Praslea cel voinic si merele de aur, Scufita rosie, Soacra cu trei nurori, Fata mosului si fata babei, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Greuceanu, Ileana Cosanzeana, Fat Frumos, Harap Alb si multe...multe altele...
Povesti frumoase, nemuritoare care ne-au incantat copilaria si ne-au facut sa visam la feti frumosi viteji care se lupta cu balauri si zmei pentru cate o ileana cosanzeana. Dar, in acelasi timp, ne-au indus in subconstient ca trebuie sa fii smecher ca sa te descurci, ca trebuie sa fi mai iscusit decat ceilalti, sa poti sa ii pacalesti, sa poti sa ii "fraieresti" ca sa obtii anumite avantaje de pe seama lor. Si trebuie sa fii "smecher" si pentru ca sa nu cazi in capcanele altora. Lumea in care traim este plina de balauri, zmei, oameni spani, oameni rosii, ghionoaie si mume ale padurii, lupi rai si vrajitoare malefice. Doar fiind istet si descurcaret, doar fiind smecher si puternic poti sa supravietuiesti. Pacaleste sau vei fi pacalit. Ingroapa-ti adversarul in pamant si taiei capul, altfel o sa ti-l pierzi pe al tau. Fura merele de aur, omoara cerbul ca sa furi nestematele din pielea lui, pacaleste-i pe ceilalti ca sa imparti averile soacrei in mod avantajos pentru tine, fura salatele ursului, razbuna-te pe lupul cel rau, s.a.m.d.
Evident, asta nu inseamna ca si trebuie sa facem ce e acolo. Si astfel de povesti apar in cam toate culturile din lume, multe putand fi des intalnite si in alte regiuni ale globului. Las analiza fina a impactului pe care il au aceste povesti asupra psihicului uman pe seama celor specializati in acest domeniu, eu tin doar sa remarc ca atmosfera zugravita in aceste povestiri ale copilariei si actiunile eroilor se pot regasi in lumea reala, evident la alte dimensiuni, insa substratul lor este evident dupa parerea mea.
Din moment ce de mic copil nu auzi decat de pacaleli, furturi si inselaciuni, mi se pare normal ca aceste deprinderi sa ramana adanc intiparite in subconstient. Modul in care sunt lasate sa iasa la suprafata depinde de fiecare dintre noi, de autocotrolul pe care il avem si de cat de capabili suntem sa facem diferenta intre povesti si realitate. Probabil ca exact aceeasi situatie se poate intalni si in cazul telenovelelor, varianta pentru oameni "maturi" a povestirilor ;)
Poate ca am exagerat nitel cu rationamentul si mai ales cu modul in care l-am prezentat, insa, inclin sa cred ca exista un sambure de adevar in tot ce am scris mai sus. Smecherul se descurca si castiga, fraierul plateste si pierde.
Ps. Asta nu inseamna ca eu cred ca povestirile sunt rele. Din contra!
Se afișează postările cu eticheta basme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta basme. Afișați toate postările
joi, 15 aprilie 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
Basme de adormit...electoratul
Daca tot am vorbit acum vreo doua zile despre povestirile lui Ispirescu, era o poveste - Fata saracului cea isteata. Iar in povestea asta e la un moment dat un boier care da ordin sa vina fata la el "nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe langa drum". Iar fata mosului, fiind isteata a rezolvat sarada, a pus pe ea doar un navod (asa ca nu era nici imbracata nici dezbracata), a incalecat pe un tap (care fiind mic ii tot scapa fetei cand un picior pe jos, cand celalalt) si a mers la boier (pe drum tapul nu tinea drumul drept ca tot mergea cand pe o parte a drumului dupa un lastar, cand pe partea cealalta dupa o iarba, deci nici pe drum, nici pe langa drum).
De ce mi-am amintit acum de povestea asta? Pentru ca si politicienii nostri ma duc cu gandul la aceasta situatie..."nici intr-un partid, nici fara partid, nici la putere, nici in opozitie, nici cinstiti, nici murdari, nici oameni de cuvant dar nici mincinosi". Din pacate insa pentru noi, dansii nu o fac din inteligenta ca si raspuns la ordinul unui anumit boier, ci o fac din rea credinta si egoism, pentru ca isi urmarescu scopurile personale si gonesc dupa ciolan. Pentru ca altfel nu pot sa-mi explic traseismul politic la care asistam. Prin toate partidele avem nenumarate exemple de politicieni care au schimbat cate 3-4 partide, in functie de cine era la putere. Mai nou a aparut o noua gaselnita - ca sa nu bata la ochi chiar in ultimul hal - nu se trece direct la PDL, ci se tranziteaza o stare intermediara, aceea de independent.
Cum naiba se poate face politica ca si independent, habar nu am. Ce o fi insemnand sa fii independent in politica, iarasi nu pricep. Ce sa mai vorbim de faptul ca "teoretic" omul respectiv a ajuns acolo pe baza unei platforme program cu care vorba vine, a "fermecat" niste creduli...pardon, am vrut sa zic niste simpatizanti...sa il voteze. Platforma care evident ca a fost a unui partid in care a activat si pe listele caruia a fost promovat. Pentru ca sa fim seriosi, uninominalul asta nu a fost decat praf in vant si ochii credulilor, tot partidele politice sunt cele care au stat intotdeauna la baza alegerilor, si asa va fi mereu. Politica inseamna in primul rand existenta unor partide, si lupta dintre acestea. Independenta nu este decat o stare intermediara de trecere de la un partid la altul, pentru ca singur in ocean nu rezisti, vine rechinul mai mare si te papa. Insa noi romanii, am inventat si asta. Incepand cu desteapta de fata lui tata, care prin tertipul trecerii la independenta a reusit sa scoata din stampila consumatorilor de halucinogene un mandat de europarlamentar. Asa ca, odata brevetata si verificata prin practica, smecheria lui Basescu a inceput sa fie aplicata la scara larga. Tot mai multi asa zisi "nemultumiti" pleaca din partidele aflate in opozitie si ingroasa randurile asa zisilor "independenti". Adica a celor care mentin de fapt acest guvern slab si amarat care ne ingroapa pe zi ce trece mai adanc. Nu au imbracat inca culoarea portocalie, dar ii sustin toate intiativele legislative si nu am nici o indoiala ca maxim pana la alegerile parlamentare o vor face, pentru ca altfel nu mai prind dansii un post caldut pana is eu...presedinte!
Ca si paranteza, nu ma refer aici la cei care au candidat de la inceput ca si independenti la alegeri si care au fost alesi personal, fara sa aiba pe cineva "watching their back". Exista si astfel de oameni, care au ajuns "pe barba lor" acolo si cu care nu am absolut nimic. Insa sunt extrem de putini si nu fac subiectul discutiilor si nici nu ies in lumina reflectoarelor.
Revenind insa la independentii mei dragi, deocamdata, nici intr-un partid, nici in altul, nici nu ne conduc, nici nu sunt condusi, nici nu fac ce au promis, nici nu ne inseala(din moment ce nu fac nimic). Iar noi stam ca vitelu la poarta noua si nici nu putem face nimic, nici nu ne plangem, nici bogati, nici saraci, nici cu servici, nici fara servici, nici cu conducatori, dar nici fara conducatori, nici nu traim, nici nu murim.
Cam asta e poporul roman, bun sa asculte basme si sa adoarma visand frumos ca nu e nici calare, nici pe jos, nici imbracat, nici dezbracat, nici pe drum, nici pe langa drum...
De ce mi-am amintit acum de povestea asta? Pentru ca si politicienii nostri ma duc cu gandul la aceasta situatie..."nici intr-un partid, nici fara partid, nici la putere, nici in opozitie, nici cinstiti, nici murdari, nici oameni de cuvant dar nici mincinosi". Din pacate insa pentru noi, dansii nu o fac din inteligenta ca si raspuns la ordinul unui anumit boier, ci o fac din rea credinta si egoism, pentru ca isi urmarescu scopurile personale si gonesc dupa ciolan. Pentru ca altfel nu pot sa-mi explic traseismul politic la care asistam. Prin toate partidele avem nenumarate exemple de politicieni care au schimbat cate 3-4 partide, in functie de cine era la putere. Mai nou a aparut o noua gaselnita - ca sa nu bata la ochi chiar in ultimul hal - nu se trece direct la PDL, ci se tranziteaza o stare intermediara, aceea de independent.
Cum naiba se poate face politica ca si independent, habar nu am. Ce o fi insemnand sa fii independent in politica, iarasi nu pricep. Ce sa mai vorbim de faptul ca "teoretic" omul respectiv a ajuns acolo pe baza unei platforme program cu care vorba vine, a "fermecat" niste creduli...pardon, am vrut sa zic niste simpatizanti...sa il voteze. Platforma care evident ca a fost a unui partid in care a activat si pe listele caruia a fost promovat. Pentru ca sa fim seriosi, uninominalul asta nu a fost decat praf in vant si ochii credulilor, tot partidele politice sunt cele care au stat intotdeauna la baza alegerilor, si asa va fi mereu. Politica inseamna in primul rand existenta unor partide, si lupta dintre acestea. Independenta nu este decat o stare intermediara de trecere de la un partid la altul, pentru ca singur in ocean nu rezisti, vine rechinul mai mare si te papa. Insa noi romanii, am inventat si asta. Incepand cu desteapta de fata lui tata, care prin tertipul trecerii la independenta a reusit sa scoata din stampila consumatorilor de halucinogene un mandat de europarlamentar. Asa ca, odata brevetata si verificata prin practica, smecheria lui Basescu a inceput sa fie aplicata la scara larga. Tot mai multi asa zisi "nemultumiti" pleaca din partidele aflate in opozitie si ingroasa randurile asa zisilor "independenti". Adica a celor care mentin de fapt acest guvern slab si amarat care ne ingroapa pe zi ce trece mai adanc. Nu au imbracat inca culoarea portocalie, dar ii sustin toate intiativele legislative si nu am nici o indoiala ca maxim pana la alegerile parlamentare o vor face, pentru ca altfel nu mai prind dansii un post caldut pana is eu...presedinte!
Ca si paranteza, nu ma refer aici la cei care au candidat de la inceput ca si independenti la alegeri si care au fost alesi personal, fara sa aiba pe cineva "watching their back". Exista si astfel de oameni, care au ajuns "pe barba lor" acolo si cu care nu am absolut nimic. Insa sunt extrem de putini si nu fac subiectul discutiilor si nici nu ies in lumina reflectoarelor.
Revenind insa la independentii mei dragi, deocamdata, nici intr-un partid, nici in altul, nici nu ne conduc, nici nu sunt condusi, nici nu fac ce au promis, nici nu ne inseala(din moment ce nu fac nimic). Iar noi stam ca vitelu la poarta noua si nici nu putem face nimic, nici nu ne plangem, nici bogati, nici saraci, nici cu servici, nici fara servici, nici cu conducatori, dar nici fara conducatori, nici nu traim, nici nu murim.
Cam asta e poporul roman, bun sa asculte basme si sa adoarma visand frumos ca nu e nici calare, nici pe jos, nici imbracat, nici dezbracat, nici pe drum, nici pe langa drum...
joi, 4 martie 2010
Petre Ispirescu: Basmele Romanilor
O chestie ce-mi place la siteul ziarului Gandul...au o rubrica intitulata "Ce citim".
In ziua de azi, lectura devine o problema. Mai ales in randurile tinerilor, care sunt pe zi ce trece mai necititi si din pacate cu un vocabular mai limitat. Asa ca, nu pot decat sa salut initiativa celor de la Gandul, care incearca sa faca lumina in aceasta directie. Si, nu pot sa nu uit, de cei de la Adevarul, care prin colectia lor de carti reprezinta o adevarata compresa cu apa rece pentru sufletul meu indragostit pentru vecie de carti si lectura.
Sa revin insa la ziarul Gandul si rubrica lor destinata lecturii. Am observat de multa vreme aceasta rubrica, insa azi nu am mai putut rezista tentatiei, avand in vedere cartea despre care era vorba: "Basmele romanilor" de Petre Ispirescu. Cati dintre noi nu isi amintesc cu drag de povestirile care ne-au incantat copilaria?
- Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
- Praslea cel voinic si merele de aur
- Sarea in bucate
- Ileana Simziana
- Greuceanu
- Fata saracului cea isteata
- Insira-te margaritari
- Fat-Frumos cu parul de aur
- Zana zanelor
- Pasarea maiastra
- Aleodor imparat
Asa ca, o sa ma adresez tuturor parintilor cu copii pana la 10 ani: daca nu le-ati cumparat inca aceasta carte, faceti bine si o cumparati cat mai repede, pentru ca e pur si simplu pacat sa nu o faceti.
Amintiti-va doar cu cata placere ati citit aceste povesti si cum visati cu ochii deschisi la fati frumosi si ileane cosanzene. Iar daca cumva nu ati citit sau nu ati visat, inseamna ca va lipseste ceva ce nu o sa mai gasiti niciodata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)