Fiecare pasare pe limba ei piere

Acum cateva zile am participat la o discutie despre "inclinatia" si "priceperea" romanilor la inselaciune, furt si minciuna. Si mi-am propus ca atunci cand o sa am timp, o sa ma gandesc putin la acest subiect. In esenta, am lansat atunci o teorie potrivit careia aceasta inclinatie este normala pe undeva avand in vedere povestirile copilariei si exemplele pe care le primim din frageda pruncie. Sa detaliez...

Va mai amintiti povestirile copilariei? Ursul pacalit de vulpe, Corbul si vulpea, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Pacala si Tandala, Praslea cel voinic si merele de aur, Scufita rosie, Soacra cu trei nurori, Fata mosului si fata babei, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Greuceanu, Ileana Cosanzeana, Fat Frumos, Harap Alb si multe...multe altele...

Povesti frumoase, nemuritoare care ne-au incantat copilaria si ne-au facut sa visam la feti frumosi viteji care se lupta cu balauri si zmei pentru cate o ileana cosanzeana. Dar, in acelasi timp, ne-au indus in subconstient ca trebuie sa fii smecher ca sa te descurci, ca trebuie sa fi mai iscusit decat ceilalti, sa poti sa ii pacalesti, sa poti sa ii "fraieresti" ca sa obtii anumite avantaje de pe seama lor. Si trebuie sa fii "smecher" si pentru ca sa nu cazi in capcanele altora. Lumea in care traim este plina de balauri, zmei, oameni spani, oameni rosii, ghionoaie si mume ale padurii, lupi rai si vrajitoare malefice. Doar fiind istet si descurcaret, doar fiind smecher si puternic poti sa supravietuiesti. Pacaleste sau vei fi pacalit. Ingroapa-ti adversarul in pamant si taiei capul, altfel o sa ti-l pierzi pe al tau. Fura merele de aur, omoara cerbul ca sa furi nestematele din pielea lui, pacaleste-i pe ceilalti ca sa imparti averile soacrei in mod avantajos pentru tine, fura salatele ursului, razbuna-te pe lupul cel rau, s.a.m.d.

Evident, asta nu inseamna ca si trebuie sa facem ce e acolo. Si astfel de povesti apar in cam toate culturile din lume, multe putand fi des intalnite si in alte regiuni ale globului. Las analiza fina a impactului pe care il au aceste povesti asupra psihicului uman pe seama celor specializati in acest domeniu, eu tin doar sa remarc ca atmosfera zugravita in aceste povestiri ale copilariei si actiunile eroilor se pot regasi in lumea reala, evident la alte dimensiuni, insa substratul lor este evident dupa parerea mea.

Din moment ce de mic copil nu auzi decat de pacaleli, furturi si inselaciuni, mi se pare normal ca aceste deprinderi sa ramana adanc intiparite in subconstient. Modul in care sunt lasate sa iasa la suprafata depinde de fiecare dintre noi, de autocotrolul pe care il avem si de cat de capabili suntem sa facem diferenta intre povesti si realitate. Probabil ca exact aceeasi situatie se poate intalni si in cazul telenovelelor, varianta pentru oameni "maturi" a povestirilor ;)

Poate ca am exagerat nitel cu rationamentul si mai ales cu modul in care l-am prezentat, insa, inclin sa cred ca exista un sambure de adevar in tot ce am scris mai sus. Smecherul se descurca si castiga, fraierul plateste si pierde.

Ps. Asta nu inseamna ca eu cred ca povestirile sunt rele. Din contra!

Curajul

Iata-ne intrati in linie dreapta spre sfintele sarbatori de Craciun. Ma uit la calendarul din coltul dreapta jos al laptop-ului la data...21 Decembrie 2009. Si-mi sare in cap...au trecut 20 de ani.

20 de ani de democratie. 20 de ani de sperante. 20 de ani de munca pentru un trai mai bun. 20 de ani de cand niste eroi sau nebuni au murit pentru ca azi noua sa ne fie altfel. Ca au fost inspirati sau nu, asta o va decide doar istoria si generatiile care vor veni. Oricum e plina presa din aceste zile de articole pe aceasta tema, nu e scopul meu sa le fac concurenta aici. Dar, amintindu-mi cum am trait revolutia prin ochii unui copil de 11 ani si 4 luni, stau si ma gandesc cat curaj au putut avea acei oameni la acele momente. Curaj sau nebunie?

• Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta.(Winston Churchill)
• Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.(Vaclav Havel)
• Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa fricii.(Mark Twain)
• Curajul este începutul biruinţei.(Plutarh)
• Curajul este aproape o contradictie in termeni, inseamna o dorinta puternica de a trai care ia forma disponibilitatii de a muri.(Gilbert Keith Chesterton)

In opinia mea, un om curajos este un om care lupta pentru crezul sau, sa pentru o cauza a sa. Un om care atunci cand are de ales intre a se retrage sau a merge inainte, alege a doua cale. Nu este neaparat sa aiba dreptate, sau sa o faca pentru ceva nobil.

Curajul nu inseamna optiunea pentru o extrema gen bine sau rau, victorie sau infrangere, adevar sau fals, viata sau moarte. Ci mai degraba sustinerea unei idei/atitudini atunci cand majoritatea nu o fac. Stiu ca din punctul asta de vedere, cam toti oamenii au avut si momente in care au fost curajosi. Si de ce nu? La fel cum, fiecare om a avut si momente in care a fost las. Curajul si lasitatea sunt trasaturi umane normale, la fel cum sunt si optimismul si pesimismul.

Atata tot ca unii dintre cei curajosi pot sa ajunga eroi sau martiri. Iar pentru asta, celor care au murit sau au ramas infirmi pe viata la Revolutia din 1989 le datoram recunostinta si respectul nostru vesnic.