sinuciderea este cea mai imorala dintre crime!

Sinuciderea, numită şi suicid, (din latină sui caedere, a se omorî pe sine) este actul prin care cineva îşi ia singur viaţa. În unele religii, sinuciderea este considerată un păcat, iar în unele state, e un delict. Pe de altă parte, în alte culturi, sinuciderea este văzută ca o modalitate onorabilă de a scăpa din situaţii umilitoare, sau prea dureroase.

Ma trezesc si eu ca tot omul dupa o zi agitata si un somn bun, si cum deschid calculatorul sa vedem ce mai zice presa lui peste din Romania, si ce vad? Madalina Manole a murit chiar in ziua in care ar fi implinit 43 de ani. Si toata ziulica vuieste presa, tembeliziunile si radiourile...ca s-a sinucis, ca a trimis un SMS de adio sotului ei, ca a mai avut o tentativa de sinucidere, etc...

Si, imi vin in minte alte cazuri de sinucidere. Un student din orasul meu natal, s-a aruncat de la etajul 8 al unui camin studentesc acum vreo 2 saptamani. Acum cativa ani, un elev de liceu tot din preajma casei parintilor mei s-a spanzurat. Acu vreo cateva zile, un student din Timisoara a "zburat" si el de pe geamul unui camin studentesc. Si evident, multi, multi altii...

Inteleg cand un om grav bolnav care stie ca va muri ajunge sa-si puna capat zilelor pentru a scapa de suferinta. Chiar daca nu sunt de acord, inteleg insa.

Dar, cand un tanar care are toata viata inainte decide sa se omoare, asta nu mai inteleg. Cand o mama a unui copil de 1 an, celebra si realizata decide sa-si puna capat zilelor, iarasi nu pricep. Si nu accept! Daca intr-adevar s-a sinucis, atunci cel putin din punctul meu de vedere, Madalina Manole inceteaza sa mai reprezinte ceva, sa mai imi pese de destinul ei, melodiile ei si tot ce a reprezentat. Si nu se va compara niciodata cu Laura Stoica, alta artista care s-a stins prematur. Laura a murit in urma unui accident rutier, ea va ramane Un Actor Grabit ale carui piese le voi asculta cu placere pentru tot restul vietii mele. Madalina insa, daca s-a sinucis, imi va aminti intotdeauna cand voi auzi o piesa de a ei ca a fost o mama care a ales sa-si lase copilul de 1 an singur. Si asta va fi suficient sa arunce la gunoi intreaga ei cariera, familie si tot ce a realizat in viata. Un moment de lasitate decisiv. Pacat de copilasul ala :(

Curajul

Iata-ne intrati in linie dreapta spre sfintele sarbatori de Craciun. Ma uit la calendarul din coltul dreapta jos al laptop-ului la data...21 Decembrie 2009. Si-mi sare in cap...au trecut 20 de ani.

20 de ani de democratie. 20 de ani de sperante. 20 de ani de munca pentru un trai mai bun. 20 de ani de cand niste eroi sau nebuni au murit pentru ca azi noua sa ne fie altfel. Ca au fost inspirati sau nu, asta o va decide doar istoria si generatiile care vor veni. Oricum e plina presa din aceste zile de articole pe aceasta tema, nu e scopul meu sa le fac concurenta aici. Dar, amintindu-mi cum am trait revolutia prin ochii unui copil de 11 ani si 4 luni, stau si ma gandesc cat curaj au putut avea acei oameni la acele momente. Curaj sau nebunie?

• Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta.(Winston Churchill)
• Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.(Vaclav Havel)
• Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa fricii.(Mark Twain)
• Curajul este începutul biruinţei.(Plutarh)
• Curajul este aproape o contradictie in termeni, inseamna o dorinta puternica de a trai care ia forma disponibilitatii de a muri.(Gilbert Keith Chesterton)

In opinia mea, un om curajos este un om care lupta pentru crezul sau, sa pentru o cauza a sa. Un om care atunci cand are de ales intre a se retrage sau a merge inainte, alege a doua cale. Nu este neaparat sa aiba dreptate, sau sa o faca pentru ceva nobil.

Curajul nu inseamna optiunea pentru o extrema gen bine sau rau, victorie sau infrangere, adevar sau fals, viata sau moarte. Ci mai degraba sustinerea unei idei/atitudini atunci cand majoritatea nu o fac. Stiu ca din punctul asta de vedere, cam toti oamenii au avut si momente in care au fost curajosi. Si de ce nu? La fel cum, fiecare om a avut si momente in care a fost las. Curajul si lasitatea sunt trasaturi umane normale, la fel cum sunt si optimismul si pesimismul.

Atata tot ca unii dintre cei curajosi pot sa ajunga eroi sau martiri. Iar pentru asta, celor care au murit sau au ramas infirmi pe viata la Revolutia din 1989 le datoram recunostinta si respectul nostru vesnic.