20 de ani de democratie. 20 de ani de sperante. 20 de ani de munca pentru un trai mai bun. 20 de ani de cand niste eroi sau nebuni au murit pentru ca azi noua sa ne fie altfel. Ca au fost inspirati sau nu, asta o va decide doar istoria si generatiile care vor veni. Oricum e plina presa din aceste zile de articole pe aceasta tema, nu e scopul meu sa le fac concurenta aici. Dar, amintindu-mi cum am trait revolutia prin ochii unui copil de 11 ani si 4 luni, stau si ma gandesc cat curaj au putut avea acei oameni la acele momente. Curaj sau nebunie?
- Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta.(Winston Churchill)
- Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.(Vaclav Havel)
- Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa fricii.(Mark Twain)
- Curajul este începutul biruinţei.(Plutarh)
- Curajul este aproape o contradictie in termeni, inseamna o dorinta puternica de a trai care ia forma disponibilitatii de a muri.(Gilbert Keith Chesterton)
Curajul nu inseamna optiunea pentru o extrema gen bine sau rau, victorie sau infrangere, adevar sau fals, viata sau moarte. Ci mai degraba sustinerea unei idei/atitudini atunci cand majoritatea nu o fac. Stiu ca din punctul asta de vedere, cam toti oamenii au avut si momente in care au fost curajosi. Si de ce nu? La fel cum, fiecare om a avut si momente in care a fost las. Curajul si lasitatea sunt trasaturi umane normale, la fel cum sunt si optimismul si pesimismul.
Atata tot ca unii dintre cei curajosi pot sa ajunga eroi sau martiri. Iar pentru asta, celor care au murit sau au ramas infirmi pe viata la Revolutia din 1989 le datoram recunostinta si respectul nostru vesnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu