Era sa o comit. Noroc ca mi-am dat seama la timp.
Ce anume? Era sa-mi incalc o promisiune facuta mie insumi. Cum ca in fiecare zi o sa scriu ceva pe blog. De ce?
Pentru ca-mi place sa scriu. Nu pot sa spun de ce...pur si simplu imi place. Cand ma vad in fata laptopului, cu o idee in cap...incep sa vina valuri, valuri de cuvinte. Iar din cuvinte se formeaza propozitii, din propozitii paragrafe, din paragrafe iese ditamai articolul. Si tot asa...
Parca ma simt mai relaxat. Simt ca dau afara o parte din naduful interior. Ma rasuflu, cum s-ar zice. Nu trebuie sa-mi strig disperarea, nu trebuie sa ma plang, nu trebuie sa ma razbun de nervi. Pur si simplu, trebuie sa-mi pun o anumita ordine in idei. Sa ma invart in jurul unui subiect si sa spun ce simt si cred eu despre el. Pur si simplu, sa-mi las gandurile sa curga, stiind ca nu depind de nimeni, ca nimeni nu poate sa vina si sa-mi opreasca insiruirea de idei, nimeni nu poate sa ma cenzureze...sunt propriul meu stapan in acest mic univers construit aici.
Iar asta, inseamna ceva, pentru mine, aici, si acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu