Traiesc!

Si respir...si suflu...si poate ca las si o urma pe pamant care sa ateste trecerea mea...care sa fie marturie ca am fost si eu pe aici prin preajma, bagator in seama...un ilustru necunoscut in cautare...

Toti cautam...toti suntem ilustri...dintr-un anumit punct de vedere fiecare dintre noi este "L'ombelico del mondo!". Si, asemeni lui Roberto Benigni in al sau "La vitta e bella" exclam si eu plin de trairi...Buongiorno principessa! Buna ziua viata, buna ziua lume, buna ziua voi toti cei din jur...va urez tot ce e mai bun si tot ce e mai de bine! Va urez tot...dar nu ofer nimic. As vrea sa o fac...dar nu depinde de mine...as vrea sa fac o lume mai buna...dar nu depinde de mine....as vrea...dar nu pot!

Sau...poate nu vreau. Poate sunt un las. Poate sunt un incapabil. Poate sunt un infrant. Poate sunt un alt sclav al sistemului. Singur, umil, visator...sunt! Si exist! Si traiesc! Si...visez...

Si ce daca? Lumea merge inainte....isi urmareste inexplorabil cursul spre infinit. Sunt, respir, traiesc si muncesc...dar oare exist? Nu pot sa fiu atat de ipocrit incat sa nu recunosc ca am indoieli. Ca tremur...ca sufar singur in tacerea mea...ca nu am curajul sa recunosc ca sunt un...OM? Un OM ca voi toti, ca toti cei care ma inconjoara, cu dragoste sau simpatie, cu ura sau dispret...sunt un OM ca oricare dintre noi...doar un OM!

Si, ca un OM, revin...reincep sa innod firul frant al gandurilor mele, refac haosul organizational din mintea mea...mai destept dar tot prost...mai intelept dar tot naiv...mai copt dar tot tanar...mai Eu, dar parca nu tot Eu...

...parca e ceva in plus...sa fie un an...sa fie niscaiva experienta...sa fie timpul...