Se afișează postările cu eticheta averi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta averi. Afișați toate postările

joi, 20 mai 2010

Crede si nu cerceta

Dintr-un punct de vedere, in ceea ce o sa fac mai departe o sa stau drept si o sa judec stramb...sau, din alt punct de vedere, o sa stau stramb si o sa judec drept.

Care varianta o fi cea buna, habar nu am, si nici nu prea conteaza, pentru ca deja m-am hotarat sa scriu despre asta si decizia mea a fost luata. Iar Doamne, Doamne e sus si vede, si e singurul in fata caruia o sa raspund...toti o sa o facem la final.

Dar, sa revin. Citeam pe adevarul.ro un articol potrivit caruia
ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, este unul dintre cei mai bogaţi bugetari din ţară. Acesta câştigă, din funcţia de decan al Facultăţii de Teologie, aproximativ 162.000 de lei anual.

La această sumă se adaugă aproape 102.000 de lei pe an, bani primiţi în calitatea sa de ierarh la Arhiepiscopia Sibiului. În plus, Mitropolitul mai ia încă 3.300 de lei pentru că este profesor la Universitatea din Craiova. Astfel, ÎPS Laurenţiu Streza are un venit lunar de peste 22.000 de lei. Mai mult decât câştigă într-un an un profesor debutant, o asistentă medicală sau un pensionar.
Vin si completez..nu cat castiga un debutant...cat castiga si oameni care au 5-10 ani vechime. Diferenta de venituri este uriasa. Nu ma mira deloc ca nu mai stiu ce alta mare fata bisericeasca are ditamai Hummer-ul cu care se plimba. De fapt, toata biserica o duce super bine merci, in timp ce opinca sufera si se vaieta.

Habotnicii ma pot acuza ca fac un pacat, asta e treaba lor ca si habotnici. Altii ma pot considera un ins care tot timpul se vaieta si este plin de manie proletara. Asa o fi. Dar, nu pot sa nu remarc ceea ce vorbeam si cu tatal meu in weekend, cat de bine o duce biserica ortodoxa din romania. In timp ce toti o duc mai rau, in vremuri de criza, biserica prospera. Cu cat e mai greu, cu atat mai multi oameni isi intorc fata spre Dumnezeu. Daca in vremuri prospere ei se indeparteaza de El, la greu devine sursa lor de sprijin si speranta. Iar biserica creste, se ingrasa si prospera. Nu o sa inteleg niciodata de ce trebuie biserici cat mai mari si cat mai fastuoase. De ce trebuie sa contruim o catedrala a neamului atat de mare, si tocmai in preajma altui edificiu megaloman adica casa poporului. Nu inteleg de ce trebuie ca un mitropolit precum cel de mai sus sa ia atatia bani de la statul roman, cand oricum el mai are si alte surse de venit, si cand, mai ales cand, el este prin definitie un om "sfant" care traieste cu putin, are nevoie de putin, si si-a pus viata in slujba lui Dumnezeu. Nu o sa inteleg de ce un tanar medic sau profesor trebuie sa munceasca pentru maxim 1000 de RON din care sa-si rezolve si cazare si masa si imbracaminte, in timp ce un tanar preot este primit cu bratele deschise in parohie, i se pune la dispozitie o casa parohiala gratuita, i se cumpara straie la servici si asa mai departe.

Nu zic, religia este importanta si necesara. Dar, nu o religie care incurajeaza fastul si luxul. Inclusiv in locasurile de cult! Religia trebuie sa incurajeze curatenia sufletului, traiul simplu si cinstit, viata corecta. Ca sa continui cu citatele
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Ma consider un om echilibrat, si cred in Dumnezeu. Dar, doar in El. Pentru ca uitandu-ma in jurul meu, pe zi ce trece am tot mai mult impresia ca biserica moderna a uitat tocmai valoarea acestor versete din Matei. Biserica a adunat si aduna averi, se imbraca in aur, construieste biserici cat mai mari si mai fastuoase, conducatorii ei au venituri lunare mai mari decat veniturile majoritatii populatiei pe un an intreg si se lafaie cu piscine si masini de ultimul tip.
Probabil ca o parte din acele venituri merg la donatii(nu cred, dar nici nu exclud posibilitatea), insa nu vad ce ar trebuii sa aiba asemenea venituri! Doar, nu au nevoie!

Cum eu ca un angajat in invatamant trebuie sa-mi cumpar singur haine si incaltaminte, ba mai nou si markere sa scriu pe tabla(pentru ca creta e "demodata"), cum eu trebuie sa platesc pentru familia mea o chirie lunara care inseamna jumate salariul, de ce preotul sa nu faca la fel? Si sa nu prind pe cineva ca-mi vine cu brosoave ca el a invatat pana a ajuns acolo...ca nici eu nu am tras vanturi prin salile facultatii!

vineri, 26 februarie 2010

Fericirea - un lucru marunt?

Pentru cei care cred că o găsesc în averi, educaţie sau tinereţe, psihologii au surprize. Fericirea se ascunde, de fapt, în relaţiile cu cei din jur, colegi, prieteni, familie. Mult timp s-a crezut că nu există, că are doar surogate. S-a dovedit însă că optimiştii au mari şase să găsească fericirea, pentru că o caută, iar pesimiştii, să se-mpiedice în zadar de ea.

In sfarsit, mai aud si eu pareri care vin sa-mi intareasca convingerile. Iar paragraful de mai sus nu e luat alandala de pe internet, ci sursa lui se afla tocmai pe Adevarul. Daca stam bine sa ne gandim, ideea de mai sus e prezenta si conceptele religioase...
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Unde e inima noastra? Unde e adevarata comoara pe care o avem in timpul vietii? Putem sa avem toti banii din lume si faima, dar fara lucrurile marunte care dau savoare vietii ce suntem? Cate casnicii se intemeiaza din interese materiale pentru ca mai apoi sa se destrame pentru ca cei doi nu sunt fericiti impreuna? Iar la polul opus se afla cei saraci, care reusesc sa intemeieze familii pana cand doamna cu coasa ii va desparti.

Bineinteles, o stare materiala buna nu e neaparat daunatoare fericirii. Nu degeaba se spune ca "banii nu aduc fericirea, dar o intretin". Dar, daca nu esti inconjurat de prieteni, familie si colegi in preajma carora sa te simti bine si sa fii fericit, degeaba ai toti banii din lume. Pana la urma totul in lumea asta se rezuma la atingerea unei stari de echilibru. Iar echilibru inseamna in primul rand sa nu uiti sa te si bucuri de lucrurile marunte din viata si de cei din jurul tau, nu doar sa fugi dupa bani, bani si iar bani.

Inchei cu versurile celor de la Tapinarii: