Fericirea - un lucru marunt?

Pentru cei care cred că o găsesc în averi, educaţie sau tinereţe, psihologii au surprize. Fericirea se ascunde, de fapt, în relaţiile cu cei din jur, colegi, prieteni, familie. Mult timp s-a crezut că nu există, că are doar surogate. S-a dovedit însă că optimiştii au mari şase să găsească fericirea, pentru că o caută, iar pesimiştii, să se-mpiedice în zadar de ea.

In sfarsit, mai aud si eu pareri care vin sa-mi intareasca convingerile. Iar paragraful de mai sus nu e luat alandala de pe internet, ci sursa lui se afla tocmai pe Adevarul. Daca stam bine sa ne gandim, ideea de mai sus e prezenta si conceptele religioase...

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Unde e inima noastra? Unde e adevarata comoara pe care o avem in timpul vietii? Putem sa avem toti banii din lume si faima, dar fara lucrurile marunte care dau savoare vietii ce suntem? Cate casnicii se intemeiaza din interese materiale pentru ca mai apoi sa se destrame pentru ca cei doi nu sunt fericiti impreuna? Iar la polul opus se afla cei saraci, care reusesc sa intemeieze familii pana cand doamna cu coasa ii va desparti.

Bineinteles, o stare materiala buna nu e neaparat daunatoare fericirii. Nu degeaba se spune ca "banii nu aduc fericirea, dar o intretin". Dar, daca nu esti inconjurat de prieteni, familie si colegi in preajma carora sa te simti bine si sa fii fericit, degeaba ai toti banii din lume. Pana la urma totul in lumea asta se rezuma la atingerea unei stari de echilibru. Iar echilibru inseamna in primul rand sa nu uiti sa te si bucuri de lucrurile marunte din viata si de cei din jurul tau, nu doar sa fugi dupa bani, bani si iar bani.

Inchei cu versurile celor de la Tapinarii:

Tapinarii - Sunt Fericit - gamato.ro

Despre starea de normalitate

Evident, cu ghilimelele de rigoare. Pentru ca in romania nu exista normalitate, doar abateri de la aceasta. Incepand de aseara, vuieste internetul de un video filmat intr-o scoala obscura din mandra noastra tara:

Profesoara vs Politie - gamato.ro

Normal ca vuieste internetul...doar e rost de scandal si cearta. La nimic nu se pricepe mai bine romanul decat sa discute pe o anumita tema. Iubim barfa, sa ne dam cu parerea, sa comentam pe marginea unui subiect la moda. Asa ca, in cateva ore s-au umplut toate siteurile cu clone ale respectivului filmulet si da-i domnule frau liber la dezbateri, pareri pro si contra unuia dintre cei doi "combatanti". Ca sa folosesc o expresie literara, au curs si o sa mai curga rauri de cerneala pe marginea acestui subiect. S-au incins tastaturile calculatoarelor de cata patima au pus romanii in comentarii pe forumuri. Parerile sunt impartite evident, si sunt concentrate in jurul a doua curente principale.

• bine i-a facut la cioara, si asa avea gura mare si nimeni nu incapea de ea. Mai mult s-a si legat de un politist aflat in exercitiul functiunii, fapta penala incadrabila la categoria ultraj. Oricum, romanul tot roman, stie cum se potoleste o femeie isterica, se vede ca "doamna" profesoara are experienta, ca a schimbat automat placa cand a luat-o peste bot. Iar respectiva "doamna" daca asa se comporta cu colegii si cu autoritatile statului, atunci oare cum se comporta cu elevii sai?
• e inadmisibil sa lovesti o femeie. Iar politistul trebuie dat afara, pentru ca e un frustrat incapabil sa-si controleze pornirile animalice, o bruta care aplica legea talionului. Ok, doamna a exagerat, dar exista lege, trebuia sa "domnul" politist sa reactioneze dupa litera si spiritul legii. Mai mult, uitati-va cu cata putere o loveste pe sarmana femeie, se vede cum acolo e acumulata toata ura incultului fata de profesori si cei care au vrut sa-l invete sa fie om in viata. Si in plus, asta e discriminare fata de tigani!

Si da-i si lupta neicusorule...mai ceva ca la 48 :D

O sa mai dureze ceva pana lucrurile se vor potoli si se va reintra pe fagasul normal. Pentru ca, de fapt aici vreau eu sa ajung. Ce inseamna normal in aceasta situatie? Pai, normal ar fi sa se faca o evaluare psihologica celor doi protagonisti si sa se stabileasca daca sunt apti sa exercite acele meserii. Tot normal ar fi ca cei doi sa fie evaluati si profesional, sa se vada daca sunt intr-adevar sunt calificati sa se afle pe acele posturi. Si tot normal ar fi ca ramanerea doamnei profesoare in cadrul acelei institutii de invatamant sa fie supusa aprobarii colegilor sai, pana la urma acestia sunt cei care au solicitat interventia politiei si ei trebuie sa o suporte.

Dar, probabil ca cel mai normal lucru ar fi ca persoanele autorizate din cadrul autoritatilor sa apara in media si sa expuna clar statutul politistului roman. Ce anume are acesta voie sa faca, care sunt drepturile pe care le are si ce anume trebuie sa inteleaga tot manelistul, cocalarul, tiganul, infractorul, soferul, pitipoanca s.a.m.d...ca nu au voie sa faca!!! Si sa ne educam copii in acest sens, sa nu ajunga in situatii similare. Nu putem sa avem pretentia sa fim o tara democrata din uniunea europeana daca nu stim sa respectam autoritatile!!!

Adica, breee, nu dati palme la politisti...ca dupa aia incepeti sa ciripiti ca "doamna" din imagine! Asta daca aveti noroc, ca altfel va tranteste gaborul jos, va leaga si va trage un "perdaf" la sectie de va merg fulgii. Sau cine stie, poate aveti norocul sa o faceti in SUA, unde va baga cateva socuri electrice, sau chiar putina zeama de plumb ;)

Nevoia de modele morale

Am auzit intamplator zilele astea prin media niste afirmatii ale candidatilor la presidentie legate de modelele lor morale. Ce au ales? Unul sotia, altul pe patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane iar al treilea pe un cantaret, cunoscut pentru viata beoma destul de intensa.

Mi-a ramas in cap ideea de model moral si am inceput sa cochetez cu ea. De ce avem nevoie de modele morale? Sau mai bine zis, este nevoie de modele morale?

Personal, inclin sa cred ca da. Si mai inclin sa cred ca fiecare persoana a avut cel putin un astfel de model moral, la un moment dat in viata. Fie ca este vorba de unul dintre parinti, fie de unul dintre bunici, profesori, colegi de servici, partener de viata, preot...fiecare are nevoie de un model. Fiecare dintre noi isi alege cel putin un model moral pentru sine insusi si isi stabileste in functie de acesta anumite repere morale. Reperele morale sunt cele care ne ghideaza in viata. Cand ne aflam la un moment de cumpana, modelul moral este cel care ne inspira in alegerea unei decizii. Tot el este cel care ne da incredere in capacitatile noastre de decizie. Daca aceasta incredere nu poate fi indeplinita, el este cel care vine ca si justificare a deciziilor noastre, pentru ca din moment ce el a facut asa si a putut, inseamna ca putem si noi.

De aici si pana la ce modele morale ne alegem fiecare dintre noi este insa o cale lunga. O cale care depinde de fiecare dintre noi. Ceea ce suntem noi insine ca oameni este si un rezultat al calitatii modelelor morale pe care le avem sau le-am avut!