ta ta ta ta ta ta ta ta ta....

ne-au ciuruit :D

Traim intr-o tara minunata. Romania are cam toate formele de relief, este magnifica. In Romania poti sa vezi paradoxuri care frizeaza ridcolul. Ar trebuii sa fim mandri ca suntem romani! Unde altundeva in lumea asta mai vezi

• tigani cu palate si bmw sau mercedes, plini de aur si care primesc ajutoare sociale de la stat.
• elevi de liceu si studenti geniali care abia asteapta sa termine scoala ca sa emigreze.
• profesori si medici care sunt, iertati expresia, "rupti in cur"!
• mii de tineri care termina o facultate fara perspective de angajare, adica asa cum imi place mie sa zic "someri cu diploma".
• infractori si corupti care beneficiaza de o lege mult prea blanda si care poate fi sucita dupa bunul plac in interese personale.
• politicieni care schimba partidele si doctrinele mai des ca si chilotii(scuze pentru exprimare din nou).
• masini de lux care ii fac pe straini sa le pice gura masca, telefoane bengoase, cluburi de fite si tineri drogati sau beti care petrec pana la 5 dimineata pentru ca apoi sa mearga acasa obositi si sa ceara bani de la mami si de la tati pentru noaptea urmatoare.
• oameni care se vaieta ca mor de foame si manca paine cu margarina, salam expirat, si mamaliga cu slana si ceapa, dar nu se pot lipsi de tigari si bautura luata pe datorie de la birtul din coltul strazii.
• mii de buticuri, micro-magazine si birtuturi aflate pe fiecare strada sau la parter de bloc.
• conducatori care isi urmaresc propriul interes fara sa le pese de unde au plecat, si cine sunt cei pe care ii reprezinta.
• oameni care au muncit o viata intreaga pentru ca sa ajunga sa primeasca o pensie care nu le ajunge sa isi cumpere medicamente si sa duca un trai decent.

As mai continua, dar a inceput meciul...macar acolo ma relaxez si uit de mizeria si nemernicia care o vad la televizor zi de zi, ora de ora. Concluzia e simpla...avem o tara minunata si un popor plin de contraste. Am putea sa stam la loc de cinste in orice vitrina a paradoxurilor, numai ca nimeni nu ar avea curajul sa ne puna acolo decat daca e inconstient si vrea sa ramana fara nici un trofeu in ea ;)

Stau si ma intreb totusi, de ce nu simt asta? De ce nu sunt mandru macar ca sunt roman? Oare pentru ca ma gandesc cu groaza la ce o sa urmeze? Fiul meu o sa se nasca intr-o tara care a uitat de oamenii sai, unde exista doar legea junglei si supravietuiesc doar cei puternici. Si, imi dau seama ca singura lui sansa e ca eu sa fiu puternic, sa supravietuiesc si sa ii transmit lui tot ceea ce stiu. Daca eu sunt slab si nu rezist, ce sanse o sa aiba el?

Cum o sa fac asta in contextul in care o sa pierd atat 25% din salar ramane de vazut. Am inceput sa ma obisnuiesc cu asta, si cautam solutii. Ce o sa fac insa cand mai vine si statul si mareste TVA cu 5%, cand o sa explodeze preturile si o sa creasca somajul, ramane sa imi dau seama in continuare. Si ca mine o sa fie toti ceilalti bugetari. Adica, toti profesorii, medicii, politistii, gardienii care o sa resimta masurile acestea mai acut decat oricine altceva de departe. E suficient sa cumulam reducerea cu 25% a salariilor cu marirea probabil cu minim 10% a preturilor, ca sa incepem sa ne gandim la supravietuire. Popor de mamaligari, nu degeaba ne-au nimit bulgarii asa. O sa ne intoarcem la mamaliga, slana si ceapa. La sapa fiecarui petec de pamant pe care il avem pentru macar niste porumb ieftin, ca sa avem ce sa punem pe masa. Acesta este unul dintre putinele momente in care ma urasc. Ma urasc pentru gura spurcata pe care o am, si pentru ca am avut dreptate, cu toate previziunile mele pesimiste. Insa, urasc si mai mult, infinit mai mult pe altii. Si, doamne fereste sa ajung sa ma intalnesc cu unu dintre aia pe care ii urasc din tot sufletul meu, cu fiecare por al fiintei mele. Doar sa discutam fata in fata, atata tot...

Felicitari d-le Basescu si d-le Boc...ne-ati ciuruit!!! Urmeaza sa ne mai luati si banutul de coliva...

Ghinionul bata-l norocul sa-l bata!

O elevă din municipiul Vulcan a ajuns la urgenţă, miercuri, după ce n-a mai reuşit să-şi extragă din ureche o cască cu ajutorul căreia a copiat la proba scrisă la limba şi literatura română, potrivit NewsIn. Fata a cumpărat cu 50 de euro, de pe internet, o cască minusculă care se lipeşte pe timpan şi cu ajutorul căreia putea auzi de la un complice, aflat în afara clasei, toate rezolvările la proba scrisă. După examen, fata nu şi-a mai putut scoate dispozitivul din ureche şi începuse să aibă dureri. Speriată, ea a mers la Spitalul municipal Vulcan, unde a cerut ajutorul medicilor.

Doamne doamne e sus si te bate cand ti lumea mai draga. Daca furi, risti ca orice hot sa fii prins la un moment dat. Chiar daca nu a fost prinsa copiind, uite ca cel de sus vede tot si intoarce serviciul cu varf si indesat.

Iar eu pot sa ma rad copios cand ma gandesc la cat de greu i-a fost la fata respectiva sa se hotarasca sa mearga la doctor. Pentru ca fac pariu, ca nu a mers ea bucuroasa ;))

Si mai stau si ma intreb un lucru...noi cei din invatamant...ce putem face in fata tehnologiilor tot mai performante? As vrea sa-mi raspunda toti parintii care se spala pe maini frumos de educatia copiilor lor si zic ca e treaba dascalilor, sa-si bata ei capul cu odraselele lor. Cum ar putea dascalii sa evite astfel de cazuri???

Blind justice

Justitia in Romania e oarba. Si surda si muta. Schioapa de piciorul drept si cu mainile legate. Justitia romana e doar pentru cei slabi, amarati si fara putere. Pentru cei cu putere, ea fie nu exista fie poate fi dirijata dupa bunul lor plac.

In Romania, justitia e o papusa in mainile celor "priceputi". Raspund in fata ei doar cei care "merita". Peste tot in jurul nostru avem exemple. Cand unul dintre pestii mari cade din greseala in plasele justitiei, el se da bolnav si scapa. Cel mai recent exemplu, domnul Voicu.

In Romania vremurilor noastre e posibil orice. Inclusiv sa fii batut pe trecerea de pietoni sau la scara blocului fara ca nimeni sa intervina. Poti sa mori cu dreptatea in mana, la noi cine trebuie sa scape, scapa! Iar politia romana raspunde calm pe acelasi ton mereu...trebuie facuta acheta, trebuie sa asteptam dupa rezultatul anchetei, trebuie sa se adune probe...etc. Si dupa ce se aduna vreo cativa ani probe, lucrurile se potolesc, viata isi continua cursul si totul se pierde in negura uitarii.

Ma uitam cu groaza acum cateva zile la cazul batranelului din Craiova care a iesit sa-si plimbe nepotica si a fost batut pana a facut infarct de un sofer de BMW pentru ca traversa prea incet pe trecerea de pietoni. Intre timp batranul a murit, politia l-a identificat pe bataus, dar i-a dat drumul. Iar eu aflu noi detalii...smecherul s-a dat jos la batran si i-a carat cateva palme, dupa care s-a urcat la volan, si pentru ca batranul comenta s-a dat jos si i-a mai carat o portie de pumni si picioare. Cand batranul s-a prabusit jos, s-a urcat in masina si a plecat in viteza. Politia cerceteaza cazul cu autorul in stare de libertate, desii e evident ca respectivul reprezinta un pericol social si asteapta rezultatele autopsiei pentru a vedea daca exista o legatura intre stopul cardiac si bataie.

Cam asta e romania zilelor noastre. Peste tot asistam la incalcari repetate si flagrante ale legii, dar legea se aplica doar acolo unde "trebuie". Cati oameni mai trebuie sa moara pentru ca lucrurile sa reintre in fagasul lor normal? Cat sange mai trebuie sa curga pe sosele pentru ca in sfarsit sa vedem persoane sus puse platind pentru faptele lor? Cand o sa ne vina mintea la cap?

In alta tara, civilizata, presiunea opiniei publice in urma unei asemenea fapte ar fi de neimaginat. S-ar fi protestat impotriva coruptiei din justitie, s-ar fi iesit in strada cerandu-se sa se faca dreptate. Mass-Media ar fi exploatat subiectul in ultimul hal, pentru rating si pentru dreptate. Pentru ca, intotdeauna, cei multi sunt sensibili tocmai la acest subiect. Cel mai bun subiect nu e scandalul, asa cum crede presa romana, ci nedreptatile facute de o justitie oarba, actele de injustitie comise de cei care au puterea impotriva celor multi. Nimic nu prinde mai bine la gloata decat demascarea coruptiei la nivel inalt. Dar asta intr-o tara civilizata, cu oameni cu un puternic instinct social, oameni mandri de faptul ca sunt cetateni ai acelei tari, oameni solidari unii cu altii impotriva nedreptatii. Asta intr-o tara unde mass-media nu e subordonata politicului, unde presa reprezinta intr-adevar o putere in stat, unde o presa sanatoasa ii "obliga" pe cei care au puterea sa isi faca datoria.

Asta intr-o tara moderna, nu in Romania noastra medievala, unde banul conduce iar bunul simt e ceva ce mai apare doar in manualele de istorie!

Numele brutei cu BMW este Cosmin Drăgan. Daca ar fi dupa mine, as aplica legea talionului. Probabil ca si dupa multi altii, daca e sa ne luam dupa datele unui sondaj dat publicitatii saptamana trecuta si conform caruia peste 90% din populatia tarii este de acord cu introducerea pedepsei cu moartea. Din pacate insa, nu noi cei multi decidem, ci ei, cei putini. Asa cum tot nu noi vom decide cine e vinovat, ci acelasi sistem corupt din justita noastra cea oarba, surda, muta, schioapa si cu mainile legate...

Hristos a inviat!

Inca o zi...inca o noapte...inca o fila din istoria credintelor si ideilor religioase.

Anul acesta s-au suprapus Pastele Ortodox cu cel Catolic. Anul acesta, totul a fost mai repede. anul acesta, a fost mai frig; si mai greu. Si mai ... simplu. Incredibil, dar adevarat, a fost mai simplu. Fiind mai greu, am avut mai putine expectactii. Avand mai putine asteptari, a fost mai usor sa le satisfacem. A fost mai usor si sa ne resemnam daca nu am reusit sa le indeplinim. A fost mai greu...pentru ca a fost criza. Scuza perfecta...e criza frate!

Insa, sa trecem peste lucrurile materiale. Lucrurile marunte, care insa ne decid modul de trai, ceea ce traim si ceea ce mancam. Au venit Sfintele Sarbatori de Paste. Si, ca in fiecare an, pastem toti. Pastem, noi, oitele, turma ratacita in tranzitie. Si pastem de rupem...rupem tot...nimica nu ramane dupa noi. Nu asta conteaza insa. Conteaza ca a fost noaptea de Inviere. Si, ca in fiecare an, am fost si eu partas la aceasta bucurie a crestinatatii. Intr-adevar, o mare bucurie pentru noi toti. Si, am constatat, alaturi de una dintre bunicele mele, ca au fost mai multi oameni la biserica. Si in noaptea de Inviere, si in ziua de Pasti. A fost biserica plina, nu am avut loc unii de altii din cauza inghesuielii. "De ce?", asta m-a intrbat bunica mea. Iar raspunsul a venit prompt...din cauza necazurilor, a grijilor si problemelor.

Oamenii nu stiu ce e aia biserica, nu stiu sa se intoarca cu fata spre divinitate decat atunci cand au nevoie. Oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e "bine". Isi amintesc de existenta Sa doar atunci cand au nevoie de El. Parsivi, lacomi, prefacuti, farisei...astia sunt oamenii. Cui nu-i place ceea ce citeste aici, "I don't give a damn about it", sau in limba indragostitilor "je me'n fiche"! Asta e adevarul, fie ca ne place sau nu...ne amintim de existenta Lui doar atunci cand avem nevoie de El. In rest, atunci cand suntem sanatosi si o ducem bine, preferam sa iesim la bere si mici prin poienele patriei, preferam sa dormim pana la 11-12 amiaza, ne place mai mult sa ne petrecem toata noaptea in ritmuri disco prin localuri de pierzanie unde spargem intr-o seara cate 2-3 sute de RON, iubim sa stam prin birturi si sa ne innecam "amarul" in bere si tarie. Asta e omul, nu doar romanul, insa la noi se observa foarte bine asta pentru ca aici ne facem veacul.

Suntem oameni, si ne mandrim cu asta. Si, odata pe an, ne amintim de Sfintele Sarbatori de Pasti. Ne amintim ca El, prin Fiul sau, s-a pogorat pentru noi pe pamant, a trait printre noi, si a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Cand a murit El, cerul s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Iar de atunci, in fiecare an, intreaga suflare crestina sarbatoreste invierea Lui, biruinta luminii asupra intunericului, victoria mielului lui Dumnezeu asupra diavolului. Iar noi, cei fatarnici, profitam de aceasta ocazie pentru a ne bate cu pumnii in piept cat de modesti, cat de smeriti suntem, cat de umili ne prezentam in fata Lui. Umili, si in acelasi timp, ne sufocam in cadrul sfintei slujbe de inviere sub povara luxului, a "toalelor" de ultimul racnet! Ceea ce ma enerveaza(si enerveaza e putin zis) e tocmai acest fariseism. Suntem smeriti. insa, la biserica, ne prezentam in cele mai bune toale. Pe toata durata postului, ne rupem de la gura anumite lucruri pentru ca sa simtim ca am "sacrificat" ceva, insa in momentul de bucurie suprema dam cu bata in balta in cel mai urat mod posibil. Participarea la Sfanta Slujba de Pasti a devenit similara cu o difilare pe podium la o prezentare de moda. Ne afisam in cele mai bune toale, ne parfumam cu cele mai "fine" parfumuri, purtam palarii, poste, ochelari de fite...intr-un cuvant ne "laudam"! Uitam de Dumnezeu, uitam de semnificatia sarbatorii pascale, doar ne bucuram de ce putem sa afisam in public. Si ne bucuram cand altii se uita lung dupa noi. Si comentam cu nesat fiecare "defect", fiecare "abatere" de la cutumele derizoriului, ne uitam cu "sictir" la cei care nu au venit la costum si cravata, ranjim cu "superioritate" la baba de visavis care a venit cu aceleasi toale invechite cu care a fost si la ultimele invieri.

Imi cer scuze pentru cei care cred. Imi cer scuze pentru cei care au alta parere. Imi cer scuze pentru toti care cred altceva. Blogul asta e al meu, aici eu imi exprim sentimentele si opiniile. Si opinia mea, pentru moment, e ca biserica romana e pe un drum gresit, unde conteaza imaginea si comercialul. Inclusiv cuvintele intelepte din predica citita azi, imi confirma aceasta parere. Biserica nu traieste pentru credinta pura, credinciosii nu traiesc prin credinta ci traiesc prin material, prin subiectivism.
Poate ca sunt un visator care cauta acul in carul cu fan. Poate ca sunt un razvratit care simte nevoia sa fie Ghita contra. Poate ca vorbesc prostii. Nu conteaza daca am dreptate sau ceea ce am scris mai sus e doar o parere personala. Insa, asta simt eu. Asta e parerea mea: biserica noastra e pe un drum gresit. Credinta noastra e falsa. Noi suntem falsi!

Ca si de alta dati, sper sa nu am dreptate. Spre sa fie pacatul meu, si sa ma insel. Insa, asta doar El poate sa decida. Nici cei din jurul meu, nici tu, cel care citesti asta, nimeni! Doar El! Pentru ca, fie ca credeti, fie ca nu, eu cred in ceva ce e deasupra puterilor noastre de a intelege. Nu conteaza cum Il cheama, nu conteaza Cine e...conteaza ca exista Cineva care e peste puterile mele de intelegere in care cred. Si, asemeni lui Dostoievski, spun si eu "Daca Dumnezeu exista si nu cred am pierdut totul, daca nu exista si nu cred n-am pierdut nimic, traieste ca si cum ar exista!"

Dumnezeu exista...e aici, pretutindeni in tot si in toate. Dar, noi ne indepartam de El. Si, probabil ca asta o sa ne coste :(