Traim intr-o tara minunata. Romania are cam toate formele de relief, este magnifica. In Romania poti sa vezi paradoxuri care frizeaza ridcolul. Ar trebuii sa fim mandri ca suntem romani! Unde altundeva in lumea asta mai vezi
- tigani cu palate si bmw sau mercedes, plini de aur si care primesc ajutoare sociale de la stat.
- elevi de liceu si studenti geniali care abia asteapta sa termine scoala ca sa emigreze.
- profesori si medici care sunt, iertati expresia, "rupti in cur"!
- mii de tineri care termina o facultate fara perspective de angajare, adica asa cum imi place mie sa zic "someri cu diploma".
- infractori si corupti care beneficiaza de o lege mult prea blanda si care poate fi sucita dupa bunul plac in interese personale.
- politicieni care schimba partidele si doctrinele mai des ca si chilotii(scuze pentru exprimare din nou).
- masini de lux care ii fac pe straini sa le pice gura masca, telefoane bengoase, cluburi de fite si tineri drogati sau beti care petrec pana la 5 dimineata pentru ca apoi sa mearga acasa obositi si sa ceara bani de la mami si de la tati pentru noaptea urmatoare.
- oameni care se vaieta ca mor de foame si manca paine cu margarina, salam expirat, si mamaliga cu slana si ceapa, dar nu se pot lipsi de tigari si bautura luata pe datorie de la birtul din coltul strazii.
- mii de buticuri, micro-magazine si birtuturi aflate pe fiecare strada sau la parter de bloc.
- conducatori care isi urmaresc propriul interes fara sa le pese de unde au plecat, si cine sunt cei pe care ii reprezinta.
- oameni care au muncit o viata intreaga pentru ca sa ajunga sa primeasca o pensie care nu le ajunge sa isi cumpere medicamente si sa duca un trai decent.
Stau si ma intreb totusi, de ce nu simt asta? De ce nu sunt mandru macar ca sunt roman? Oare pentru ca ma gandesc cu groaza la ce o sa urmeze? Fiul meu o sa se nasca intr-o tara care a uitat de oamenii sai, unde exista doar legea junglei si supravietuiesc doar cei puternici. Si, imi dau seama ca singura lui sansa e ca eu sa fiu puternic, sa supravietuiesc si sa ii transmit lui tot ceea ce stiu. Daca eu sunt slab si nu rezist, ce sanse o sa aiba el?
Cum o sa fac asta in contextul in care o sa pierd atat 25% din salar ramane de vazut. Am inceput sa ma obisnuiesc cu asta, si cautam solutii. Ce o sa fac insa cand mai vine si statul si mareste TVA cu 5%, cand o sa explodeze preturile si o sa creasca somajul, ramane sa imi dau seama in continuare. Si ca mine o sa fie toti ceilalti bugetari. Adica, toti profesorii, medicii, politistii, gardienii care o sa resimta masurile acestea mai acut decat oricine altceva de departe. E suficient sa cumulam reducerea cu 25% a salariilor cu marirea probabil cu minim 10% a preturilor, ca sa incepem sa ne gandim la supravietuire. Popor de mamaligari, nu degeaba ne-au nimit bulgarii asa. O sa ne intoarcem la mamaliga, slana si ceapa. La sapa fiecarui petec de pamant pe care il avem pentru macar niste porumb ieftin, ca sa avem ce sa punem pe masa. Acesta este unul dintre putinele momente in care ma urasc. Ma urasc pentru gura spurcata pe care o am, si pentru ca am avut dreptate, cu toate previziunile mele pesimiste. Insa, urasc si mai mult, infinit mai mult pe altii. Si, doamne fereste sa ajung sa ma intalnesc cu unu dintre aia pe care ii urasc din tot sufletul meu, cu fiecare por al fiintei mele. Doar sa discutam fata in fata, atata tot...
Felicitari d-le Basescu si d-le Boc...ne-ati ciuruit!!! Urmeaza sa ne mai luati si banutul de coliva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu