Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

joi, 14 octombrie 2010

Unde? Cand? De ce?

In agitatia pregatirilor de inceput de an scolar si de intampinare a primei odrasle am neglijat blogul si cele cateva randuri cu opinii personale pe care le am.

C'est la vie...nobody is perfect;) (ce frumos melanj de limbi straine...heh?)

Ei bine, azi am timp sa astern niste randuri. Am timp sa afirm ca am avut dreptate cand afirmam ca sa ne fereasca Dumnezeu de ce timpuri o sa vina. Am timp sa afirm ca mi se face pielea de gaina cand ma gandesc pe ce lume se va naste fiul nostru. Am timp sa recunosc ca ma simt mic si neputincios; nemultumit si satul pana peste cap de toata mizeria din jur; descurajat si dezamagit ca nu am putut mai mult, ca nu am facut mai mult; iritat si plin de manie ( chiar ura ) ca ei nu au facut nimic pentru noi toti.

Ce vremuri ne asteapta doamne? Ce tara e asta in care simbolurile autoritatii se revolta? In ce stare am ajuns daca politistii se revolta isi arunca caschetele si fac javra pe seful statului(nu ca nu ar merita-o), daca angajatii de la finante se revolta si isi blocheaza seful/ministru in birou incat acesta ajunge sa fie evacuat cu fortele speciale? Daca simbolurile ordinii publice si financiare se revolta...ce ordine mai avem?

Si asta e doar inceputul. Or sa urmeze alte valuri de proteste, noi clase sociale de nemultumiti, si tot asa.
Unde? In romania!
Cand? De acum incolo!
De ce? Pentru ca oamenii s-au saturat de minciuni si promisiuni neindeplinite. Pentru ca oamenii au ajuns la limita de jos, pentru ca primesc salarii de mizerie reduse si taiate in timp ce preturile si taxele tot cresc. Pentru ca suntem amaratii europei la venituri. Pentru ca vine iarna si o sa se moara de foame si de frig. Protectia sociala e neglijabila, siguranta cetateanului nu exista, siguranta zilei de maine lipseste, bancile invart cetateanul cum le taie capul sub privirea indulgenta a statului impasibil la suferinta celor pe care ii reprezinta. Pentru ca in loc sa se ia masuri de relansare economica, in loc sa se faca concedieri, se fac angajari in aparatul de stat. Pentru ca cei care ne reprezinta se cearta toata ziua in parlament, mint, fura pe fata, inseala la vot, lipsesc si practica traseismul politic. Pentru ca invatamantul si sistemul medical sunt la pamant, subfinantate, fara destui angajati si conduse de niste imbecili si analfabeti.

Hmm...stau si ma gandesc la ce am scris mai sus si ajung la o concluzie...mai bine nu aveam timp!!! Mai bine sa fiu ocupat pana in gat incercand sa gasesc solutii, mai bine sa lucrez toata ziua ca un dorm iar seara sa pic ca un bustean in pat.
Ferice de cei saraci cu duhul! Si ferice ca avem multi din astia...prosti, prosti...da multi! Si cand da prostu cu sapa...

marți, 30 martie 2010

Viata contra-timp

Sunt pe fuga...ma duc la ore...asa ca o sa fiu foarte scurt.

Tot mai mult in ultima vreme, omul contemporan este pe fuga. Sa ma gandesc eu de exemplu, azi. Desteptarea la 7, o revista presei scurta, scurta de cateva minute pe internet, imbracare in 5 minute, toaleta in alte 5, imi planific seminarul in tot acest timp, adun rapid hartiile cu care am de umblat azi...si fuguta la seminar. Pe drum, navigand in viteza printre alti oameni grabiti...mai ma gandesc la seminar si imi fac planul de bataie pe ziua de azi.
8-10 - seminar cu o grupa. Azi facem Ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti.
10:12 - pauza. Trebuie sa fug la banca, pe drum ma opresc sa legalizez o groaza de hartii pentru sustinerea de doctorat si ma interesez cam care e treaba cu legatul tezei. Daca am timp, ciugulesc un corn, ceva...
12:16 - inca doua seminarii. Printre pauze sper sa apuc sa corectez cele doua referate pentru teza, si mai trebuie sa vorbesc si cu doi colegi.
de la 16 incolo - drum acasa, mancare, daca mai am timp mai lucru ceva si pe informatica, trebuie sa finalizez lista de emails cu cei carora le trimit rezumatul tezei, trebuie sa scot la imprimanta 3 exemplare de teza, 2 de rezumat in romana si 2 in engleza, poate am noroc si imi fac putin timp sa mai arunc cate un ochi si la tembelizor...e meci de UCL azi ;)

Concluzia...o sa fiu contra-timp. Iar pentru mine, nu fac mare lucru. Iar asta se repeta...zilnic. Si, utie asa ajung cu gandul la un articol care mi-a motivat acest post de azi pe site la adevarul: Nu preţuim destul o resursă care a devenit foarte scumpă: timpul.

Si, ma mai duce cu gandul...la o melodie...;)


Ar mai fi multe de scris...o sa incerc sa continui mai tarziu. Dar acum...trebuie sa fug, nu mai am...timp!!!

luni, 29 martie 2010

Vine o zi

...cand e ziua lui Dan Bittman. Iar aceea zi e azi, 29 martie.

Ascultand melodia asta, pentru a nu stiu cata oara, ma incearca din nou acelasi sentiment de neputinta si tristete pe care l-am avut si prima data can am auzit-o. Nu putem sa oprim curgerea timpului oricat de mult am vrea si oricat de inteligenti am fi. Din pacate, lucrurile frumoase si oamenii frumosi imbatranesc si incet, dar sigur, se pierd in timp, devin amintiri frumoase si...atat :(

Insa, destul cu tristetea. Sa ne traim viata si sa ne bucuram ca exista oameni precum cei din Holograf si precum Dan Bittman. Oameni care au facut muzica...nu zgomot! Oameni care continua sa adune o multime de oameni la un concert si care prin melodiile lor ne fac sa ne bucure de viata si de cei din preajma noastra.

La multi ani Dane pentru cele 48 de primaveri si mai multa grija pe platourile de filmare cu sabiile si colegii ;)

sâmbătă, 20 februarie 2010

Despartiri - Noi inceputuri

Nu m-am inmuiat, si nici nu mi-au dat lacrimile, asta e clar. Insa, totusi, e un moment memorabil, pe care nu il pot trece cu vederea. Dupa atatia ani in care au prezentat impreuna Observatorul de pe Antena 1, Sandra Stoicescu si Lucian Mandruta renunta la emisiunea care i-a consacrat.

Vorba vine, renunta, pentru ca mai mult ca sigur cei doi nu ar fi facut asta fara sa le fie impus de sus. Cam asta este insa legea firii, nimeni nu ramane la infinit intr-un loc, fie ca ne place fie ca nu, la un moment dat trebuie sa ne ducem.

Nu m-am uitat la jurnalul de stiri respectiv decat de foarte putine ori in acesti 7 ani. De fapt nu prea ma uit la jurnalele de stiri de la tv, prefer presa scrisa, mai putin incarcata de comercial si drama. Si nici nu am fost un fan al celor doi comentatori, evident.
Ramane insa totusi un mic detaliu asupra caruia vreau sa insist. Acesti doi oameni au muncit 7 ani intr-o echipa. Asa cum spune si Lucian, a stat la munca mai mult decat a stat cu copii sai. Meseria pe care o practica este una egoista. Bine platita, nu am nici o indoiala, insa egoista. Si, cam asta e adevarul, nu am motive sa cred ca nu e asa. Cei doi vor continua in cadrul televiziunilor voiculesciene, dar probabil ca nu vor mai beneficia de acelasi factor de popularitate si impact pe care l-au avut. Si, nu cred ca a fost ceva regizat in lacrimile Sandrei, chiar daca risc sa par sentimental. Cand investesti atata energie si timp intr-un proiect ce se intinde pe 7 ani, mi se pare normal sa te implici emotional si sa devii sentimental atunci cand trebuie sa renunti la el.

In fine, evolutia isi urmeaza cursul ei natural. Vor veni noi prezentatori care ne vor amuza cu greselile lor de dictie. Iar dupa acestia altii, si tot asa. Fiecare sfarsit sau despartire e de fapt un nou inceput. Pentru altii! Nimic nu e etern, totul se schimba si se transforma.

Ps. Oare mama tuturor dinozaurilor, T-Rex-ul stirilor de la Pro-TV, Andreea Esca, cand pleaca? :D