Se afișează postările cu eticheta amintiri din studentie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri din studentie. Afișați toate postările

luni, 4 iulie 2011

Bacalaureatul, proba maturitatii?

Nu se putea sa ratez subiectul, avand in vedere domeniul de activitate, asa ca, ia sa vedem...

Se pare ca in sfarsit toata lumea a inteles in sfarsit, cat de mare e jalea in invatamantul romanesc. Se pare ca in sfarsit s-au prins toti "desteptii" ca scoala romaneasca e la pamant.

Sper ca s-au prins si parintii ca nu e destul sa trimiti copilul la scoala si sa nu-ti mai pese de el deloc, ca doara de aia e la scoala ca sa-si bata profesorii capul cu el si sa-ti ia "durerea de pe cap". Sper ca au inteles ca un copil trebuie supravegheat mereu, indiferent ca are 8 ani sau 18, ca nu trebuie lasat de capul lui mai ales in zilele de azi cu atatea tentatii gen "Crudu", "Monica", "Oana", "Dragusancu" prin preajma, cu atatea "modele de fite" de urmat prin media, cu telefoane si masini de ultimul racnet, cu datul pe internet dupa bunul plac in cautare de "placeri voyouriste", frecventarea de retele de socializare gen twitter si facebook, sau jucatul de counterstrike, wow si alte jocuri in retea. Va place sau nu dragi parinti, asta e adevarul, multi dintre voi au ajuns sa creada ca daca ati trimis copilul la scoala, ati scapat de orice responsabilitate, sa-si bata capul profesorii cu ei, ca de aia is platiti. Sau ca e suficient sa platiti meditatii, tot ca sa-si bata profesorii capul cu ei, iar voi sa nu va mai stresati. Ce pot sa sper e ca in sfarsit sa inteleaga parintii ca "cei 7 ani de acasa" nu e un mit, o vorba buna spusa prin batrani, ci o realitate. Sa inteleaga ca un copil crescut cu cap iti va aduce satisfactii si iti va fi un sprijin la nevoie, iar unul lasat de capul lui are mari sanse sa fie deturnat de "ispite" si sa ajunga un nimeni. Nu cred ca exista parinte care sa nu vrea tot ce e mai bun pentru copii lui, insa pentru asta trebuie "muncit" toata viata, calitatea de parinte nu se incheie in momentul in care odorul a plecat la scoala, iar tu stai linistit mintindu-te pe tine insuti ca el e cuminte la scoala, se ocupa profesorii de el iar tu poti sa-ti vezi de ale tale.

Sper ca altii care au invatat ceva sa fie chiar copii. Pentru ca nu e normal comportamentul pe care au ajuns sa-l adopte marea lor majoritate. Nu e normal sa te lasi ispitit de toate porcariile din jur, de pitipoance si cocalari, de fite, de aceste "modele" demne de toata mila de care colcaie societatea. Nu e normal ca tu la 18 ani sa fi expert in tutun, ierburi, manele, toale de firma, masini si telefoane, retele de socializare si navigare pe internet, si sa nu ai niste cunostinte minime de matematica, istorie, fizica, chimie, romana, franceza sau engleza. Nu e normal sa nu stii vorbi si scrie corect, sa nu stii face niste calcule elementare. E dureros, insa asta e adevarul. Si mai ales, nu e normala atitudinea adoptata de marea majoritate a celor care au picat. Am urmarit stirile, si mi s-a confirmat din nou aceeasi atitudine a celor care au picat si pe care am tot intalnit-o in ultimii ani si la facultate la studentii care pica examene. Si anume, ca ei sunt nervosi, ca sunt indignati ca au picat, dar nu plang. Sa nu fiu inteles gresit, nu spun ca ar trebuii sa fie niste plangaciosi, dar nici sa rada asa cum o fac multi. Uitati-va inca o data la stiri si observati ca multi rad ca au picat, doar unii sunt revoltati, insa marea majoritate rad si spun ca au picat pentru ca nu au putut copia. Ceea ce nu mi se pare deloc normal, parintii sunt suparati, plang...iar el sau ea, stau ca vita si rad ca au picat!

Sper ca si profesorii sa fi invatat ceva. Si anume ca lucreaza cu oameni. Ca produc oameni, si in consecinta trebuie sa fie foarte atenti cum lucreaza cu ei, cum ii modeleaza si ce ii invata. E adevarat ca resursele de care dispun sunt limitate, e adevarat ca profesorul dispune de putine metode de cotrol al elevilor indisciplinati, insa, parerea unuia carelucreaza in domeniu, e ca se poate chiar si asa, daca vrei si pui pasiune in ceea ce faci. Din pacate, din diverse motive asupra carora o sa revin, pasiunea asta s-a cam pierdut, si multi profesori merg la catedra doar din rutina, isi vad de meseria lor ca un robotel si atat. Iar elevul simte asta, si reactioneaza in consecinta ca un robot si el. Daca profesorul nu transmite elevilor sai ca el e acolo din placere, daca el nu reuseste sa-i implice emotional prin propria sa implicare emotionala si prin atitudine, atunci e degeaba. Am vazut suficiente cazuri ca sa afirm cu mana pe inima ca un dascal care stie sa faca asta, isi controleaza elevii si o sa aiba rezultate bune cu ei.

Cine ar mai fi? Cei care ne conduc? Ehh...oare cate rauri de cerneala or sa mai curga pentru ca cei care ne conduc sa ia niste masuri care sa sustina invatamantul romanesc? Oare cand o sa vrea sa faca ceva pozitiv? Pentru ca nu e normal sa permiti ca o multime de generatii de la revolutie incoace sa exporte tot ce e mai bun in strainatate iar in tara sa ramana doar rebuturi. Nu e normal ca batranii sa iasa la pensie iar in locul lor sa nu ai ce sa pui. Nu e normal ca zi de zi sa descurajezi cadrele didactice sa-si faca meseria prin salarii de mizerie, prin conditii de mizerie. Nu e normal ca in o groaza de licee si scoli sa vezi la catedra doar suplinitori si oameni care lucreaza la plata cu ora, pentru ca tu nu mai ai cadre didactice titulare care sa faca intr-adevar scoala! In timp ce toti acesti ani pe la ministerul educatiei s-au plimbat tot felul de abramburici si incompententi, am tot schimbat la curricule scolare de ne-au sarit capacele, fiecare ministru a venit cu reforma sa, fiecare cabinet a venit cu bacalaureatul sau, si atata am tot zapacit profesorii si elevii incat rezultatul se vede! Am ajuns sa dam examene sub supravegherea camerelor de luat vederi si a politiei! Am ajuns sa dam admitere pe baza de dosar, criteriul de examen la admitere fiind prea mult! Am ajuns sa fim invadati de facultati si diplome de licenta si bacalaureat fara nici o valoare!

Si, sa nu uit, ar mai fi ceva. Societatea asta pardalnica in care traim! Mentalitatea asta gaunoasa pe care am adoptat-o tacit toti si care ne duce la sapa de lemn pe toti! Poate ar trebuii sa stam toti si sa ne gandim, e bine unde s-a ajuns? Toti trebuie sa avem diploma? Oare nu mai avem nevoie de scoli profesionale? Oare nu mai avem nevoie de muncitori? De electricieni, zidari, instalatori, mecanici auto, strungari, sudori, fierari betonisti, electronisti, croitori,...? Toti trebuie sa fie absolventi de facultate? Indiferent ce anume, indiferent daca ii place sau nu, musai sa aiba o diploma, pentru ca asa e moda? Daca cretinul de vizavi din vecini are o diploma, tu de ce dragutule sa te lasi mai prejos?

Dar destul cu analiza..ar fi frumos si sa incercam sa vedem ce masuri s-ar merita luate ca sa salvam ce se mai poate salva. Si, as propune eu cateva
  • reintroducerea examenelor de admitere la toate facultatile. Ca in vremurile bune, sa se dea examen de admitere si macar atunci ne asiguram ca vom avea niste "boboci" care au un bagaj minim de cunostinte care sa le permita sa faca facultatea
  • examene de licenta nationale.Adica, licenta se da prin examen national cu subiecte comune pentru toti studentii de la un profil, iar lucrarile se corecteaza ca la bacalaureat in anumite centre. Nu e normal sistemul actual, cand se corecteaza lpe comisii de catedre si se dau note din burta la licenta pentru a avea candidati pentru master si studii aprofundate, sau pur si simplu pentru a nu te lasa depasit de notele pe care le dau alte catedre!
  • cadrele didactice sa nu mai fie platite in functie de numarul de elevi.Prea s-a ajuns la compromisuri si note umflate de teama ca daca nu trec destui elevi, o sa se desfinteze clasa/grupa si o sa ramai fara ore. Profesorul trebuie sa-si faca treaba fara sa se teama ca daca pica prea multi elevi facandu-si treaba corect risca sa ramana fara catedra.
  • realizarea unei curricule scolare moderne, care sa reflecte necesitatile pietei. Adica, hai sa terminam odata cu toceala si cu cantitatea, si sa ne concentram pe calitate. Sa ii invatam pe copii lucruri de care au nevoie, sa-i invatam sa lucreze pe calculator cu programe de care vor avea nevoie, sa-i ducem la practica in domeniile in care vor lucra, sa incurajam diverse firme si fabrici sa-si trimita expertii in domeniu prin scoli pentru a le prezenta copiilor ce ar putea sa ajunga. Sa-i invatam sa se exprime, sa participe la cercuri de creatie, sa-i implicam in proiecte de cercetare, studiu si grupuri de discutie.
  • incurajarea tinerilor dascali.Cine mama draq mai vine in invatamant pentru un salar de 1000 ron? Cand exista destule cazuri de femei de servici care castiga mai mult? Cand ai de intemeiat o familie, cand trebuie sa-ti cumperi haine, mancare, sa platesti o chirie sau o rata?
Si ar mai fi destule...insa sa se mai gandeasca si altii, ca de aia sunt platiti sa ne conduca!

Si ca o ultima remarca trista: Pacat ca au trebuit sa pice peste 50% dintre elevii de la bacalaureat ca sa intelegem cat de grava e situatia invatamantului din romania. Pacat de acesti copii, pentru ca ei trebuie sa traga ponoasele pentru greselile altora, oameni maturi care sunt direct raspunzatori pentru cei care le urmeaza!

duminică, 3 octombrie 2010

URSUS fest I

Aseara am fost impreuna cu consoarta din dotare la festivalul Ursus organizat in parcarea de la Polus Mall. Ce m-a atras sa rezist la frigul de afara? Promisiunea ca o sa-i ascult din nou concertand pe Cargo si Holograf. Si a meritat!

Ascultandu-i pe cei de la Cargo, mi-am adus aminte de anii studentiei, de ultimul concert de al lor tinut in Cluj, cand eram in anul 3 sau 4 de facultate si am prins o ploaie torentiala. Ploua atat de tare incat si cei cu umbrele au fost murati. Ramas printre putinii care nu s-au dat batuti de ape, am continuat alaturi de ceilalti "nebuni" sa sarim ca descreieratii prin belti in timp ce pe scena "meseriasii" isi faceau damblaua. Probabil impresionati de incapatanarea noastra, membrii trupei au coborat de pe scena in randurile noastre si au cantat de trei ori impreuna cu noi Daca ploaia s-ar opri. Nu pot sa descriu cum ne simteam, insa momentele respective in care turna cu galeata peste noi, iar noi fericiti, impreuna cu "nebunii" ne uitam la cer cu mainile larg desfacute si zbieram cand ne tineau plamanii versurile piesei imi vor ramane in minte vii pentru totdeauna cat o sa respir pe acest pamant. A fost un moment magic, unul dintre putinele momente de nebunie personala, un moment pe care as vrea sa mai am ocazia sa il traiesc macar o data.

Asa ca, inca din momentul in care am auzit ca o sa vina in Cluj anul acesta, mi-am facut "rezervare". Rezervare in agenda proprie, sa am weekendul liber, pentru ca intrarea la festival era libera ;) Anul asta nu a plouat, dar a fost un frig...ca mai bine ploua. Inaintea celor de la Cargo au "concertat" nume de prestigiu ale scenei muzicale contemporane romanesti precum Parazitii, nume care au reusit in 15 minute sa fiu dezgustat de frecventa ireala cu care injurau in versuri, nume care m-au facut sa ma uit cu frica in jur sa vad fete de tineri pana in 16 ani cu tigara si alcoolul in mana echipati ca niste papagali si tinandu-le isonul "marilor artisti" pe care o sa am grija de acum inainte sa imi tin departe urechile personale, ale sotiei si viitorilor membri ai familiei de muzica lor. Noroc ca s-a terminat si pe scena au aparut vrajitorii de la Cargo. Ca prin minune, urechile mele s-au facut mari mari, vacarmul a incetat, "tinerii cu mucii la nas" au disparut si in jurul nostru au inceput sa rasara oameni de 30, 40, 50 de ani, oameni care stateau in picioare si fredonau "Ziua vrajitoarelor", "Baga-ti mintile in cap", "Batacanda", "Nu mai am tigari", "Aproape de voi", "Calare pe motoare", "Daca ploaia s-ar opri", "Nu pot trai fara tine",...
Stateam si ma uitam in jur, vedeam "tinereii paraziti" strecurandu-se cuminti printre noi, imbracati sumar si colorat, chirciti de frig, in timp ce noi, generatiile oldies stateam in picioare si cantam. Fara sa sarim ca apucatii de data asta, fara aburii alcoolului in cap ( multi venisera cu masina proprie la concert, cu familie, catel si purcel;) ), doar stateam si cantam. Si nu mai conta ca afara erau 6 grade, ca traim vremuri de criza, ca viata e grea si avem prea putine motive sa ne bucuram, conta doar muzica si versurile acompaniate de sunetele de chitara si tobe care iti transmiteau furnicaturi prin picioare.

Ce mai tura vura, a fost minuntat, a fost sublim, si abia astept sa mai am ocazia sa ma duc la un concert de al lor. Iar maine (adica azi) urmeaza IRIS!!!

O sa inchei cu cateva versuri pe care aseara le-am repetat a nu stiu cata oara in gand, si la care ma gandesc tot mai des zilele astea:
Deschid radioul sa ascult ceva bun
Dance si manele, asta-i totul, va spun
Imi iau un ziar si privesc peste foi
Politica, sex, totul e un gunoi
E un gunoi, e un gunoi

Nu sunt nebun
Asta ti-o spun
Nu ma minti
Nu m-amagi

Stiri deprimante, toate darile cresc, cresc
Lumina, telefonul, gazul, apa scumpesc
Imi vine sa strig: Dracu sa va ia!
Mai lasati-ma in pace in nebunia mea