Sfarsitul idilei

S-a cam terminat cu dragostea anormala dintre presedinte si popor. S-a cam terminat cu baile calde de multime, cu stransul de maini intinse, cu horele si parangheliile in sanul poporului.

Basescu nu mai este adulat de catre popor. Nu mai este privit ca ingerul salvator. A pierdut imaginea de tatucul natiunii, capitanul poporului in lupta impotriva coruptiei, incompetentei si trandaviei.

Insa, asa cum era normal sa fie la niste romani care se respecta, trecerea de la dragoste la ura s-a facut brusc, fara o stare intermediara de indiferenta. Romanul e omul extremelor, al lucrurilor facute brusc si fara preaviz, este omul schimbarilor dramatice. Transformare alimentata tot de Basescu, in opinia mea. Pus in dificultate de atitudinea agresiva a oamenilor, presedintele a dat cu bata in balta urat de tot. A inceput sa se rasteasca la oamenii care se vaietau in fata sa, a inceput sa ii dojeneasca si sa se arate insensibil la suferinta lor.

Sa te apuci sa afirmi ca oamenii trebuie sa se mobilizeze si sa inceteze cu cersitul de ajutor este in opinia mea o greseala. E normal ca acei oameni sa ceara ajutorul statului, de la cine altcineva sa ceara? E normal sa si cerseasca, doara asa au fost invatati. Oare cine i-a obisnuit cu pomeni electorale si i-a amagit cu promisiuni electorale?

Sa te apuci insa sa raspunzi la cerinte cu "Tara asta se imprumuta cu noua miliarde de euro… Cereti pensii mari, salarii mari... Cand se intampla inundatii, va plangeti ca nu va facem digul. Cu ce?" mi se pare insa o dovada de cinism fara margini. Adica oamenii ar trebuii sa nu mai ceara salarii si pensii decente d-le presedinte? Ar trebuii sa taca si sa inghita toate minciunile si promisiunile desarte pe care le-ati facut dumneavoastra si toata clasa politica de 20 de ani incoace? Cu ce bani? Dar unde sunt toti banii ce s-au primit de la uniunea europeana? Ce s-a facut in cei 20 de ani scursi de la revolutie? Unde sunt autostrazile promise? Unde sunt traiul bun, serviciile medicale profesioniste, invatamantul decent? Ce mai merge bine in tara asta d-le presedinte? Cu ce bani v-ati facut voi puturosii umflati din parlament toata "averea" pe care o ascundeti cu atata truda de ochii opiniei publice?

Cu ce bani sa faceti digul? Cu aia ce i-ati furat voi toti politicienii care ne-ati condus de la revolutie incoace. Aia cu care v-ati ingrasat voi burtile, cu care v-ati umflat conturile, cu care v-ati construit vile si v-ati cumparat masini de lux, cu care va tineti copii la scoli in strainatate si cu care mergeti sa va tratati tot afara cand mai da boala in voi!

Pacat ca acei oameni nu v-au stiut raspunde asa d-le presedinte, mare pacat!

Am uitat

Am uitat să fiu deştept
Pentru o zi ori pentru o viaţă
Cât înmărmurit aştept,
Albe, braţele-ţi de gheaţă.

Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.

Aveti puterea...si nu faceti nimic cu ea

"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si raului, si anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."

O maxima extraordinara prin adevarul si simplitatea ei, apartinand lui William George Jordan. Cuvinte care din pacate in zilele de azi sunt ignorate de marea majoritate a celor care au primit ocazia de a-si folosi "puterea" ca si conducatori ai unei tari numita Romania. Pretind ca sunt cei carora le pasa ne noi si ne conduc, dar de fapt ei iradiaza imprejurul lor doar un is de mortaciune si gandire egoista. Asa se explica si rata ingrozitor de mica de participare la alegerile organizate prin diferite localitati pentru cate un post de primar sau parlamentare, rata de sub 15%. Asa se explica si atitudinea oamenilor cand vine vorba de conducatori: "ei cu ei, si fara noi". Asa se explica si articolul pe care l-am vazut in urma cu ceva zile potrivit caruia politicienii sunt fruntasi detasati in topul categoriilor sociale in care se are cea mai multa neincredere.

Oriunde mergi in Romania si intrebi pe cineva ce parere are despre politicieni, raspunsul va gravita in jurul aceleasi idei: Da'i in masa de porci! Peste tot in tara sunt injurati, porcaiti, si totusi, ei continua in lumea lor sa-si vada de propriile interese si afaceri. Pe mine, asta ma mira cel mai mult. Cum poti sa dormi noaptea cand stii ca peste tot esti injurat, ca toata lumea te uraste si ar prefera sa te vada agatat cu o funie de grinda? Cum poti sa zambesti in fata camerelor de luat vederi cand stii ca tara se distruge in timp ce tu huzuresti si ti se aduna banii in cont? Cum poti sa privesti pe altii in ochi cand esti ministru al transporturilor, invatamantului, sanatatii, culturii, sportului, economiei, si toate aceste domenii sunt la pamant? Cand drumurile sunt pline de gropi si pamant fara sa stim ce e aia autostrada decat din filme; cand profesorii urla dupa bani iar in scoli elevii se bat intre ei sau sunt batuti de profesori, fac streaptease, iar la final termina o facultate fara posibilitati de angajare si de viitor; cand din spitale iesi mai bolnav decat intri in timp ce medicii pleaca din tara iar pacientii cei care isi permit se opereaza toti in strainatate. Cand toti te considera un prefacut, nimeni nu are incredere in tine si trebuie sa minti cu zambetul pe buze?

Sincer acum...cum naiba se poate? Eu unul nu as putea. De vina o fi educatia pe care parintii s-au chinuit sa mi-o bage in sange. Pur si simplu, nu as putea...mi-ar crapa obrazul de rusine. Probabil ca din cauza asta o sa raman un "amarat necunoscut" si nu o sa ajung niciodata sa am "puterea" lor. Dar, macar eu sunt linistit si ma simt cu sufletul impacat. Si le multumesc parintilor pentru educatia data!

Am vazut de sarbatorile Sfintelor Pasti la televizor "poanta" pe care i-a facut-o tatal lui Boc domnului prim ministru cu oul. Tataie, trebuie sa-i dai in cap cu o suta de oua, nu cu unul. Sau, dupa cum se proceda mai demult, trebuia sa-l pui cu burta pe genunchii matale si sa-i dai o bataie la fundul gol, sa se trezeasca!!! Dar, deh...poate ca matale ti-o fi fiind bine ca o fi avut grija asta micu de matale. De noi restul, sigur nu are!

Indiferenta vs revolta

Rares m-a provocat intr-un comentariu, asa ca ii dedic acest articol :P

Ambele situatii sunt extrem de intalnite in Romania zilelor noastre.

Pretutindeni asistam la manifestari ale indiferentei. Indiferenta fata de cei din jur, fara te actele de violenta in trafic, fata de cei bolnavi, fata de educatie si cultura, fata de natura si mediul inconjurator. Iar indiferenta asta nu vine singura, ci cuplata cu nepasarea. Nu prea ne mai pasa de nimic de ce e in jur, doar de noi insine. Fiecare isi urmareste scopurile personale si e indiferent la orice altceva. Nu mai conteaza nici cine ne conduce, nici ce fac, nici cine minte si fura, oricum toti o fac, oricum daca nu ar fi astia ar fi altii. Dar, asteptam schimbarea...asteptam sa vina un salvator si sa schimbe ceva in viata noastra mizera. Am vrea sa ne fie mai bine, dar nu suntem dispusi sa miscam un deget decat daca asta ar avea ca rezultat un castig personal. Si uite asa, apare revolta. Suntem nemultumiti, carcotim, ne macinam nervii de ciuda, iesim la o barfa pe la colt de strada si cartim cu orice ocazie despre ceea ce ne nemultumeste. Dar...ne rezumam la atat, si suntem experti in frustrare. Romanul e specializat in asta, iese la un pahar de vorba si oricati ani sau oricata pregatire ar avea e specialist in politica, sport si bautura. E specialist la dat din gura (cama sa cum fac si eu) si expert in nepasare.

Asa ca Rares...stau si ma intreb...oare ce e mai bine? Sau, e de fapt vreo diferenta intre cele doua atata timp cat rezultatul e nul oricum?

Murim de foame?

Reactia d-lui ministru Daniel Prepeleac Funebru la un email in care is se atragea atentia ca "Noi, cadrele didactice, murim de foame!" este urmatoarea

Am o întrebare: cunoaşteţi vreun cadru didactic sau vreun angajat al statului care moare de foame în România? Eu nu cunosc.

Stau eu ca prostu si ma gandesc la doua variante in care sa interpretez raspunsul ilustrului conducator al invatamantului romanesc.

• Presa din Romania minte. Profesorii mint. Mint ca mor de foame, cand de fapt nu s-a vazut nici un caz de deces. E o minciuna sfruntata din partea lor, sunt niste prefacuti care se imbuiba din meditatii si se plang pe nedrept ca nu au salarii sau ca nu si-au primit salariile. S-au obisnuit sa se planga de atata vreme incat au si uitat care sunt cauzele de fapt si la fiecare nemultumire santaseaza statul cu greve, proteste si intreruperea anului scolar. Asta in timp ce produc nulitati. Probabil ca asa o fi, avand in vedere ca pe bancile scolilor romanesti au terminat si academicieni gen Elena Basescu, Honorius Prigoana, Monica Ritzi si chiar Daniel Funeriu. Atata doar ca unii dintre sarmanii enumerati mai sus si-au permis sa mai faca si studii in strainatate iar acolo s-au scolit de is toba de carte.
• D-l ministru are dreptate. El nu a cunoscut nici un cadru didactic care sa moara de foame. De fapt, dansul chiar nu a cunoscut nici un cadru didactic. El nu cunoaste angajatii din invatamant, cum de fapt nici nu ii reprezinta. Habar nu are cum traiesc cadrele didactice din Romania, habar nu are ce manca, cum se imbraca sau ce activitati au la scoala. Si, mai mult, dansul nu stie nici ce inseamna sa mori de foame. Dupa cum probabil nici nu pricepe ce e aceea metafora si stie doar sa buchiseasca ad-literam. Si, afirm cu tarie, ca aceasta situatie e general valabila pentru toti membrii guvernului Boc. Suntem condusi de niste oameni complet rupti de realitatea omului de rand, oameni care s-au obsnuit cu aerul tare de sus, si habar nu au cum traiesc, muncesc si se imbraca oamenii normali din tara, ca sunt ei profesori, medici, pensionari, vanzatori s.a.m.d.

Si, inclin sa cred ca a doua varianta e cea plauzibila in momentul de fata. Asa cum spuneam mai demult, actualilor nostri conducatori li se rupe...sufletul...de noi toti!