"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si raului, si anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."
O maxima extraordinara prin adevarul si simplitatea ei, apartinand lui William George Jordan. Cuvinte care din pacate in zilele de azi sunt ignorate de marea majoritate a celor care au primit ocazia de a-si folosi "puterea" ca si conducatori ai unei tari numita Romania. Pretind ca sunt cei carora le pasa ne noi si ne conduc, dar de fapt ei iradiaza imprejurul lor doar un is de mortaciune si gandire egoista. Asa se explica si rata ingrozitor de mica de participare la alegerile organizate prin diferite localitati pentru cate un post de primar sau parlamentare, rata de sub 15%. Asa se explica si atitudinea oamenilor cand vine vorba de conducatori: "ei cu ei, si fara noi". Asa se explica si articolul pe care l-am vazut in urma cu ceva zile potrivit caruia politicienii sunt fruntasi detasati in topul categoriilor sociale in care se are cea mai multa neincredere.
Oriunde mergi in Romania si intrebi pe cineva ce parere are despre politicieni, raspunsul va gravita in jurul aceleasi idei: Da'i in masa de porci! Peste tot in tara sunt injurati, porcaiti, si totusi, ei continua in lumea lor sa-si vada de propriile interese si afaceri. Pe mine, asta ma mira cel mai mult. Cum poti sa dormi noaptea cand stii ca peste tot esti injurat, ca toata lumea te uraste si ar prefera sa te vada agatat cu o funie de grinda? Cum poti sa zambesti in fata camerelor de luat vederi cand stii ca tara se distruge in timp ce tu huzuresti si ti se aduna banii in cont? Cum poti sa privesti pe altii in ochi cand esti ministru al transporturilor, invatamantului, sanatatii, culturii, sportului, economiei, si toate aceste domenii sunt la pamant? Cand drumurile sunt pline de gropi si pamant fara sa stim ce e aia autostrada decat din filme; cand profesorii urla dupa bani iar in scoli elevii se bat intre ei sau sunt batuti de profesori, fac streaptease, iar la final termina o facultate fara posibilitati de angajare si de viitor; cand din spitale iesi mai bolnav decat intri in timp ce medicii pleaca din tara iar pacientii cei care isi permit se opereaza toti in strainatate. Cand toti te considera un prefacut, nimeni nu are incredere in tine si trebuie sa minti cu zambetul pe buze?
Sincer acum...cum naiba se poate? Eu unul nu as putea. De vina o fi educatia pe care parintii s-au chinuit sa mi-o bage in sange. Pur si simplu, nu as putea...mi-ar crapa obrazul de rusine. Probabil ca din cauza asta o sa raman un "amarat necunoscut" si nu o sa ajung niciodata sa am "puterea" lor. Dar, macar eu sunt linistit si ma simt cu sufletul impacat. Si le multumesc parintilor pentru educatia data!
Am vazut de sarbatorile Sfintelor Pasti la televizor "poanta" pe care i-a facut-o tatal lui Boc domnului prim ministru cu oul. Tataie, trebuie sa-i dai in cap cu o suta de oua, nu cu unul. Sau, dupa cum se proceda mai demult, trebuia sa-l pui cu burta pe genunchii matale si sa-i dai o bataie la fundul gol, sa se trezeasca!!! Dar, deh...poate ca matale ti-o fi fiind bine ca o fi avut grija asta micu de matale. De noi restul, sigur nu are!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu