ultima noapte de dragoste...

...intaia noapte de razboi

Incepand de maine intra in vigoare masurile de austeritate. Incepand de maine incepe marele circ. Incepand de maine o sa fie si mai greu pentru noi toti.

Parca nu ar fi fost oricum destul, ca un bun crestin dupa ce am incasat o palma pe un obraz, intoarcem si celalalt obraz. Si singurul lucru ce ne mai ramane, incet dar sigur, este speranta. Speranta ca maine va fi mai bine. Speranta ca maine nu vor mai muri alti oameni in urma puhoaielor de ape care au navalit pe capul nostru. Speranta ca si maine vom avea putina agoniseala pentru care ne-am chinuit o viata intreaga. Speranta ca si maine vom avea ce manca si cu ce ne imbraca. Speranta ca nu vom mai fi mintiti, si in sfarsit cei care sunt responsabili pentru noi isi vor face treaba cu constiinciozitate. Speranta ca si maine ii vom mai avea pe copii nostri langa noi si nu vor fi nevoiti sa plece de langa noi pe meleaguri straine pentru a putea sa traiasca mai bine.

Insa, asta o sa fie maine. Deocamdata, azi inca e bine. Ne bucuram de putinul timp care a mai ramas, imi admir cu mandrie fluturasul de salar si ma simt bogat. Mai bogat decat maine ;) Azi e o zi minunata chiar daca soarele este ascuns sub nori cenusii care prevestesc ziua de maine, chiar daca trebuie sa merg in oras sa platesc rata la banca, abonamentele de telefon si internet, abonamentele de cablu. In opinia lui Basescu, azi e ultima zi de "bine" pentru grasii de bugetari care au supt sangele acestei natiuni si l-au cocosat pe sarmanul om de la privat.

Apropo, ca veni vorba, oare pe unde se ascunde maria sa marinelul suprem, ca nu prea i-am vazut moaca in ultimele zile. Acum, cand tara are mai multa nevoie de el, cand oamenii sunt greu amenintati de urgia naturii si mor sub puhoaie, cand profesorii si medicii se pregatesc sa intre in randurile celor aflati la limita subzistentei iar tinerii absolventi de facultate isi fac de zor bagajele pentru a emigra, unde e tatucul? Prin ce colt al palatului sau sta pitit el oare si cloceste cum sa-si repare imaginea? Hai d-le presedinte...iesi afara sa te vada tara. Mergi in moldova la cei oropsiti si spune-le ca o sa traiasca bine. Hai dute dragule, si fa bai de multime!

Azi e ultima noapte de dragoste, de maine incepe razboiul! Razboiul cu supravietuirea. Este scris in legile naturii ca doar cei mai puternici si cu capacitate mai mare de adaptabilitate sa supravietuiasca. Si asta s-a intamplat de cand e lumea si pamantul. Doar ca, acum spre deosebire de extinctia dinozaurilor, acum riscam sa se intample chiar pe dos; sa moara toate mamiferele marunte din tara si sa supravietuiasca doar dinozaurii aia umflati din parlament impreuna cu toata haita lor de necrofagi. Vom trai si vom vedea insa. Omul la foame e capabil de multe...sa vedem de ce o sa fie capabili si romanii...poate poate scapam noi si de ei ;)

O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Midas si urmasii sai moderni

Foarte pe scurt, Regele Midas a fost recompensat de catre un zeu cu indeplinirea unei dorinte. Fiind lacom, a cerut ca orice atinge el sa se transforme in aur. In scurt timp a ajuns insa sa fie chinuit de foame si sete pentru ca nu putea sa manance sau sa bea nimic, totul se transforma in aur. Cand si-a dat seama de eroarea comisa, a cerut sa fie iertat si vindecat.

Si si mai pe scurt...as vrea, ca toti cei care ne conduc sa devina niste "midasi" moderni. Sa nu poata manca, sa nu poata bea, sa nu se poata bucura de nimic din tot ceea ce fura, si ei si copii lor si ceilalti din jurul lor. Sa aiba cat mai mult aur si cat mai multa bogatie, si sa crape de foame si de sete.

Asta mi-as dori...asa pe scurt!

Murim de foame?

Reactia d-lui ministru Daniel Prepeleac Funebru la un email in care is se atragea atentia ca "Noi, cadrele didactice, murim de foame!" este urmatoarea

Am o întrebare: cunoaşteţi vreun cadru didactic sau vreun angajat al statului care moare de foame în România? Eu nu cunosc.

Stau eu ca prostu si ma gandesc la doua variante in care sa interpretez raspunsul ilustrului conducator al invatamantului romanesc.

• Presa din Romania minte. Profesorii mint. Mint ca mor de foame, cand de fapt nu s-a vazut nici un caz de deces. E o minciuna sfruntata din partea lor, sunt niste prefacuti care se imbuiba din meditatii si se plang pe nedrept ca nu au salarii sau ca nu si-au primit salariile. S-au obisnuit sa se planga de atata vreme incat au si uitat care sunt cauzele de fapt si la fiecare nemultumire santaseaza statul cu greve, proteste si intreruperea anului scolar. Asta in timp ce produc nulitati. Probabil ca asa o fi, avand in vedere ca pe bancile scolilor romanesti au terminat si academicieni gen Elena Basescu, Honorius Prigoana, Monica Ritzi si chiar Daniel Funeriu. Atata doar ca unii dintre sarmanii enumerati mai sus si-au permis sa mai faca si studii in strainatate iar acolo s-au scolit de is toba de carte.
• D-l ministru are dreptate. El nu a cunoscut nici un cadru didactic care sa moara de foame. De fapt, dansul chiar nu a cunoscut nici un cadru didactic. El nu cunoaste angajatii din invatamant, cum de fapt nici nu ii reprezinta. Habar nu are cum traiesc cadrele didactice din Romania, habar nu are ce manca, cum se imbraca sau ce activitati au la scoala. Si, mai mult, dansul nu stie nici ce inseamna sa mori de foame. Dupa cum probabil nici nu pricepe ce e aceea metafora si stie doar sa buchiseasca ad-literam. Si, afirm cu tarie, ca aceasta situatie e general valabila pentru toti membrii guvernului Boc. Suntem condusi de niste oameni complet rupti de realitatea omului de rand, oameni care s-au obsnuit cu aerul tare de sus, si habar nu au cum traiesc, muncesc si se imbraca oamenii normali din tara, ca sunt ei profesori, medici, pensionari, vanzatori s.a.m.d.

Si, inclin sa cred ca a doua varianta e cea plauzibila in momentul de fata. Asa cum spuneam mai demult, actualilor nostri conducatori li se rupe...sufletul...de noi toti!