Avem o echipa calificata intr-o finala europeana. Nu e o echipa de fotbal, ci una de handbal. Nu e de baieti, e de fete. Si nu e din Bucuresti, e din Ramnicu Valcea.
Iar de aici incep problemele. Echipa merge ceas. De vreo cativa ani se tot lupta cu echipele puternice din Europa, si o face cu succes. Fara ajutor de la dragul de statul roman, doar prin finantare privata. In aceeasi sala amarata facuta pe vremea lui ... Ceausescu, cine altul?!? Si pentru ca sala respectiva e prea mica pentru o finala adevarata, echipa e nevoita sa joace la Bucuresti, in singura sala de dimensiuni acceptate din tara. Pe parcursul intregii campanii de calificare pana in finala echipa a jucat la Valcea, incurajata fiind de o masa redusa de suporteri inimosi, suporteri adevarati care au fost alaturi de echipa in fiecare meci. Fara politicieni, fara burtosi cu cravata care sa se uite cu dispret la ceilalti cum sar, urla si isi incurajeaza echipa favorita.
Asta insa, pana acum. De cand s-a aflat ca echipa e calificata in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, au inceput nesimtitii sa-si dea in stamba. Conform unui articol din gazeta sporturilor, deja peste 400 de "inalti demnitari publici" si-au exprimat dorinta de a participa la finala. Si bineinteles, ca numarul lor va creste. Sunt in stare sa ocupe locurile tuturor suporterilor adevarati, aceia care fac economii pentru a putea plati cei 100-150-200 de RON cat valoreaza un bilet, aceia care sunt cu sufletul alaturi de echipa Oltchimului. Sunt in stare sa ucida si aceasta sarbatoare a handbalului feminin, doar pentru ca ei sa fie acolo in mijlocul salii unde da bine la imagine.
Nu am nici o urma de indoiala ca in cazul unei victorii se vor ingramadi toti rechinii sa se laude ce echipa si fete de aur are Romania. Vom fi orbiti de flashurile blitzurilor in timp ce costumele elegante vor ranji cu satisfactie din mijlocul fetelor Oltchimului, vom fi scarbiti sa le auzim frazele bine mestesugite dinainte in care se vor declara mari suporteri ai handbalului si mandri ca sunt romani si concetateni cu aceste fete. Vor ucide aceasta posibila sarbatoare prin simpla lor prezenta care inspira repulsie la tot mai multi cetateni ai acestei tari.
Si, nu vor face nimic pentru sport...ca de obicei. Cum nu au facut nici in cei peste 20 de ani scursi de la revolutie. Banii vor continua sa dispara in buzunarele lor fara fund, iar sportul va continua sa nu vada nimic din ei. Echipa asta a ajuns acolo datorita investitorilor care se afla in spatele ei, datorita managementului de calitate facut acolo si mai ales datorita antrenorilor si acestor fete care numai ele stiu cat au muncit si cat au suferit ca sa ajunga acolo. Echipa e in finala datorita suporterilor inimosi care au sustinut-o in toate meciurile sustinute acasa, la Valcea. Si nu datorita unor politicieni ipocriti a caror singur interes e cel personal!
Din cate am vazut, jucatoarele sunt impotriva acestor solicitari. Si mi se pare normal sa fie asa. Cand pui la vanzare 4500 de bilete, macar acestia sa fie suporteri, nu politicieni inbuibati care nici macar nu stiu regulamentul de handbal. Sper sa reuseasca, desii...am mari indoieli ca in tara asta mai exista bun simt si responsabilitate :(
Se afișează postările cu eticheta suporteri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suporteri. Afișați toate postările
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 3 decembrie 2009
Razboinicul luminii stinge Steaua
Nu, nu e un paradox, e o stare de fapt. Si se intampla in Romania, tara tuturor posibilitatilor.
Nu ma omor dupa fotbal, insa imi place sa privesc un meci bun, in care jucatorii plimba mingea in viteza, dribleaza si isi dau viata pe teren. Clevertitorii ar putea sa zica, mare branza, ai 22 de nebuni pe teren care fug dupa o piele umflata cu aer cu unicul scop de a o baga in poarta echipei adverse. Adevarat, insa ce-mi place mie nu e scopul in sine al acestui joc, ci ideea de a juca in echipa. Pentru ca daca echipa nu e, nimic nu e in acest sport. De mic am ajuns in contact direct cu acest sport al barbatilor, iar echipa care m-a atras de la inceput a fost Steaua Bucuresti. Era echipa pe val, a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni contra Barcelonei datorita paradelor exceptionale ale lui Helmut Duckadam. Aveam 8 ani si asemeni multor pusti de o varsta cu mine am ramas cu Steaua in suflet pentru totdeauna. Si in ciuda ar orice s-ar intampla, o sa ramana echipa mea de suflet.
In ultima vreme, echipa a incaput pe mana lui George Becali. Incet, acesta a reusit sa indeparteze de echipa toate marile glorii ale acestei echipe. Oameni emblema pentru club precum Hagi, Lacatus, Boloni, Ienei, Balint, Iordanescu au ajuns persoane non-grata in Ghencea. Antrenorii de top refuza sa se mai apropie de echipa, suporterii sunt gategorisiti ca fiind huligani si golani, jucatorii sunt tratati ca niste oi scoase la mezat si nimeni nu poate sa spuna un cuvintel impotriva patronului pentru ca automat este interzis. Am ajuns sa-mi fie sila sa ma mai uit la meciurile echipei mele de suflet. Am ajuns sa mut canalul TV de pe un meci cu Steaua deoarece imaginea tribunelor goale este prea dezolanta ca sa o suport. Asta in timp ce pe alte stadioane se cutremura pamantul cand cei 90 de mii de suporterii ai Barcelonei au scandat impotriva Realului la golul lui Ibrahimović, in timp ce pe stadioanele din Anglia se clatina camera de filmare cand din mii de piepturi se aud God save the queen, You'll Never Walk Alone, etc...
Am ajuns sa citesc presa in fiecare zi doar doar o sa vad si eu odata o stire mare in care se anunta ca Becali vinde Steaua. Normal ca nu o va face atata vreme cat Steaua e profitabila pentru el. Atat financiar, cat si ca si capital de imagine. Parvenitul de Becali a ajuns cunoscut nu datorita speculei cu pamant, nici datorita oieritului, ci datorita Stelei. Ea a fost rampa sa de lansare. Si atata timp cat el va putea sa continue sa spele bani murdari prin intermediul echipei, cat timp va putea sa bage adanc mana in buzunarul echipei ori de cate ori are nevoie, Becali nu va pleca.
Pentru ca el nu tine cont de nimic si de nimeni, decat de el insusi. Pentru el nu conteaza ca sute de mii de oameni sunt impotriva sa. Pentru el nu conteaza ca Steaua e un brand national pe care el il distruge cu ignoranta si incultura sa. Pentru el nu conteaza cate clase are.
Becali este exemplarul perfect de parvenit specific Romaniei, arogant, increzut si insensibil la orice inseamna respect, lege, cultura generala sau sensibilitate. Alaturi de Borcea, Copos, Iancu si altii ca ei, reprezinta cancerul din fotbalul romanesc, oameni care au ales sa se puna pe ei insisi mai presus de echipele pe care le patroneaza; oameni care nu pierd nici o ocazie de a se arata in public; oameni pentru care banul inseamna tot si care au impresia ca banul le da puterea sa faca orice.
Autointitulat Razboinicul Luminii (dupa ce a pus si el in sfarsit mana pe o carte, intamplator de a lui Coehlo), dorindu-si probabil si titulatura de Cavaler al Crestinatatii(sarmanul Stefan cel Mare se zvarcoleste prin mormant acolo la Putna), Becali o sa ramana probabil cel care, ironia sortii, va stinge lumina in Ghencea si peste Steaua :(
Nu ma omor dupa fotbal, insa imi place sa privesc un meci bun, in care jucatorii plimba mingea in viteza, dribleaza si isi dau viata pe teren. Clevertitorii ar putea sa zica, mare branza, ai 22 de nebuni pe teren care fug dupa o piele umflata cu aer cu unicul scop de a o baga in poarta echipei adverse. Adevarat, insa ce-mi place mie nu e scopul in sine al acestui joc, ci ideea de a juca in echipa. Pentru ca daca echipa nu e, nimic nu e in acest sport. De mic am ajuns in contact direct cu acest sport al barbatilor, iar echipa care m-a atras de la inceput a fost Steaua Bucuresti. Era echipa pe val, a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni contra Barcelonei datorita paradelor exceptionale ale lui Helmut Duckadam. Aveam 8 ani si asemeni multor pusti de o varsta cu mine am ramas cu Steaua in suflet pentru totdeauna. Si in ciuda ar orice s-ar intampla, o sa ramana echipa mea de suflet.
In ultima vreme, echipa a incaput pe mana lui George Becali. Incet, acesta a reusit sa indeparteze de echipa toate marile glorii ale acestei echipe. Oameni emblema pentru club precum Hagi, Lacatus, Boloni, Ienei, Balint, Iordanescu au ajuns persoane non-grata in Ghencea. Antrenorii de top refuza sa se mai apropie de echipa, suporterii sunt gategorisiti ca fiind huligani si golani, jucatorii sunt tratati ca niste oi scoase la mezat si nimeni nu poate sa spuna un cuvintel impotriva patronului pentru ca automat este interzis. Am ajuns sa-mi fie sila sa ma mai uit la meciurile echipei mele de suflet. Am ajuns sa mut canalul TV de pe un meci cu Steaua deoarece imaginea tribunelor goale este prea dezolanta ca sa o suport. Asta in timp ce pe alte stadioane se cutremura pamantul cand cei 90 de mii de suporterii ai Barcelonei au scandat impotriva Realului la golul lui Ibrahimović, in timp ce pe stadioanele din Anglia se clatina camera de filmare cand din mii de piepturi se aud God save the queen, You'll Never Walk Alone, etc...
Am ajuns sa citesc presa in fiecare zi doar doar o sa vad si eu odata o stire mare in care se anunta ca Becali vinde Steaua. Normal ca nu o va face atata vreme cat Steaua e profitabila pentru el. Atat financiar, cat si ca si capital de imagine. Parvenitul de Becali a ajuns cunoscut nu datorita speculei cu pamant, nici datorita oieritului, ci datorita Stelei. Ea a fost rampa sa de lansare. Si atata timp cat el va putea sa continue sa spele bani murdari prin intermediul echipei, cat timp va putea sa bage adanc mana in buzunarul echipei ori de cate ori are nevoie, Becali nu va pleca.
Pentru ca el nu tine cont de nimic si de nimeni, decat de el insusi. Pentru el nu conteaza ca sute de mii de oameni sunt impotriva sa. Pentru el nu conteaza ca Steaua e un brand national pe care el il distruge cu ignoranta si incultura sa. Pentru el nu conteaza cate clase are.
Becali este exemplarul perfect de parvenit specific Romaniei, arogant, increzut si insensibil la orice inseamna respect, lege, cultura generala sau sensibilitate. Alaturi de Borcea, Copos, Iancu si altii ca ei, reprezinta cancerul din fotbalul romanesc, oameni care au ales sa se puna pe ei insisi mai presus de echipele pe care le patroneaza; oameni care nu pierd nici o ocazie de a se arata in public; oameni pentru care banul inseamna tot si care au impresia ca banul le da puterea sa faca orice.
Autointitulat Razboinicul Luminii (dupa ce a pus si el in sfarsit mana pe o carte, intamplator de a lui Coehlo), dorindu-si probabil si titulatura de Cavaler al Crestinatatii(sarmanul Stefan cel Mare se zvarcoleste prin mormant acolo la Putna), Becali o sa ramana probabil cel care, ironia sortii, va stinge lumina in Ghencea si peste Steaua :(
Abonați-vă la:
Postări (Atom)