In zilele noastre, cand angajarea la un loc de munca nou se face dupa nenumarate CV-uri trimise pe la toate firmele si lungi interviuri, cred ca nu exista CV in care sa nu apara la loc de cinste printre calitatile candidatului si spiritul de echipa. Oricine face angajari si are un colectiv care lucreaza pentru el cauta in primul rand un om care stie sa comunice, sa lucreze in echipa si sa se integreze in acel grup.
Si unde oare se vede cel mai bine aceasta trasatura decat in cazul sporturilor de echipa. Nu intamplator am adoptat acest subiect, el fiind generat de ceea ce se intampla la cupa mondiala din Africa de Sud. Echipe galonate gen Italia si Franta nu au reusit sa treaca de faza grupelor, iar alte echipe adevarate colectii de super-staruri, gen Anglia, Portugalia, Brazilia, Argentina, au parasit si ele competitia in faza optimilor sau sferturilor de finala.
Iar ele au fost eliminate de formatii gen Uruguay, Paraguay, Mexic, Japonia, SUA, Ghana si nu in ultimul rand Olanda si Germania. Evident ca ultimele doua se anuntau inca de la inceput ca niste pretendente la titlu, insa nu cu aceleasi sanse ca si Brazilia sau Argentina. Ce sa mai vorbim de primele... Am urmarit multe dintre meciurile de la acest campionat, mai ales cele in care au fost implicati "granzii" si, peste tot am remarcat acelasi lucru, pe care il stiam de altfel de multa vreme, daca nu ai o echipa adevarata, daca jucatorii tai nu formeaza un grup unit, o iei pe coaja. Traim intr-o perioada in care fotbalul este supus fenomenului de globalizare, cand nu mai exista echipe mari si echipe mici. Indiferent ca te cheama Ghana, Coasta de Fildes, Paraguay sau Uruguay in toate echipele exista jucatori care joaca in campionate puternice din Europa. Fiecare echipa are vedetele ei, toti sunt fotbalisti care castiga sume colosale de bani si care stiu sa-si faca treaba cu profesionalism.
Iar in momentul in care nivelul jucatorilor este atat de ridicat si de omogen, diferenta o face echipa. Antrenorul devine pentru o echipa de fotbal echivalentul unui ceasonicar elvetian care reuseste sa puna la un loc toate rotitele din angrenaj si reuseste sa le faca sa functioneze ca un mecanism capabil sa dea ora exacta cu cunoscuta precizie elvetiana. Fiecare jucator are rolul lui, fiecare trebuie sa comporte si sa reactioneze intr-un anumit mod pe teren, toti sunt la fel de importanti si de vitali pentru echipa. Cand ceva nu merge in acest angrenaj, antrenorul trebuie sa stie sa intervina, si sa fie un foarte bun psiholog. Asa ca, cine nu respecta aceste reguli pleaca acasa, iar baietii lui Low isi continua marsul spre finala, pe care sincer, la cum joaca acum, nu cred ca ii opreste cineva sa o castige. Cel putin pana acum, Germania a aratat ca fiind echipa cea mai puternica si mai bine asezata pe teren, capabila sa joace bine orice faza a jocului. Iar puterea acestei echipe e data tocmai de puterea grupului, ea neavand pe teren vedete de talia celor din alte echipe care si-au facut de mult bagajele.
Si, fiindca tot vorbeam de spiritul de echipa, el este definit de catre unii ca fiind "legatura spirituala dintre membrii unei echipe care ii face sa conlucreze pentru indeplinirea unui scop comun. Potrivit acestui spirit, un individ trebuie sa puna interesul grupului mai presus de interesul personal pentru ca in acest fel daca grupului ii este mai bine, si lui ii va fi mai bine."
Si acum, vin eu si intreb, oare cum poate fi catalogat gestul lui Luis Suarez, atacantul uruguayan care a facut hent intentionat pe linia portii pentru ca echipa lui sa mai aiba o sansa si sa nu fie eliminata de la campionatul mondial? Multi il blameaza pentru ce a facut, insa eu cel putin il aplaud. Si chiar daca va primii mai mult de o etapa de suspendare, nu conteaza, pentru ca binele echipei a fost prioritar, ea s-a calificat mai departe si sunt ferm convins ca Suares ar face asta si data viitoare daca ar fi in aceeasi situatie. Si, la fel ar proceda multi altii...
Ps. Si poate ca nu ar strica ca noi romanii sa invatam ceva din toate aceste exemple, parerea mea e ca avem multe de invatat :(
Se afișează postările cu eticheta echipa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta echipa. Afișați toate postările
duminică, 4 iulie 2010
joi, 17 iunie 2010
subiectivismul
Ne marcheaza viata fara sa ne dam seama. Ne afecteaza parerile si ne schimba deciziile. Ne influenteaza actiunile si ne schimba reactiile in tot felul de contexte. Este o realitate, pe care din pacate nu o constientizam si refuzam sa o acceptam ca si realitate.
Si totusi, ne inconjoara si apare in marea majoritate a deciziilor pe care le luam in decursul vietii. Si, e de inteles asta, in fond si la urma urmelor e viata noastra, facem ce vrem cu ea. Subiectivismul in esenta e de inteles, insa, nu inseamna ca e si de acceptat. Si de aprobat ca fiind normal.
Momentan insa, ma deranjeaza subiectivismul celor care comenteaza cupa mondiala din Africa de Sud. E clar ca fotbalul mondial este influentat de bani, si de influenta lor, dar, totusi, la un asemenea nivel inclin sa cred ca nu e asa de simplu si de usor. Inclin sa cred ca totusi, in cele din urma cel mai mult conteaza capacitatea de concentrare a jucatorilor, si modul in care acestia sunt capabili sa formeze cu adevarat o echipa. Si atunci, daca totusi (asa cum e normal) ei sunt cei care joaca si decid rezultatul, de ce intervin "reporterasii" nostri de doi lei si trei cuie si denatureaza realitatea. Mai concret....m-am uitat la Franta - Mexic. Si, dupa terminarea meciului, am ascultat cu stupoare pentru mai bine de o ora comentariile celor invitati in studiou. Si, nici macar un "geniu" nu si-a pus problema: "Frate, cei din Mexic au jucat mai bine, au fost pragmatici si si-au jucat sansa pana la capat!" Toti au plans si au justificat Franta, toti au cautat scuze pentru Franta, dar nici unul nu a recunoscut sau subliniat meritul Mexicului in acest rezultat. De ce? Pentru ca sunt saraci si nu se pot compara cu Franta? Ipocrizie....te urasc!!!
Poate sunt paranoic, insa cel putin pentru moment mie mi se pare clar...traim intr-o lume care nu e a noastra. E lumea banilor, a intereselor materiale meschine, e lumea celor mici si slabi vanati de rechini mari si puternici! Si, tare ma tem, ca vorba lui Stefan e adevarata...lumea asta nu e nici a noastra, nici a urmasilor nostri, si nici a urmasilor urmasilor nostri... :(
Si totusi, ne inconjoara si apare in marea majoritate a deciziilor pe care le luam in decursul vietii. Si, e de inteles asta, in fond si la urma urmelor e viata noastra, facem ce vrem cu ea. Subiectivismul in esenta e de inteles, insa, nu inseamna ca e si de acceptat. Si de aprobat ca fiind normal.
Momentan insa, ma deranjeaza subiectivismul celor care comenteaza cupa mondiala din Africa de Sud. E clar ca fotbalul mondial este influentat de bani, si de influenta lor, dar, totusi, la un asemenea nivel inclin sa cred ca nu e asa de simplu si de usor. Inclin sa cred ca totusi, in cele din urma cel mai mult conteaza capacitatea de concentrare a jucatorilor, si modul in care acestia sunt capabili sa formeze cu adevarat o echipa. Si atunci, daca totusi (asa cum e normal) ei sunt cei care joaca si decid rezultatul, de ce intervin "reporterasii" nostri de doi lei si trei cuie si denatureaza realitatea. Mai concret....m-am uitat la Franta - Mexic. Si, dupa terminarea meciului, am ascultat cu stupoare pentru mai bine de o ora comentariile celor invitati in studiou. Si, nici macar un "geniu" nu si-a pus problema: "Frate, cei din Mexic au jucat mai bine, au fost pragmatici si si-au jucat sansa pana la capat!" Toti au plans si au justificat Franta, toti au cautat scuze pentru Franta, dar nici unul nu a recunoscut sau subliniat meritul Mexicului in acest rezultat. De ce? Pentru ca sunt saraci si nu se pot compara cu Franta? Ipocrizie....te urasc!!!
Poate sunt paranoic, insa cel putin pentru moment mie mi se pare clar...traim intr-o lume care nu e a noastra. E lumea banilor, a intereselor materiale meschine, e lumea celor mici si slabi vanati de rechini mari si puternici! Si, tare ma tem, ca vorba lui Stefan e adevarata...lumea asta nu e nici a noastra, nici a urmasilor nostri, si nici a urmasilor urmasilor nostri... :(
duminică, 23 mai 2010
Bravo Chivu
In primul rand, cred ca meritul principal in castigarea trofeului UCL il are toata echipa si antrenorul. Nu un jucator, nu un antrenor...toti. Fotbalul este un joc de echipa, in care echipa conteaza. Iar cea mai buna echipa a castigat. Nu Milito, nu Murihno, nu Cesar si nici Chivu, ci intreaga echipa, cu fiecare jucator care o formeaza si antrenorul care ii antreneaza.
Doar doua chestiuni am de comentat legat de acest subiect.
Prima, ca Chivu isi dovedeste valoarea. Atat ca om, cat si ca jucator. De departe, mi se pare cel mai echilibrat jucator al romaniei. Fara iesiri in decor in viata sportiva, fara scandaluri in care sa fie implicat, fara circ media in jurul sau, cu o viata de familie normala si corecta, si cu un simt de luptator si al realitatii cum putini au. A reusit sa treaca si peste groaznica accidentare din inceputul anului, a reusit sa revina in cariera dupa ce multi il vedeau terminat si a reusit sa fie titluar intr-o finala de UCL pe care echipa sa a castigat-o. Restul...e doar gargara. Tipica pentru romani de altfel. Asa ca nu m-a mirat deloc cand dimineata am intrat pe siteurile de sport romanesti si am vazut destui "destepti" care il criticau si spuneau ca a jucat slab, ca a fost unul dintre cei mai slabi de pe teren si ca olandezul s-a jucat cu el. Tipic pentru romani sa arunce cu noroi oricand si oriunde :(
A doua chestiune...totusi Chivule, ceva tot iti reprosez. In timp ce toti ceilalti sarbatoreau cu steagul tarii lor la gat...tu il tineai la fund? Nu ca nu ar merita tara asta un asa tratament, dar totusi :))
Doar doua chestiuni am de comentat legat de acest subiect.
Prima, ca Chivu isi dovedeste valoarea. Atat ca om, cat si ca jucator. De departe, mi se pare cel mai echilibrat jucator al romaniei. Fara iesiri in decor in viata sportiva, fara scandaluri in care sa fie implicat, fara circ media in jurul sau, cu o viata de familie normala si corecta, si cu un simt de luptator si al realitatii cum putini au. A reusit sa treaca si peste groaznica accidentare din inceputul anului, a reusit sa revina in cariera dupa ce multi il vedeau terminat si a reusit sa fie titluar intr-o finala de UCL pe care echipa sa a castigat-o. Restul...e doar gargara. Tipica pentru romani de altfel. Asa ca nu m-a mirat deloc cand dimineata am intrat pe siteurile de sport romanesti si am vazut destui "destepti" care il criticau si spuneau ca a jucat slab, ca a fost unul dintre cei mai slabi de pe teren si ca olandezul s-a jucat cu el. Tipic pentru romani sa arunce cu noroi oricand si oriunde :(
A doua chestiune...totusi Chivule, ceva tot iti reprosez. In timp ce toti ceilalti sarbatoreau cu steagul tarii lor la gat...tu il tineai la fund? Nu ca nu ar merita tara asta un asa tratament, dar totusi :))
vineri, 30 aprilie 2010
Nesimtirea romanului
Avem o echipa calificata intr-o finala europeana. Nu e o echipa de fotbal, ci una de handbal. Nu e de baieti, e de fete. Si nu e din Bucuresti, e din Ramnicu Valcea.
Iar de aici incep problemele. Echipa merge ceas. De vreo cativa ani se tot lupta cu echipele puternice din Europa, si o face cu succes. Fara ajutor de la dragul de statul roman, doar prin finantare privata. In aceeasi sala amarata facuta pe vremea lui ... Ceausescu, cine altul?!? Si pentru ca sala respectiva e prea mica pentru o finala adevarata, echipa e nevoita sa joace la Bucuresti, in singura sala de dimensiuni acceptate din tara. Pe parcursul intregii campanii de calificare pana in finala echipa a jucat la Valcea, incurajata fiind de o masa redusa de suporteri inimosi, suporteri adevarati care au fost alaturi de echipa in fiecare meci. Fara politicieni, fara burtosi cu cravata care sa se uite cu dispret la ceilalti cum sar, urla si isi incurajeaza echipa favorita.
Asta insa, pana acum. De cand s-a aflat ca echipa e calificata in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, au inceput nesimtitii sa-si dea in stamba. Conform unui articol din gazeta sporturilor, deja peste 400 de "inalti demnitari publici" si-au exprimat dorinta de a participa la finala. Si bineinteles, ca numarul lor va creste. Sunt in stare sa ocupe locurile tuturor suporterilor adevarati, aceia care fac economii pentru a putea plati cei 100-150-200 de RON cat valoreaza un bilet, aceia care sunt cu sufletul alaturi de echipa Oltchimului. Sunt in stare sa ucida si aceasta sarbatoare a handbalului feminin, doar pentru ca ei sa fie acolo in mijlocul salii unde da bine la imagine.
Nu am nici o urma de indoiala ca in cazul unei victorii se vor ingramadi toti rechinii sa se laude ce echipa si fete de aur are Romania. Vom fi orbiti de flashurile blitzurilor in timp ce costumele elegante vor ranji cu satisfactie din mijlocul fetelor Oltchimului, vom fi scarbiti sa le auzim frazele bine mestesugite dinainte in care se vor declara mari suporteri ai handbalului si mandri ca sunt romani si concetateni cu aceste fete. Vor ucide aceasta posibila sarbatoare prin simpla lor prezenta care inspira repulsie la tot mai multi cetateni ai acestei tari.
Si, nu vor face nimic pentru sport...ca de obicei. Cum nu au facut nici in cei peste 20 de ani scursi de la revolutie. Banii vor continua sa dispara in buzunarele lor fara fund, iar sportul va continua sa nu vada nimic din ei. Echipa asta a ajuns acolo datorita investitorilor care se afla in spatele ei, datorita managementului de calitate facut acolo si mai ales datorita antrenorilor si acestor fete care numai ele stiu cat au muncit si cat au suferit ca sa ajunga acolo. Echipa e in finala datorita suporterilor inimosi care au sustinut-o in toate meciurile sustinute acasa, la Valcea. Si nu datorita unor politicieni ipocriti a caror singur interes e cel personal!
Din cate am vazut, jucatoarele sunt impotriva acestor solicitari. Si mi se pare normal sa fie asa. Cand pui la vanzare 4500 de bilete, macar acestia sa fie suporteri, nu politicieni inbuibati care nici macar nu stiu regulamentul de handbal. Sper sa reuseasca, desii...am mari indoieli ca in tara asta mai exista bun simt si responsabilitate :(
Iar de aici incep problemele. Echipa merge ceas. De vreo cativa ani se tot lupta cu echipele puternice din Europa, si o face cu succes. Fara ajutor de la dragul de statul roman, doar prin finantare privata. In aceeasi sala amarata facuta pe vremea lui ... Ceausescu, cine altul?!? Si pentru ca sala respectiva e prea mica pentru o finala adevarata, echipa e nevoita sa joace la Bucuresti, in singura sala de dimensiuni acceptate din tara. Pe parcursul intregii campanii de calificare pana in finala echipa a jucat la Valcea, incurajata fiind de o masa redusa de suporteri inimosi, suporteri adevarati care au fost alaturi de echipa in fiecare meci. Fara politicieni, fara burtosi cu cravata care sa se uite cu dispret la ceilalti cum sar, urla si isi incurajeaza echipa favorita.
Asta insa, pana acum. De cand s-a aflat ca echipa e calificata in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, au inceput nesimtitii sa-si dea in stamba. Conform unui articol din gazeta sporturilor, deja peste 400 de "inalti demnitari publici" si-au exprimat dorinta de a participa la finala. Si bineinteles, ca numarul lor va creste. Sunt in stare sa ocupe locurile tuturor suporterilor adevarati, aceia care fac economii pentru a putea plati cei 100-150-200 de RON cat valoreaza un bilet, aceia care sunt cu sufletul alaturi de echipa Oltchimului. Sunt in stare sa ucida si aceasta sarbatoare a handbalului feminin, doar pentru ca ei sa fie acolo in mijlocul salii unde da bine la imagine.
Nu am nici o urma de indoiala ca in cazul unei victorii se vor ingramadi toti rechinii sa se laude ce echipa si fete de aur are Romania. Vom fi orbiti de flashurile blitzurilor in timp ce costumele elegante vor ranji cu satisfactie din mijlocul fetelor Oltchimului, vom fi scarbiti sa le auzim frazele bine mestesugite dinainte in care se vor declara mari suporteri ai handbalului si mandri ca sunt romani si concetateni cu aceste fete. Vor ucide aceasta posibila sarbatoare prin simpla lor prezenta care inspira repulsie la tot mai multi cetateni ai acestei tari.
Si, nu vor face nimic pentru sport...ca de obicei. Cum nu au facut nici in cei peste 20 de ani scursi de la revolutie. Banii vor continua sa dispara in buzunarele lor fara fund, iar sportul va continua sa nu vada nimic din ei. Echipa asta a ajuns acolo datorita investitorilor care se afla in spatele ei, datorita managementului de calitate facut acolo si mai ales datorita antrenorilor si acestor fete care numai ele stiu cat au muncit si cat au suferit ca sa ajunga acolo. Echipa e in finala datorita suporterilor inimosi care au sustinut-o in toate meciurile sustinute acasa, la Valcea. Si nu datorita unor politicieni ipocriti a caror singur interes e cel personal!
Din cate am vazut, jucatoarele sunt impotriva acestor solicitari. Si mi se pare normal sa fie asa. Cand pui la vanzare 4500 de bilete, macar acestia sa fie suporteri, nu politicieni inbuibati care nici macar nu stiu regulamentul de handbal. Sper sa reuseasca, desii...am mari indoieli ca in tara asta mai exista bun simt si responsabilitate :(
joi, 3 decembrie 2009
Razboinicul luminii stinge Steaua
Nu, nu e un paradox, e o stare de fapt. Si se intampla in Romania, tara tuturor posibilitatilor.
Nu ma omor dupa fotbal, insa imi place sa privesc un meci bun, in care jucatorii plimba mingea in viteza, dribleaza si isi dau viata pe teren. Clevertitorii ar putea sa zica, mare branza, ai 22 de nebuni pe teren care fug dupa o piele umflata cu aer cu unicul scop de a o baga in poarta echipei adverse. Adevarat, insa ce-mi place mie nu e scopul in sine al acestui joc, ci ideea de a juca in echipa. Pentru ca daca echipa nu e, nimic nu e in acest sport. De mic am ajuns in contact direct cu acest sport al barbatilor, iar echipa care m-a atras de la inceput a fost Steaua Bucuresti. Era echipa pe val, a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni contra Barcelonei datorita paradelor exceptionale ale lui Helmut Duckadam. Aveam 8 ani si asemeni multor pusti de o varsta cu mine am ramas cu Steaua in suflet pentru totdeauna. Si in ciuda ar orice s-ar intampla, o sa ramana echipa mea de suflet.
In ultima vreme, echipa a incaput pe mana lui George Becali. Incet, acesta a reusit sa indeparteze de echipa toate marile glorii ale acestei echipe. Oameni emblema pentru club precum Hagi, Lacatus, Boloni, Ienei, Balint, Iordanescu au ajuns persoane non-grata in Ghencea. Antrenorii de top refuza sa se mai apropie de echipa, suporterii sunt gategorisiti ca fiind huligani si golani, jucatorii sunt tratati ca niste oi scoase la mezat si nimeni nu poate sa spuna un cuvintel impotriva patronului pentru ca automat este interzis. Am ajuns sa-mi fie sila sa ma mai uit la meciurile echipei mele de suflet. Am ajuns sa mut canalul TV de pe un meci cu Steaua deoarece imaginea tribunelor goale este prea dezolanta ca sa o suport. Asta in timp ce pe alte stadioane se cutremura pamantul cand cei 90 de mii de suporterii ai Barcelonei au scandat impotriva Realului la golul lui Ibrahimović, in timp ce pe stadioanele din Anglia se clatina camera de filmare cand din mii de piepturi se aud God save the queen, You'll Never Walk Alone, etc...
Am ajuns sa citesc presa in fiecare zi doar doar o sa vad si eu odata o stire mare in care se anunta ca Becali vinde Steaua. Normal ca nu o va face atata vreme cat Steaua e profitabila pentru el. Atat financiar, cat si ca si capital de imagine. Parvenitul de Becali a ajuns cunoscut nu datorita speculei cu pamant, nici datorita oieritului, ci datorita Stelei. Ea a fost rampa sa de lansare. Si atata timp cat el va putea sa continue sa spele bani murdari prin intermediul echipei, cat timp va putea sa bage adanc mana in buzunarul echipei ori de cate ori are nevoie, Becali nu va pleca.
Pentru ca el nu tine cont de nimic si de nimeni, decat de el insusi. Pentru el nu conteaza ca sute de mii de oameni sunt impotriva sa. Pentru el nu conteaza ca Steaua e un brand national pe care el il distruge cu ignoranta si incultura sa. Pentru el nu conteaza cate clase are.
Becali este exemplarul perfect de parvenit specific Romaniei, arogant, increzut si insensibil la orice inseamna respect, lege, cultura generala sau sensibilitate. Alaturi de Borcea, Copos, Iancu si altii ca ei, reprezinta cancerul din fotbalul romanesc, oameni care au ales sa se puna pe ei insisi mai presus de echipele pe care le patroneaza; oameni care nu pierd nici o ocazie de a se arata in public; oameni pentru care banul inseamna tot si care au impresia ca banul le da puterea sa faca orice.
Autointitulat Razboinicul Luminii (dupa ce a pus si el in sfarsit mana pe o carte, intamplator de a lui Coehlo), dorindu-si probabil si titulatura de Cavaler al Crestinatatii(sarmanul Stefan cel Mare se zvarcoleste prin mormant acolo la Putna), Becali o sa ramana probabil cel care, ironia sortii, va stinge lumina in Ghencea si peste Steaua :(
Nu ma omor dupa fotbal, insa imi place sa privesc un meci bun, in care jucatorii plimba mingea in viteza, dribleaza si isi dau viata pe teren. Clevertitorii ar putea sa zica, mare branza, ai 22 de nebuni pe teren care fug dupa o piele umflata cu aer cu unicul scop de a o baga in poarta echipei adverse. Adevarat, insa ce-mi place mie nu e scopul in sine al acestui joc, ci ideea de a juca in echipa. Pentru ca daca echipa nu e, nimic nu e in acest sport. De mic am ajuns in contact direct cu acest sport al barbatilor, iar echipa care m-a atras de la inceput a fost Steaua Bucuresti. Era echipa pe val, a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni contra Barcelonei datorita paradelor exceptionale ale lui Helmut Duckadam. Aveam 8 ani si asemeni multor pusti de o varsta cu mine am ramas cu Steaua in suflet pentru totdeauna. Si in ciuda ar orice s-ar intampla, o sa ramana echipa mea de suflet.
In ultima vreme, echipa a incaput pe mana lui George Becali. Incet, acesta a reusit sa indeparteze de echipa toate marile glorii ale acestei echipe. Oameni emblema pentru club precum Hagi, Lacatus, Boloni, Ienei, Balint, Iordanescu au ajuns persoane non-grata in Ghencea. Antrenorii de top refuza sa se mai apropie de echipa, suporterii sunt gategorisiti ca fiind huligani si golani, jucatorii sunt tratati ca niste oi scoase la mezat si nimeni nu poate sa spuna un cuvintel impotriva patronului pentru ca automat este interzis. Am ajuns sa-mi fie sila sa ma mai uit la meciurile echipei mele de suflet. Am ajuns sa mut canalul TV de pe un meci cu Steaua deoarece imaginea tribunelor goale este prea dezolanta ca sa o suport. Asta in timp ce pe alte stadioane se cutremura pamantul cand cei 90 de mii de suporterii ai Barcelonei au scandat impotriva Realului la golul lui Ibrahimović, in timp ce pe stadioanele din Anglia se clatina camera de filmare cand din mii de piepturi se aud God save the queen, You'll Never Walk Alone, etc...
Am ajuns sa citesc presa in fiecare zi doar doar o sa vad si eu odata o stire mare in care se anunta ca Becali vinde Steaua. Normal ca nu o va face atata vreme cat Steaua e profitabila pentru el. Atat financiar, cat si ca si capital de imagine. Parvenitul de Becali a ajuns cunoscut nu datorita speculei cu pamant, nici datorita oieritului, ci datorita Stelei. Ea a fost rampa sa de lansare. Si atata timp cat el va putea sa continue sa spele bani murdari prin intermediul echipei, cat timp va putea sa bage adanc mana in buzunarul echipei ori de cate ori are nevoie, Becali nu va pleca.
Pentru ca el nu tine cont de nimic si de nimeni, decat de el insusi. Pentru el nu conteaza ca sute de mii de oameni sunt impotriva sa. Pentru el nu conteaza ca Steaua e un brand national pe care el il distruge cu ignoranta si incultura sa. Pentru el nu conteaza cate clase are.
Becali este exemplarul perfect de parvenit specific Romaniei, arogant, increzut si insensibil la orice inseamna respect, lege, cultura generala sau sensibilitate. Alaturi de Borcea, Copos, Iancu si altii ca ei, reprezinta cancerul din fotbalul romanesc, oameni care au ales sa se puna pe ei insisi mai presus de echipele pe care le patroneaza; oameni care nu pierd nici o ocazie de a se arata in public; oameni pentru care banul inseamna tot si care au impresia ca banul le da puterea sa faca orice.
Autointitulat Razboinicul Luminii (dupa ce a pus si el in sfarsit mana pe o carte, intamplator de a lui Coehlo), dorindu-si probabil si titulatura de Cavaler al Crestinatatii(sarmanul Stefan cel Mare se zvarcoleste prin mormant acolo la Putna), Becali o sa ramana probabil cel care, ironia sortii, va stinge lumina in Ghencea si peste Steaua :(
Abonați-vă la:
Postări (Atom)