Bravo Chivu

In primul rand, cred ca meritul principal in castigarea trofeului UCL il are toata echipa si antrenorul. Nu un jucator, nu un antrenor...toti. Fotbalul este un joc de echipa, in care echipa conteaza. Iar cea mai buna echipa a castigat. Nu Milito, nu Murihno, nu Cesar si nici Chivu, ci intreaga echipa, cu fiecare jucator care o formeaza si antrenorul care ii antreneaza.

Doar doua chestiuni am de comentat legat de acest subiect.
Prima, ca Chivu isi dovedeste valoarea. Atat ca om, cat si ca jucator. De departe, mi se pare cel mai echilibrat jucator al romaniei. Fara iesiri in decor in viata sportiva, fara scandaluri in care sa fie implicat, fara circ media in jurul sau, cu o viata de familie normala si corecta, si cu un simt de luptator si al realitatii cum putini au. A reusit sa treaca si peste groaznica accidentare din inceputul anului, a reusit sa revina in cariera dupa ce multi il vedeau terminat si a reusit sa fie titluar intr-o finala de UCL pe care echipa sa a castigat-o. Restul...e doar gargara. Tipica pentru romani de altfel. Asa ca nu m-a mirat deloc cand dimineata am intrat pe siteurile de sport romanesti si am vazut destui "destepti" care il criticau si spuneau ca a jucat slab, ca a fost unul dintre cei mai slabi de pe teren si ca olandezul s-a jucat cu el. Tipic pentru romani sa arunce cu noroi oricand si oriunde :(

A doua chestiune...totusi Chivule, ceva tot iti reprosez. In timp ce toti ceilalti sarbatoreau cu steagul tarii lor la gat...tu il tineai la fund? Nu ca nu ar merita tara asta un asa tratament, dar totusi :))

Potcoava norocoasa sau o noua sansa in viata?

In mod normal nu as fi avut treaba cu acest subiect, mai ales datorita sumelor mari de bani pe care fara indoiala Cristi le castiga. Daca nici el nu isi permite un trai bun, atunci cine?

Insa, cu toate acestea, viata ne incearca. Indiferent ca suntem bogati sau saraci, fotbalisti sau intelectuali, bancheri sau salahori, toti suntem supusi de-a lungul vietii la incercari care ne pot schimba viata. Incercari care in mod normal ar trebuii sa ne faca sa vedem altfel viata, sa ne faca sa ne reconsideram atitudinea pe care o avem fata de cei din jur.

Si, nimeni nu cred ca e mai in masura decat Chivu sa spuna ca a trecut printr-un astfel de moment. Pana nu am vazut poza alaturata nu am crezut nici eu. Dar, cu o asemenea "potcoava norocoasa", o spun: omul asta a trecut prin ceva teribil. Si a avut noroc. Noroc de care trebuie sa fie constient si el, noroc ca a ramas in viata si va putea sa joace in continuare. Noroc ca a cazut pe mana unor medici priceputi care nu au gresit. Noroc ca a scapat doar cu atat. Evident, a avut si ghinion, insa aceasta e alta poveste. Important e insa, pentru el si familia lui ca a scapat cu bine si ca pot sa ramana impreuna. Personal, sper ca Cristi sa ramana acelasi baiat serios si cu picioarele pe pamant si sa aiba suficienta minte in continuare sa nu uite prin ce a trecut. Sa fie tot timpul constient de gravitatea accidentarii suferite, de profesionalismul celor care l-au "reparat" si de faptul ca viata i-a oferit o a doua sansa. Si probabil ca o va face, la fel ca oricine suficient de constient de sine insusi cand vede o asemenea cicatrice in cap pentru tot restul vietii sale.

Hai Chivu!!!