luni, 1 martie 2010

Martisorul

In primul si in primul rand azi trebuie sa vorbim despre martisor. Pentru ca azi, e una din acele zile speciale a anului cand ele sunt in centrul atentiei.

O sa trec peste copy/paste-ul de pe google, wikipedia sau mai stiu eu de prin ce surse la care sunt sigur ca o sa asistam azi cam pe toate blogurile. Important e ca azi, barbati si baieti din toata tara dau navala pe la tarabele cu martisoare din toata tara si cumpara mici atentii pentru persoanele dragi de gen feminin din viata lor.

Problemele mele ar fi doua la numar.
Prima e ca in primul rand martisorul simbolizeaza venirea primaverii. Noi azi sarbatorim venirea primaverii! Si ar fi bine ca lucrul asta sa ramana adanc intiparit in memoria tuturor, pentru ca am eu impresia (confirmata si de experiente personale triste) ca toata aceasta tevatura moderna in jurul acestui eveniment ne face sa uitam adevarata semnificatie a acestui simbol.

Iar a doua, mult mai grava este invazia kitschurilor in traditie. Traditia de a oferi un martisor si-a largit orizontul in ultimii ani, prin aceea ca simbolul primaverii nu mai este vazut doar intr-o potcoava, un trifoi, un cosar sau o figurina pe care sa o purtam in piept, ci poate reprezenta orice, de la o jucarie de plus, pana la obiecte vestimentare. Se vinde si se cumpara orice, important e sa fie cat mai sclipitor, sa atraga ochii si sa poti scoate si un pret bun pe el.

Cum arata tabloul acestor zile in Cluj? Inca de saptamana anterioara am asistat la o invazie de tarabe pe strazile "strategice" din oras, la aglomeratie de nedescris si mai ales la "comercianti" temporari care te agaseaza din metru in metru cu "poftiti la martisoare", "hai ia martisoru", "cu ce sa va servesc?", "doriti ceva?", "martisoare ieftine". Si printre ei, plin de tigani cu mana intinsa care te urmaresc la fiecare pas si nu te lasa nici sa sufli cersind un banut si urandu-ti de bine pentru tot anul tie, doamnei dragi sau familiei.
Iar la marginea acestei gloate flamande dupa ban si castig, apare din cand in cand cate un barbat strangand cu putere in maini simbolurile primaverii, zambind amar cu gandul la ele si la cati bani a investit in acest eveniment la care participa si el nu neaparat din dragoste si constienta, ci mai degraba din obisnuinta si obligatie. Pentru ca, din pacate, asta e adevarul, semnificatiile acestor zile se pierd in negura timpului si sunt inlocuite de obisnuinta. Si e pacat :(

Inchei cu un martisor simbolic pentru draga mea draga si toate doamnele si domnisoarele din lumea asta marunta, marunta, marunta...

Un comentariu:

  1. Este interesantă partea aia cu ţiganii care urează de bine.
    Această urare este numai până treci de ei, dar după aceea şi în special dacă nu le dai nimic, nu cred că ai mai vrea să-ţi auda urechile urările ce le rostesc, şi nu de bine...

    RăspundețiȘtergere