duminică, 11 iulie 2010

Boc, poc diridiridam

Un broscoi cinta la tobe
Si o broasca la tambal
O broscuta mica strimba
Vrea sa joace sus pe deal

Oac oac diridiridam
Oac oac oac oac diridiridam.

Parca am fi pe iaz, doamne iarta-ma. Odata ca Romania dupa atata ploaie si inundatii s-a transformat pe bune intr-o uriasa balta care se tot umfla si pute a statut, dar pe deasupra mai avem si noi aerul asta de mormoloci cu ochii bulbucati si coada mica care se tot agita acolo in smarucurile de apa in timp ce broscoii cei mari din parlament, guvern si de la presidentie se umfla si oracaie cu mare patos fara sa faca nimic de fapt.

Ah, da sa nu uit, nu am specificat protagonistii din mica piesa de mai sus. Si daca tot am vorbit despre o mica poezioara, ca sa fiu in ton cu sezonul bacalaureatului, o sa fac si un comentariu pentru aceste versuri, care nu au fost alese intamplator.

In aceste versuri, autorul necunoscut, foloseste ca si instrument de stil alegoria. Aceasta este un procedeu stilistic prin care un text literal se releva intr-altul ascuns. Alegoria este o metafora ampla, folosita frecvent de autori pentru a ascunde mesajul dorit intr-un text simplu, oferind in acelasi timp si o dezlegare simpla, destul de transparenta. In cazul acestor versuri, autorul utilizeaza comparatia dintre un politician in romania si o broasca. Argumentele in favoarea aceastei comparatii sunt evidente, mentionez aici doar cateva care imi vin momentan in minte:
  • politicianul roman are ochii bulbucati cand apare la TV, exact ca o broasca.
  • politicianul roman isi umfla gusa mereu, oracaie in nestire si cu acelasi efect ca si o broasca.
  • politicianul roman sare dintr-un partid in altul, trece de la o doctrina la alta exact cum sare o broasca dintr-o parte in alta, dezordonat si fara o directie precisa.
  • mai nou, politicianul roman sare dintr-o localitate inundata in alta, in acelasi stil dezordonat, in functie de campania de imagine pe care doreste sa si-o creeze.
  • ce e si mai rau, e ca asemeni broastelor, politicianul roman e imun la apa, si nu putem scapa de ei nici macar in momentele de viitura, stiu innota :(
  • mai mult, femeile politician au o frica comuna cu broastele, se tem de barza!
  • politicianul roman e tot atat de cinstit si corect cat e si o broasca de plina de par. Mai mult, la multi dintre ei sunt la fel de bogati in par ca si o broasca!
  • la cum merg lucrurile, inclin sa cred ca de politicianul roman se poate scapa doar la fel ca de o broasca: calcata cu masina, zdrobita cu piciorul sau o piatra, si de ce nu...metoda preferta in copilarie: umflat cu paiul printr-o "gaurica" speciala si lasat sa pluteasca pe lac sub caldura soarelui.
Acestea fiind zise, sa trecem la analiza acestei alegorii.

"Un broscoi canta la tobe": Aici, protagonistul, adica marinerul suprem, are ca si intrument de exprimare tobele. Nu intamplator alese, datorita zgomotului infernal pe care il dezvolta, precum si simplitatii in utilizare a acestui intrument(hai sa fim seriosi, orice "absolvent cu diploma" de Spiru Haret, Hyperion, Dimitrie Cantemir sau alta "universitate cu greutate" de la noi e in stare sa cante la tobe intr-o maniera asemanatoare). Fidel curentului de exprimare "tare si pe sus", protagonistul datorita acestui instrument, reuseste cu succes sa stapaneasca zumzetul de revolta al mormolocilor de balta care satui de atata apa si minciuni au inceput sa carcoteasca. Asfel se explica faptul ca, in momentul in care un sinistrat i s-a plans d-lui presedinte ca strainii ii ajuta mai mult decat romanii, acesta a replicat cu o boom puternic: "Daca ca ajuta strainii mai mult, atunci poate ca ar fi bine sa va adresati lor". Eee..care mai comenteaza? Care mai scoate capatana afara, ca acu va arde tatucu cu betele de la tobe peste cap, obraznicilor! Ia stati voi cuminti acolo in balta si nu va mai smiorcaiti, ca acusica va dau nu numa cu betele in cap, ca arunc si cu tobele in voi!

"si o broasca la tambal": Faptura gingasa si delicata, cum imi place mie(si probabil ca nu numai mie;) ) sa o alint, broscuta nu poate fi pusa sa cante la ditamai tobele sau alt instrument mare si butucanos. Asa ca, draguta de ea a fost desemnata sa utilizeze tambalul. Inarmata cu un pantof cu toc intr-o mana si o ciucalata de productie romaneasca in cealalta; in loc de ciocanelele specifice tambalului, blondina se pricepe de minune sa loveasca cu delicatete coardele instrumentului, pentru a produce tonul dorit. Spre deosebire de duritatea si sunetul puternic produs de tobe, menite sa acopere ceata de clevetitori, tambalul, si mai ales coardele sale de diferite lungimi si grosimi este folosit pentru a atinge la sentiment ceata de mormoloci nemultumiti. La asta din stanga ca e mai de gen feminin ii cantam pe o nota mai moale acompaniata de un pantof cu toc, la asta micut din centru ii dam cu putina ciocolata pe la nas, sa simta si el nitica dulceata de la tanti Elena, si in final la bombalaul asta din centru, mare cat o zis de post si la fel de prost ne fataim prin fata lui cu niste blugi din aia mulati pe fund si ii dam sa miroasa a nitel Coco Shanel, doar doar s-o mai "scula" nitel si in el mandria ca e roman.

"O broscuta mica strimba, Vrea sa joace sus pe deal": Asocierea dintre diminutivul "broscuta" si adjectivele "mica" si "stramba" spune totul, nu? :D Evident, ca marioneta "joaca" sau "este jucata", ca doara de aia se si cheama prim sinistru...pardon, greseala mea, se cheama marioneta. Cand bate broscoiul sef o data in toba, iese broscuta mica si oracaie: "creste TVA mormolocilor!". La a doua bataie, se aude: "o sa scada TVA mormolocilor!". Mai bate o data la tobe broscarul sef: "Se impoziteaza pensiile!". Si tot asa continuam in batai de toba cu: "Scad salariile cu 25%!", "Scad pensiile cu 15%!", "Ba nu, nu scad pensiile, ati scapat mormolocilor!", "Impozitam pensiile!", "Recalculam pensiile speciale!", "Taiem sporurile!".
Iar acum, cand vad ce tot oracaie asta micu, stau si eu si ma mir ca un mormoloc ce sunt, oare nu mai bine folosea broscoiul sef un tun, decat tobe? Ca masurile astea ce le tot strica asta micu seamana mai degraba a lovituri de tun!

Refrenul "Oac oac diridiridam, Oac oac oac oac diridiridam" este relevant pentru comunicarea dintre politicieni si popor. In timp ce conducatorii nostri ne tin tot in "oac oac", noi ca niste mormoloci constinciosi continuam sa facem "diridiridam". Adica stam linistiti la o bere cu mici, in timp ce soldatii se chinuie sa ne scoata malul din case sau apa din beci si tragem un diridiridam specific noua romanilor:
Hai la joc bade, la joc mai
Sa ne fie cu noroc, mai
Ca e timpul de jucat, mai
Si fete de sarutat, mai
Zi din struna, zi cu foc
Sa intram cu totii-n joc
Hai veniti cu mic cu mare
Azi e zi de sarbatoare
Sa jucam mai apasat
Ca de mult n-am mai jucat

Ps. Mentionez ca in timpul analizei de mai sus, nici un broscoi, broasca sau broscuta nu au fost ranite...din pacate :( Personajele prezentate au fost inspirate din fapte reale iar faptele prezentate sunt reale, desii totul pare "rupt de realitate".

joi, 8 iulie 2010

Ponta-jul spre groapa

Ora...21:53 seara...
Locul...RealitateaTV...
Protagonisti...Andrei Gheorghe, Victor Ponta, si alti ilustri necunoscuti...

Ma uit si eu si brusc ma plezneste revelatia. Mi-am dat seama de ce nu ma incanta sa-l vad pe Ponta inca de la inceputurile carierei sale. Adica de, era cum era inainte "micul Titulescu" cum ii placea lui tata Ion Iliescu Ilici sa ii spuna, dar acum a devenit un monstru.

Poate o fi de vina foamea, poate o fi de vina berea, habar nu am, si sincer nu imi pasa. Dar, acum, cum ma uit la el, cum sta inghesuit si teapan acolo pe ecran, la modul cum vorbeste si cum nu clipeste din ochi in timp ce se uita la obiectivul camerei video prin lentilele alea, mi se face pielea de gaina. Omul ala e groaznic, inteleg de ce Ilici il promoveaza, are o rautate in el care primeaza oricaror altor instincte sau actiuni. Ma uit la el, si vad un om in stare sa faca rau fara sa clipeasca, un om care e capabil sa calce in picioare orice, sa minta, sa fure, sa rastalmaceasca vorbele ca un avocat "care este" si sa faca rau. Omul ala, si ar fi bine sa retina si altii ceea ce spun, e capabil sa faca rau doar pentru ca sa isi elimine adversarii, doar pentru a-l pune pe Basescu intr-o lumina proasta in situatia de fata.

Departe de mine gandul de a-i lua apararea marinarului suprem, sau camarilei sale. Cei care ma cunosc, stiu ca nu ii suport, din contra. La fel si cei fideli blogului meu, si care si-au sacrificat din timpul liber pentru a citi aberatiile mele. Dar, ma uit acum cu groaza la Ponta, si imi dau seama ca omul asta e mult, dar mult, mai rau decat ce e Basescu de exemplu. E capabil sa vaneze fara mila adversarul politic, sacrificand orice si pe oricine pentru a-si atinge scopul. Lui nu ii pasa de ceilalti, cei marunti care urmeaza sa ii dea voturi, pentru el e important sa isi atinga scopul, sa il detroneze pe Basescu, si atat.

Si sincer, cand ii vad mutra pe ecranul TV-ului, incep sa ma gandesc tot mai mult la vorba aia din batrani "am scapat de dracu, si am dat de masa". Doamne ajuta-ne!!!

Spaga cea de toate zilele

Unul dintre cele mai pronuntate naravuri ale romanilor e darea/luarea de spaga. Am ajuns practic in tara asta sa nu mai putem sufla fara sa dam mita. Dam mita pentru a grabi obtinerea unor acte/autorizatii, pentru a putea beneficia de asistenta medicala, pentru a ajunge intr-o functie, pentru a ne educa copii, pentru a ne lua diplome de "destepti".

In Romania zilelor de azi mita e ceva normal, fara ea poti sa crapi pe patul de spital ca nimeni nu are sa te duca la targ sau poti sa stai pe lista de asteptare a vreunui birou de primarie/prefectura pana la pastile cailor. In Romania de azi nu conteaza cat de capabil esti, conteaza cat de burdusit iti este buzunarul. Nu conteaza cat de inteligent este un absolvent de facultate, cat de pregatit este un candidat pe un anumit post la angajare, conteaza cat "cotizeaza". Orice este de cumparat, avantaje, functii, diplome, totul, cu conditia sa ai destui bani!

Asa ca nu ma mira scandalurile de coruptie ce apar in ultimele zile in invatamant. Nu ma mira nici circul media facut in jurul cazului de coruptie de la un liceu din Bacau in care sunt implicati directorul, sotia lui, secretara si alti 3 profesori, toti membrii a unei comisii de bacalaureat. Nu ma mira nici scandalul ce l-am vazut azi in legatura cu diplomele de licenta de la Universitatea Hyperion din Caransebes in care e implicata directoarea acelei filiale a universitatii (universitate de drept!!!) si un student care este si consilier local la primarie. Si nu o sa ma mire nici un alt scandal legat de mita si spaga in sistemul de invatamant. Probabil ca asta si datorita faptului ca s-a lovit atat de mult in profesori in ultimii ani incat acestia au fost practic obligati ca sa isi caute alte surse de venit. Ce sa mai spun de spaga din sistemul medical?

Nu sunt de acord cu alternativele la care au apelat acesti profesori, sunt total impotriva mitei si consider ca cei care apeleaza la ea ca sursa de venit nu au ce sa caute in invatamant. Mai mult chiar, sunt impotriva darii/luarii de mita in orice situatie! Dar, nu ma mai mira faptul ca o vad peste tot :( Atata timp cat incepand de la nivelul cel mai inalt din stat spaga si coruptia sunt practici comune impotriva carora nu se face absolut nimic, de ce ar fi restul "plavanilor" diferiti? Cand nu vedem arestati si pedepsiti decat numai cate un amarastean ici si cand, in timp ce babanii isi vad mai departe de valize, de ce ar inceta oamenii sa mai dea/primeasca spaga?

Spaga a devenit o normalitate in viata noastra, in spiritul ei ne cresc copii si nepotii si probabil ca nu vom scapa de ea niciodata. Pentru ca, din pacate, se potrivestea prea mult caracterului de doi lei al acestui popor!!!

miercuri, 7 iulie 2010

Paradox

Ma uitam la TV acum cateva minute la o stire care m-a amuzat si socat in acelasi timp. Si, pentru ca nu mai am incredere in presa, am verificat informatia, care s-a dovedit adevarata. Ca traim in tara paradoxurilor, o stie toata lumea, si nu o sa insist asupra acestui subiect (trebuie sa mai am subiecte si pentru posturi ulterioare ;)). Dar, astazi cel putin, stirea asta m-a impresionat in mod deosebit, asa ca o cataloghez paradox fara nici o urma de indoiala.

Recunosc, sunt un ignorant in materie, pentru ca nu m-am lovit niciodata de aceasta problema, dar mie mi se pare cel putin ilara situatia celor care doresc sa se debranseze de la serviciile RADET (Regia Autonoma deDistributie a Energiei Termice Bucuresti). Si anume, reportajul scotea in evidenta faptul ca doar in luna iunie peste 500 de bucuresteni au cerut debransarea de la reteaua de incalzire termica. Normal, avand in vedere faptul ca traim tot mai bine pe zi ce trece. Insa, hartiile si aprobarile de care au nevoie acesti oameni m-au facut sa ma cocosez de ras. Redau mai jos aceste hartii, asa cum le-am copiat de pe siteul RADET:

Legea nr. 325/2006 - art. 30

(2) Deconectarea unui consumator dintr-un condominiu se face cu respectarea urmatoarelor condiţii cumulative:
  • a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontala cât şi pe verticală;
  • b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotarârea adunarii generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;
  • c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel putin 30 de zile înainte.
  • (4) Deconectările/debranşările prevăzute la alin. (1)-(3) nu se pot realiza în timpul sezonului de încalzire.
  • (5) Deconectările/debranşările prevăzute la alin. (1)-(3) se efectuează numai de către operatorul care are şi calitatea de furnizor în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse.
  • (6) Cheltuielile de deconectare/debranşare se suportă de către solicitant.
Corect, e normal ca o decizie de deconectare a unui apartament sa ii afecteze si pe vecinii sai, in sensul ca acestora le vor fi mai reci peretii si deci vor cheltuii mai mult pentru a-si incalzi apartamentele. Dar, daca cel care doreste sa se debranseze nu are bani, nu isi permite sa mai dea bani moca RADET-ului, care e vina lui? Adica, eu daca nu imi permit sa mai platesc incalzirea sunt obligat sa raman in retea pana ce ceilalti ma lasa sa ies? Si pana ce RADET-ul ma lasa sa ies din retea ca nu mai e sezonul de incalzire? Daca nu am bani, cu ce naiba sa mai platesc?

Repet, exista o anumita logica in aceste masuri, dar in acelasi timp sunt lipsite de logica. Iar asta se poate extinde si la alte servicii. Daca un om nu mai are bani ca sa plateasca, el trebuie debransat automat, nu obligat sa umble dupa zeci de aprobari. Ca sa fiu deconectat la la cablu trebuie sa ma duc sa ma rog de UPC si sa fac cereri, sa platesc debransare, etc. Ca sa fiu debransat de la incalzire trebuie sa obtin acordul tuturor vecinilor, a asociatiei de locatari, trebuie sa nu fiu in sezon, si trebuie ca maria sa directorul RADET sa imi aprobe cererea. Basca, cheltuieli de debransare... Poate ca exagerez, dar mie mi se pare absurda toata povestea asta. Tare curios as fi sa stiu cum e in afara, la oamenii normali, sa pot compara cu Romania asta cretina!

marți, 6 iulie 2010

tic tac

Exista o vorba veche din popor "tara arde si baba se piaptana." Adaptand la contextul actual, pot sa zic o alta varianta "tara se ineaca si magarii rag la TV."

Pentru ca nu pot sa le zic altfel. De cateva zile, in contextul puhoiului de ape cu care ne confruntam, au inceput si politicienii nostri dragi sa isi faca aparitia pe la TV si sa-si dea in stamba pe acest subiect. Nici macar acum in ceasul al doisprezecelea, ei tot nu se potolesc, tot nu sunt capabili sa uite de disensiunile dintre ei si sa-si dea mana intr-un efort de a scoate tara asta la liman. In loc sa vina cu solutii, in loc sa vina cu masuri prin care sa ii ajute pe cei loviti, ei continua sa-si arunce vina si responsabilitatea de la unul la altul. Continua sa arunce pisica moarta din ograda unuia in a celuilalt, continua sa minta si sa se certe in direct, in timp ce mii de oameni asteapta Dunarea cu sufletul la gura. Continua sa se bata cu pumnii in piept ca ce au facut ei, sau ce nu au facut ceilalti in timp ce alti oameni lucreaza de doua zile nonstop pentru a proteja orasul Galati de furia apelor.

Parca suntem pe o bomba cu ceas, auzim ticaitul lui, stim ca se apropie momentul exploziei, dar tot nu facem nimic. Genistii sunt paralizati in orbirea lor si continua sa se certe care e firul bun pe care trebuie sa-l taie.

Se spune ca momentele de criza ii unesc pe oameni. Nenorocirea abatuta asupra oamenilor i-a facut inca din cele mai vechi timpuri sa devina mai apropiati si sa conlucreze pentru a depasi situatia grea. Acesta a fost si motivul pentru care in opinia mea oamenii au ajuns sa stapaneasca pamantul. Daca nici acum romanii nu constientizeaza pericolul iar clasa politica nu devine responsabila, oare cand o sa se intample? Ce necazuri mai trebuie sa se abata asupra noastra pentru ca alesii nostri sa ne faca sa credem ca le pasa? Cand o sa ii vedem ca nu se mai cearta/contrazic si discuta pentru a face ce e mai bine pentru noi toti? Cand o sa-l vedem pe presedinte ca renunta sa fie arogant si moralizator, si o sa incerce sa fie un mediator? Cand o sa ne putem uita si noi linistiti la TV si sa vedem niste oameni care discuta pe marginea unor masuri si nu se cearta ca orbetii?

Atitudinea adoptata de toti, fara nici o exceptie, ma face sa ma intreb cu teama, pana cand oare o sa se continue in comportamentul asta? Oare chiar asa de orbi sa fim noi romanii? Oare chiar atat de jos suntem pe scara civilizatiei?

luni, 5 iulie 2010

Sfarsitul idilei

S-a cam terminat cu dragostea anormala dintre presedinte si popor. S-a cam terminat cu baile calde de multime, cu stransul de maini intinse, cu horele si parangheliile in sanul poporului.

Basescu nu mai este adulat de catre popor. Nu mai este privit ca ingerul salvator. A pierdut imaginea de tatucul natiunii, capitanul poporului in lupta impotriva coruptiei, incompetentei si trandaviei.

Insa, asa cum era normal sa fie la niste romani care se respecta, trecerea de la dragoste la ura s-a facut brusc, fara o stare intermediara de indiferenta. Romanul e omul extremelor, al lucrurilor facute brusc si fara preaviz, este omul schimbarilor dramatice. Transformare alimentata tot de Basescu, in opinia mea. Pus in dificultate de atitudinea agresiva a oamenilor, presedintele a dat cu bata in balta urat de tot. A inceput sa se rasteasca la oamenii care se vaietau in fata sa, a inceput sa ii dojeneasca si sa se arate insensibil la suferinta lor.

Sa te apuci sa afirmi ca oamenii trebuie sa se mobilizeze si sa inceteze cu cersitul de ajutor este in opinia mea o greseala. E normal ca acei oameni sa ceara ajutorul statului, de la cine altcineva sa ceara? E normal sa si cerseasca, doara asa au fost invatati. Oare cine i-a obisnuit cu pomeni electorale si i-a amagit cu promisiuni electorale?

Sa te apuci insa sa raspunzi la cerinte cu "Tara asta se imprumuta cu noua miliarde de euro… Cereti pensii mari, salarii mari... Cand se intampla inundatii, va plangeti ca nu va facem digul. Cu ce?" mi se pare insa o dovada de cinism fara margini. Adica oamenii ar trebuii sa nu mai ceara salarii si pensii decente d-le presedinte? Ar trebuii sa taca si sa inghita toate minciunile si promisiunile desarte pe care le-ati facut dumneavoastra si toata clasa politica de 20 de ani incoace? Cu ce bani? Dar unde sunt toti banii ce s-au primit de la uniunea europeana? Ce s-a facut in cei 20 de ani scursi de la revolutie? Unde sunt autostrazile promise? Unde sunt traiul bun, serviciile medicale profesioniste, invatamantul decent? Ce mai merge bine in tara asta d-le presedinte? Cu ce bani v-ati facut voi puturosii umflati din parlament toata "averea" pe care o ascundeti cu atata truda de ochii opiniei publice?

Cu ce bani sa faceti digul? Cu aia ce i-ati furat voi toti politicienii care ne-ati condus de la revolutie incoace. Aia cu care v-ati ingrasat voi burtile, cu care v-ati umflat conturile, cu care v-ati construit vile si v-ati cumparat masini de lux, cu care va tineti copii la scoli in strainatate si cu care mergeti sa va tratati tot afara cand mai da boala in voi!

Pacat ca acei oameni nu v-au stiut raspunde asa d-le presedinte, mare pacat!

duminică, 4 iulie 2010

Team spirit

In zilele noastre, cand angajarea la un loc de munca nou se face dupa nenumarate CV-uri trimise pe la toate firmele si lungi interviuri, cred ca nu exista CV in care sa nu apara la loc de cinste printre calitatile candidatului si spiritul de echipa. Oricine face angajari si are un colectiv care lucreaza pentru el cauta in primul rand un om care stie sa comunice, sa lucreze in echipa si sa se integreze in acel grup.

Si unde oare se vede cel mai bine aceasta trasatura decat in cazul sporturilor de echipa. Nu intamplator am adoptat acest subiect, el fiind generat de ceea ce se intampla la cupa mondiala din Africa de Sud. Echipe galonate gen Italia si Franta nu au reusit sa treaca de faza grupelor, iar alte echipe adevarate colectii de super-staruri, gen Anglia, Portugalia, Brazilia, Argentina, au parasit si ele competitia in faza optimilor sau sferturilor de finala.
Iar ele au fost eliminate de formatii gen Uruguay, Paraguay, Mexic, Japonia, SUA, Ghana si nu in ultimul rand Olanda si Germania. Evident ca ultimele doua se anuntau inca de la inceput ca niste pretendente la titlu, insa nu cu aceleasi sanse ca si Brazilia sau Argentina. Ce sa mai vorbim de primele... Am urmarit multe dintre meciurile de la acest campionat, mai ales cele in care au fost implicati "granzii" si, peste tot am remarcat acelasi lucru, pe care il stiam de altfel de multa vreme, daca nu ai o echipa adevarata, daca jucatorii tai nu formeaza un grup unit, o iei pe coaja. Traim intr-o perioada in care fotbalul este supus fenomenului de globalizare, cand nu mai exista echipe mari si echipe mici. Indiferent ca te cheama Ghana, Coasta de Fildes, Paraguay sau Uruguay in toate echipele exista jucatori care joaca in campionate puternice din Europa. Fiecare echipa are vedetele ei, toti sunt fotbalisti care castiga sume colosale de bani si care stiu sa-si faca treaba cu profesionalism.
Iar in momentul in care nivelul jucatorilor este atat de ridicat si de omogen, diferenta o face echipa. Antrenorul devine pentru o echipa de fotbal echivalentul unui ceasonicar elvetian care reuseste sa puna la un loc toate rotitele din angrenaj si reuseste sa le faca sa functioneze ca un mecanism capabil sa dea ora exacta cu cunoscuta precizie elvetiana. Fiecare jucator are rolul lui, fiecare trebuie sa comporte si sa reactioneze intr-un anumit mod pe teren, toti sunt la fel de importanti si de vitali pentru echipa. Cand ceva nu merge in acest angrenaj, antrenorul trebuie sa stie sa intervina, si sa fie un foarte bun psiholog. Asa ca, cine nu respecta aceste reguli pleaca acasa, iar baietii lui Low isi continua marsul spre finala, pe care sincer, la cum joaca acum, nu cred ca ii opreste cineva sa o castige. Cel putin pana acum, Germania a aratat ca fiind echipa cea mai puternica si mai bine asezata pe teren, capabila sa joace bine orice faza a jocului. Iar puterea acestei echipe e data tocmai de puterea grupului, ea neavand pe teren vedete de talia celor din alte echipe care si-au facut de mult bagajele.

Si, fiindca tot vorbeam de spiritul de echipa, el este definit de catre unii ca fiind "legatura spirituala dintre membrii unei echipe care ii face sa conlucreze pentru indeplinirea unui scop comun. Potrivit acestui spirit, un individ trebuie sa puna interesul grupului mai presus de interesul personal pentru ca in acest fel daca grupului ii este mai bine, si lui ii va fi mai bine."
Si acum, vin eu si intreb, oare cum poate fi catalogat gestul lui Luis Suarez, atacantul uruguayan care a facut hent intentionat pe linia portii pentru ca echipa lui sa mai aiba o sansa si sa nu fie eliminata de la campionatul mondial? Multi il blameaza pentru ce a facut, insa eu cel putin il aplaud. Si chiar daca va primii mai mult de o etapa de suspendare, nu conteaza, pentru ca binele echipei a fost prioritar, ea s-a calificat mai departe si sunt ferm convins ca Suares ar face asta si data viitoare daca ar fi in aceeasi situatie. Si, la fel ar proceda multi altii...

Ps. Si poate ca nu ar strica ca noi romanii sa invatam ceva din toate aceste exemple, parerea mea e ca avem multe de invatat :(

sâmbătă, 3 iulie 2010

Jena

Nu e Jena Jameson, asa ca ia nu va ganditi la prostii, da?!? :D

E jena care "se intinde tot mai mare si mai mare", vorba lui Eminescu. E jena ca suntem romani, ca traim intr-o tara numita Romania, ca invatam o viata intreaga ca sa ajungem sa traim de pe o zi pe alta ca si profesori sau medici, ca suntem condusi de niste oameni care la randul lor se numesc romani si se bat cu pumnii in piept cat de patrioti sunt ei.

Probabil ca dupa multa lectura prin beciurile cotroceniului, a pus mana d-l presedinte sau unul dintre consilierii sai si pe Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga si inspirat de vorbele Smarandei, ieri a catadicsit si d-l presedinte sa iasa "afara si sa rada la soare, doar s-a indrepta vremea" si vom scapa si noi de urgia ce s-a abatut pe capetele noastre. Ca altfel, nu scapam cu una cu doua, doar o interventie divina a lui "bazeus" ne-ar putea scapa de potop.
Si evident, ca nu a scapat de gura lumii, dar tot el a cam provocat discutia, asa ca a meritat-o. Asaltat de oamenii cu lacrimi in ochi i-a luat "parinteste" la dojana cu un "de ce v-ati facut case aici oameni buni", pentru ca mai apoi sa treaca la "acum va ajutam, dar de la anu la cine nu are casa asigurata nici nu mai ne uitam la el". Cand o femeie i-a raspuns ca nu au bani sa mai faca si asigurari la locuinte dupa atatea mariri de taxe si reduceri de salarii, d-l presedinte a intrebat-o daca e profesoara si la raspunsul afirmativ a replicat "e jenant". Raspunsul prompt al femeii "e jenant ca am facut atatia ani de scoala si sunt injosita jos de tot", iar Basescu a raspuns "la ce calitate are invatamantul..." la care femeia i-a taiat-o scurt "se vede, a scos oameni ca dumneavoastra".

Sincer sa fiu, jenant mi se pare comportamentul presedintelui fata de oameni. Jenant e modul in care reactioneaza in continuare ca un bataus de la coltul strazii de fiecare data cand cineva il interpeleaza public. Indiferent ca e vorba de nivel politic sau pur si simplu cu sinistratii, el continua sa aibe acelasi stil jenant de maidanez care musca si maraie la toata lumea. Altii sunt de vina, tot timpul altii sunt de vina, doar dansul si sleahta de lipitori din jurul sau nu.

Oamenii sunt de vina ca au construit casele din chirpici in vale. Oamenii au facut case unde era satul, langa alte case. Simplu, logic si normal d-le presedinte, si dumneata daca ai fi pus in situatia sa-ti faci casa dintr-un venit de 1000 de RON pentru toata familia, nu te-ai duce in varf de deal, ci ai face langa ceilalti din sat, din chirpici ca e ieftin. Parca daca le constuiau la deal era mai bine, la cum o iau toate dealurile la vale din cauza defrisarilor necontrolate facute de "baronii locali" pe care ii tineti voi cu atata dragoste in brate. Am citit undeva ca zilnic in Moldova se defriseaza 2 hectare de padure. Zilnic!!!

Tot oamenii sunt de vina si ca nu si-au asigurat casele. Pai da, ca au bani de is putrezi de bogati. Ce sa mai vorbim atunci cand o sa vina badea Gheorghe de la sat sa-si faca asigurare pe cotet si casa se vor uita societatile de asigurare la dansul de zici ca boul la poarta noua e copil mic. Nimeni nu face polite de asigurare in zone predispuse la calamitati, mai ales in romania, ea insasi o uriasa zona de calamitate. Si nimeni nu le face gratis. Si nici o domnita de la societatile de asigurare nu se va duce la badea Ghoerghe in varful dealului sa-i evalueze bunurile, ca i se duce oja de pe unghiile de la picioare si i se rup toacele cu cui. Si, chiar daca ar fi asigurate, te-ar bate sfantul pana ti-ai capata banii, ca deh, suntem in romania unde birocratia ne inneaca mai ceva ca apele involburate ale Siretului.

Tot oamenii sunt de vina si pentru ca spun ceea ce au pe suflet. Daca se plang ca nu au bani, ca sunt saraci sunt jenanti. Daca afli ca e si profesor sau medic, jenant e putin zis, urmeaza cat de repede sa fie declarati paria ai societatii si arsi pe rug. Evident ca d-l presedinte nu are nici o vina, el doar se razbuna in continuare pe toti profesorii aia care si-au batut capul cu el ca sa-l faca om mare si sa ne distruga pe noi toti. Nici un cuvintel despre masurile pe care nu le-au luat in tot acest timp, nici o vorba despre digurile care nu s-au facut/consolidat desii acum 4 ani iara a fost prapad si jale. Nici o soapta despre banii "topiti" in sali de sport invizibile, sute de kilometrii de autostrazi "sus-pendate", flota pierduta a marii negre, scandalurile de coruptie, ministrii inculti si incapabili sa gestioneze ceva int ara asta, samd. Insa da, tunurile "pe ei, pe mama lor" de profesori care au dus invatamantul la o stare jenanta...si au furnizat posteritatii asemenea imbecili ca cei care ne conduc. Intr-adevar, aici is de acord, ar trebuii acuzati de complicitate la crime impotriva umanitatii si impuscati toti aceia care au educat asemenea specimene ce isi spun acum cu mandrie parlamentari, consilieri guvernamentali, presedinte. Jenant!

Dar, cel mai jenant e altceva d-le presedinte. Faptul ca sunteti rupt de realitate, sau in cel mai bun caz stiti, dar nu vreti sa recunoasteti. Ar trebuii sa stiti care e starea oamenilor pe care ii reprezentati, care e mentalitatea lor si cum gandesc. Ar trebuii sa ii intelegeti cand spun ca nu au bani, si sa stiti ca nu au. Ar trebuii sa fiti constient de cum se traieste la tara in Romania, ce situatie materiala au cei din Moldova, cum isi duc viata. Sunteti presedintele romanilor, ar trebuii sa stiti cum traiesc romanii. Ar trebuii, daca ati fi un om si presedinte adevarat. Daca nu, atunci deveniti jenant pentru ca nu e locul dumneavoastra acolo.

Si sa nu uit, inca o declaratie a d-lui presedinte, "sinistratii vor fi ajutati cu fonduri luate de la educatie si sanatate!". Nu stiu daca a facut aceasta declaratie inainte sau dupa discutia cu femeia de mai sus, dar daca a fost facuta dupa tare imi suna mie a razbunare, si dupa cum stie toata lumea, razbunarea e arma prostului, asa ca...

vineri, 2 iulie 2010

Podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat

Versuri care pentru unii dintre noi trezesc amintiri placute din vremea copilariei. Versuri care pentru altii insa trezesc spaima si deznadejde. Versuri care in aceste zile sadesc in sufletele copiilor din Moldova teama. O teama de ape care ii va marca pe viata.

Iar in timpul asta clasa noastra politica isi da in stamba fara nici o jena. Ma uitam ieri la tembelizor ce a iesit si cu faimoasa lege care reglementeaza puterile ANI. Praf domnule, praf cum suntem si noi. Degeaba a tot zbierat Basescu ca si Moise in pustiu ca sa se faca publice averile alesilor si ale membrilor familiilor lor. Respectabilii nostri parlamentari, in frunte cu PDL-ii si d-l Frunda au votat pentru mentinerea secretului. Asa ca politicienii pot dormi linistiti, afacerile lor cu statul sunt in siguranta si doar cate o ancheta inopinanta a vreunui reporteras dornic de afirmare le-ar mai putea pune in pericol. Sincer, ma asteptam la asa ceva, ca doara nu visam eu nebunul ca or fi de acord stimatii politicieni sa isi faca publice rufele murdare. Inclusiv Basescu care probabil rade intr-un beci al palatului prezidential si isi zice in barba "Ce le-am mai tras-o la fraieri". Doamne, mare e nesimtirea unora pe pamant, si cum s-au adunat ei toti in parlamentul romaniei!

Din pacate Siretul distruge agoniseala de-o viata a saracilor din Moldova, iar ticalosii din parlament stau bine mersi pe banii nostrii si isi cresc burtile lor si celor din preajma lor. Nu stiu daca a remarcat cineva zilele astea tot uitandu-se la TV, dar nu am vazut nici o vila inconjurata de ape, nu am vazut nici un "instarit" care sa planga dupa averea lui. Am vazut doar amarati, oameni saraci, cu oratanii care sa le permita sa traiasca de pe o zi pe alta. Bogatul isi face vila pe deal, in zone ocrotite de furia naturii, cu ziduri groase in loc de gard care sa il fereasca pe el si familia lui de ochii lumii. Isi asigura o pozitie dominanta, sa poata sta departe de palmasi. Saracul in schimb, isi face casa in vale, pe loc drept, intr-un drept cu ceilalti ca si el. El are garduri din uluci de lemn sau plasa de sarma ce imprejmuiesc o curte plina de oratanii si doi/trei copii despuiati care fug de zor prin praf si se joaca. Peste el vine Siretul cu furie, tot la el vine si statul si ii ia si ultimul leu in taxe si impozite, si tot la el vine si popa dupa bani pentru biserica din sat. Pe el il vedem la televizor plangand ca a venit apa cu prapad mare pe capul lui si de abia a apucat sa fuga cu copii sai din calea apelor. Pe el, si pe baba Aglaie care tine strans la piept o gaina, buletinul si 100 de lei, singurele ei bunuri ce le mai are pe lumea asta. Oamenii astia nu au ce sa ascunda, nu au afaceri pe care sa le tina secrete, nu mai au nimic de fapt decat straiele de pe ei si inima care le bate in piept.

Acestia sunt oamenii care formeaza poporul roman. Si acestia sunt oamenii care desii greu incercati, tot mai au puterea sa si zambeasca si sa faca cate o gluma:
- "La mine in casa apa e inalta de un Boc si jumatate."
- "Mai la vale, la rascruce de drumuri era apa si de doi Boci de inalta."
Nu intamplator am adus vorba si de d-l prim ministru. Chiar vorbeam ieri cu sotia si ii spuneam ca mi se pare penibil modul in care se comporta. A mers in zonele inundate si s-a apucat domnia sa in pantofi si cu costum si cravata sa dea jos dintr-un camion un sac de pamant chipurile sa puna mana sa ajute la consolidarea unui dig. Jenant gest d-le prim ministru! Gest care imi aminteste de prima lopata de ciment pe care o punea Ceausescu cand dadea drumul la vreo constructie. Gest populist si ridicol, pentru ca nu e rolul domniei tale sa cari saci sau sa scoti namol cu lopata din casa unui amarat. Tu esti pus acolo ca sa conduci, ca sa dai ordine si sa iei masuri, sa te asiguri ca ordinele tale sunt indeplinite, si sa ajuti acei oameni cu vorba, nu cu caratul sacilor si lopata. Exista destui sa care saci si sa dea cu lopata, dar conducatori nu exista. Asta e blestemul nostru al romanilor, sa nu avem conducatori, doar hoti si oameni lacomi de putere si avere.

Pana cand? Pana cand Dumnezeu sau Siretul mai vrea...

joi, 1 iulie 2010

Cine suntem noi?

- De prin ce colturi ale lumii am ajuns pe aceste meleaguri?
- Cum am evoluat in timp de am ajuns la acest nivel de civilizatie?
- Care sunt trasaturile noastre pozitive, de care sa fim mandrii?
- Care sunt defectele noastre, pe care ar trebuii sa le corectam?
- Ce vom lasa in urma noastra, cum isi va aminti lumea de noi in viitor?

Intrebari simple, pe care orice om si le-a pus cel putin o data in viata, poate nu in forma asta, dar ideea ramane. La primele doua dintre ele raspund in detaliu manualele de istorie, cei care nu stiu raspunsul, ia mai puneti mana pe o carte si cititi pana nu uitati de tot. Iar la urmatoarele raspundem fiecare dintre noi in fiecare clipa a vietii, constient sau nu.

Ceea ce faci, ceea ce ai, dar mai ales atitudinea pe care o adopti in orice moment, te defineste cine esti. Modul in care te reflecti in constiinta celor din jurul tau iti dau adevarata valoare a fiintei tale.

Deci, cine suntem noi romanii in aceste zile?