Boc, poc diridiridam

Un broscoi cinta la tobe
Si o broasca la tambal
O broscuta mica strimba
Vrea sa joace sus pe deal

Oac oac diridiridam
Oac oac oac oac diridiridam.

Parca am fi pe iaz, doamne iarta-ma. Odata ca Romania dupa atata ploaie si inundatii s-a transformat pe bune intr-o uriasa balta care se tot umfla si pute a statut, dar pe deasupra mai avem si noi aerul asta de mormoloci cu ochii bulbucati si coada mica care se tot agita acolo in smarucurile de apa in timp ce broscoii cei mari din parlament, guvern si de la presidentie se umfla si oracaie cu mare patos fara sa faca nimic de fapt.

Ah, da sa nu uit, nu am specificat protagonistii din mica piesa de mai sus. Si daca tot am vorbit despre o mica poezioara, ca sa fiu in ton cu sezonul bacalaureatului, o sa fac si un comentariu pentru aceste versuri, care nu au fost alese intamplator.

In aceste versuri, autorul necunoscut, foloseste ca si instrument de stil alegoria. Aceasta este un procedeu stilistic prin care un text literal se releva intr-altul ascuns. Alegoria este o metafora ampla, folosita frecvent de autori pentru a ascunde mesajul dorit intr-un text simplu, oferind in acelasi timp si o dezlegare simpla, destul de transparenta. In cazul acestor versuri, autorul utilizeaza comparatia dintre un politician in romania si o broasca. Argumentele in favoarea aceastei comparatii sunt evidente, mentionez aici doar cateva care imi vin momentan in minte:

• politicianul roman are ochii bulbucati cand apare la TV, exact ca o broasca.
• politicianul roman isi umfla gusa mereu, oracaie in nestire si cu acelasi efect ca si o broasca.
• politicianul roman sare dintr-un partid in altul, trece de la o doctrina la alta exact cum sare o broasca dintr-o parte in alta, dezordonat si fara o directie precisa.
• mai nou, politicianul roman sare dintr-o localitate inundata in alta, in acelasi stil dezordonat, in functie de campania de imagine pe care doreste sa si-o creeze.
• ce e si mai rau, e ca asemeni broastelor, politicianul roman e imun la apa, si nu putem scapa de ei nici macar in momentele de viitura, stiu innota :(
• mai mult, femeile politician au o frica comuna cu broastele, se tem de barza!
  
• politicianul roman e tot atat de cinstit si corect cat e si o broasca de plina de par. Mai mult, la multi dintre ei sunt la fel de bogati in par ca si o broasca!
• la cum merg lucrurile, inclin sa cred ca de politicianul roman se poate scapa doar la fel ca de o broasca: calcata cu masina, zdrobita cu piciorul sau o piatra, si de ce nu...metoda preferta in copilarie: umflat cu paiul printr-o "gaurica" speciala si lasat sa pluteasca pe lac sub caldura soarelui.

Acestea fiind zise, sa trecem la analiza acestei alegorii.

"Un broscoi canta la tobe": Aici, protagonistul, adica marinerul suprem, are ca si intrument de exprimare tobele. Nu intamplator alese, datorita zgomotului infernal pe care il dezvolta, precum si simplitatii in utilizare a acestui intrument(hai sa fim seriosi, orice "absolvent cu diploma" de Spiru Haret, Hyperion, Dimitrie Cantemir sau alta "universitate cu greutate" de la noi e in stare sa cante la tobe intr-o maniera asemanatoare). Fidel curentului de exprimare "tare si pe sus", protagonistul datorita acestui instrument, reuseste cu succes sa stapaneasca zumzetul de revolta al mormolocilor de balta care satui de atata apa si minciuni au inceput sa carcoteasca. Asfel se explica faptul ca, in momentul in care un sinistrat i s-a plans d-lui presedinte ca strainii ii ajuta mai mult decat romanii, acesta a replicat cu o boom puternic: "Daca ca ajuta strainii mai mult, atunci poate ca ar fi bine sa va adresati lor". Eee..care mai comenteaza? Care mai scoate capatana afara, ca acu va arde tatucu cu betele de la tobe peste cap, obraznicilor! Ia stati voi cuminti acolo in balta si nu va mai smiorcaiti, ca acusica va dau nu numa cu betele in cap, ca arunc si cu tobele in voi!

"si o broasca la tambal": Faptura gingasa si delicata, cum imi place mie(si probabil ca nu numai mie;) ) sa o alint, broscuta nu poate fi pusa sa cante la ditamai tobele sau alt instrument mare si butucanos. Asa ca, draguta de ea a fost desemnata sa utilizeze tambalul. Inarmata cu un pantof cu toc intr-o mana si o ciucalata de productie romaneasca in cealalta; in loc de ciocanelele specifice tambalului, blondina se pricepe de minune sa loveasca cu delicatete coardele instrumentului, pentru a produce tonul dorit. Spre deosebire de duritatea si sunetul puternic produs de tobe, menite sa acopere ceata de clevetitori, tambalul, si mai ales coardele sale de diferite lungimi si grosimi este folosit pentru a atinge la sentiment ceata de mormoloci nemultumiti. La asta din stanga ca e mai de gen feminin ii cantam pe o nota mai moale acompaniata de un pantof cu toc, la asta micut din centru ii dam cu putina ciocolata pe la nas, sa simta si el nitica dulceata de la tanti Elena, si in final la bombalaul asta din centru, mare cat o zis de post si la fel de prost ne fataim prin fata lui cu niste blugi din aia mulati pe fund si ii dam sa miroasa a nitel Coco Shanel, doar doar s-o mai "scula" nitel si in el mandria ca e roman.

"O broscuta mica strimba, Vrea sa joace sus pe deal": Asocierea dintre diminutivul "broscuta" si adjectivele "mica" si "stramba" spune totul, nu? :D Evident, ca marioneta "joaca" sau "este jucata", ca doara de aia se si cheama prim sinistru...pardon, greseala mea, se cheama marioneta. Cand bate broscoiul sef o data in toba, iese broscuta mica si oracaie: "creste TVA mormolocilor!". La a doua bataie, se aude: "o sa scada TVA mormolocilor!". Mai bate o data la tobe broscarul sef: "Se impoziteaza pensiile!". Si tot asa continuam in batai de toba cu: "Scad salariile cu 25%!", "Scad pensiile cu 15%!", "Ba nu, nu scad pensiile, ati scapat mormolocilor!", "Impozitam pensiile!", "Recalculam pensiile speciale!", "Taiem sporurile!".
Iar acum, cand vad ce tot oracaie asta micu, stau si eu si ma mir ca un mormoloc ce sunt, oare nu mai bine folosea broscoiul sef un tun, decat tobe? Ca masurile astea ce le tot strica asta micu seamana mai degraba a lovituri de tun!

Refrenul "Oac oac diridiridam, Oac oac oac oac diridiridam" este relevant pentru comunicarea dintre politicieni si popor. In timp ce conducatorii nostri ne tin tot in "oac oac", noi ca niste mormoloci constinciosi continuam sa facem "diridiridam". Adica stam linistiti la o bere cu mici, in timp ce soldatii se chinuie sa ne scoata malul din case sau apa din beci si tragem un diridiridam specific noua romanilor:

Hai la joc bade, la joc mai Sa ne fie cu noroc, mai Ca e timpul de jucat, mai Si fete de sarutat, mai Zi din struna, zi cu foc Sa intram cu totii-n joc Hai veniti cu mic cu mare Azi e zi de sarbatoare Sa jucam mai apasat Ca de mult n-am mai jucat

Ps. Mentionez ca in timpul analizei de mai sus, nici un broscoi, broasca sau broscuta nu au fost ranite...din pacate :( Personajele prezentate au fost inspirate din fapte reale iar faptele prezentate sunt reale, desii totul pare "rupt de realitate".