Versuri care pentru unii dintre noi trezesc amintiri placute din vremea copilariei. Versuri care pentru altii insa trezesc spaima si deznadejde. Versuri care in aceste zile sadesc in sufletele copiilor din Moldova teama. O teama de ape care ii va marca pe viata.
Iar in timpul asta clasa noastra politica isi da in stamba fara nici o jena. Ma uitam ieri la tembelizor ce a iesit si cu faimoasa lege care reglementeaza puterile ANI. Praf domnule, praf cum suntem si noi. Degeaba a tot zbierat Basescu ca si Moise in pustiu ca sa se faca publice averile alesilor si ale membrilor familiilor lor. Respectabilii nostri parlamentari, in frunte cu PDL-ii si d-l Frunda au votat pentru mentinerea secretului. Asa ca politicienii pot dormi linistiti, afacerile lor cu statul sunt in siguranta si doar cate o ancheta inopinanta a vreunui reporteras dornic de afirmare le-ar mai putea pune in pericol. Sincer, ma asteptam la asa ceva, ca doara nu visam eu nebunul ca or fi de acord stimatii politicieni sa isi faca publice rufele murdare. Inclusiv Basescu care probabil rade intr-un beci al palatului prezidential si isi zice in barba "Ce le-am mai tras-o la fraieri". Doamne, mare e nesimtirea unora pe pamant, si cum s-au adunat ei toti in parlamentul romaniei!
Din pacate Siretul distruge agoniseala de-o viata a saracilor din Moldova, iar ticalosii din parlament stau bine mersi pe banii nostrii si isi cresc burtile lor si celor din preajma lor. Nu stiu daca a remarcat cineva zilele astea tot uitandu-se la TV, dar nu am vazut nici o vila inconjurata de ape, nu am vazut nici un "instarit" care sa planga dupa averea lui. Am vazut doar amarati, oameni saraci, cu oratanii care sa le permita sa traiasca de pe o zi pe alta. Bogatul isi face vila pe deal, in zone ocrotite de furia naturii, cu ziduri groase in loc de gard care sa il fereasca pe el si familia lui de ochii lumii. Isi asigura o pozitie dominanta, sa poata sta departe de palmasi. Saracul in schimb, isi face casa in vale, pe loc drept, intr-un drept cu ceilalti ca si el. El are garduri din uluci de lemn sau plasa de sarma ce imprejmuiesc o curte plina de oratanii si doi/trei copii despuiati care fug de zor prin praf si se joaca. Peste el vine Siretul cu furie, tot la el vine si statul si ii ia si ultimul leu in taxe si impozite, si tot la el vine si popa dupa bani pentru biserica din sat. Pe el il vedem la televizor plangand ca a venit apa cu prapad mare pe capul lui si de abia a apucat sa fuga cu copii sai din calea apelor. Pe el, si pe baba Aglaie care tine strans la piept o gaina, buletinul si 100 de lei, singurele ei bunuri ce le mai are pe lumea asta. Oamenii astia nu au ce sa ascunda, nu au afaceri pe care sa le tina secrete, nu mai au nimic de fapt decat straiele de pe ei si inima care le bate in piept.
Acestia sunt oamenii care formeaza poporul roman. Si acestia sunt oamenii care desii greu incercati, tot mai au puterea sa si zambeasca si sa faca cate o gluma:
- "La mine in casa apa e inalta de un Boc si jumatate."
- "Mai la vale, la rascruce de drumuri era apa si de doi Boci de inalta."
Nu intamplator am adus vorba si de d-l prim ministru. Chiar vorbeam ieri cu sotia si ii spuneam ca mi se pare penibil modul in care se comporta. A mers in zonele inundate si s-a apucat domnia sa in pantofi si cu costum si cravata sa dea jos dintr-un camion un sac de pamant chipurile sa puna mana sa ajute la consolidarea unui dig. Jenant gest d-le prim ministru! Gest care imi aminteste de prima lopata de ciment pe care o punea Ceausescu cand dadea drumul la vreo constructie. Gest populist si ridicol, pentru ca nu e rolul domniei tale sa cari saci sau sa scoti namol cu lopata din casa unui amarat. Tu esti pus acolo ca sa conduci, ca sa dai ordine si sa iei masuri, sa te asiguri ca ordinele tale sunt indeplinite, si sa ajuti acei oameni cu vorba, nu cu caratul sacilor si lopata. Exista destui sa care saci si sa dea cu lopata, dar conducatori nu exista. Asta e blestemul nostru al romanilor, sa nu avem conducatori, doar hoti si oameni lacomi de putere si avere.
Pana cand? Pana cand Dumnezeu sau Siretul mai vrea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu