sâmbătă, 19 iunie 2010

Tickets please!

Stau si ma distrez ascultand mai multe jurnale de stiri, de ultima metoda de a ciurui a celor care ne conduc. Impozitarea tichetelor de masa.

Personal, aceasta masura nu mai ma afecteaza, pentru ca deja pentru profesori si bugetari aceste tichete sunt istorie, ele fiind taiate de la inceput de an. Insa, vor fi destui altii care o sa simta.

Ceea ce mi se pare interesant e insa modul in care aceste tichete si-au facut loc in viata romanilor. Gandite initial de germani, adica oameni cu cap, bun simt si responsabilitate, tichetele de masa au fost introduse pentru a influenta pozitiv mai multi factori:
  • beneficiarul direct, angajatul, are posibilitatea sa cumpere mancare fara sa dea bani. Ar putea sa primeasca mai multi bani de la firma angajatoare, echivalentul acestor tichete, insa acesti bani ar fi supusi impozitului.
  • firma angajatoare are posibilitatea sa rasplateasca angajatul fara sa plateasca impozit. Aceste sume, echivalentul tichetelor nu se impoziteaza
  • producatorii de alimente sunt avantajati sa vanda mai mult, deoarece aceste tichete sunt destinate exclusiv pentru mancare
Repet, asta in Germania, unde oamenii sunt corecti si cu simt al raspunderii. In momentul in care aceste tichete au fost introduse intr-o societate depreciata moral, cum e societatea romana, a fost doar o chestiune de timp sa vedem denaturate toate scopurile intiale ale acestor bonificatii. Astfel, alcoolul si tutunul au inceput sa fie achizionate pe baza de tichete fara nici o problema, principalii vinovati in primul rand pentru aceasta fiind comerciantii care acceptau tichete. Si pentru patroni era convenabil, in loc sa mareasca salariile angajatilor, au trecut pe tichete de masa. Iar cel mai mult de castigat au avut probabil tipografiile care le tipareau. Era insa doar o chestiune de timp pana ca statul roman sa "distruga" complet aceasta intiativa destinata stimularii economiei. Asa ca, taca, paca...s-a inventat impozitul pe tichete :D

Asta micu si marinelul hahait v-au facut-o din nou dragi romani. Pac, pac... -16% din bonuri, ma intelegeti? De-o fi bine, de-o fi rau, nu conteaza, important e sa continuam sa traim bine!

joi, 17 iunie 2010

subiectivismul

Ne marcheaza viata fara sa ne dam seama. Ne afecteaza parerile si ne schimba deciziile. Ne influenteaza actiunile si ne schimba reactiile in tot felul de contexte. Este o realitate, pe care din pacate nu o constientizam si refuzam sa o acceptam ca si realitate.

Si totusi, ne inconjoara si apare in marea majoritate a deciziilor pe care le luam in decursul vietii. Si, e de inteles asta, in fond si la urma urmelor e viata noastra, facem ce vrem cu ea. Subiectivismul in esenta e de inteles, insa, nu inseamna ca e si de acceptat. Si de aprobat ca fiind normal.

Momentan insa, ma deranjeaza subiectivismul celor care comenteaza cupa mondiala din Africa de Sud. E clar ca fotbalul mondial este influentat de bani, si de influenta lor, dar, totusi, la un asemenea nivel inclin sa cred ca nu e asa de simplu si de usor. Inclin sa cred ca totusi, in cele din urma cel mai mult conteaza capacitatea de concentrare a jucatorilor, si modul in care acestia sunt capabili sa formeze cu adevarat o echipa. Si atunci, daca totusi (asa cum e normal) ei sunt cei care joaca si decid rezultatul, de ce intervin "reporterasii" nostri de doi lei si trei cuie si denatureaza realitatea. Mai concret....m-am uitat la Franta - Mexic. Si, dupa terminarea meciului, am ascultat cu stupoare pentru mai bine de o ora comentariile celor invitati in studiou. Si, nici macar un "geniu" nu si-a pus problema: "Frate, cei din Mexic au jucat mai bine, au fost pragmatici si si-au jucat sansa pana la capat!" Toti au plans si au justificat Franta, toti au cautat scuze pentru Franta, dar nici unul nu a recunoscut sau subliniat meritul Mexicului in acest rezultat. De ce? Pentru ca sunt saraci si nu se pot compara cu Franta? Ipocrizie....te urasc!!!

Poate sunt paranoic, insa cel putin pentru moment mie mi se pare clar...traim intr-o lume care nu e a noastra. E lumea banilor, a intereselor materiale meschine, e lumea celor mici si slabi vanati de rechini mari si puternici! Si, tare ma tem, ca vorba lui Stefan e adevarata...lumea asta nu e nici a noastra, nici a urmasilor nostri, si nici a urmasilor urmasilor nostri... :(

miercuri, 16 iunie 2010

noi suntem romani...

Moldoveanul si munteanul
Sunt frati buni cu ardeleanul.
Trei romani plini de putere
Ca romanu-n veci nu piere.

Frumoase versuri, pe care le ascult cu cea mai mare placere cand le canta Nicolae Furdui Iancu. Versuri care ma fac sa ma gandesc la caracterul acestui popor, la cum este el in cantece si la ce a ajuns in aceste zile in care traim.

Azi, nu o sa ma leg de politica si de mai stiu eu care trepadusi pe care istoria sper ca ii va uita. O sa ma opresc insa asupra unei stari de fapt care incepe sa ma socheze, si o sa ma opresc asupra celui pe care il consider eu vinovat pentru aceasta stare de fapt. Sunt inca sub influenta vestii pe care am primit-o ieri, ca ala mic pe care il asteptam pe la finalul lui octombrie o sa fie baietel. Asa ca azi, sunt bun, putin mandru, putin speriat de idee, si putin meditativ(putin mai mult aici :D). Facandu-mi revista presei zilnice, nu mi-a sarit in ochi nimic legat de ce se intampla in tara la nivel macro, aici "toate's vechi si noua toate", vorba poetului. Dar, m-a "mancat" sa ma uit peste comentariile de pe toate ziarele, comentarii puse de oameni de rand si postaci de partid. Si, asta mi-a amintit si de ce aud si vad prin jurul meu in peregrinarile zilnice printre oamenii de rand. Dar destul cu introducerea, sa trec la subiect.

Ma socheaza doua lucruri.
  • Primul, la care ma asteptam, e cat suflet se pune in ceea ce se afirma. Patima cu care oamenii se implica in discutii pro sau contra guvernare, mai ales cei contra, pentru ca ceilorlalti incepe sa le fie frica sa mai isi exprime parerile. Ura care cuprinde oamenii este infricosatoare. Mi se face pielea de gaina cand vad privirile oamenilor cand se ajunge sa discute pe marginea acestor subiecte, cand vad reactia violenta a celor care manifesta impotriva guvernului, cand cineva aude ca politicianul xXx a declarat nu stiu ce. Si in timp ce ura si inversunarea creste, scade curajul celorlalti. Ia ganditi-va nitel, ati mai vazut bai de multime ale lui Basescu? Iesiri in public ale politicienilor? A mai mers careva pe la ceva eveniment public? Mai zice cineva public ca el sustine masurile de criza? Ura si frica ne cuprind tot mai mult pe zi ce trece. Si ne macina...
  • Iar al doilea lucru, la care nu ma asteptam, strans legat de primul insa, e modul in care s-a rupt populatia. Vizibil doar pe forumuri si ziare online, pentru ca, asa cum am scris mai sus, in public toata lumea tace chitic. Insa, pe net, daca te uiti peste tot la comentarii, lumea e rupta in doua factiuni care se ataca cu o furie incontrolabila. Invective aruncate in stanga si dreapta, acuze reciproce, si multa, multa ura din nou. Aceasta ruptura se manifesta peste tot.
Iar meritul principal in toata aceasta ura si dezbinare a polulatiei il are Basescu. Da, stiu ca acuz, cand unii mi-ar recomanda sa tac ca ar fi mai intelept, insa nu pot sa tac.
Meritul exclusiv al acestei ruperi a populatiei in bugetari, pensionari si asistati social pe de o parte si angajati la privat pe de alta parte il are presedintele nostru, "al tuturor" romanilor, d-l Traian Basescu. El e cel care a "ciuruit" o parte din populatie, el e cel care pune "omul gras in spinarea omului slab". Si a marsat pe ideea asta in mod voit, intentionat pentru ca a stiut ca e singura varianta sa nu-si ridice in cap pe toata lumea. El, "presedintele tuturor romanilor" a premeditat aceasta rupere in doua factiuni a populatiei, care acum sta plina de ura si isi arunca unii altora cu patima injurii si "urari de bine". El e cel care a rupt ardeleanul de muntean si a dezbinat munteanul de moldovean, el e cel care luand in brate sintagma "divide et impera" a impartit populatia tarii in doua. Pentru ca a stiut sau a fost sfatuit sa profite de patima pe care romanul o pune in cea ce face pentru bunastarea sa si a familiei sale, si sa foloseasca aceasta patima. Nu ma intereseaza aici politica, rolul de presedinte jucator pe care si l-a tot asumat si dorit, nici toata ceata de portocalii marionete, ci ma deranjeaza si ma supara in mod ingrozitor modul in care s-au manipulat defectele si slabiciunile acestui popor, modul cinic prin care s-a inteles sa fie condusa aceasta populatie, modul perfid prin care oamenii sunt impartiti in buni si rai si asmutiti unii impotriva altora, in timp ce ei, cei "alesi" isi fac mendrele si fac circ in parlament.

Si nu m-ar mira, ca in cazul in care cei rosi de foame si frig ar iesii in strada sa faca scandal, ar apela la cealalta tabara sa intervina si sa faca ordine. Nu m-ar mira, pentru ca suntem obisnuiti ca presedintele tarii sa multumeasca unora pentru ca au aparat democratia si statul de altii. Exact cum inainte, li s-a multumit "minerilor" pentru ca ne-au aparat de "golani", nu-i asa d-le Iliescu???

Insa, sa speram la vremuri mai bune, sa speram ca e doar o chestie temporara, si sa il ascultam pe Nicolae Furdui Iancu cu al sau "Noi suntem romani"...

marți, 15 iunie 2010

Am uitat

Am uitat să fiu deştept
Pentru o zi ori pentru o viaţă
Cât înmărmurit aştept,
Albe, braţele-ţi de gheaţă.

Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.

duminică, 13 iunie 2010

Caldura mare mon cher

Ce face omul cand transpira ca un porc si nu stie pe unde sa se ascunda de canicula?

Eu cel putin, intru in stare de letargie si ca sa scap de ea fie ma pun si butonez una alta pe la calculator, fie imi las gandurile sa se plimbe libere. Si asta am facut si asta-noapte pana pe la ora 3. Dupa care, un scurt somn iepuresc, si back in bussiness.

Si, in timp ce gandurile mele se plimbau fara nici o treaba peste tot, mi-am amintit de o idee cu care am tot cochetat in ultima vreme, si pe care am auzit-o ieri si de la alte persoane. Mai precis, ieri am fost cu masinuta la service de am facut franele si directia, nu de alta, dar ma saturasem si de fluieratul insistent care facea lumea sa intoarca capul pe strada de fiecare data cand puneam frana, iar miza oricum era prea ridicata, nimic nu e mai important pentru siguranta personala decat franele bune. Si, in timp ce am pierdut vreo trei ore holbandu-ma ca "animalul" la poarta noua la tot ce mestereau cei doi mecanici prin preajma "pacientei", s-a ajuns inevitabil si la discutii pe o tema de mare actualitate in zilele acestea: reducerea pensiilor si salariilor. Iar unul dintre mecanici mi-a expus tocmai ideea de care vorbeam anterior, si anume ca Basescu insista atat de mult pe aceasta directie cu reducerea pensiilor si salariilor pentru ca mai apoi sa poata sa taie si sa spanzure si la ceilalti, inclusiv la "rechinii" cei mari.

Repet, aceasta idee si-a facut ea loc intr-un coltisor al mintii mele de ceva vreme, si tot creste. Adica, totusi, nu pot sa cred in sinea mea(nu pot sau nu vreau, pentru ca e mai putin dureros asa) ca sunt chiar atat de sinucigasi politic incat sa aplice aceste masuri daca tabloul general nu ar fi mult mai mare. Totusi, nu cred ca prostia e chiar asa de mare cum pare, in fond si la urma urmelor acesti oameni nu sunt idioti, ceva merite tot au ei ca au ajuns unde au ajuns. Nu incerc sa-i disculp, departe de mine gandul asta, din contra. Dar totusi, incerc sa pastrez un echilibru, si incerc sa gasesc o explicatie. Mai mult, incerc sa ma adaptez si sa incerc sa vad si mai departe decat de propria farfurie. Asa ca, singurul argument "logic" pe care pot sa-l gasesc in favoarea lor e acesta: "taie prima data de la cei amarati, pentru ca apoi sa poata sa mearga la ceilalti, cei mari si sa zica uite, astia mici au tacut si au rabdat, acu e randul vostru sa faceti sacrificii".

O sa mai rumeg ideea asta, si in functie de evenimentele ulterioare o sa vedem daca e buna sau e o pista falsa.

Probabil, ca e tot o consecinta a modului deficitar de a gandi lucrurile pe care il au romanii. Poate ca "dragilor nostri lideri" nici nu le-a trecut prin capatana o asa idee, iar noi nu facem decat sa ii iertam pentru ca asa e stilul nostru, in loc sa ne luptam pentru ce e al nostru, inghitim si iertam ca niste "buni crestini" ce suntem. Mai mult, le gasim si scuze in timp ce ei ne fura si ne mint. Dar, ce sa fac, sunt roman si eu(si nu prea ma mandresc cu asta) asa ca o sa las si aceasta mica optiune deschisa, sa vedem ce o sa iasa.

"Speranta moare ultima", nu e asa? Si oricum, pe caldura asta, la cine naiba mai ii arde de proteste? :))

joi, 10 iunie 2010

Sa radem cu...

...Elena Udrea.

Faptura gingasa si delicata, probabil "calcata" rar de Cocos, madama nr. 1 in politichia damboviteana a venit cu o noua initiativa "geniala" menita sa atraga investitii straine in valoare de "bulioane" de euro si sa duca tarisoara noastra pe culmile progresului si civilizatiei. Si anume, a preluat ideea megalomana a lui Ceausescu de a face din Bucuresti o capitala port la Dunare.

Astfel, blondina ce nu suporta pe pielea ei delicata decat toale de la Prada si piele marca Louis Vuitton, a afirmat in cursul unei vizite in statiunea Mamaia ca doreste sa dupa la final acest proiect al lui Ceausescu.
Este un proiect pe care ne-am gândit să-l preluăm la ministerul nostru, ţinând cont de relevanţa pe care acest minister, care se ocupă de dezvoltare regională, trebuie să o aibă în construcţia noii strategii europene a Dunării.


Si stau eu si ma gandesc, din nou ca prostul, cu mintea odihnita...bre cucoana, da acu pe bune, numa de canal Bucuresti-Dunare ne arde noua? Cand nu sunteti in stare sa faceti nici macar 200 de km de autostrada, voua va arde de canale? Sau, poate vreti sa faceti din canalul asta o noua oportunitate prin care sa scapati de toti cei care vi se opun? Nu m-ar mira sa aud ca toti cei care se opun culorii protocalii, in frunte cu pensionarii, profesori si doctori, vor fi "deportati" sa munceasca la canal. Sunteti in stare...asta e clar. Daca tot e sa preluati ideile lui Ceausescu, o faceti pana la capat...la canal cu noi cu toti!!! Sa mergem sa ne pregatim cate o cazma, tarnacop, oricum stiloul si pixul le tinem degeaba in mana la ce salarii ne dati. Iar de o salopeta prapadita cred ca mai avem ceva economii, macar cu atata sa ne alegem si noi, pana nu veniti hotilor sa ni le luati si pe alea.

Acu, eu inteleg ca vi se cam termina posibilitatile de furt si ca Videanu a ingropat tara sub borduri. Asa ca saracii de voi, va reprofilati, si va apucati de facut canale. Canal sa puteti cara voi cat mai mult si cat mai repede banii pe care ii furati sau deturnati. Canal ca sa mai spalati Bucurestiul ala de tot jegul si mizeria pe care ati facut-o acolo in acesti 20 de ani scursi de la o revolutie pe care tot mai multi o regreta. Desii...nu stiu daca are sarmana Dunare atata apa ca sa va spele voua abjectiile si dejectiile.

Si inteleg si ca faptul ca probabil lui Base i s-a facut dor de mare, si s-ar da si el cu barcuta nitel, macar pe Dunare, ca totusi, Marea Neagra e cam "mare" ca sa o aduceti pana la Cotroceni. Si probabil, ca si matalutza ti-ar placea sa te dai in barci, Eleno.

OOOO...uite, o noua asemanare, inca o Elena care vrea canal!!! :P

marți, 8 iunie 2010

Fiti barbati!

Cam asta e singurul lucru ce mi-a ramas in cap din tot discursul lui Basescu catre PDL-eii cei portocalii si rebeli. "Fiti barbati politici" si sustineti guvernul Boc-Poc si masurile de criza, ca altfel va trimit departe de ciolan.

Si de ce am retinut acest fragment? Pentru ca ma ia cu frisoane cand ma gandesc la evolutia in timp a declaratiilor pe care portocalii lui dragi le-au facut in fata microfoanelor. Dar, sa fac putina lumina in degringolada de ganduri din capul meu.

Acum, presedintele nostru hahait, cere dragilor sai PDL-ei sa fie barbati. Sa fie curajosi, si cinstiti. Sa infrunte balaurul cu mii de capete numit criza, sa dea dovada de barbatie si sa nu se fofileze din fata asumarii raspunderii. Sa dea dovada de curaj cand le taie 15% din venituri pensionarilor si 25% profesorilor, medicilor, politistilor si celorlalti bugetari. Sa nu arate mila, sa-si pastreze verticalitatea si sa sustina aceste masuri. Asta e...acum.

Ma intorc in timp, si ajung la declaratia unui protejat de al sau, Berceanu. Care declara ca la alegeri toti "au mintit prin omisiune". Ca nimeni nu a avut curajul sa vina in fata tarii si sa spuna ca vin vremuri grele. Ca toti au promis marea cu sarea pentru ca ei sa ajunga la ciolan. Ca toti, inclusiv marinelul au promis marirea salariilor profesorilor cu 50%.

Si mai imi amintesc si de declaratia altui rasfatat al lui Basescu, si anume Vladescu, care spunea ca nu au mai putut sa minta si a trebuit sa spuna adevarul. Ca puteau ei saracii sa continue sa ne ascunda noua celor multi situatia tarii, insa au vrut sa fie sinceri cu noi si sa nu ne mai minta. Ca nu am mai putut sa minta, in acelasi timp recunoscand insa ca au facut-o pana acum!

Si atunci stau si ma intreb si eu ca prostu...oare cum mama draq se impaca minciunile cu verticalitatea, sinceritatea si curajul?

In alta ordine de idei, rezultatele acestei barbatii incep deja sa se vada. Doi colegi asistenti au plecat deja de la catedra unde lucrez si eu. Si altii se gandesc la optiuni. Pentru ca sa stea pentru 900 de RON pe luna si sa inghita toate porcariile guvernarii Boc-Poc nu li se merita, oamenii au credite, rate, copii...trebuie sa traiasca. Asa ca, is curios in cateva luni cati o sa mai ramanem. Si asta o sa fie valabil peste tot. Sa vedem cati medici, profesori si alti oameni care cat de cat au cap o sa mai ramana in tara asta cu marinarul chior si hatru la timona. Sa fiti barbati si sa traiti bine, dragi romani.

vineri, 4 iunie 2010

Jim Carrey e mic copil!

Pe bune. Daca cineva a vazut "Liar liar" (in traducere Mincinosul mincinosilor) o sa inteleaga perfect ceea ce vreau sa zic.

In film, Carrey interpreteaza rolul unui avocat care minte de ingheata apele pana in momentul in care fiul sau(dezamagit ca a fost mintit din nou) isi pune dorinta ca tatal lui sa nu minta. Si sa vezi show....(cine nu a vazut filmul, ia fuguta ...puneti mana pe el, merita!)

In ultima luna asistam exact la o repetare a acestui scenariu, la scara mult mai mare. Toti PDL-ei cei frumosi si grasi de cat de necajiti is se bat cu pumnul in piept ca puteau sa continue sa ne minta, dar au preferat vezi doamne ca sa ne spuna adevarul si ca tara e varza! Trec peste fina observatie ca.."ar putea sa continue sa minta", ceea ce inseamna ca recunosc ei sfintisorii ca pana acum au mintit, si ma leg doar de cumintenia lor brusca.

Cum Doamne au ajuns ei saracii sa fie cinstiti si onesti si sa spuna adevarul! Oare ce boala turbata a cazut pe capul lor Doamne de acum spun adevarul? Sau simt ei dansii ca li se apropie sfarsitul si incearca sa mai isi absolve din pacate? (as de unde domnule, tre sa mai curga vreo 100 de ani apa pe dunare ca sa le spele lor macar 50% din mizeria pe care au facut-o in toti acesti 20 de ani postrevolutie).

Curat murdar, coana Fanico...parol!

joi, 3 iunie 2010

Lasa-ne...!



Ia uite ce ministru al educatiei avem noi romanii. Tanar, cu studii prin strainataturi si destept foc! Atata doar ca e complet cu capul in spatiul cosmic si nu e in stare nici sa tina minte un amarat de discurs de trebuie sa i se ... "sufle" :))

Normal ca un asemenea exemplar e ministru a educatiei. Alaturi de EBA, reflecta perfect produsul sistemului de invatamant din tara noastra. Adica, tamp, necunoscator al unor cuvinte elementare din DEX si incapabil sa vorbeasca coerent pe o tema simpla. Dar fudul si plin de sine, cu gura mare, cu puternic avant spre reforma si discursuri populiste.

Ah, si sa nu uit...desteptu asta si-a trimis fiica la scoala in strainatati. Halal ministru al educatiei, daca pana si copii sai nu si lasa sa invete in sistemul "patronat" de domnia sa!

marți, 1 iunie 2010

RIP romane! Amin.

Dupa cum ma asteptam, greva a fost "o mare fasaiala", ca sa folosesc aceleasi cuvinte ca si multi altii din presa.

Nu ma asteptams a iasa nimic inca de la inceput. Nici bun, dar nici rau. Totul ramane exact asa cum a fost si inainte. Era normal pe undeva, daca e sa ne gandim la stilul conservativ pe care il adopta romanii. Conservativ, si nepasator in acelasi timp. Sa fim cinstiti, nu ne pasa decat de noi insine. Romanul e un egoist pur, care isi vede doar de ciorba lui si atat. Cei care o duc cat de cat bine isi vad de ale lor, iar restul... Fiecare isi urmareste propriul interes, fara sa vada tabloul general. De asta si la alegeri merg doar putini, ceilalti zic ca pe ei nu ii intereseaza si oricum nu se intampla nimic. De asta cei de la privat se bucura ca au scapat, si nu se gandesc care sunt consecintele acestor reduceri indreptaqte impotriva pensionarilor si bugetarilor. De asta cei bogati tac malc, iar cei saraci nu se aduna impreuna sa protesteze, ci fiecare face cam cum il taie capul. Romanul nu stie ce inseamna solidaritate, coloana vertebrala, demnitate, spirit civic, responsabilitate si puterea maselor. Romanul nu poate sa inteleaga ce s-ar intampla daca 1 milion de oameni pur si simplu ar sta o saptamana si nu ar face nimic, protestand pasnic. Nu stie ce reprezinta societate civica. Intrebarea e...de ce???

Care greva? Cand asta inseamna sa piarda salariul pe o zi? Dupa ce si asa e mic, sa mai si piarda din el? Si asta e normal. Clasa politica actuala(fara a face distincite de culoare) a avut grija si de asta. Tot ce se intampla acum e rezultatul celor peste 20 de ani scursi de la revolutie. Inclusiv faptul ca oamenii tac din gura in loc sa protesteze. Au fost adusi la o saracie prea mare ca sa mai isi permita sa piarda si acei bani putini pe care ii ia intr-o zi de munca. Oamenii sunt prea amarati ca sa aiba economii puse deoparte, mai mult sunt chiar inglodati in datorii si credite, asa ca fiecare leut e mai bun decat nimic.

"Sa mearga altii si sa faca greva, eu trebuie sa muncesc, ca altfel cu ce-mi platesc ratele, intretinerea si mancarea? Mi-au taiat 25%, dar am ramas cu 75% care tot e mai bine decat sa nimic daca sunt dat afara."

Asta i-a determinat pe multi sa sparga greva. Nu simtul datoriei, ci grija zilei de maine. Degeaba urlu eu azi, ca maine o sa urle mai tare stomacul gol. Si totul, se datoreaza in mare masura tocmai aceste clase politice care suge, suge...si nu se mai satura.

Personal, cred ca si daca ar pierde 50% din venituri, romanul tot ar rabda. Pentru ca oricum a trait cu putin candva, o sa o faca din nou. Iar 25 de lei castigati intr-o zi de munca e mai mult decat nimic. Aici am ajuns, sa depindem de acesti 25 de lei zilnici atat de mult incat nu ne permitem sa ii pierdem nici macar intr-o zi din luna!!!