Jim Carrey e mic copil!

Pe bune. Daca cineva a vazut "Liar liar" (in traducere Mincinosul mincinosilor) o sa inteleaga perfect ceea ce vreau sa zic.

In film, Carrey interpreteaza rolul unui avocat care minte de ingheata apele pana in momentul in care fiul sau(dezamagit ca a fost mintit din nou) isi pune dorinta ca tatal lui sa nu minta. Si sa vezi show....(cine nu a vazut filmul, ia fuguta ...puneti mana pe el, merita!)

In ultima luna asistam exact la o repetare a acestui scenariu, la scara mult mai mare. Toti PDL-ei cei frumosi si grasi de cat de necajiti is se bat cu pumnul in piept ca puteau sa continue sa ne minta, dar au preferat vezi doamne ca sa ne spuna adevarul si ca tara e varza! Trec peste fina observatie ca.."ar putea sa continue sa minta", ceea ce inseamna ca recunosc ei sfintisorii ca pana acum au mintit, si ma leg doar de cumintenia lor brusca.

Cum Doamne au ajuns ei saracii sa fie cinstiti si onesti si sa spuna adevarul! Oare ce boala turbata a cazut pe capul lor Doamne de acum spun adevarul? Sau simt ei dansii ca li se apropie sfarsitul si incearca sa mai isi absolve din pacate? (as de unde domnule, tre sa mai curga vreo 100 de ani apa pe dunare ca sa le spele lor macar 50% din mizeria pe care au facut-o in toti acesti 20 de ani postrevolutie).

Curat murdar, coana Fanico...parol!

Lumina care se stinge

Acum 10 minute am aflat ca a murit maestrul Jean Constantin.

Cuvintele sunt putine si inutile. A murit un mare actor. O "pata de culoare" cum ii placea sa se autointituleze. Inca un mare actor trece in lumea celor drepti si ne lasa pe noi cei care l-am iubit mai tristi, mai singuri, mai neconsolati.

Intamplator sau nu, maestrul a murit cam in acelasi timp in care guvernul Boc si-a asumat raspunderea pentru odiosul act prin care a taiat 15% din pensiile celor care au muncit o viata intreaga pentru ele. Poate e mai bine asa...decat sa isi continue viata traind dintr-o pensie de rahat prin care statul roman intelege sa-si rasplateasca valorile care si-au dedicat viata intreaga scenei si oamenilor din fata ei. Poate e mai bine asa, decat sa fie luat in deradere de o clasa politica care nu ar fi in stare nici macar sa citeasca partitura maestrului din Take, Ianke si Cadar, ce sa mai vorbim de o interpretare. Sau de rolul lui Ismail din Toate panzele sus.

Tigani sunt ei prin comportamentul lor si prin modul in care au uitat de cei pe care ii reprezinta. Maestrul Jean Constantin a fost un rom, dar mai presus de tot a fost, ca sa-l parafrazez pe Camil Petrescu, "un om intre oameni". A fost o lumina, o sursa de bucurie si voiosie pentru toti cei care se cheama romani. O lumina care din pacate azi, 26 mai 2010 s-a stins :(

Sigur daca o sa moara intreaga ceata politica din romania nu o sa vars nici o lacrima, din contra, probabil ca o sa ma bucur. Si sa ma ierte Dumnezeu pentru asta, dar rau nu imi pare ca am facut acest pacat. Dar pentru maestrul Jean, o fac cu draga inima.

Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

Rasul ne face mai buni

Sa radem impreuna cu Bran.

Pe numele real Oliver Hardy, alaturi de prietenul sau Stan(Stan Laurel) ne-a descretit de atatea ori fruntile cu filmele lor inconfundabile. De ce am ales aceasta zi pentru a scrie despre ei? Pentru ca azi, 18 ianuarie 2010 se implinesc 118 ani de la nasterea lui Bran. Nu e o cifra rotunda, recunosc, insa cautand pe internet azi ce evenimente s-au petrecut de-a lungul timpul in aceasta zi, mi-a sarit in ochi numele sau. Si, nu am putut sa nu rezist tentatiei de a-mi incepe saptamana cu un zambet care sa ma faca sa-mi amintesc de cascadorii rasului din copilarie, care sa ma binedispuna si sa ma faca sa fiu mai bun. Pentru ca e adevarat, rasul ne face mai buni.

• Rasul si veselia sunt sarea si piperul vietii, si in acelasi timp singurele lucruri omenesti.(Calistrat Hogas)
• Rasul e ca soarele: alunga iarna de pe chipurile oamenilor.(Victor Hugo)
• Daca nu am putea sa radem, am innebuni cu totii.(James William Buffett)

Viata e oricum scurta si plina de greutati. Ne zbatem sa trecem peste dificultati, sa realizam ceva in timpul petrecut pe pamant, sa ramana ceva in urma noastra. Dar, sa nu uitam sa si zambim, sa ne bucuram de viata, sa incercam sa ne pastram umanitatea prin aceasta simpla manifestare a veseliei - rasul. Si sa nu-i uitam pe Stan si Bran, doi oameni care in parerea mea se ridica la acelasi statut de nemuritori despre care vorbeam si in alte posturi anterioare. Ne-au facut sa radem pe noi si pe atatea generatii. Ne-au adus zambetul pe buze pe vremea comunismului cand nu prea aveam motive sa radem.

E cineva oare peste 25 de ani care sa nu fi auzit de Stan si Bran???

Stan si Bran - Petrecere la Hollywood - gamato.ro