Lumina care se stinge

Acum 10 minute am aflat ca a murit maestrul Jean Constantin.

Cuvintele sunt putine si inutile. A murit un mare actor. O "pata de culoare" cum ii placea sa se autointituleze. Inca un mare actor trece in lumea celor drepti si ne lasa pe noi cei care l-am iubit mai tristi, mai singuri, mai neconsolati.

Intamplator sau nu, maestrul a murit cam in acelasi timp in care guvernul Boc si-a asumat raspunderea pentru odiosul act prin care a taiat 15% din pensiile celor care au muncit o viata intreaga pentru ele. Poate e mai bine asa...decat sa isi continue viata traind dintr-o pensie de rahat prin care statul roman intelege sa-si rasplateasca valorile care si-au dedicat viata intreaga scenei si oamenilor din fata ei. Poate e mai bine asa, decat sa fie luat in deradere de o clasa politica care nu ar fi in stare nici macar sa citeasca partitura maestrului din Take, Ianke si Cadar, ce sa mai vorbim de o interpretare. Sau de rolul lui Ismail din Toate panzele sus.

Tigani sunt ei prin comportamentul lor si prin modul in care au uitat de cei pe care ii reprezinta. Maestrul Jean Constantin a fost un rom, dar mai presus de tot a fost, ca sa-l parafrazez pe Camil Petrescu, "un om intre oameni". A fost o lumina, o sursa de bucurie si voiosie pentru toti cei care se cheama romani. O lumina care din pacate azi, 26 mai 2010 s-a stins :(

Sigur daca o sa moara intreaga ceata politica din romania nu o sa vars nici o lacrima, din contra, probabil ca o sa ma bucur. Si sa ma ierte Dumnezeu pentru asta, dar rau nu imi pare ca am facut acest pacat. Dar pentru maestrul Jean, o fac cu draga inima.

Dumnezeu sa-l odihneasca!!!