Cati bani as da sa imi indulcesc ziua?

Depinde de cat de multa bere pot bea.

Acesta este raspunsul la intrebarea formulata intr-un articol pe care l-am citit in timp ce-mi faceam revista presei. Intr-o scurta enumerare ne sunt prezentate acolo cele mai scumpe deserturi din lume. Cum arata clasamentul?

Diamond fruitcake - 1,65 mil. dolari

Strawberries Arnaud - 1,4 mil. dolari

Platinum Cake - 130.000 dolari

Frrozen Haute Chocolate - 25.000 dolari

The Fortress Stilt Fisherman Indulgence - 14.500 dolari

Ce sa-i faci..unii saracii nu au bani de bere, si n-au ce face amaratii, trebui sa se multumeasca si cu o ciocolata cu diamante si aur.

Ptiu drace...mare e orgoliul omului si utata poate sa fie mandria asta a noastra. Mi se face scarba cand vad fumurile celor scapatati care nu mai stiu pe ce sa arunce banii doar ca sa arate ei lumii ca ce bine o duc. Asta in timp ce mii de oameni mor de foame si frig in toata lumea.

Cu asemenea deserturi garantez ca nu mi-as indulci ziua, ci din contra ar fi amara ca pelinul. Urata si prosta meteahna mai e si trufia asta!!!

Invatamantul in Romania

Doi profesori din Rovinari, condamnaţi la închisoare cu suspendare pentru luare de mită

"Cele două cadre didactice de la Liceul Rovinari din judeţul Gorj au fost condamnate la închisoare după ce au pretins bani de la elevi. Mircea Niţu (53 de ani), profesor de discipline tehnice, şi Alin Rovenţa, de 36 de ani, profesor de matematică au cerut bani de la liceenii care urmau să suţină Bacalaureatul, dar şi de la elevii care riscau să rămână corigenţi sau erau deja corigenţi la două materii.
De la Mircea Niţu instanţa de judecată a dispus confiscarea sumei de 120 de lei şi contravaloarea a opt sticle de votcă, iar de la Alin Rovenţa, confiscarea sumei de 2.725 de lei, o sută de euro şi echivalentul a două cartele telefonice.
Magistraţii Tribunalului Gorj au decis condamnarea lui Alin Rovenţa la un an şi nouă luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită, iar a colegul său, Mircea Niţu, la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare pentru aceeaşi infracţiune."

Ete domnule, diferenta de valoare reala in Romania dintre opt sticle de votca si 2.605 lei, o suta de euro si echivalentul a doua cartele telefonice este de 3 luni de inchisoare
.

Pe de alta parte, iarasi, sunt saltati niste amarati de gainari in timp ce vulturii de la conducere nu au nici o treaba. E plina Romania de astfel de situatii si nimeni nu zice nimic. Probabil ca astia doi au ofensat pe cineva barosan, altfel nu erau pescuiti asa.

Despre muzica - Meat Loaf: I would do anything for love

Omul asta a devenit celebru datorita acestei melodii absolut superbe. Si videoclipul e foarte frumos, o reeditare moderna a celebrei povestiri Frumoasa si Bestia. Oare noi ce am face pentru dragoste?

Meat Loaf - I would do anything for love - gamato.ro

Vine o zi...

-cand ne vom gandi mai mult la cei din jurul nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom iubi mai mult si vom fi mai atenti cu persoanele iubite
-cand vom inceta sa distrugem natura
-cand vom respecta viata
-cand vom invata sa ne bucuram de micile placeri ale vietii
-cand nu vom mai fi tristi
-cand vom invata ce e respectul
-cand vom face ceva constructiv
-cand vom fi independenti financiar
-cand nu vom mai avea de dat examene
-cand vom fi apreciati pentru ceea ce suntem
-cand nu vom mai fi nevoiti sa mergem la servici
-cand ne vom respecta inaintasii
-cand vom crede
-cand ne vom da seama ca suntem limitati
-cand ne vom da seama ca nu suntem singuri
-cand vom intelege ca viata inseamna sacrificii
-cand vom sti sa ne cerem ce e al nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom sti sa apreciem persoanele pentru ceea ce sunt si nu pentru ce ne-au oferit sau ne-ar putea oferi
-cand prima data vom darui si abia apoi vom cere
-cand vom lasa ceva in urma noastra
-cand vom muri
-cand ....

Dar, oare azi ce zi o fi?

Taxa pe shaorma si Cola!

Traim in tara taxelor, pe cuvant de pionier. Incep sa ma intreb daca in tara asta chiar este posibil orice si este adevarata sintagma ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.

Mai nou, distinsii nostrii conducatori au hotarat ca mai trebuie instituita o taxa, pe produsele de tip fast-food si pe bauturile carbogazoase. "Similara taxei pe viciu, noua taxa ar reprezenta un procent din vanzarea produselor fast-food, iar fondurile pe care le vom colecta vor fi utilizate pentru suplimentarea fondurilor necesare derularii programelor de sanatate si a celor de investitii in infrastructura din sistem", a precizat ministrul sanatatii.

O asemenea taxa a fost aplicata cu succes in Franta, Marea Britanie si Germania, s-a grabit sa precizeze acelasi distins domn caruia ii urez sa ajunga sa fie tratat chiar de sistemul medical pe care il conduce dansul.

Trecand peste comparatia absolut ridicola dintre Romania noastra prapadita si tarile enumerate mai sus unde cetatenii sunt tratati cu respect de catre stat si primesc salarii capabile sa sustina si o asemenea taxa, stau si ma gandesc unde s-a ajuns. Intr-o tara in care si asa marea majoritate a oamenilor nu-si permite luxul de a manca o data pe luna la restaurant, intr-o tara in care restaurantele se chinuie sa supravietuiasca si singurele care mai mergeau cat de cat erau fast-foodurile datorita preturilor mai scazute aplicate, intr-o tara in care oamenii sunt prea saraci ca sa-si permita sa cumpere sucuri naturale si ii vezi peste tot cu pet-urile de Cola, Pepsi si alti dizolvanti, ce s-a gandit guvernul nostru? Ia sa le taiem la amarati si shaorma si Cola!

Va dati seama ca aceste taxe impuse distribuitorilor de produse amintite mai sus se va reflecta in pretul platit de catre consumator, adica aceasta taxa de fapt tot din buzunarul cetateanului de rand se va plati. Si asa nu prea aveati ce manca stimabililor, ia nu va mai imbuibati falcile cu shaorma si nu mai beti Cola sa o dizolvati!

Inapoi la mancat de mamaliga cu voi romanilor! Nu degeaba suntem numiti neam de mamaligari

Nemurirea

Astazi simt nevoia sa filosofez nitel.

De-a lungul timpului au fost multi oameni care au incercat sa descopere secretul nemuririi. De ce? Pentru ca in general, orice om se teme pe lumea asta in mod sigur de un lucru - de moarte.

Incercam de mici sa ne obisnuim cu ideea, totul este trecator, si cu atat mai mult omul. Cu toate ca ne doare, moartea e un eveniment pe care trebuie sa-l acceptam. Oricat de mult ne-am atasat de viata, de persoanele din jurul nostru fie ca sunt ei parinti, frati, sot, copii, nepoti...la un moment dat se termina firul. Si oricat de avansata ar fi stiinta, oricat de multa avere am avea si orice doctori am plati vine si clipa in care nu ne mai putem ascunde de "doamna cu coasa".

Asa ca e normal ca din perspectiva acestei frici omul sa-si puna problema nemuririi. Desii, asa cum am spus mai sus, destinul este implacabil si nu iarta pe nimeni, desii asa e firea lucrurilor; totusi oamenii vor incerca mereu sa atinga nemurirea. Las la o parte alchimia substantelor si potiunilor magice pentru ca mi se pare infantil sa crezi in asa ceva; si o sa abordez problema nemuririi dintr-o perspectiva mai filosofica, si mai aproape de conceptia mea.

Exista o varianta simpla si accesibila tuturor de a devenii nemuritori. Cu o moarte fizica suntem datori toti, adevarat, insa putem sa nu murim din memoria celor din jur, din memoria umanitatii in general. Dupa moartea fizica, avem posibilitatea sa continuam sa traim prin faptele noastre, prin ceea ce am creeat si am lasat pe pamant in urma noastra. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Mozart, Beethoven, Shakespeare, Goethe, Einstein, Newton, Darwin, fratii Lumiere si multi altii sunt doar cateva exemple de oameni care au atins nemurirea.

Dar romanii nostrii? Cine nu a auzit de Mihai Eminescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Constantin Brancusi, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Nicolae Grigorescu, Emil Cioran, Henri Coanda. Dar de Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Horea Closca si Crisan? Ce zice clasa politica romaneasca actuala despre Nicolae Balcescu, Ion C. Bratianu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu? Va mai amintiti de Nicolae Ceausescu?
Atatea nume mari si care au valoare in mintea oricarui dintre noi cand le auzim. Si atat de putine nume, fata de cati altii mai sunt. Cred ca fiecare dintre noi poate spune un astfel de nume, diferit de altele spuse. Si toti, cu bune si rele, au atins in opinia mea nemurirea. Atata timp cat va traii un roman pe planeta asta, multi dintre acesti oameni nu vor muri.

Poate ca fiecare dintre noi ar trebuii sa stea si sa se gandeasca in sinea sa ce urmareste in viata? Avere? Pamant? Afaceri? Masina? Casa? Mai toti acesti oameni pomeniti mai sus au murit saraci, unii in strainatate, altii omorati, fara averi, singuri pe undeva. Si totusi, ei sunt nemuritori. Peste 100, 200 de ani, oare se vor putea compara Becali, Vadim, Geoana, Tariceanu, Udrea, Videanu, Berceanu cu ei? Vor fi si ei niste "nemuritori"? Sincer, ma indoiesc...

Se vor putea compara vreodata Adrian copilu minune, Guta, Sorin copilu de aur cu Maria Tanase, Angela Similea, Corina Chiriac, Dan Spataru, Iris, Holograf? Sau Nikita, Naomi, sexi-braileanca, surorile Columbeanu, Bahmuteanca cu maestrii George Dinica, Radu Beligan, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu-Botez, Jean Constantin, Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Florin Piersic si atatia monstrii sacrii ai teatrului si cinematografiei romane. Cu fiecare an care trece, alti actori si cantareti valorosi se sting si sunt insotiti pe ultimul drum de mii de oameni care plang cand isi amintesc de ei. Cu fiecare an, apar noi generatii de pitipoance si cocalari de Bamboo care ne invadeaza viata. Dar, oare cati dintre ei vor atinge "nemurirea"?

De cand e lumea, oamenii sau nascut, au trait si au murit. Unii, au si lasat ceva in urma lor, o marturie a existentei lor efemere pe acest pamant, altii nu. Unii au lasat o dovada ca au trait si ei candva, undeva intr-un colt de lume; iar altii nu au facut nimic. Dar, cei care au lasat ceva in urma prin acel ceva traiesc si azi, sunt nemuritori. De toti ceilalti, nu isi aminteste nimeni.

Si atunci, intrebarea mea ramane...de ce traim in lumea asta? Pentru ce ne zbatem si ne chinuim o viata intreaga? Ramane ceva dupa noi, sau murim complet in momentul in care ne intalnim cu doamna in negru? Putem ajunge nemuritori?

Sa nu ne uitam locul in lume si intre toti oamenii ce au trait pe pamant. Sa nu uitam sa-i omagiem pe predecesorii nostri. Si sa nu comitem cumva crima de a nu transmite celor care ne urmeaza aceasta mostenire. Sa nu indraznim sa-i lasam pe toti acesti "nemuritori" sa moara. Pentru ca e ca si cum i-am omora noi cu mana noastra. Suntem responsabili pentru nemurirea lor. Eu sigur nu vreau sa fiu un criminal. Voi?

45 de minute!

Ce poate sa insemne 45 de minute?

Enorm sau putin, depinde de context. Pentru a salva viata unui om, 45 de minute inseamna enorm. Pentru cel mai vechi copac din lume, un molid de aproape 10.000 de ani, 45 de minute nu inseamna nimic. Intr-o interventie a pompierilor, 45 de minute fac diferenta intre viata si moarte, in timp ce pentru marile piramide din Egipt 45 de minute inseamna un fleac. Iar exemplele pot continua la infinit, asa cum am zis mai sus, totul depinde de context.

Ce inseamna pentru mine 45 de minutele alea din titlu...si de ce am ales sa scriu despre asta?
Atat am facut ieri din Dej pana in Cluj. Desii era vreme ca naiba, lapovita, desii traficul era serios, am facut doar 45 de minute. Si asta mergand moderat, atat cat poate batrana Solenta.

Explicatia acestui miracol? S-au deshis ambele centuri, atat centura de la Gherla cat si cea de la Apahida. Gata cu nervii din Gherla, trecerile de pietoni unde injurai ca din 10 in 10 metrii mai aparea cate unu sa treaca strada si trebuia sa dai prioritate. Gata cu agitatia din Apahida si mersul bara in bara pana la aeroport. Evident, inca mai este de lucru, dar macar avem posibilitatea sa evitam doua zone extrem de aglomerate de pe aceasta ruta.

Poate parea socanta bucuria mea, insa pentru cine a facut acest drum macar saptamanal, stie la ce ma refer. Sper doar ca aceasta bucurie sa nu fie efemera si aceste doua centuri sa ramana deschise in continuare. Ne vor scuti de multe "pacate" fata de cel de sus...pe multi dintre noi

Vacanta!

Gata...acum pot sa declar si eu cu sufletul impacat....savarsitu-s-a!

Nu stiu de ce, probabil ca e de vina stilul meu prea alert in care-mi traiesc viata, dar in fiecare an patesc acelasi lucru. Astept sa vina sarbatorile de iarna cu vacanta asociata, iar dupa cam 10 zile declar ca m-am saturat si abia astept sa ajung iarasi la lucru. Tot anul colind ca m-am saturat de munca si vreau si eu niste zile de vacanta sa ma relaxez, sa dorm mult si sa ma trezesc la 9-10 dimineata, sa stau in pat si sa ma uit la televizor... Iar cand in sfasit sunt in vacanta, sa ma trezesc ca un apucat tot la 7 dimineata, sa stau in pat cateva ore si dupa aia sa ma vaiet ca ma doare spatele, sa ma uit la TV putin si dupa aia scarbit sa il inchid pentru ca fie nu e nimic, fie e difuzat vre-un film pe care l-am mai vazut de n-spe ori sau e prea "condimentat" cu pauze publicitare. Colac peste pupaza, ma si apuca o brusca furie proletara si am chef de munca de ma speriu si eu.

Imi doresc vacanta iar cand aceasta vine, imi doresc sa se termine. Paradoxul omului vesnic nemultumit...heh

Copilasu lui tata

Azi sunt revoltat si scarbit. The reason?

Pai cum "baschetii" mei care nu-i am, sa nu fii in Romania asta. Stai si te uiti si te crucesti...Doamne s-a intors lumea cu fundul in sus? Ce e si cu moda asta instaurata la noi...copilu lui tata?
Basescu a promovat-o pe nulitatea de Elena pana in Parlamentul Europei. Ziarele de scandal sunt pline de pagini dedicate escapadelor nocturne ale lui Tiriac junior, Hrebenciuc junior, si alte progenituri de aceeasi provenienta selecta. Iar acum, apare si Prigoana cu al sa odrasla scolita prin strainataturi. Si nu oricum, vrea sa-l bage direct in parlamentul Romaniei, pe post de deputat in Bucuresti. Adica vine stimabilul junior rasfatat care de abia a inceput sa-si rada tuleiele de la mustata si se cocoteaza direct in parlamentul Romaniei ca si reprezentant al Bucurestilor. Al pitipoancelor si cocalarilor ce-si fac viata prin Bamboo, al disperatilor care dorm prin canale sau vor fi cumparati de tac-su cu un kilogram de faina sau un litru de ulei. Domnia sa este scolit prin strainatati, ca sistemul de invatamant din tara e distrus sistematic de tatane-su si ai sai colegi de "suferinta" politica, si probabil ca daca va ajunge acolo va face exact ca si EBA, adica va da niscaiva interviuri pe la diferite posturi de tembeliziune dupa care va disparea savurand in liniste avantajele unui loc caldut din parlament. Pentru ca de facut ceva, sunt gata sa jur ca nu o sa faca. La fel ca si alte progenituri "nobile" de vulturi capitalisti. Iar taica-su, luat la intrebari de catre jurnalisti, mai are si tupeul sa raspunda ca sa ne para bine ca nu a pus-o pe nevasta-sa Bahmuteanca sa candideze.

Asa va trebuie prostilor. Vreti respect? Ia ca va da acuma gunoierul sef respect, cat sa nu puteti duce. Iar la viitoarele alegeri, daca sunteti cuminti o sa candideze si celalat plod al sau impreuna cu nevasta si cu soacra. Basescu o sa vina cu cealalta progenitura, desteapta si aia de da prin gropi si nevasta-sa ca a muncit destul saraca la imaginea de misionara umanitara, plus vreo doi, trei frati si veri fiecare, plus Becali cu cele 30 de rude ale sale...sa ne conduca toti, ca ne meritam soarta.

Alelei muicaaa...ca am ajuns de rasul curcilor din toata lumea...

Bine ai venit 2010!

Mai stiti povestea cutiei Pandorei?

Pandora a fost o femeie foarte frumoasa creeata de catre zei pentru a-l pedepsi pe Prometeu pentru ca furase focul de la zei si l-a dat oamenilor. Ea a fost trimisa pe pamant cu o cutie fermecata pe care a primit ordin sa nu o deschida. Ea nu a putut rezista curiozitatii asa ca a deschis cutia si din ea au zburat toate relele lumii: moartea, ura, boala, durere, invidie... Iar pe fundul cutiei a mai ramas doar "speranta" cu ajutorul careia oamenii trec peste greutatile si incercarile vietii mai usor.

Am ales sa incep postul de azi cu aceasta poveste pentru ca mie mi se pare ca ni se potriveste ca o manusa acum la inceput de an. Intampinam noul an cu speranta. 2010 iti uram bun venit in casele si in inimile noastre si speram sa fii un an mai bun decat cei anteriori. Sa fii mai bland cu noi, sa ne incerci rabdarea mai putin, sa ne relansezi economic, sa avem conducatori mai intelepti si mai atenti la nevoile celor pe care ii conduc. Sa fim sanatosi pe parcursul tau, sa fim feriti de vreme rea, sa avem campurile rodnice, sa ne pastram in continuare serviciile, sa fim mai buni unii cu altii.

Cutia a fost deshisa. Speranta a ramas insa credincioasa cu noi si continua sa ne tina de urat. Te primim 2010 alaturi de singurul prieten pe care l-am avut dintotdeauna in sufletul nostru ... speranta.