Omul - criminalul suprem

Pretindem ca suntem fiintele cele mai inteligente de pe planeta. Ne autosituam in varful lantului trofic, pradatorul suprem..."il capo di tuti capi"!

Insa, in acelasi timp manifestam o adevarata placere spre crima. Evolutia civilizatiei umane nu a insemnat altceva decat o cursa a inarmarilor. De-a lungul istoriei am asistat de nenumarate ori la razboaie, crime politice sau religioase, epurari etnice s.a.m.d. Cand nu ne convine ceva, cand apare un obstacol mai mare in calea dorintelor noastre, se recurge relativ usor la crima. Iar lucrurile devin de-a dreptul oribile cand ucidem copii. Practic in aceasta directie lucrurile au scapat de sub control in momentul in care in nemarginita noastra intelepciune"am inventat" un nou concept - terorismul. Pui o bomba intr-o masina capcana, o duci unde e aglomeratie si boom...fara pic de mila, omori zeci de copii si femei si batrani. Frumos! Si demn...ce sa zic?

Statistica interventiei americane din Afganistan:

Un copil moare în fiecare zi în conflictul afgan, căzând victimă bombardamentelor, atentatelor sinucigaşe şi luptelor din ce în ce mai violente dintre talibani şi forţele occidentale, potrivit datelor furnizate miercuri de adjunctul secretarului general al ONU, Radhika Coomaraswamy.

O sută treizeci şi unu de copii au murit în bombardamente şi 22 au fost ucişi în operaţiunile forţelor speciale ale NATO. O sută douăzeci şi opt au fost victimele insurgenţilor, în timpul asasinatelor sau atentatelor sinucigaşe, potrivit ONU.

In total, trei sute patruzeci şi şase de copii au fost ucişi în 2009 în conflict.

Dincolo in Irak, aceeasi poveste. In Africa iarasi. Mai rau, nimeni nu prea mai vorbeste de cei care mor de frig si foame prin tarile subdezvoltate. In timp ce in evul mediu numarul copiilor care ajungeau la maturitate era scazut de boli si mizerie, in prezent ei sunt ucisi de foame si arme folosite cu lasitate si cinism pentru a atinge asa zise "scopuri nobile".

Stau si ma intreb...cum poti sa vezi ca e ceva bun intr-un atentat? Ca e normal sa ucizi oameni nevinovati? Nu zic, motive pot exista. Dar, daca cineva e criminal, trebuie sa fii si tu? Care e logica in asta? De ce am mai evoluat, daca continuam sa aplicam legea talionului; sau chiar mai rau, omoram mai multi decat am pierdut? Ca sa nu mai vorbesc de asa zisele state evoluate SUA, care intervin prin lume cand le cade lor bine, pentru a "face ordine"! Da, lor le convine, ce sa zic? Doara nu se poarta razboaiele pe teritoriul lor, nu lor le mor copii si batranii. Si mai si isi justifica cheltuielile armate cu ocazia asta.

Daca acesta este pretul evolutiei si civilizatiei...sa intervenim cu armele ori de cate ori nu ne convine ceva si sa omoram fara discernamant copii si batrani...atunci mai bine ramaneam la statutul de maimute!

despre autodistrugere

Locul crimei - Italia.
Victima - Adrian Mutu.
Autor - Adrian Mutu.
Arma crimei - droguri.
Motivul - prea mult bine.

Cam despre asta e vorba. Ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Nu ma intereseaza povestile de doi lei trei surcele legate de subiect ci ma intereseaza aceasta inclinatie spre autodistrugere a oamenilor. Nu e vorba despre un caz izolat si nu am nimic cu Mutu, el ca persoana ma lasa rece. De fapt, aceasta stire despre el e doar motivul care m-a facut sa ma gandesc la acest subiect. Subiect interesant, dupa mintea mea :D

Cum sa nu fie subiect interesant? Cand nu mai poti de bine, cand ai succes in viata, esti celebru, sanatos, ai o sotie frumoasa si bogata, copii sanatosi, o multime de oameni de adora, ai un inceput de an foarte bun...tu te apuci ca un prost si dai cu piciorul la toate recidivand in consumul de droguri. Nu e interesant? Cand ti bine, in loc sa te bucuri de asta, te apuci tu "inteligentul" si dai cu piciorul la toate. In timp ce alti oameni te invidiaza pentru asta si muncesc o viata intreaga ca sa aiba a mia parte din ce ai tu, tu esti suficient de "destept" ca sa strici totul.

Intalnim peste tot acest tipar. Oameni care au ajuns celebri pentru ca mai apoi sa moara in conditii stupide. Oameni care vin si confirma celebra maxima "de la extaz la agonie e doar un singur pas". Mutu nu e un caz singular, multi sportivi, cantareti, actori au patit la fel. E suficient sa amintesc numele lui Michael Jackson. Oameni care au avut totul pentru ca in secunda urmatoare sa piarda totul. De ce? Pentru ca nu stiu sa se bucure de ceea ce au. Pentru ca viata a fost prea buna cu ei, prea generoasa. Si pentru ca oamenii sunt inclinati spre autodistrugere.

Intregul progres al umanitatii de-a lungul timpului a insemnat in acelasi timp si o accentuare a acestor inclinatii. Am inventat atatea lucruri utile, dar in acelasi timp am inventat arme pentru a ucide. Am inventat energia nucleara dar si bombele nucleare. Am inventat vaccinuri si medicamente, dar si arme biologice, gaze letale, boli care ucid. Am inventat mancaruri, dar si alcoolul, tigarile, drogurile. Am inventat motorul, energia, masina, avionul; dar si poluam neincetat natura prin emisiile de bioxid de carbon rezultate in urma lor. Distrugem padurile, distrugem patura de ozon, provocam incalzirea globala si disparitia unor specii intregi de animale si plante. Ne casatorim si facem copii, iar apoi divortam si distrugem familia. Ne inselam partenerul de viata. Mintim si furam.

Cam asta face omenirea, distruge, omoara si se indreapta spre autodistrugere. Tot asta fac si oamenii. Doar ca la celebritati e mai evident, pentru ca ele pica de sus, si se simte. Pe cand la restul "muritorilor" nu e asa de mare caderea. Insa ea exista peste tot!!!

Nemurirea

Astazi simt nevoia sa filosofez nitel.

De-a lungul timpului au fost multi oameni care au incercat sa descopere secretul nemuririi. De ce? Pentru ca in general, orice om se teme pe lumea asta in mod sigur de un lucru - de moarte.

Incercam de mici sa ne obisnuim cu ideea, totul este trecator, si cu atat mai mult omul. Cu toate ca ne doare, moartea e un eveniment pe care trebuie sa-l acceptam. Oricat de mult ne-am atasat de viata, de persoanele din jurul nostru fie ca sunt ei parinti, frati, sot, copii, nepoti...la un moment dat se termina firul. Si oricat de avansata ar fi stiinta, oricat de multa avere am avea si orice doctori am plati vine si clipa in care nu ne mai putem ascunde de "doamna cu coasa".

Asa ca e normal ca din perspectiva acestei frici omul sa-si puna problema nemuririi. Desii, asa cum am spus mai sus, destinul este implacabil si nu iarta pe nimeni, desii asa e firea lucrurilor; totusi oamenii vor incerca mereu sa atinga nemurirea. Las la o parte alchimia substantelor si potiunilor magice pentru ca mi se pare infantil sa crezi in asa ceva; si o sa abordez problema nemuririi dintr-o perspectiva mai filosofica, si mai aproape de conceptia mea.

Exista o varianta simpla si accesibila tuturor de a devenii nemuritori. Cu o moarte fizica suntem datori toti, adevarat, insa putem sa nu murim din memoria celor din jur, din memoria umanitatii in general. Dupa moartea fizica, avem posibilitatea sa continuam sa traim prin faptele noastre, prin ceea ce am creeat si am lasat pe pamant in urma noastra. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Mozart, Beethoven, Shakespeare, Goethe, Einstein, Newton, Darwin, fratii Lumiere si multi altii sunt doar cateva exemple de oameni care au atins nemurirea.

Dar romanii nostrii? Cine nu a auzit de Mihai Eminescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Constantin Brancusi, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Nicolae Grigorescu, Emil Cioran, Henri Coanda. Dar de Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Horea Closca si Crisan? Ce zice clasa politica romaneasca actuala despre Nicolae Balcescu, Ion C. Bratianu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu? Va mai amintiti de Nicolae Ceausescu?
Atatea nume mari si care au valoare in mintea oricarui dintre noi cand le auzim. Si atat de putine nume, fata de cati altii mai sunt. Cred ca fiecare dintre noi poate spune un astfel de nume, diferit de altele spuse. Si toti, cu bune si rele, au atins in opinia mea nemurirea. Atata timp cat va traii un roman pe planeta asta, multi dintre acesti oameni nu vor muri.

Poate ca fiecare dintre noi ar trebuii sa stea si sa se gandeasca in sinea sa ce urmareste in viata? Avere? Pamant? Afaceri? Masina? Casa? Mai toti acesti oameni pomeniti mai sus au murit saraci, unii in strainatate, altii omorati, fara averi, singuri pe undeva. Si totusi, ei sunt nemuritori. Peste 100, 200 de ani, oare se vor putea compara Becali, Vadim, Geoana, Tariceanu, Udrea, Videanu, Berceanu cu ei? Vor fi si ei niste "nemuritori"? Sincer, ma indoiesc...

Se vor putea compara vreodata Adrian copilu minune, Guta, Sorin copilu de aur cu Maria Tanase, Angela Similea, Corina Chiriac, Dan Spataru, Iris, Holograf? Sau Nikita, Naomi, sexi-braileanca, surorile Columbeanu, Bahmuteanca cu maestrii George Dinica, Radu Beligan, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu-Botez, Jean Constantin, Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Florin Piersic si atatia monstrii sacrii ai teatrului si cinematografiei romane. Cu fiecare an care trece, alti actori si cantareti valorosi se sting si sunt insotiti pe ultimul drum de mii de oameni care plang cand isi amintesc de ei. Cu fiecare an, apar noi generatii de pitipoance si cocalari de Bamboo care ne invadeaza viata. Dar, oare cati dintre ei vor atinge "nemurirea"?

De cand e lumea, oamenii sau nascut, au trait si au murit. Unii, au si lasat ceva in urma lor, o marturie a existentei lor efemere pe acest pamant, altii nu. Unii au lasat o dovada ca au trait si ei candva, undeva intr-un colt de lume; iar altii nu au facut nimic. Dar, cei care au lasat ceva in urma prin acel ceva traiesc si azi, sunt nemuritori. De toti ceilalti, nu isi aminteste nimeni.

Si atunci, intrebarea mea ramane...de ce traim in lumea asta? Pentru ce ne zbatem si ne chinuim o viata intreaga? Ramane ceva dupa noi, sau murim complet in momentul in care ne intalnim cu doamna in negru? Putem ajunge nemuritori?

Sa nu ne uitam locul in lume si intre toti oamenii ce au trait pe pamant. Sa nu uitam sa-i omagiem pe predecesorii nostri. Si sa nu comitem cumva crima de a nu transmite celor care ne urmeaza aceasta mostenire. Sa nu indraznim sa-i lasam pe toti acesti "nemuritori" sa moara. Pentru ca e ca si cum i-am omora noi cu mana noastra. Suntem responsabili pentru nemurirea lor. Eu sigur nu vreau sa fiu un criminal. Voi?